In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Sase luni arest preventiv

Sase luni arest preventiv

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5CzeFXefLcQ

Sase luni arest preventivTermenul de 30 de zile incepe sa curga de la data arestarii, nu de la data la care salariatul nu s-a mai prezentat la locul de munca. Asadar, contractul sau de munca ar putea fi desfacut disciplinar daca cele doua momente nu coincid, iar prima parte a absentelor s-a datorat unui alt motiv decat arestarea.

Pe parcursul celor 30 de zile, contractul de munca al salariatului este suspendat de drept si poate fi desfacut pe un alt temei (spre exemplu, pentru motive economice), caci faptul arestarii nu ii poate crea salariatului o situatie mai avantajoasa decat a celorlalti angajati.

Contractul de munca nu inceteaza automat la implinirea celor 30 de zile, daca nu exista o manifestare de vointa expresa a angajatorului printr-o decizie de concediere.

Decizia de concediere a salariatului arestat preventiv mai mult de 30 de zile trebuie emisa de angajator in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei de concediere – art. 62 alin. (1) din Codul muncii. Termenul de 30 de zile in care trebuie emisa decizia de concediere a salariatului arestat preventiv incepe sa curga la implinirea celei de a 30-a zi de arest preventiv care rezulta din notificarea primita de la organul de urmarire penala.

Angajatorul nu ar putea dispune concedierea mai inainte de implinirea termenului de 30 de zile, chiar daca are convingerea ca salariatul nu va reveni la lucru, ca arestul va continua, sau ca hotararea instantei penale va fi de condamnare.

La implinirea termenului de 30 de zile, contractul de munca poate fi desfacut.

Concedierea nu este obligatorie, chiar daca termenul de 30 de zile s-a implinit. Angajatorul este liber sa opteze pentru mentinerea angajatului si dupa acest interval.

Nu se pretinde efectuarea vreunei cercetari prealabile, deoarece angajatorul nu este in situatia de a cerceta (si sanctiona) fapta savarsita de catre salariat, ci simplul fapt ca acesta lipseste de la serviciu o perioada mai indelungata ca urmare a arestului.

 

 


Cum se calculeaza arestul preventiv

Cum se calculeaza arestul preventiv

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/eP8seG9SZk9

Cum se calculeaza arestul preventiv Potrivit art. 146 din Codul de procedura penala, arestarea invinuitului se poate dispune pentru o durata de maximum 5 zile, dupa care se dispune fie punerea actiunii penale in miscare, fie eliberarea persoanei. Aceasta inseamna ca nu risca sa fie concediate persoanele pentru care nu s-a desfasurat o ancheta penala si nu s-au administrat suficiente probe pentru a fi pusa in miscare actiunea penala.

      Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai in unele din urmatoarele cazuri:

a) daca identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b) daca infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;

c) daca inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte;

d) daca sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului;

e) daca inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;

f) daca inculpatul este recidivist;

g) daca exista una din circumstantele agravante;

h) daca inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.

     „Liberarea provizorie”, notiune introdusa prin art. 1601 din Codul de procedura penala, da dreptul inculpatului arestat preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

      In cazul revocarii „liberarii provizorii”, procurorul sau instanta dispune arestarea preventiva a inculpatului si emite un nou mandat de arestare (art. 16010 alin. (3) din Codul de procedura penala).

       Angajatorul nu ii poate interzice revenirea la locul de munca salariatului „liberat provizoriu”, dupa mai putin de 30 de zile de arest. Daca insa acesta nu revine, contractul sau de munca va putea fi desfacut disciplinar, pentru absente nemotivate.


Cerere arest preventiv

Cerere arest preventiv

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/S9qCr5fwz5W

Cerere arest preventiv(1) Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 1491 alin. 6.

(2) In cazul in care inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata,  cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s -a prezentat.


Arestat preventiv in Germania

Arestat preventiv in Germania

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/eRuSJConFGz

Arestat preventiv in Germania

Dreptul de vizita al rudelor celor arestat preventiv in Germania se obtine in general de la procuratura de caz. Procuratura decide daca se acorda drept ul la vizita, pe care il poate si restrictiona. De exemplu, procuratura poate dispune ca vizita rudelor sa fie monitorizata de catre un angajat al penitenciarului sau – in cazurile mai grave – de catre politie.

 Este de recomandat ca cererii pentru obtinerea dreptului de vizita sa fie atasate copii xerox dupa actul de identitate al petentului. Vizitele se permit intr-un interval de 14 zile, la vizita putand intra concomitent trei adulti. Vizita dureaza in general 30 de minute, putand insa fi prelungita la cerere de catre judecator sau procuror.

In timpul vizitei nu sunt permise discutii despre cazul pentru care este cercetat arestatul. Daca nu se tine cont de acest lucru, vizita va fi intrerupta imediat. Nu este permisa predarea de obiecte in timpul vizitei. Anumite penitenciare – mai putin cele din Bavaria – permit predarea de pachete cu imbracaminte . Inainte de vizita trebuie clarificat, daca penitenciarul in care se afla ruda dumneavoastra permite acest lucru.

Majoritatea penitenciarelor permit vizitatori lor sa cumpere si sa predea arestatului doua ciocolate si o bautura racoritoare. Trebuie sa aveti in vedere faptul, ca obtinerea dreptului de vizita poate dura citeva zile. Nu plecati din tara pana cand nu aflati de la avocat ca vi s-a aprobat – si in ce conditii – cererea de vizita. Pentru mai multe detalii va stam oricand la dispozitie.


Legalitatea sancţiunilor de drept penal – NOUL COD PENAL

Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

 

Menţiuni:

Similar reglementării art. 1 din Noul Cod penal, în art. 2 este reglementat principiul legalităţii pedepsei, devenit principiu constituţional odată cu adoptarea Constituţiei din 1991


Hotararile de condamnare din apel devin executorii – NCPP

Sentinta pronuntata in apel definitiva - NCPP

In noul cod de procedura penala, recursul in casatie devine cale extraordinara de atac si va fi judecat de instanta suprema doar dupa ce un magistrat se asigura in prealabil ca exista motive intemeiate sa fie analizat.

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Hy9b77a1anr

 

 


 

 

 

 

 

Condamnarile date la instantele inferioare nu mai pot fi modificate, decat daca judecatorul care a dispus condamnarea a incalcat limitele de pedeapsa.

Renuntare la urmarirea penala in Noul cod de procedura penala 2014

Art. 339. – (1) Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim- procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al parchetului.
(2) In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, ale procurorului sef de sectie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand ierarhia functiilor intr-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(4) In cazul solutiilor de clasare ori de renuntare la urmarire, cand acestea au fost dispuse prin rechizitoriu, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus solutia.
(5) Ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva solutiilor, actelor sau masurilor nu mai pot fi atacate cu plangere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.
(6) Dispozitiile art. 336-338 se aplica in mod corespunzator, daca legea nu dispune altfel.

Plangerea impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata

Art. 340. – (1) Persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
(2) Daca plangerea nu a fost rezolvata in termenul prevazut la art. 338, dreptul de a face plangere poate fi exercitat oricand dupa implinirea termenului de 20 de zile in care trebuia solutionata plangerea, dar nu mai tarziu de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare.

Judecator de camera preliminara in Noul cod de procedura penala 2014

Observam ca cele doua proceduri de mai sus au fost individualizate si au fost create 2 categorii de judecatori. Astfel, articolul 52 ne vorbeste despre competenta judecatorului de drepturi si libertati:

“Judecătorul de drepturi şi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia, soluţionează cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind:

  • măsurile preventive;
  • măsurile asigurătorii;
  • măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu;
  • actele procurorului, în cazurile prevăzute de lege;
  • încuviinţarea percheziţiilor, tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
  • administrarea anticipată a probelor;
  • orice alte cazuri prevăzute de lege.”

Art. 53 vorbeste de judecatorul de camera preliminara:

“Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia:

  • verifică legalitatea trimiterii în judecată precum şi a administrării probelor ori a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;
  • soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată;
  • soluţionează orice alte cauze prevăzute de lege.”

In procedura camerei preliminarii, judecatorul va verifica legalitatea trimiterii in judecata si a administratii probelor. Daca va constata ca probele au fost legal administrate si actul de sesizare al instantei este legal intocmit, judecatorul de camera preliminara va dispune inceperea judecatii. Conform art 345 alin 1, legalitatea sesizarii nu mai poate fi contestata pe parcursul solutionarii cauzei.

Judecator de drepturi si libertati in Noul cod de procedura penala 2014

Art. 234. – (1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.
(2) Prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(3) In cazul prevazut la alin. (1), prelungirea arestarii preventive poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(4) Daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi si libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate dispune numai de un judecator de drepturi si libertati de la instanta competenta in momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(5) Cand, in aceeasi cauza, se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati cu propunerea de prelungire a arestarii preventive pentru toti inculpatii.

Masurile preventive in Noul cod de procedura penala 2014

Masurile preventive

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale

 

Scopul, conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive

 

Art. 202. – (1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.

 

Organul judiciar competent si actul prin care se dispune asupra masurilor preventive

 

Art. 203. – (1) Masura preventiva prevazuta la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai in cursul urmaririi penale.
(2) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c) pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre procuror, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) si e) pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) In cursul urmaririi penale si al procedurii de camera preliminara, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra cererilor, propunerilor, plangerilor si contestatiilor privitoare la masurile preventive in camera de consiliu, prin incheiere motivata.
(6) In cursul judecatii, instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin incheiere motivata.
(7) Incheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.

 

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale

 

Art. 204. – (1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, in termen de 48 de ore de la inregistrare.
(2) Incheierile prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara il citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica in mod corespunzator. In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 236 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.
(11) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
(12) In cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara dispune, in conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, inlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului in termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.

 

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in procedura camerei preliminare

 

Art. 205. – (1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de camera preliminara dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de camera preliminara care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, in termen de 48 de ore de la inregistrare.
(2) Incheierile prin care judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara il citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.

 

Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul judecatii

 

Art. 206. – (1) Impotriva incheierilor prin care instanta dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare.
(2) Incheierile prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza in sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului.
(4) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.

 

Verificarea masurilor preventive in procedura de camera preliminara

 

Art. 207. – (1) Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, impreuna cu dosarul cauzei, se inainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
(2) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cand constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Cand constata ca au incetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere revocarea acesteia si punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(6) In tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu. Dispozitiile alin. (2)-(5) se aplica in mod corespunzator.

 

Verificarea masurilor preventive in cursul judecatii

 

Art. 208. – (1) Judecatorul de camera preliminara inainteaza dosarul instantei de judecata cu cel putin 5 zile inainte de expirarea masurii preventive.
(2) Instanta de judecata verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplica in mod corespunzator.
(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat.

 

SECTIUNEA a 2-a
Retinerea

 

Retinerea

 

Art. 209. – (1) Organul de cercetare penala sau procurorul poate dispune retinerea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 202.
(2) Persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, infractiunea de care este suspectat si motivele retinerii.
(3) Retinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. In durata retinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii.
(4) Daca suspectul sau inculpatul a fost adus in fata organului de cercetare penala si procurorului pentru a fi audiat, in baza unui mandat de aducere legal emis, in termenul prevazut la alin. (3) nu se include perioada cat inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Masura retinerii poate fi luata numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, in prezenta avocatului ales ori numit din oficiu.
(6) Inainte de audiere, organul de cercetare penala ori procurorul este obligat sa aduca la cunostinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu si dreptul de a nu face nicio declaratie, cu exceptia furnizarii de informatii referitoare la identitatea sa, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.
(7) Suspectul sau inculpatul retinut are dreptul de a-si incunostinta personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penala ori procurorului sa il incunostinteze pe acesta. Modul de realizare a incunostintarii se consemneaza intr-un proces-verbal. Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive temeinice, care vor fi consemnate in procesul-verbal.
(8) Avocatul ales are obligatia de a se prezenta la sediul organului judiciar in termen de cel mult doua ore de la incunostintare. In caz de neprezentare a avocatului ales, organul de cercetare penala sau procurorul numeste un avocat din oficiu.
(9) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, in conditii care sa asigure confidentialitatea.
(10) Retinerea se dispune de organul de cercetare penala sau de procuror prin ordonanta, care va cuprinde motivele care au determinat luarea masurii, ziua si ora la care retinerea incepe, precum si ziua si ora la care retinerea se sfarseste.
(11) Suspectului sau inculpatului retinut i se inmaneaza un exemplar al ordonantei prevazute la alin. (10).
(12) Pe perioada retinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura are dreptul de a proceda la fotografierea si luarea amprentelor acestuia.
(13) Daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta are obligatia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea masurii preventive, de indata si prin orice mijloace.
(14) Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau inculpatul poate face plangere la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, inainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunta de indata, prin ordonanta. In cazul cand constata ca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, procurorul dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a celui retinut.
(15) Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura retinerii suspectul sau inculpatul poate face plangere, inainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunta de indata, prin ordonanta. In cazul cand constata ca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, in vederea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul retinut, cu cel putin 6 ore inainte de expirarea duratei retinerii acestuia.

 

Incunostintarea despre retinere

 

Art. 210. – (1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a incunostinta personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus masura sa incunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean roman, aceasta are si dreptul de a incunostinta sau de a solicita incunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbarii ulterioare a locului de retinere.
(4) Organul judiciar care a dispus masura retinerii are obligatia de a aduce la cunostinta celui retinut, in scris si in limba pe care o intelege, dispozitiile alin. (1)-(3) si de a consemna intr-un proces-verbal modul in care s-a realizat incunostintarea.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive temeinice, care vor fi consemnate in procesul- verbal.
(6) In mod exceptional, pentru motive temeinice ce vor fi prevazute in procesul- verbal intocmit potrivit alin. (4), incunostintarea poate fi intarziata cel mult 4 ore, daca aceasta intarziere este determinata de nevoile exceptionale ale urmaririi penale in cauza respectiva, ce vor fi prevazute in procesul-verbal intocmit potrivit alin. (4).

 

SECTIUNEA a 3-a
Controlul judiciar

 

Conditii generale

 

Art. 211. – (1) In cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este necesara pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1).
(2) Judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

 

Luarea masurii controlului judiciar de catre procuror

 

Art. 212. – (1) In mod exceptional, tinand seama de nevoile urgente ale urmaririi penale, procurorul poate dispune in mod provizoriu, prin ordonanta, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, pentru cel mult 5 zile.
(2) Cu cel putin 3 zile inainte de expirarea termenului prevazut la alin. (1), procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul, in vederea confirmarii masurii dispuse, inaintand judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (2) fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu impiedica judecatorul de drepturi si libertati sa dispuna asupra masurii luate de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati il asculta pe inculpat atunci cand acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, mai inainte de expirarea termenului prevazut la alin. (1), asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei procurorului.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati poate confirma masura luata de procuror sau poate revoca masura, daca au fost incalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a acesteia.
(9) In cazul in care masura este confirmata, judecatorul de drepturi si libertati dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat si poate mentine sau modifica obligatiile impuse acestuia.
(10) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la pronuntarea incheierii.

 

Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de drepturi si libertati

 

Art. 213. – (1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat.
(2) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta la alin. (1) impreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) solutioneaza propunerea in camera de consiliu in termen de 48 de ore de la inregistrare, cu citarea inculpatului.
(4) Dispozitiile art. 212 alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului, prin incheiere motivata.
(6) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune, prin aceeasi incheiere, luarea masurii controlului judiciar, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege in cazul in care respinge propunerea de arestare preventiva, de arest la domiciliu sau de luare a masurii controlului judiciar pe cautiune a inculpatului.

 

Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata

 

Art. 214. – (1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat potrivit alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.

 

Continutul controlului judiciar

 

Art. 215. – (1) Pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice, direct sau indirect, pe orice cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in special in scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) In cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute in mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care ii revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, in conditiile legii.
(5) Daca, in cadrul obligatiei prevazute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdictia de a parasi tara sau o anumita localitate, cate o copie de pe ordonanta procurorului ori, dupa caz, a incheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata se comunica, in ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii incheierii, inculpatului, unitatii de politie in a carei circumscriptie locuieste si are interdictia de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera, in vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care ii revine. Organele in drept dispun darea inculpatului in consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii.
(7) In cazul in care pe durata masurii controlului judiciar inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege. Dispozitiile art. 212 alin. (3)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(8) Procurorul care a luat masura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta.
(9) Dispozitiile alin. (8) se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara sau in cursul judecatii, cand judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu.
(10) In cazul prevazut la alin. (8), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu in termen de 5 zile de la inregistrarea propunerii sau a cererii, comunicand procurorului si inculpatului termenul fixat.
(11) Procurorul inainteaza dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati in termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(12) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(13) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea in lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore inainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau a cererii.
(14) Daca, in cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta la alin. (2) lit. a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin incheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunand, dupa caz, inlocuirea ori incetarea ei.
(15) In cazul prevazut in alin. (14), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in camera de consiliu, prin incheiere, in lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile inainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

 

SECTIUNEA a 4-a
Controlul judiciar pe cautiune

 

Conditii generale

 

Art. 216. – (1) In cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt intrunite conditiile prevazute la art. 223 alin. (1) si (2), luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1).
(3) Dispozitiile art. 212-215 se aplica in mod corespunzator.

 

Continutul cautiunii

 

Art. 217. – (1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate, la dispozitia organului judiciar, ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, in limita unei sume de bani determinate, in favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina in raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute la art. 215 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute la art. 215 alin. (2). Dispozitiile art. 215 alin. (3)-(13) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute la alin. (3).
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarare confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele prevazute la alin. (12).
(6) In celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarare, dispune restituirea cautiunii.
(7) Dispozitiile alin. (5) si (6) se aplica in masura in care nu s-a dispus plata din cautiune, in ordinea urmatoare, a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
(8) Cautiunea se restituie sau se confisca, dupa caz, la sesizarea procurorului ori la cererea inculpatului, de catre judecatorul de drepturi si libertati, daca procurorul pronunta o solutie de netrimitere in judecata. Dispozitiile alin. (5)-(7) se aplica in mod corespunzator.
(9) Solutionarea cererii sau a sesizarii se face in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului.
(10) Impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati inculpatul si procurorul pot formula contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta superioara, in termen de 48 de ore de la comunicare.
(11) Contestatia se solutioneaza in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, carora li se comunica data stabilita pentru solutionarea contestatiei, precum si dreptul de a depune concluzii scrise pana la acea data.
(12) In cazul in care pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.

 

SECTIUNEA a 5-a
Arestul la domiciliu

 

Conditiile generale de luare a masurii arestului la domiciliu

 

Art. 218. – (1) Arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 223 si luarea acestei masuri este necesara si suficienta pentru realizarea unuia dintre scopurile prevazute la art. 202 alin. (1).
(2) Aprecierea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) se face tinandu-se seama de gradul de pericol al infractiunii, de scopul masurii, de sanatatea, varsta, situatia familiala si alte imprejurari privind persoana fata de care se ia masura.
(3) Masura nu poate fi dispusa cu privire la inculpatul fata de care exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit o infractiune asupra unui membru de familie si cu privire la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv pentru infractiunea de evadare.

 

Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de drepturi si libertati

 

Art. 219. – (1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul inainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta la alin. (1) impreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat conform alin. (1), fixeaza termen de solutionare in camera de consiliu in termen de 24 de ore de la inregistrarea propunerii si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu impiedica judecatorul de drepturi si libertati sa solutioneze propunerea inaintata de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati il audiaza pe inculpat atunci cand acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Judecatorul de drepturi si libertati care respinge propunerea de arestare preventiva a inculpatului poate dispune, prin aceeasi incheiere, luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c), daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege.

 

Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata

 

Art. 220. – (1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, sesizati conform alin. (1), dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.

 

Continutul masurii arestului la domiciliu

 

Art. 221. – (1) Masura arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu orice alte persoane care nu locuiesc in mod obisnuit impreuna cu el sau nu se afla in ingrijirea sa.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) In cuprinsul incheierii prin care se dispune masura sunt prevazute in mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
(5) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut la alin. (1) pentru prezentarea in fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(6) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin incheiere, ii poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de invatamant sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si in alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(7) In cazuri urgente, pentru motive intemeiate, inculpatul poate parasi imobilul fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, informand imediat despre aceasta institutia, organul sau autoritatea desemnate cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori in fata caruia se afla cauza.
(8) Copia incheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de indata, inculpatului si institutiei, organului sau autoritatii desemnate cu supravegherea sa, organului de politie in a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera.
(9) Institutia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii.
(10) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde in imobilul unde se executa masura, fara invoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc impreuna cu acesta.
(11) In cazul in care inculpatul incalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care ii revin ori exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune inlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.

 

Durata arestului la domiciliu

 

Art. 222. – (1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale.

 

SECTIUNEA a 6-a
Arestarea preventiva

 

Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive

 

Art. 223. – (1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau de catre instanta de judecata in fata careia se afla cauza, in cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca sa realizeze o intelegere frauduloasa cu aceasta;
d) exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savarsirea unei noi infractiuni.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

 

Propunerea de arestare preventiva a inculpatului in cursul urmaririi penale

 

Art. 224. – (1) Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, intocmeste o propunere motivata de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpat, cu indicarea temeiului de drept.
(2) Propunerea prevazuta la alin. (1), impreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de retinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.

 

Solutionarea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

 

Art. 225. – (1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixand data si ora la care solutionarea va avea loc.
(2) In cazul inculpatului aflat in stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva trebuie fixat inainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului in fata judecatorului de drepturi si libertati. De asemenea, ziua si ora se aduc la cunostinta avocatului inculpatului, caruia, la cerere, i se pune la dispozitie dosarul cauzei pentru studiu.
(3) Inculpatul aflat in stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se aduce la cunostinta procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordandu-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu se prezinta sau nu poate fi adus in fata judecatorului.
(5) In toate cazurile, este obligatorie asistenta juridica a inculpatului de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati il audiaza pe inculpatul prezent despre fapta de care este acuzat si despre motivele pe care se intemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de procuror.
(8) Inainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati ii aduce la cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.

 

Admiterea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

 

Art. 226. – (1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, admite propunerea procurorului si dispune arestarea preventiva a inculpatului, prin incheiere motivata.
(2) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa pentru cel mult 30 de zile. Durata retinerii nu se deduce din durata arestarii preventive.
(3) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de indata, in limba pe care o intelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventiva.

 

Respingerea propunerii de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

 

Art. 227. – (1) Judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru arestarea preventiva a inculpatului, respinge, prin incheiere motivata, propunerea procurorului, dispunand punerea in libertate a inculpatului retinut.
(2) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d).

 

Incunostintarea despre arestarea preventiva si locul de detinere a inculpatului arestat preventiv

 

Art. 228. – (1) Imediat dupa luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, incunostinteaza despre aceasta un membru al familiei inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta. Dispozitiile art. 210 alin. (2) se aplica in mod corespunzator. Efectuarea incunostintarii se consemneaza intr-un proces-verbal.
(2) Indata dupa introducerea sa intr-un loc de detinere, inculpatul are dreptul de a incunostinta personal sau de a solicita administratiei locului respectiv sa incunostinteze persoanele prevazute la alin. (1) despre locul unde este detinut.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul schimbarii ulterioare a locului de detinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(4) Administratia locului de detinere are obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului arestat preventiv dispozitiile alin. (2) si (3), precum si de a consemna intr-un proces-verbal modul in care s-a realizat incunostintarea.
(5) Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal incunostintarea decat pentru motive temeinice, care se consemneaza in procesul-verbal intocmit potrivit alin. (4).

 

Luarea masurilor de ocrotire in caz de arestare preventiva in cursul urmaririi penale

 

Art. 229. – (1) Cand masura arestarii preventive a fost luata fata de un inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoana care, datorita varstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competenta este incunostintata, de indata, in vederea luarii masurilor legale de ocrotire pentru persoana respectiva.
(2) Obligatia de incunostintare revine judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a luat masura arestarii preventive, modul de indeplinire a acestei obligatii fiind consemnat intr-un proces- verbal.

 

Mandatul de arestare preventiva

 

Art. 230. – (1) In baza incheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau, dupa caz, de la instanta ierarhic superioara emite de indata mandatul de arestare preventiva.
(2) Daca, prin aceeasi incheiere, s-a dispus arestarea preventiva a mai multor inculpati, se emite cate un mandat pentru fiecare dintre ei.
(3) In mandatul de arestare preventiva se arata:
a) instanta din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus luarea masurii arestarii preventive;
b) data emiterii mandatului;
c) numele, prenumele si calitatea judecatorului de drepturi si libertati care a emis mandatul;
d) datele de identitate ale inculpatului;
e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, cu mentionarea datei la care inceteaza;
f) aratarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei si locului comiterii acesteia, incadrarea juridica, infractiunea si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventiva;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde va fi detinut inculpatul arestat preventiv;
j) semnatura judecatorului de drepturi si libertati;
k) semnatura inculpatului prezent. In cazul in care acesta refuza sa semneze, se va face mentiune corespunzatoare in mandat.
(4) Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate si organului de politie.
(5) Daca persoana vatamata a solicitat instiintarea sa cu privire la eliberarea in orice mod a persoanei arestate, judecatorul care a emis mandatul consemneaza aceasta intr-un proces-verbal, pe care il preda organului de politie.
(6) Organul de politie preda exemplarul original al mandatului de arestare preventiva si procesul-verbal prevazut la alin. (5) administratiei locului de detinere.

 

Executarea mandatului de arestare preventiva emis in lipsa inculpatului

 

Art. 231. – (1) Cand masura arestarii preventive a fost dispusa in lipsa inculpatului, doua exemplare originale ale mandatului emis se inainteaza organului de politie, in vederea executarii.
(2) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al acestuia, dupa care o conduce in cel mult 24 de ore la judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive sau, dupa caz, la judecatorul de camera preliminara ori completul la care se afla spre solutionare dosarul cauzei.
(3) In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta oricarei persoane fizice, fara invoirea acesteia, precum si in sediul oricarei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia, daca exista indicii temeinice din care sa rezulte banuiala rezonabila ca persoana din mandat se afla in domiciliul sau resedinta respectiva.
(4) In cazul in care arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa in lipsa din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat, la incetarea acestor motive, judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura ori, dupa caz, judecatorului de camera preliminara sau completului la care se afla spre solutionare dosarul cauzei.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la audierea inculpatului conform art. 225 alin. (7) si (8), in prezenta avocatului acestuia, si, evaluand declaratia inculpatului in contextul probelor administrate si al motivelor avute in vedere la luarea masurii, dispune prin incheiere, dupa audierea concluziilor procurorului, confirmarea arestarii preventive si a executarii mandatului ori, dupa caz, in conditiile prevazute de lege, revocarea arestarii preventive sau inlocuirea acesteia cu una dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) si punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.

 

Negasirea persoanei prevazute in mandatul de arestare preventiva

 

Art. 232. – Cand persoana mentionata in mandatul de arestare preventiva nu a fost gasita, organul de politie insarcinat cu executarea mandatului incheie un proces- verbal prin care constata aceasta si instiinteaza judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive, precum si organele competente pentru darea in urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei.

 

Durata arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale

 

Art. 233. – (1) In cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi 30 de zile, in afara de cazul cand este prelungita in conditiile legii.
(2) Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data punerii in executare a masurii fata de inculpatul arestat preventiv.
(3) Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, arestarea preventiva dispusa sau prelungita anterior ramane valabila. Durata arestarii preventive se calculeaza potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2).

 

Prelungirea arestarii preventive in cursul urmaririi penale

 

Art. 234. – (1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.
(2) Prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(3) In cazul prevazut la alin. (1), prelungirea arestarii preventive poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(4) Daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi si libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate dispune numai de un judecator de drepturi si libertati de la instanta competenta in momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea.
(5) Cand, in aceeasi cauza, se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul poate sesiza judecatorul de drepturi si libertati cu propunerea de prelungire a arestarii preventive pentru toti inculpatii.

 

Procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale

 

Art. 235. – (1) Propunerea de prelungire a arestarii preventive impreuna cu dosarul cauzei se depun la judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen pentru solutionarea propunerii de prelungire a arestarii preventive inainte de expirarea masurii. Ziua si ora stabilite se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta in fata judecatorului de drepturi si libertati a inculpatului arestat preventiv. Avocatul inculpatului este incunostintat si i se acorda, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
(3) Inculpatul este ascultat de judecatorul de drepturi si libertati asupra tuturor motivelor pe care se intemeiaza propunerea de prelungire a arestarii preventive, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(4) In cazul in care inculpatul arestat preventiv se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului de drepturi si libertati sau cand, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra propunerii de prelungire a arestarii preventive inainte de expirarea duratei acesteia.

Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare in Noul cod de procedura penala 2014

Art. 138. – (1) Constituie tehnici speciale de supraveghere sau cercetare urmatoarele:
a) interceptarea convorbirilor si comunicarilor;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
e) obtinerea listei convorbirilor telefonice;
f) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
g) solicitarea si obtinerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzactiile financiare, precum si a datelor financiare ale unei persoane;
h) utilizarea investigatorilor sub acoperire;
i) constatarea unei infractiuni de coruptie sau a incheierii unei conventii;
j) livrarea supravegheata;
k) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii sau a unui punct de acces la un computer.
(2) Prin interceptarea convorbirilor sau comunicarilor se intelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau inregistrarea convorbirilor ori comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare, precum si inregistrarea datelor de trafic ce indica sursa, destinatia, data, ora, dimensiunea, durata ori tipul comunicarii efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se intelege patrunderea intr-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, in scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se intelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii intr-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se intelege fotografierea persoanelor, observarea sau inregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se intelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate.
(8) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se intelege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin solicitarea si obtinerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzactiile financiare, precum si a datelor financiare ale unei persoane se intelege operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare efectuate prin intermediul unei banci sau al altei institutii competente ori obtinerea de la o banca sau de la alta institutie financiara de inscrisuri ori informatii aflate in posesia acesteia referitoare la conturile sau tranzactiile unei persoane.
(10) Constatarea unei infractiuni de coruptie se poate realiza si prin actiunea sau inactiunea ce este similara unei infractiuni de coruptie, indeplinita in scopul strangerii de probe in cadrul procesului penal.
(11) Constatarea incheierii unei conventii se poate realiza si prin cumpararea sau orice alta operatiune privind un obiect ce poate constitui mijloc de proba de la o persoana suspectata de comiterea unei infractiuni, prestarea unui serviciu pentru persoana suspectata de comiterea unei infractiuni ori cumpararea sau orice alta operatiune privind o persoana care se banuieste ca ar fi disparuta, ca este victima traficului de persoane sau a unei rapiri.
(12) Prin livrare supravegheata se intelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri in privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, in scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate in savarsirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnica se intelege utilizarea uneia dintre tehnicile prevazute la alin. (1) lit. a)-d) si g).

 

Supravegherea tehnica

 

Art. 139. – (1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2);
b) masura sa fie proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune in cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plata electronica, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie, infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica ori in cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani sau mai mare.
(3) Inregistrarile prevazute in prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.
(4) Raportul dintre avocat si partea pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice, decat data exista date ca avocatul savarseste sau pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul sau inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul procesului penal, urmand a fi sterse, de indata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de indata, de catre procuror.

 

Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica

 

Art. 140. – (1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa in cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurilor de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei impotriva careia se dispune masura, daca sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a incadrarii juridice, iar, in cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, daca se solicita si incuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda in spatii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa inainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita incuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza in aceeasi zi, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) In cazul in care apreciaza ca cererea este intemeiata, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, admiterea cererii procurorului si emite de indata mandatul de supraveghere tehnica. Intocmirea minutei este obligatorie.
(5) Incheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat incheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete incuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia, daca sunt cunoscute;
g) indicarea, in cazul in care este necesar fata de natura masurii incuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date cunoscute pentru identificarea caii de comunicare sau a numarului de cont;
h) in cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere in spatii private, mentiunea privind incuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda in spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 139 si prevederile alin. (1) din prezentul articol, dispune, prin incheiere, respingerea cererii de incuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa cailor de atac.
(8) O noua cerere de incuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau imprejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.

 

Autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror

 

Art. 141. – (1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere tehnica atunci cand:
a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica in conditiile art. 140 ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune in pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; si
b) sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 139 alin. (1) si (2).
(2) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza masura de supraveghere tehnica trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 140 alin. (5).
(3) Procurorul are obligatia de a sesiza, in termen de cel mult 24 de ore de la expirarea masurii, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanta, in vederea confirmarii masurii, inaintand totodata un proces-verbal de redare rezumativa a activitatilor de supraveghere tehnica efectuate si dosarul cauzei.
(4) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), confirma in termen de 24 de ore masura dispusa de procuror, prin incheiere, pronuntata in camera de consiliu, fara citarea partilor.
(5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanta:
a) realizarea si conservarea unei copii a acestor date informatice;
b) suprimarea accesarii sau indepartarea acestor date informatice din sistemul informatic.
Copiile se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate, de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(6) In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu au fost respectate conditiile prevazute la alin. (1), infirma masura luata de catre procuror si dispune distrugerea probelor obtinute in temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obtinute si intocmeste un proces-verbal in acest sens.
(7) Odata cu cererea de confirmare a masurii sau separat, procurorul poate solicita judecatorului de drepturi si libertati luarea masurii supravegherii tehnice in conditiile art. 140.
(8) Incheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor dispuse de procuror nu este supusa cailor de atac.

 

Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica

 

Art. 142. – (1) Procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte organe specializate ale statului.
(2) Furnizorii de servicii de telecomunicatii, informatice sau financiare sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala, cu autoritatile prevazute la alin. (1), in limitele competentelor acestora, pentru punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, sub sanctiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a inceta imediat supravegherea tehnica inainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informand de indata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea ori savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite in alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii. Din oficiu sau la solicitarea partilor, judecatorul ori completul investit poate solicita datele sigilate daca exista noi probe din care rezulta ca totusi o parte dintre acestea privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii. Dupa un an de la solutionarea definitiva a cauzei, acestea sunt distruse de catre procuror, care intocmeste un proces-verbal in acest sens.

 

Consemnarea activitatilor de supraveghere tehnica

 

Art. 143. – (1) Procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica, in care sunt consemnate rezultatele activitatilor efectuate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica, numele persoanelor la care se refera, daca sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum si, dupa caz, data si ora la care a inceput activitatea de supraveghere si data si ora la care s-a incheiat.
(2) La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica. Suportul sau o copie certificata a acestuia se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine activitatile de supraveghere tehnica si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei.
(3) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile purtate intr-o alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret, care are obligatia de a pastra confidentialitatea.
(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala intr-un proces-verbal in care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror.
(5) Dupa incetarea masurii de supraveghere, procurorul informeaza judecatorul de drepturi si libertati despre activitatile efectuate.

 

Prelungirea mandatului de supraveghere tehnica

 

Art. 144. – (1) Mandatul de supraveghere tehnica poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, la cererea motivata a procurorului, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 139, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere care nu este supusa cailor de atac. Intocmirea minutei este obligatorie.
(3) Durata totala a masurii de supraveghere tehnica, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an, cu exceptia masurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere in spatii private, care nu poate depasi 120 de zile.

 

Informarea persoanei supravegheate

 

Art. 145. – (1) Dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, in scris, in cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata in privinta sa.
(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunostinta, la cerere, de continutul proceselor-verbale in care sunt consemnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica.
(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise prevazute la alin. (1).
(4) Procurorul poate sa amane motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor- verbale de redare, daca aceasta ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale in cauza;
b) punerea in pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultati in supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate in cauza.
(5) Amanarea prevazuta la alin. (4) se poate dispune cel mai tarziu pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea cauzei.

 

Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnica

 

Art. 146. – (1) Daca in cauza s-a dispus o solutie de clasare, impotriva careia nu a fost formulata plangere in termenul legal prevazut la art. 340 sau plangerea a fost respinsa, procurorul instiinteaza de indata despre aceasta pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune conservarea suportului material sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instantei in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.
(3) Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul material sau copia acestuia se conserva prin arhivare odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, in locuri speciale, cu asigurarea confidentialitatii.

 

Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale

 

Art. 147. – (1) Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile postale sau obiectele trimise ori primite de faptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoana care este banuita ca primeste ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la faptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Este interzisa retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei sau a trimiterilor postale trimise ori primite in raporturile dintre avocat si suspectul, inculpatul sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor in care exista date ca avocatul savarseste sau pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2).
(3) Dispozitiile art. 140 se aplica in mod corespunzator.
(4) In cazurile in care exista urgenta, iar obtinerea mandatului de retinere, predare si perchezitionare a trimiterilor postale in conditiile art. 140 ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune in pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1) si (2), procurorul poate dispune, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile prevazute la alin. (1). Dispozitiile art. 141 alin. (2)-(8) se aplica in mod corespunzator.
(5) Unitatile postale sau de transport si orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii sunt obligate sa retina si sa predea procurorului scrisorile, trimiterile postale ori obiectele la care se face referire in mandatul dispus de judecator sau in autorizatia emisa de procuror.
(6) Corespondenta, trimiterile postale sau obiectele ridicate si perchezitionate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
(7) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul il informeaza, in cel mult 10 zile, in scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata in privinta sa. Dupa momentul informarii, persoana ale carei corespondenta, trimiteri postale sau obiecte au fost ridicate si perchezitionate are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(8) Dispozitiile art. 145 alin. (4) si (5) se aplica in mod corespunzator.
(9) Masura poate fi prelungita in conditiile art. 144.

 

Utilizarea investigatorilor sub acoperire

 

Art. 148. – (1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procuror, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plata electronica, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie, al infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica ori in cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani sau mai mare ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata in activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea faptuitorului, suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea activitatilor pe care investigatorul sub acoperire este autorizat sa le desfasoare;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire.
(3) In cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica. Dispozitiile art. 141 se aplica in mod corespunzator.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi in cadrul politiei judiciare, in cazul investigarii infractiunilor contra securitatii nationale si infractiunilor de terorism. Pot fi folositi ca investigatori sub acoperire si lucratori operativi din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii in vederea asigurarii securitatii nationale.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza ordonantei emise potrivit alin. (1)-(3), pe care le pune, in totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, intocmind un proces-verbal.
(6) Activitatile pentru care investigatorul sub acoperire este autorizat nu constituie contraventii sau infractiuni.
(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice inscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori in cadrul procesului penal in aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an, cu exceptia infractiunilor contra vietii, securitatii nationale, infractiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, precum si infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

 

Masurile de protectie a investigatorilor sub acoperire

 

Art. 149. – (1) Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita.
(2) Procurorul, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta de judecata are dreptul de a cunoaste adevarata identitate a investigatorului sub acoperire, cu respectarea secretului profesional.

 

Constatarea unei infractiuni de coruptie sau a incheierii unei conventii

 

Art. 150. – (1) Constatarea unei infractiuni de coruptie sau a incheierii unei conventii in conditiile art. 138 alin. (10) si (11) se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati la solicitarea procurorului care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie sau in cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani sau mai mare ori daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata in activitati infractionale care au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: date cu privire la persoana ce va pune in executare masura, incadrarea juridica si descrierea infractiunii, scopul si perioada in care se va executa masura.
(3) Activitatea persoanei care participa la constatarea unei infractiuni de coruptie sau de incheiere a unei conventii nu constituie provocare, contraventie sau infractiune.
(4) Persoana care pune in executare aceste masuri intocmeste un proces-verbal care contine: datele la care masura a inceput si s-a incheiat, date cu privire la persoana care a pus in aplicare masura, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate in cazul in care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, numarul si identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa in aplicare masura.
(5) Persoana care pune in executare masura constatarii unei infractiuni de coruptie sau incheierii unei conventii poate fi audiata ca martor in cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor amenintati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(6) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care pune in executare masura constatarii unei infractiuni de coruptie sau incheierii unei conventii orice inscrisuri sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile sau obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati, in cazul in care acestea constituie infractiuni.
(7) Ordonanta procurorului poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile.
(8) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.

 

Livrarea supravegheata

 

Art. 151. – (1) Livrarea supravegheata poate fi autorizata, prin ordonanta, de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, la solicitarea institutiilor sau organelor competente.
(2) Livrarea supravegheata poate fi autorizata numai in urmatoarele cazuri:
a) daca descoperirea sau arestarea persoanelor implicate in transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani si alte obiecte care rezulta din activitati ilicite ori obiecte utilizate in scopul comiterii de infractiuni nu ar putea fi facuta in alt mod sau ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) daca descoperirea ori dovedirea infractiunilor savarsite in legatura cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibila ori foarte dificila in alt mod.
(3) Livrarea supravegheata poate fi realizata in conditiile in care procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala ia masuri si se asigura ca autoritatile statelor tranzitate:
a) sa fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect si cu iesirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) sa garanteze faptul ca transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de catre autoritatile competente;
c) sa garanteze faptul ca procurorul, organele de politie sau alte autoritati de stat competente sunt instiintate in ceea ce priveste rezultatul urmaririi penale impotriva persoanelor acuzate de infractiuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).
(4) Dispozitiile alin. (3) nu se aplica in cazul in care un tratat international la care Romania este parte are dispozitii contrare.
(5) Ordonanta procurorului trebuie sa cuprinda: numele suspectului sau inculpatului, daca sunt cunoscute, dovezile din care rezulta caracterul ilicit al bunurilor ce urmeaza sa intre, sa tranziteze sau sa iasa de pe teritoriul tarii, modalitatile in care va fi efectuata supravegherea. Procurorul trebuie sa emita cate o ordonanta pentru fiecare livrare supravegheata dispusa.
(6) Livrarea supravegheata este pusa in aplicare de catre politie sau de alta autoritate competenta. Procurorul stabileste, coordoneaza si controleaza modul de punere in aplicare a livrarii supravegheate.
(7) Punerea in aplicare a livrarii supravegheate nu constituie infractiune.
(8) Organele prevazute la alin. (5) au obligatia de a intocmi, la finalizarea livrarii supravegheate pe teritoriul Romaniei, un proces-verbal cu privire la activitatile desfasurate, pe care il inainteaza procurorului.

 

Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii ori a unui punct de acces la un sistem informatic

 

Art. 152. – (1) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, cu aprobarea judecatorului de drepturi si libertati, poate solicita unui furnizor de servicii identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii, unui mijloc de telecomunicatii ori a unui punct de acces la un sistem informatic sau comunicarea daca un anumit mijloc de comunicatii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau activ ori a fost folosit sau activ la o anumita data, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura se dispune de procuror, cu aprobarea judecatorului de drepturi si libertati, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: persoana sau furnizorul de servicii care este in posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci cand sunt cunoscute, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, in conditii de confidentialitate, datele solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligati, sub sanctiunea legii penale, sa colaboreze cu organele de urmarire penala pentru executarea ordonantei procurorului si sa puna de indata la dispozitia acestora datele solicitate.
(4) Persoanele care sunt chemate sa colaboreze cu organele de urmarire penala au obligatia, sub sanctiunea legii penale, de a pastra secretul operatiunii efectuate.

 

Obtinerea listei convorbirilor telefonice

 

Art. 153. – (1) Procurorul, cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, poate solicita unui furnizor de servicii de telecomunicatii comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate si primite de la un anumit post telefonic, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura se dispune de procuror, cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: furnizorul de servicii care este in posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci cand sunt cunoscute, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, in conditii de confidentialitate, datele solicitate.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati acorda incuviintarea prin mentiune scrisa pe solicitarea procurorului.
(4) Dispozitiile art. 152 alin. (3) si (4) se aplica in mod corespunzator.

 

CAPITOLUL V
Conservarea datelor informatice sau provenite din sisteme de telecomunicatii

 

Conservarea datelor informatice si a datelor privind traficul informational

 

Art. 154. – (1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni, in scopul strangerii de probe ori identificarii faptuitorului, suspectului sau a inculpatului, procurorul poate dispune, cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, conservarea imediata a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informational, in cazul in care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, cu incuviintarea prealabila a judecatorului de drepturi si libertati, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 90 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: persoana sau furnizorul de servicii in posesia caruia se afla datele informatice ori care le are sub control, numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a conserva imediat datele informatice si de a le mentine integritatea, in conditii de confidentialitate.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati acorda incuviintarea prin mentiune scrisa pe ordonanta procurorului.
(4) Masura conservarii poate fi prelungita, pentru motive temeinic justificate, de procuror o singura data, pe o durata de maximum 90 de zile.
(5) Ordonanta procurorului se transmite, de indata, oricarui furnizor de servicii sau oricarei persoane in posesia careia se afla datele prevazute la alin. (1) ori care le are sub control, aceasta fiind obligata sa le conserve imediat, in conditii de confidentialitate.
(6) In cazul in care datele referitoare la traficul informational se afla in posesia mai multor furnizori de servicii, furnizorul de servicii in posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de indata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori de servicii, in vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(7) In termenul prevazut la alin. (2) si (4), procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala dispune ridicarea datelor conservate de la persoana sau furnizorul de servicii care le detine ori dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art. 170 alin. (4) si (5) ori art. 171 se aplica in mod corespunzator.
(8) Pana la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa incunostinteze, in scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.

 

Conservarea datelor provenite din sisteme de telecomunicatii

 

Art. 155. – Dispozitiile art. 154 se aplica in mod corespunzator si in cazul in care conservarea se refera la datele ce privesc traficul din sistemele de telecomunicatii.

Protectia martorilor in Noul cod de procedura penala 2014

Martorul amenintat

Art. 125. – In cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse in pericol ca urmare a datelor pe care le furnizeaza organelor judiciare sau a declaratiilor sale, organul judiciar competent acorda acestuia statutul de martor amenintat si dispune una ori mai multe dintre masurile de protectie prevazute la art. 126 sau 127, dupa caz.

 

Masurile de protectie dispuse in cursul urmaririi penale

 

Art. 126. – (1) In cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia in cursul deplasarilor;
c) protectia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa;
d) audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci cand celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) In cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute la alin. (1) lit. c) si d), declaratia martorului nu va cuprinde adresa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate intr-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, in conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza in conditii de confidentialitate.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile care au determinat luarea masurilor de protectie, iar in caz contrar dispune, prin ordonanta motivata, incetarea acestora.
(6) Masurile prevazute la alin. (1) se mentin pe tot parcursul procesului penal daca starea de pericol nu a incetat.
(7) Daca starea de pericol a aparut in cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune masurile de protectie prevazute la art. 127. Dispozitiile art. 128 se aplica in mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate cu punerea in executare a masurii.

 

Masurile de protectie dispuse in cursul judecatii

 

Art. 127. – In cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) insotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia in cursul deplasarilor;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent in sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci cand celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate ale martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

 

Dispunerea masurii protectiei martorului in cursul judecatii

 

Art. 128. – (1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat in faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci cand cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin incheiere motivata, care nu este supusa cailor de atac.
(7) Incheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza in conditii de confidentialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 127 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea in executare a masurilor.

 

Audierea martorului protejat

 

Art. 129. – (1) In situatia prevazuta la art. 126 alin. (1) lit. d) si art. 127 lit. d), procurorul, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, instanta de judecata procedeaza la audierea martorului fara ca acesta sa fie prezent fizic la locul unde se afla procurorul ori in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului audiat in conditiile alin. (1), la luarea declaratiei poate participa un consilier de probatiune, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea in prezenta unui psiholog.
(3) Subiectii procesuali principali, partile si avocatii acestora pot adresa intrebari martorului audiat in conditiile alin. (1) si (2). Organul judiciar respinge intrebarile care ar putea conduce la identificarea martorului.
(4) Declaratia martorului protejat se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.
(5) In cursul urmaririi penale declaratia se semneaza de organul de urmarire penala ori, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati si de procurorul care a fost prezent la audierea martorului si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in conditii de confidentialitate.
(6) In cursul judecatii, declaratia martorului se semneaza de presedintele completului de judecata.
(7) Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditii de confidentialitate. Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi penale este inaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si este pastrat in aceleasi conditii privind confidentialitatea.

 

§2. Protectia martorilor vulnerabili

Martorul vulnerabil

 

Art. 130. – (1) Procurorul sau, dupa caz, instanta poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil urmatoarelor categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o trauma ca urmare a savarsirii infractiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului minor.
(2) Odata cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul si instanta pot dispune masurile de protectie prevazute la art. 126 alin. (1) lit. b) si d) sau, dupa caz, art. 127 lit. b)-e), care se aplica in mod corespunzator. Distorsionarea vocii si a imaginii nu este obligatorie.
(3) Dispozitiile art. 126 si 128 se aplica in mod corespunzator.

Consemnarea declaratiilor in Noul cod de procedura penala 2014

Art. 110. – (1) Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza in scris. In fiecare declaratie se consemneaza totodata ora inceperii si ora incheierii ascultarii suspectului sau inculpatului.
(2) Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza. Daca suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea sunt indicate in finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.
(3) Cand suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza acest lucru in declaratia scrisa.
(4) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la audierea suspectului, inculpatului, de judecatorul de drepturi si libertati ori de presedintele completului de judecata si de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vatamate, partii civile sau partii responsabile civilmente, daca acestia au fost prezenti, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.
(5) In cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci cand inregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza in declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru care inregistrarea nu a fost posibila.

Suspectul in Noul cod de procedura penala 2014

Subiectii procesuali principali si drepturile acestora

Suspectul

 

Art. 77. – Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.

 

Drepturile suspectului

 

Art. 78. – Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel.

 

Persoana vatamata

 

Art. 79. – Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala se numeste persoana vatamata.

 

Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vatamate

 

Art. 80. – (1) In cazul in care prin fapta penala s-au adus vatamari unui numar foarte mare de persoane, iar asigurarea individuala a respectarii drepturilor acestora ar prelungi considerabil durata procesului penal, persoanele respective isi desemneaza sau procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta poate dispune ca persoanele vatamate sa isi desemneze un reprezentant, in scopul exercitarii drepturilor lor. Daca persoanele vatamate nu si-au desemnat un reprezentant in termenul care le-a fost acordat, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta poate desemna un avocat din oficiu care sa le reprezinte.
(2) Reprezentantul persoanelor vatamate exercita toate drepturile recunoscute de lege acestora.

 

Drepturile persoanei vatamate

 

Art. 81. – In cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul Romaniei, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
f) dreptul de a fi ascultata;
g) dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;
i) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevazute de lege.

 

CAPITOLUL IV
Inculpatul si drepturile acestuia

 

Inculpatul

 

Art. 82. – Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala devine parte in procesul penal si se numeste inculpat.

 

Drepturile inculpatului

 

Art. 83. – In cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;
b) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;
f) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;
g) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;
h) alte drepturi prevazute de lege.

 

CAPITOLUL V
Partea civila si drepturile acesteia

Partea civila

 

Art. 84. – (1) Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in procesul penal si se numeste parte civila.
(2) Au calitatea de parte civila si succesorii persoanei prejudiciate, daca exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.

 

Drepturile partii civile

 

Art. 85. – (1) In cursul procesului penal, partea civila are drepturile prevazute la art. 81.
(2) Drepturile partii civile se exercita in scopul si in limitele necesare solutionarii actiunii civile.
(3) Dispozitiile art. 80 se aplica in mod corespunzator in cazul in care exista un numar foarte mare de parti civile.

 

CAPITOLUL VI
Partea responsabila civilmente si drepturile acesteia

Partea responsabila civilmente

 

Art. 86. – Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente.

 

Drepturile partii responsabile civilmente

 

Art. 87. – (1) In cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute la art. 81.
(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita in limitele si in scopul solutionarii actiunii civile.

 

CAPITOLUL VII
Avocatul. Asistenta juridica si reprezentarea

 

Avocatul

 

Art. 88. – (1) Avocatul asista sau reprezinta, in procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii.
(2) Nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect procesual principal:
a) sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;
b) martorul citat in cauza;
c) cel care a participat in aceeasi cauza in calitate de judecator sau de procuror;
d) o alta parte sau un alt subiect procesual.
(3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a partilor ori a subiectilor procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati spre a se lua masuri disciplinare.
(4) Partile sau subiectii principali cu interese contrare nu pot fi asistati sau reprezentati de acelasi avocat.

 

Asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului

 

Art. 89. – (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul ori de mai multi avocati in tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci cand cel putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurandu-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de supraveghere vizuala, de paza si securitate, fara sa fie interceptata sau inregistrata convorbirea dintre ei. Probele obtinute cu incalcarea prezentului alineat se exclud.

 

Asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului

 

Art. 90. – Asistenta juridica este obligatorie:
a) cand suspectul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de detentie ori intr-un centru educativ, cand este retinut sau arestat, chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar in alta cauza, precum si in alte cazuri prevazute de lege;
b) in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;
c) in cursul judecatii in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani.

 

Avocatul din oficiu

 

Art. 91. – (1) In cazurile prevazute in art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) In tot cursul procesului penal, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea si refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa il inlocuiasca, acordandu-i acestuia un termen rezonabil si inlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facandu-se mentiune despre aceasta intr-un proces-verbal sau, dupa caz, in incheierea de sedinta. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu asigura substituirea si refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa il inlocuiasca, acordandu-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu se considera desemnat pana la desemnarea, daca este cazul, de catre organul judiciar a unui nou avocat din oficiu. Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de cate ori este solicitat de organul judiciar, asigurand o aparare concreta si efectiva in cauza.
(4) Delegatia aparatorului din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales.
(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi inlocuit in conditiile alin. (2), cauza se amana.

 

Drepturile avocatului

 

Art. 92. – (1) In cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia tehnicilor speciale de supraveghere ori cercetare, a perchezitiei informatice si a perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante, precum si cu exceptia situatiei in care prin prezenta avocatului s-ar aduce atingere dreptului la aparare al celorlalte parti ori subiecti procesuali principali, caz in care intrebarile acestuia pot fi formulate de catre organul de urmarire penala.
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost incunostintat in conditiile alin. (2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.
(5) In cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, incunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.
(6) In cazul in care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de avocat.
(7) In cursul procedurii de camera preliminara si in cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.
(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.

 

Asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente

 

Art. 93. – (1) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa fie incunostintat in conditiile art. 92 alin. (2), sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala in conditiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului si de a formula cereri si a depune memorii. Dispozitiile art. 89 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul prevazut la art. 92 alin. (8).
(3) In cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.
(4) Asistenta juridica este obligatorie cand persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa.
(5) Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

 

Consultarea dosarului

 

Art. 94. – (1) Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod abuziv.
(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.
(3) In cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii intr-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de urmarire penala.
(4) In cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului de catre suspect, inculpat sau avocat, pe o perioada de cel mult 15 zile, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale.
(5) In cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) In toate cazurile, avocatului nu ii poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care il asista ori il reprezinta.
(7) In vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de intreg materialul dosarului de urmarire penala in procedurile desfasurate in fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.

 

Dreptul de a formula plangere

 

Art. 95. – (1) Avocatul are dreptul de a formula plangere, potrivit art. 336-339.
(2) In situatiile prevazute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) si art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat sa rezolve plangerea si sa comunice solutia, precum si motivarea acesteia, in cel mult 48 de ore.

 

Reprezentarea

 

Art. 96. – In cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta acestora este obligatorie sau este apreciata ca fiind necesara de procuror, judecator sau instanta de judecata, dupa caz.

 

TITLUL IV
Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii

 

CAPITOLUL I
Reguli generale

 

Proba si mijloacele de proba

 

Art. 97. – (1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal.
(2) Proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace:
a) declaratiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declaratiile persoanei vatamate;
c) declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;
d) declaratiile martorilor;
e) inscrisuri, rapoarte de expertiza, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;
f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.

 

Obiectul probatiunii

 

Art. 98. – Constituie obiect al probei:
a) existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;
b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista parte civila;
c) faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;
d) orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.

 

Sarcina probei

 

Art. 99. – (1) In actiunea penala sarcina probei apartine in principal procurorului, iar in actiunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa.
(2) Suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
(3) In procesul penal, persoana vatamata, suspectul si partile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.

 

Administrarea probelor

 

Art. 100. – (1) In cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.
(2) In cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, in mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii de catre persoanele indreptatite se admite ori se respinge motivat de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci cand:
a) proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;
c) proba nu este necesara, intrucat faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata de o persoana neindreptatita;
f) administrarea probei este contrara legii.

 

Principiul loialitatii administrarii probelor

 

Art. 101. – (1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

 

Excluderea probelor obtinute in mod nelegal

 

Art. 102. – (1) Probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate din acestea nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.
(2) Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal.
(3) In mod exceptional, dispozitiile alin. (2) nu se aplica daca mijlocul de proba prezinta imperfectiuni de forma sau exista alte neregularitati procedurale care nu produc o vatamare pentru inlaturarea careia este necesara excluderea acestuia.
(4) Probele derivate se exclud daca au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod nelegal si nu puteau fi obtinute in alt mod.
(5) Probele derivate din probele prevazute la alin. (2) nu se exclud daca probele obtinute in mod nelegal sunt folosite in conditiile alin. (3).

 

Aprecierea probelor

 

Art. 103. – (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza.
(2) In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.
(3) Hotararea instantei nu se poate intemeia, in masura determinanta, pe marturia investigatorului sub acoperire sau pe declaratiile martorilor protejati.

Competenta judecatorului de drepturi si libertati in Noul cod de procedura penala 2014

Competenta judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara

Competenta judecatorului de drepturi si libertati

 

Art. 53. – Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza, in cursul urmaririi penale, cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
d) actele procurorului, in cazurile expres prevazute de lege;
e) incuviintarea perchezitiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f) administrarea anticipata a probelor;
g) alte situatii expres prevazute de lege.

 

Competenta judecatorului de camera preliminara

 

Art. 54. – Judecatorul de camera preliminara este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia:
a) verifica legalitatea trimiterii in judecata dispuse de procuror;
b) verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala;
c) solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata;
d) solutioneaza alte situatii expres prevazute de lege.

 

SECTIUNEA a 5-a
Organele de urmarire penala si competenta acestora

 

Organele de urmarire penala

 

Art. 55. – (1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare;
c) organele de cercetare penala speciale.
(2) Procurorii sunt constituiti in parchete care functioneaza pe langa instantele judecatoresti si isi exercita atributiile in cadrul Ministerului Public.
(3) In cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati si instanta de judecata;
c) exercita actiunea penala;
d) exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege:
e) incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, in conditiile legii;
f) formuleaza si exercita contestatiile si caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoresti;
g) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare sunt indeplinite de lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati in conditiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori avizul procurorului desemnat in acest sens.
(5) Atributiile organelor de cercetare penala speciale sunt indeplinite de ofiteri anume desemnati in conditiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(6) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale isi desfasoara activitatea de urmarire penala sub conducerea si supravegherea procurorului.

 

Competenta procurorului

 

Art. 56. – (1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror:
a) in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) in cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191 din Codul penal;
c) in cazul infractiunilor savarsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de militari se efectueaza de procurorul militar si de organele de cercetare penala speciale, sub supravegherea acestuia.
(5) Procurorii militari din cadrul sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savarsirea infractiunilor comise de militari, urmand a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44.

 

Competenta organelor de cercetare penala

 

Art. 57. – (1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, in competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala numai in conditiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul savarsirii infractiunilor de catre militari sau in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal savarsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.

 

Verificarea competentei

 

Art. 58. – (1) Organul de urmarire penala este dator sa isi verifice competenta imediat dupa sesizare.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, dispune de indata, prin ordonanta, declinarea de competenta si trimite cauza procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze cercetarea penala, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.

 

Extinderea competentei teritoriale

 

Art. 59. – (1) Cand anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2) In cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale.

 

Cazurile urgente

 

Art. 60. – Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta acestuia. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, procurorului competent.

 

Actele incheiate de unele organe de constatare

 

Art. 61. – (1) Ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni, sunt obligate sa intocmeasca un proces-verbal despre imprejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, cat si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala, pentru infractiunile constatate in timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute la alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savarsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. In cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de indata organelor de urmarire penala.
(3) Cand faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate in procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna in procesul-verbal.
(4) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza, de indata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesul-verbal incheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

 

Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave

 

Art. 62. – (1) Comandantii de nave si aeronave sunt competenti sa faca perchezitii corporale sau ale vehiculelor si sa verifice lucrurile pe care faptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor si pentru infractiunile savarsite pe aceste nave sau aeronave, avand totodata si obligatiile si drepturile prevazute la art. 61.
(2) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza organelor de urmarire penala, de indata ce nava sau aeronava ajunge in primul port sau aeroport romanesc.
(3) In cazul infractiunilor flagrante, comandantii de nave si aeronave au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organelor de urmarire penala.
(4) Procesul-verbal incheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

 

Dispozitii comune

 

Art. 63. – (1) Dispozitiile prevazute la art. 41-46 si 48 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplica in faza de urmarire penala.
(3) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute la art. 41 se efectueaza de catre organul de cercetare penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza, daca legea nu dispune altfel.
(4) Conflictul de competenta dintre 2 sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe. In cazul in care procurorul nu exercita supravegherea activitatii tuturor organelor de cercetare penala intre care s-a ivit conflictul, competenta se stabileste de catre prim-procurorul parchetului in circumscriptia caruia se afla organele de cercetare penala.

 

Incompatibilitatea judecatorului

 

Art. 64. – (1) Judecatorul este incompatibil daca:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si in alta cauza;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor, in cauza;
d) este tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat, in cauza, acte de urmarire penala sau a participat, in calitate de procuror, la orice procedura desfasurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotararii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara nu pot participa, in aceeasi cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.

 

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a grefierului

 

Art. 65. – (1) Dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare penala.
(2) Dispozitiile art. 64 alin. (1) se aplica magistratului-asistent si grefierului.
(3) Dispozitiile art. 64 alin. (2) se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator de drepturi si libertati sau ca judecator de camera preliminara nu poate, in aceeasi cauza, sa supravegheze urmarirea penala sau sa efectueze acte de urmarire penala si nici sa puna concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta si in caile de atac. Procurorul care a participat ca judecator la judecarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.

 

Abtinerea

 

Art. 66. – (1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic superior ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate si a temeiurilor de fapt care constituie motivul abtinerii.
(2) Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

 

Recuzarea

 

Art. 67. – (1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de indata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar impotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare in cauza. Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau a procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator in cazul recuzarii magistratului-asistent si grefierului.
(4) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana in parte, a cazului de incompatibilitate invocat, a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza intr-un proces-verbal sau, dupa caz, in incheierea de sedinta.
(5) Nerespectarea conditiilor prevazute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare impotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate cu aceleasi temeiuri de fapt invocate intr-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

 

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii

 

Art. 68. – (1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de un judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Abtinerea sau recuzarea grefierului se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de completul de judecata.
(5) Solutionarea abtinerii sau recuzarii se face, in cel mult 24 de ore, in camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se solicita.
(6) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(7) Incheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un judecator din cadrul aceleiasi instante, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(9) In cazul in care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate.
(10) Dispozitiile alin. (8) si (9) se aplica in mod corespunzator si in cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.

 

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala

 

Art. 69. – (1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala se pronunta procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza urmarirea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea in cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

 

Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului

 

Art. 70. – (1) In tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea in 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la solutionarea cererii privitoare la masura preventiva si poate efectua acte sau dispune orice masuri care justifica urgenta.
(6) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

 

Temeiul stramutarii

 

Art. 71. – Inalta Curte de Casatie si Justitie poate stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorilor instantei este afectata datorita imprejurarilor cauzei, calitatii partilor ori atunci cand exista pericol de tulburare a ordinii publice.

 

Cererea de stramutare si efectele acesteia

 

Art. 72. – (1) Stramutarea poate fi ceruta de parti sau de procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de unde se solicita stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea in fapt si in drept.
(3) La cerere se anexeaza inscrisurile pe care aceasta se intemeiaza.
(4) In cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri preventive.
(5) Cererea se inainteaza de indata Inaltei Curti de Casatie si Justitie impreuna cu inscrisurile anexate.
(6) Inalta Curte de Casatie si Justitie poate solicita informatii de la presedintele instantei de unde se solicita stramutarea sau de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i, totodata, termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. Cand Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui curtii de apel la care se afla cauza a carei stramutare se cere.
(7) In cazul respingerii cererii de stramutare, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
(8) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.

 

Procedura de solutionare a cererii de stramutare

 

Art. 73. – (1) Solutionarea cererii de stramutare se face in sedinta publica, cu participarea procurorului, in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
(3) In informatiile trimise Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a acestora.
(4) Neprezentarea partilor nu impiedica solutionarea cererii. In cazul in care inculpatul se afla in stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Inalta Curte de Casatie si Justitie poate dispune aducerea acestuia la judecarea stramutarii, in cazul in care apreciaza ca prezenta sa este necesara pentru solutionarea cererii.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie acorda cuvantul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvantul.

 

Solutionarea cererii

 

Art. 74. – (1) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea de stramutare prin sentinta.
(2) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei la una dintre instantele din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate acesteia. Stramutarea judecarii cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o circumscriptie invecinata.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste in ce masura se mentin actele indeplinite in fata instantei, precum si cele indeplinite de judecatorul de camera preliminara de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza, precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi instiintate de indata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin. (1) nu este supusa niciunei cai de atac.

 

Alte dispozitii

 

Art. 75. – (1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
(2) Dispozitiile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara.
(3) In cazul in care se dispune stramutarea in cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza.
(4) In cazul in care se dispune stramutarea judecarii caii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, in caz de desfiintare cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de catre instanta inferioara in grad din circumscriptia celei la care s-a stramutat cauza.

 

Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei

 

Art. 76. – (1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea in camera de consiliu, in termen de 15 zile.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(4) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) In cazul respingerii cererii de desemnare a altei instante pentru judecarea cauzei formulate, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.

Competenta organelor judiciare in Noul cod de procedura penala 2014

Competenta organelor judiciare

SECTIUNEA 1
Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti

 

Competenta judecatoriei

 

Art. 35. – (1) Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

 

Competenta tribunalului

 

Art. 36. – (1) Tribunalul judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 188, 189, 210, 211, 254, 263, 282, 289-294, 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 si 360-367;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
c) infractiunile cu privire la care urmarirea penala a fost efectuata de catre Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism sau Directia Nationala Anticoruptie, daca nu sunt date prin lege in competenta altor instante ierarhic superioare;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie in cazurile prevazute de lege.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

 

Competenta tribunalului militar

 

Art. 37. – (1) Tribunalul militar judeca in prima instanta toate infractiunile comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Tribunalul militar solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

 

Competenta curtii de apel

 

Art. 38. – (1) Curtea de apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale;
c) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante;
d) infractiunile savarsite in legatura cu atributiile de serviciu de avocati, notari publici, executori judecatoresti, precum si auditori publici externi.
(2) Curtea de apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de judecatorii si de tribunale.
(3) Curtea de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre instantele din circumscriptia sa, altele decat cele prevazute la art. 36 alin. (2), precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in cazurile prevazute de lege.
(4) Curtea de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

 

Competenta curtii militare de apel

 

Art. 39. – (1) Curtea militara de apel judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 si 438-445, savarsite de militari;
b) infractiunile privind securitatea nationala a Romaniei, prevazute in legi speciale, savarsite de militari;
c) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si de procurorii militari de la parchetele militare care functioneaza pe langa aceste instante.
(2) Curtea militara de apel judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunalele militare.
(3) Curtea militara de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de acestea in cazurile prevazute de lege.
(4) Curtea militara de apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

 

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

 

Art. 40. – (1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de Presedintele Romaniei, senatori si deputati, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecatorii care isi desfasoara activitatea in cadrul instantelor internationale, de europarlamentari, de judecatorii si magistratii-asistenti de la Curtea Constitutionala, de judecatorii si magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si curtea militara de apel, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, de maresali, amirali, generali, precum si de persoanele care au gradul profesional asimilat generalilor si maresalilor.
(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile in casatie impotriva hotararilor penale definitive, precum si recursurile in interesul legii.
(4) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta in cazurile in care este instanta superioara comuna instantelor aflate in conflict, cazurile in care cursul justitiei este intrerupt, cererile de stramutare, precum si contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel in cazurile prevazute de lege.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

 

SECTIUNEA a 2-a
Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti

 

Competenta pentru infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei

 

Art. 41. – (1) Competenta dupa teritoriu este determinata, in ordine, de:
a) locul savarsirii infractiunii;
b) locul in care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica, la momentul la care a savarsit fapta;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
(2) Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3) In cazul in care, potrivit alin. (2), o infractiune a fost savarsita in circumscriptia mai multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.
(4) Cand niciunul dintre locurile prevazute la alin. (1) nu este cunoscut sau cand sunt sesizate succesiv doua sau mai multe instante dintre cele prevazute la alin. (1), competenta revine instantei mai intai sesizate.
(5) Ordinea de prioritate prevazuta la alin. (1) se aplica in cazul in care doua sau mai multe instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
(6) Infractiunea savarsita pe o nava sub pavilion romanesc este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(7) Infractiunea savarsita pe o aeronava inmatriculata in Romania este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(8) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, iar competenta nu se poate determina potrivit alin. (1), competenta este cea prevazuta la alin. (4).

 

Competenta pentru infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei

 

Art. 42. – (1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului Romaniei se judeca de catre instantele in a caror circumscriptie se afla locuinta suspectului sau inculpatului persoana fizica ori, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica.
(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul in Romania, iar infractiunea este de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei din municipiul Bucuresti, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(4) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
(5) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta la alin. (1) si (2), in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

 

SECTIUNEA a 3-a
Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti

 

Reunirea cauzelor

 

Art. 43. – (1) Instanta dispune reunirea cauzelor in cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se intarzie judecata, in urmatoarele situatii:
a) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana;
b) cand la savarsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna infaptuire a justitiei.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazurile in care in fata aceluiasi organ judiciar sunt mai multe cauze cu acelasi obiect.

 

Competenta in caz de reunire a cauzelor

 

Art. 44. – (1) In caz de reunire, daca, in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca, dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor, competenta apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Competenta judecarii cauzelor reunite ramane dobandita chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta unei anumite instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar in cazul in care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei civile.
(5) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad competente potrivit art. 41 si 42.

 

Procedura de reunire a cauzelor

 

Art. 45. – (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de catre instanta competenta.
(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla in fata primei instante, chiar dupa desfiintarea sau casarea hotararii, sau in fata instantei de apel.
(3) Instanta se pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.

 

Disjungerea cauzelor

 

Art. 46. – (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfasurare a judecatii, instanta poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.
(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, prin incheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a partilor.

 

Exceptiile de necompetenta

 

Art. 47. – (1) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocata in tot cursul judecatii, pana la pronuntarea hotararii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei a instantei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocata pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in conditiile alin. (2).
(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana vatamata sau de catre parti.

 

Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

 

Art. 48. – (1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute la art. 40 alin. (1).

 

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei

 

Art. 49. – (1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea incadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, in afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

 

Declinarea de competenta

 

Art. 50. – (1) Instanta care isi declina competenta trimite, de indata, dosarul instantei de judecata desemnate ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine, motivat, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele indeplinite si masurile dispuse se mentin.
(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa cailor de atac.

 

Conflictul de competenta

 

Art. 51. – (1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
(4) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta, judecata se suspenda.
(5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna, trimite dosarul instantei superioare comune.
(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor in care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 50 alin. (2) si (3).

 

Chestiunile prealabile

 

Art. 52. – (1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor in care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
(3) Hotararile definitive ale altor instante decat cele penale asupra unei chestiuni prealabile in procesul penal au autoritate de lucru judecat in fata instantei penale, cu exceptia imprejurarilor care privesc existenta infractiunii.

Participantii in procesul penal in Noul cod de procedura penala 2014

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Participantii in procesul penal

 

Art. 29. – Participantii in procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, partile, subiectii procesuali principali, precum si alti subiecti procesuali.

 

Organele judiciare

 

Art. 30. – Organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara sunt:
a) organele de cercetare penala;
b) procurorul;
c) judecatorul de drepturi si libertati;
d) judecatorul de camera preliminara;
e) instantele judecatoresti.

 

Avocatul

 

Art. 31. – Avocatul asista sau reprezinta partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii. Cu incuviintarea organului judiciar, avocatul poate asista si alti subiecti procesuali.

 

Partile

 

Art. 32. – (1) Partile sunt subiectii procesuali care exercita sau impotriva carora se exercita o actiune judiciara.
(2) Partile din procesul penal sunt inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.

 

Subiectii procesuali principali

 

Art. 33. – (1) Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.
(2) Subiectii procesuali principali au aceleasi drepturi si obligatii ca si partile, cu exceptia celor pe care legea le acorda numai acestora.

 

Alti subiecti procesuali

 

Art. 34. – In afara participantilor prevazuti la art. 33, sunt subiecti procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum si orice alte persoane sau organe prevazute de lege avand anumite drepturi, obligatii sau atributii in procedurile judiciare penale.

Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal in Noul cod de procedura penala 2014

Obiectul si exercitarea actiunii penale

Art. 14. – (1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege.
(3) Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal, in conditiile legii.

 

Conditiile de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale

 

Art. 15. – Actiunea penala se pune in miscare si se exercita cand exista probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista cazuri care impiedica punerea in miscare sau exercitarea acesteia.

 

Cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale

 

Art. 16. – (1) Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege;
c) nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea;
d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
e) lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
g) a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii;
h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
i) exista autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior, in conditiile prevazute de lege.

 

Stingerea actiunii penale

 

Art. 17. – (1) In cursul urmaririi penale actiunea penala se stinge prin clasare sau prin renuntare la urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege.
(2) In cursul judecatii actiunea penala se stinge prin ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti.

 

Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului

 

Art. 18. – In caz de amnistie, de prescriptie, de retragere a plangerii prealabile, de existenta a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori in cazul renuntarii la urmarirea penala, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

 

CAPITOLUL II
Actiunea civila

 

Obiectul si exercitarea actiunii civile

 

Art. 19. – (1) Actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin savarsirea infractiunii.
(2) Actiunea civila se exercita de persoana vatamata sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civila impotriva inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente.
(3) Cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita in numele acesteia de procuror, in conditiile art. 20 alin. (1) si (2). Reprezentantul legal al persoanei vatamate lipsite de capacitate de exercitiu are dreptul de a exercita actiunea civila in numele acesteia.
(4) Actiunea civila se solutioneaza in cadrul procesului penal, daca prin aceasta nu se depaseste durata rezonabila a procesului.
(5) Repararea prejudiciului material si moral se face potrivit dispozitiilor legii civile.

 

Constituirea ca parte civila

 

Art. 20. – (1) Constituirea ca parte civila se poate face pana la inceperea cercetarii judecatoresti. Organele judiciare au obligatia de a aduce la cunostinta persoanei vatamate acest drept.
(2) Constituirea ca parte civila se face in scris sau oral, cu indicarea naturii si a intinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se intemeiaza.
(3) In cazul in care constituirea ca parte civila se face oral, organele judiciare au obligatia de a consemna aceasta intr-un proces-verbal sau, dupa caz, in incheiere.
(4) In cazul nerespectarii vreuneia dintre conditiile prevazute la alin. (1) si (2), persoana vatamata sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civila in cadrul procesului penal, putand introduce actiunea la instanta civila.
(5) Pana la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate:
a) indrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civila;
b) mari sau micsora intinderea pretentiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despagubiri banesti, daca repararea in natura nu mai este posibila.
(6) In cazul in care un numar mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. In cazul in care partile civile nu si-au desemnat un reprezentant, pentru buna desfasurare a procesului penal, desemnarea poate fi dispusa din oficiu de catre organul judiciar.
(7) Daca dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale conventionala unei alte persoane, aceasta nu poate exercita actiunea civila in cadrul procesului penal. Daca transmiterea acestui drept are loc dupa constituirea ca parte civila, actiunea civila se disjunge.
(8) Actiunea civila care are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si partii responsabile civilmente, exercitata la instanta penala sau la instanta civila, este scutita de taxa de timbru.

 

Introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente

 

Art. 21. – (1) Introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea partii civile sau a inculpatului, in termenul prevazut la art. 20 alin. (1).
(2) Atunci cand exercita actiunea civila, procurorul este obligat sa ceara introducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente, in conditiile alin. (1).
(3) Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la inceperea dezbaterilor la prima instanta de judecata, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei.
(4) Partea responsabila civilmente are, in ceea ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

 

Renuntarea la pretentiile civile

 

Art. 22. – (1) Partea civila poate renunta, in tot sau in parte, la pretentiile civile formulate, pana la terminarea dezbaterilor in apel.
(2) Renuntarea se poate face fie prin cerere scrisa, fie oral in sedinta de judecata.
(3) Partea civila nu poate reveni asupra renuntarii si nu poate introduce actiune la instanta civila pentru aceleasi pretentii.

 

Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile

 

Art. 23. – (1) In cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, in tot sau in parte, pretentiile partii civile.
(3) In cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri in masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

 

Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori

 

Art. 24. – (1) Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii civile, daca mostenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii acesteia isi exprima optiunea de a continua exercitarea actiunii civile, in termen de cel mult doua luni de la data decesului sau a reorganizarii, desfiintarii ori dizolvarii.
(2) In caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii responsabile civilmente, actiunea civila ramane in competenta instantei penale daca partea civila indica mostenitorii sau, dupa caz, succesorii in drepturi ori lichidatorii acestora, in termen de cel mult doua luni de la data la care a luat cunostinta de imprejurarea respectiva.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), daca se depaseste durata rezonabila a procesului, instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea actiunii la instanta civila competenta.

 

Rezolvarea actiunii civile in procesul penal

 

Art. 25. – (1) In caz de condamnare, instanta se pronunta prin aceeasi hotarare si asupra actiunii civile.
(2) Cand actiunea civila are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibila, instanta dispune ca lucrul sa fie restituit partii civile.
(3) Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris sau la restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
(4) Cand prin desfiintarea inscrisului sau prin restabilirea situatiei anterioare pot fi afectate drepturile tertilor, instanta disjunge actiunea si o trimite la instanta civila.
(5) In caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza intai, lit. e), f), i) si j), instanta lasa nesolutionata actiunea civila.

 

Disjungerea actiunii civile

 

Art. 26. – (1) Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile, cand solutionarea actiunii civile in procesul penal determina depasirea termenului rezonabil al procesului penal.
(2) Disjungerea se dispune de catre instanta din oficiu ori la cererea procurorului sau a partilor.
(3) Probele administrate in fata instantei penale pana la disjungere pot fi folosite in fata instantei civile, in afara de cazul cand instanta civila apreciaza ca este necesara refacerea lor.
(4) Instanta dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile si in cazul admiterii acordului de recunoastere a vinovatiei in conditiile art. 486.
(5) Incheierea prin care se disjunge actiunea civila este definitiva.

 

Cazurile de solutionare a actiunii civile la instanta civila

 

Art. 27. – (1) Daca nu s-au constituit parte civila in procesul penal, persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civila in procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila daca, prin hotarare definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civila in procesul penal pot sa introduca actiune in fata instantei civile daca procesul penal a fost suspendat. In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda in conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea in fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare, chiar nedefinitiva.
(5) In cazul in care actiunea civila a fost exercitata de procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotararea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit dupa constituirea ca parte civila.
(7) In cazul prevazut la alin. (1), precum si in cazul actiunii civile disjunse, judecata in fata instantei civile se suspenda dupa punerea in miscare a actiunii penale si pana la rezolvarea in prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

 

Autoritatea hotararii penale in procesul civil si efectele hotararii civile in procesul penal

 

Art. 28. – (1) Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o. Instanta civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.

(2) Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia

Aplicarea legii procesuale penale in timp si spatiu in Noul cod de procedura penala 2014

Art. 13. – (1) Legea procesuala penala se aplica in procesul penal actelor efectuate si masurilor dispuse, de la intrarea ei in vigoare si pana in momentul iesirii din vigoare, cu exceptia situatiilor prevazute in dispozitiile tranzitorii.
(2) Legea procesuala penala romana se aplica actelor efectuate si masurilor dispuse pe teritoriul Romaniei, cu exceptiile prevazute de lege.

Dreptul la aparare in Noul cod de procedura penala 2014

Art. 10. – (1) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei insisi sau de a fi asistati de avocat.
(2) Partile, subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii.
(3) Suspectul are dreptul de a fi informat, inainte de a fi ascultat, despre fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia.
Inculpatul are dreptul de a fi informat de indata despre fapta pentru care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva lui si incadrarea juridica a acesteia.
(4) Inainte de a fi ascultati, suspectului si inculpatului trebuie sa li se puna in vedere ca au dreptul de a nu face nicio declaratie.
(5) Organele judiciare au obligatia de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali in tot cursul procesului penal.
(6) Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna-credinta, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal in Noul cod de procedura penala 2014

Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal Art. 8. – Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp si

in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil.

Principiile si limitele aplicarii legii procesuale penale in Noul cod de procedura penala 2014

TITLUL I
Principiile si limitele aplicarii legii procesuale penale

Normele de procedura penala si scopul acestora

Art. 1. – (1) Normele de procedura penala reglementeaza desfasurarea procesului penal si a altor proceduri judiciare in legatura cu o cauza penala.
(2) Normele de procedura penala urmaresc asigurarea exercitarii eficiente a atributiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor partilor si a celorlalti participanti in procesul penal astfel incat sa fie respectate prevederile Constitutiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari ale Uniunii Europene in materie procesual penala, precum si ale pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.

Legalitatea procesului penal

Art. 2. – Procesul penal se desfasoara potrivit dispozitiilor prevazute de lege.

Separarea functiilor judiciare

Art. 3. – (1) In procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:
a) functia de urmarire penala;
b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala;
c) functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata;
d) functia de judecata.
(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, in afara de cazul cand, prin lege, se dispune altfel.
(3) In desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. b), care este compatibila cu functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata.
(4) In exercitarea functiei de urmarire penala, procurorul si organele de cercetare penala strang probele necesare pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata.
(5) Asupra actelor si masurilor din cadrul urmaririi penale, care restrang drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, dispune judecatorul desemnat cu atributii in acest sens, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(6) Asupra legalitatii actului de trimitere in judecata si probelor pe care se bazeaza acesta, precum si a legalitatii solutiilor de netrimitere in judecata se pronunta judecatorul de camera preliminara, in conditiile legii.
(7) Judecata se realizeaza de catre instanta, in complete legal constituite.

Noul cod de procedura penala-noul cod penal 2014

Noul cod de procedura penala-noul cod penal 2014.“Potrivit Legii nr  187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului Penal din 2009 (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757, din 12 noiembrie 2012) si a Legii nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala din 2010 (publicata saptamana trecuta in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013), noile coduri vor intra in vigoare la data de 1 februarie 2014“, scrie pe blogul personal judecatorul Cristi Danilet

“Astfel, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, „Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014”. Precizez ca Noul Cod penal a fost modificat pana in prezent prin Legea nr. 27/2012, Legea nr. 63/2012, Legea nr. 187/2012 si Legea nr. 255/2013. Iar potrivit art. 103 din Legea nr. 255/2013 „Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.” Precizez ca prin aceasta lege se modifica mai multe dispozitii din Noul Cod de procedura penala.”, adauga judecatorul.

Noul Cod de procedura penala intra in vigoare la 1 februarie 2014

In Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012 a fost publicata Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal in care se prevede ca Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009), cu modificarile si completarile ulterioare, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.

Exceptie vor face prevederile art. 121 pct. 8 privind modificarea O.U.G. nr. 195/2002 si a art. 249 privind supunerea spre adoptare Parlamentului a unor acte normative in corelatie cu prevederile Noului Cod penal, in termen de 6 luni de la publicarea Legii nr. 187/2012, care intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,  prezenta lege intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.

Avocat penal Coltuc Marius

www.coltuc.ro

Masuri preventive in Noul Cod de Procedura Penala

Masuri preventive in Noul Cod de Procedura Penala.Masurile preventive sunt:

a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.
Organul judiciar competent si actul prin care se dispune asupra masurilor preventive

Art. 203. – (1) Masura preventiva prevazuta la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai in cursul urmaririi penale.
(2) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b) si c) pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre procuror, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. d) si e) pot fi luate fata de inculpat, in cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, in procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar in cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) In cursul urmaririi penale si al procedurii de camera preliminara, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra cererilor, propunerilor, plangerilor si contestatiilor privitoare la masurile preventive in camera de consiliu, prin incheiere motivata.
(6) In cursul judecatii, instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin incheiere motivata.
(7) Incheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.
Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale
Art. 204. – (1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, in termen de 48 de ore de la inregistrare.
(2) Incheierile prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara il citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica in mod corespunzator. In cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 236 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.
(11) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
(12) In cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara dispune, in conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, inlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de indata in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului in termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca incheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului in termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in procedura camerei preliminare
Art. 205. – (1) Impotriva incheierilor prin care judecatorul de camera preliminara dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la judecatorul de camera preliminara care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara, in termen de 48 de ore de la inregistrare.
(2) Incheierile prin care judecatorul de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) In vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara il citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face in prezenta inculpatului, in afara de cazul cand acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
(8) In toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
Calea de atac impotriva incheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul judecatii
Art. 206. – (1) Impotriva incheierilor prin care instanta dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare.
(2) Incheierile prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza in sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului.
(4) Contestatia formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau inlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza inainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) sau majorarea cuantumului cautiunii.
Verificarea masurilor preventive in procedura de camera preliminara
Art. 207. – (1) Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, impreuna cu dosarul cauzei, se inainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
(2) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(4) Cand constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Cand constata ca au incetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere revocarea acesteia si punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
(6) In tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu. Dispozitiile alin. (2)-(5) se aplica in mod corespunzator.
Verificarea masurilor preventive in cursul judecatii
Art. 208. – (1) Judecatorul de camera preliminara inainteaza dosarul instantei de judecata cu cel putin 5 zile inainte de expirarea masurii preventive.
(2) Instanta de judecata verifica din oficiu daca subzista temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau mentinerea masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplica in mod corespunzator.
(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat.

Pentru detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!