PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Avocat drept penal:Modificarea articolelor 276 si 277 din Codul Penal adoptata tacit de Senat

de

Senatul a adoptat tacit un amendament propus de senatorul PSD Serban Nicolae, care prevede ca orice cetatean care dezvaluie informatii din dosarele penale sa fie pedepsit cu pana la trei ani de inchisoare. Nicolae a depus o modificare a Codului Penal prin care sustine ca dezvaluirea de informatii nepublice din dosarele penale sa fie incriminata. Explicatia senatorului a fost ca modificarea are rolul de a clarifica prevederile Codului Penal.

De precizat ca Serban Nicolae a fost avocatul fostului senator Catalin Voicu, condamnat definitiv la sapte ani de inchisoare pentru coruptie. Procedural, adoptarea tacita inseamna ca amendamentul este considerat insusit si adoptat fara a fi supus la vot, iar propunerea va deveni lege numai dupa ce este aprobata de Camera Deputatilor, forul decizional.

Sub motivatia imbunatatirii Codului Penal, senatorul PSD Serban Nicolae a propus sanctionarea cu pedepse de pana la trei ani de inchisoare a persoanelor care publica informatii din dosarele penale. Senatorul sustine ca divulgarea de informatii din dosarele de coruptie ar reprezenta o infractiune grava si ca cei responsabili trebuie sa fie trasi la raspundere. Serban Nicolae isi motiveaza proiectul legislativ spunand ca prevederile din actualul Cod Penal sunt imprecise.

Mai exact, senatorul PSD a propus modificarea articolelor 276 si 277 din Codul Penal. Senatorul a decis sa propuna modificarea articolului 277 din Noul Cod Penal, care vorbeste despre ”Compromiterea intereselor justitiei”. Chiar si in forma actuala, articolul a ridicat o serie de probleme, in special in relatia dintre presa si magistrati, pentru ca o interpretare excesiva a acestui text poate duce la secretizarea dosarelor penale.

Contestația privind durata procesului penal.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Și procedura contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal este nouă în NCPP şi a fost reglementată ca o procedură specială, de sine-stătătoare, îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. România a fost sancţionată în mod repetat de CEDO pentru depăşirea termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor, astfel că s-a impus adoptarea unui mijloc legal de acţionare pentru preîntâmpinarea depăşirii termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor.

Raportat la durata de un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, de un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în prima instanţă şi de 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare, se poate aprecia ca sub aceste durate de timp orice activitate de urmărire penală sau de judecată este efectuată în termen rezonabil?

În cazul retragerii contestației, care este rațiunea pentru care nu s-a acordat posibilitatea reiterării contestaţiei, în cadrul aceleiaşi faze procesuale în care a fost retrasă, pentru motive survenite ulterior datei retragerii contestatiei [art. 4881 alin. (4) NCPP]?

Care este eficiența acestei instituții juridice, în condițiile în care nu se prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea de către procuror a termenului de rezolvare a cauzei sau de către instanța de judecată a termenului de soluționare a cauzei, stabilit prin încheierea de admitere a contestației privind durata procesului penal?

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei este nouă in NCPP şi presupune o schimbare radicală a procesului penal român, fiind reglementată cu scopul reducerii duratei de judecare a cauzei, al simplificării activităţii din cadrul urmăririi penale şi al reducerii costurilor pentru părţile din proces şi pentru statul român. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o înţelegere prin care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia şi acceptă aplicarea unei sancţiuni penale, iar procurorul este de acord cu aplicarea unei pedepse într-un fel, cuantum şi formă de executare acceptabile pentru inculpat.

Se poate considera că acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie între inculpat şi procurorul de caz [art. 478 alin. (1) NCPP], în condiţiile în care limitele încheierii acordului se stabilesc a priori de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (2) NCPP], iar efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei trebuie avizate, a posteriori, de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (4) NCPP]?

În cazul în care procurorul ierarhic superior nu avizează efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sau instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei [art. 485 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCPP], ce se întâmplă cu înscrisul în care a fost consemnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei? Va fi ataşat dosarului cauzei? Va putea fi utilizat în favoarea sau în defavoarea inculpatului?

Care este raţiunea pentru care inculpaţii minori au fost excluşi din categoria persoanelor care pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, în condiţiile în care încheierea de către minor a unui astfel de acord îi poate crea o situaţie mai avantajoasă decât în cazul judecării cauzei în procedura normală?

Procedura audierii anticipate a martorului.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Audierea anticipată a martorului constituie o instituție nouă față de vechea reglementare. Audierea anticipată a martorului

reprezintă o excepție de la procedura comună de audiere a acestuia, reglementată de art. art. 114 – 124 NCPP, excepție justificată de existența riscului ca martorul să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii.

Instanţa se pronunţă asupra temeiniciei contestaţiei formulate cu privire la probe administrate în faza urmăririi penale sau doar dispune readministrarea probei ca urmare a contestării acesteia?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Se va pronunta

Dacă o probă a fost contestată, este obligatorie readministrarea ei în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Nu in orice conditie.Daca si contestatia este admisa,probele se vor administra in cercetarea judecatoreasca in fond

Care poate fi obiectul contestării, în faza judecăţii în fond, a unor probe administrate în faza urmăririi penale?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Daca se incalca lege si judecatorul de camera preliminara considera aceste probe legale,acestea se pot contesta

 

 

Readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală în faza judecăţii.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Art. 374 alin. (7) NCPP prevede că probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Legea nu se referă la aspectele în considerarea cărora probele pot fi contestate în această fază

procesuală şi nici la modalitatea de analiză a temeiniciei contestării unor probe. Pe de altă parte, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se face anterior, în cadrul procedurii de cameră preliminară (art. 342 NCPP).

În ce situaţii inculpatul care a apelat la procedura recunoaşterii beneficiază de reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă, deşi s-a efectuat cercetarea judecătorească?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Cu siguranta,da

În ce condiţii poate fi respinsă cererea inculpatului de judecare conform procedurii abreviate?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Daca acesta nu recunoaste tot probatoriu sau depaseste termenul legal

Măsurile asigurătorii în noul Cod de Procedură penală.Ce elemente concrete în legătură cu anturajul şi mediul din care provine inculpatul pot fi luate în considerare în vederea luării măsurii arestării preventive?

de

Noua reglementare a măsurilor asigurătorii în Codul de procedură penală tinde către stabilirea cât mai exactă a scopului acestora, a bunurilor ce pot fi supuse sechestrului, o individualizare a modalităţilor de contestare, dar şi a condiţiilor în care se poate proceda la

valorificare lor. Noile dispozitii nu schimbă conceptual sau structural măsurile asigurătorii, având ca scop mai degrabă o clarificare a impedimentelor practice survenite sub imperiul vechiului cod.

Pot fi elementele ce ţin de anturajul şi mediul din care provine inculpatul hotărâtoare în vederea luării măsurii arestării preventive?Ce elemente concrete în legătură cu anturajul şi mediul din care provine inculpatul pot fi luate în considerare în vederea luării măsurii arestării preventive?

de

Niciodata .Trebuie coroborate cu alte probe

Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor contra persoanei? PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale există dacă, de la data săvârşirii infracţiunii (mai larg, a faptei prevăzute de legea penală), când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii dispuse, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este în toate cazurile legea cea mai blândă.

În cazul liberării condiţionate, suspendării executării pedepsei sub supraveghere etc., situaţia tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârşirii infracţiunii şi durează până la executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii. Intervenţia legiuitorului, în intervalul suspendării executării pedepsei sau al liberării condiţionate etc., prin adoptarea unei legi penale care modifică instituţia în cauză, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale Codului penal, independent de data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Situaţiile tranzitorii sunt acele cazuri când, de la săvârşirea infracţiunii şi până la încetarea efectelor hotărârii de condamnare, se succed mai multe legi penale care reglementează acelaşi raport penal de conflict. Extraactivitatea sau mitior lex nu se aplică în cazul incidenţei principiului activităţii legii penale, deoarece acest principiu exclude aplicarea legii unor raporturi anterioare sau posterioare intrării legii în vigoare.

Care sunt noutățile în materia infracțiunilor contra persoanei?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

In privinta infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal a fost restructurata reglementarea, prin eliminarea unor forme agravate sau elemente de agravare care nu se justificau, si introducerea altora, menite a acoperi lacunele in reglementare.

Astfel, spre exemplu, s-a renuntat la agravanta incidenta in cazul in care in schimbul eliberarii se cere un folos, in acest caz urmand a opera regulile concursului de infractiuni intre lipsirea de libertate si santaj. Tot astfel, atunci cand viata persoanei este pusa in pericol va exista un concurs de infractiuni, fara a fi necesara mentinerea unei agravante cu acest continut

Art. 203 Lipsirea de libertate in mod ilegal

(1) Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu inchisoare de la unu la 7 ani.

(2) Se considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara.

(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .

(4) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 204 Amenintarea

(1) Amenintarea cu savarsirea unei infractiuni sau cu producerea unei vatamari injuste a unui drept sau interes legitim, indreptata impotriva sa ori a altei persoane, daca aceasta are aptitudinea de a alarma, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 205 Santajul

(1) Constrangerea unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul prevazut in alin. (1).

(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 206 Hartuirea

(1) Fapta persoanei care, in mod repetat, urmareste victima ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care prin frecventa sau continut alarmeaza victima, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Prin delegarea reglementată de art. 94 alin. (3) NCPP se transmite organului de cercetare penală inclusiv prerogativa de a aprecia dacă dreptul a fost / este exercitat în mod abuziv de către titulari?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Daca ar fi asa ar fi un abuz de drept.Numai judecatorul poate aprecia,dar acest lucru nu este prevazut in mod expres

Dreptul părţilor, al subiecţilor procesuali principali şi al avocatului acestora de a consulta dosarul.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Discuţiile existente în practica anterioară NCPP cu privire la consultarea dosarului au reclamat necesitatea reglementării distincte a acestui aspect, inclusiv a posibilităţii de restrângere a dreptului de acces la dosarul cauzei în faza de urmărire penală. Reglementarea acestui drept nu s-a realizat însă într-o formă care să elimine orice îndoială cu privire la modalitatea de exercitare în practică.

vocatii au dreptul sa consulte dosarul de urmarire penala

Dintre modificarile privind dreptul la aparare, cea mai importanta este cea privind dreptul avocatilor de a consulta dosarul de urmarire penala, considera specialistii in domeniu.

Potrivit Noului Cod de procedura penala (NCPP), consultarea dosarului de urmarire penala presupune studierea actelor din el, dreptul de a nota date sau informatii din dosar si de a obtine fotocopii, pe cheltuiala clientului.

Concret, avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali poate consulta dosarul pe tot parcursul procesului penal, iar acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod abuziv, se precizeaza in NCPP. De asemenea si partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a consulta dosarul de urmarire penala.

 Avocatii pot asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala

Conform prevederilor articolului 92 din NCPP, in cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia:

perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante
situatiei in care se utilizeaza metodele speciale de supraveghere ori cercetare.

Printre metodele speciale de supraveghere sau cercetare prevazute in NCPP se numara interceptarea comunicatiilor sau orice tip de comunicare la distanta, accesul la un sistemul informatic, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice si obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane.

In plus, avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

„In cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, incunostintarea se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata. Avocatul suspectului sau inculpatului are, de asemenea, dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii”, se subliniaza in noile reglementari penale.

Important! In timpul urmaririi penale, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile are dreptul sa fie incunostintat, sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, dreptul sa consulte actele dosarului si sa formuleze cereri si sa depuna memorii, conform articolului 93 din NCPP.

„In cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului. Asistenta juridica este obligatorie cand persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa. Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu”, se precizeaza in NCPP.

Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor de corupție și de serviciu?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Cu siguranta legea mai favorabila este noul cod penal 2014

Odatã cu intrarea în vigoare a noului Cod de Procedurã Penalã, dosarele celor 987 de detinuti de la Penitenciarul Vaslui au fost verificate pentru emiterea noilor mandate de executare a pedepselor, în conformitate cu prevederile legale si pedepsele

prevãzute. La nivelul tuturor penitenciarelor sau centrelor de educare au fost înfiintate comisii formate din judecãtor si procuror, care au verificat dosarele celor care ispãsesc pedepse privative de libertate si, unde a fost cazul, au înaintat cãtre instante sesizãri de reexaminare, unii dintre detinuti ispãsindu-si pedeapsa, conform noilor reglementãri, altora reducându-li-se pedepsele. Instantele de judecatã au lucrat din plin, pentru verificarea sesizãrilor trimise de comisiile de evaluare a incidentei aplicãrii legii penale mai favorabile, comisii organizate în penitenciare conform HG836/2013. Practic, prin intrarea în vigoare a noului Cod de Procedurã Penalã, sunt aduse multe modificãri la legea penalã, inclusiv pedepse mai blânde pentru diverse infractiuni, astfel cã multi dintre cei care-si ispãsesc condamnãri privative de libertate sperã sã primescã condamnãri mai usoare. Pentru solutionarea acestor cereri, instantele de judecatã au lucrat din plin, la Tribunalul Vaslui fiind dispuse cinci complete de judecatã, care au verificat nu mai putin de 73 de astfel de cereri, în timp ce la Judecãtoria Vaslui au lucrat 6 complete de judecatã, pentru solutionarea a 48 dosare ale detinutilor de la penitenciarul Vaslui. Cu toate cã au fost examinate peste 130 de cereri , doar în trei cazuri judecãtorii au dispus punerea în libertate de îndatã a unor persoane care si-au ispãsit deja pedeapsa conform prevederilor noului C.P.P. Este vorba de un condamnat pentru înselãciune, Stefãnescu Nicolae, din judetul Olt, care a ispãsit 4 ani si nouã luni, un bârlãdean, Ionut Nãstase, condamnat în anul 2010 initial la 5 ani de închisoare pentru furt, si cãruia, conform noului CPP, pedeapsa i s-a redus la trei ani, si un husean,

Constantin Trufea, care primise o pedeapsã de doi ani si patru luni pentru conducere fãrã permis, pedeapsã care, prin descumulare, i s-a redus la un an si o lunã, ispãsitã deja. Un alt detinut, minor, a fost transferat la un centru de reeducare pentru minori, pânã la împlinirea vârstei de 16 ani, într-un centru educativ. Multor altor detinuti care fãcuserã cereri de aplicare a prevederilor noului cod penal la sentintele primite anterior li s-a admis solicitarea, urmând ca, zilele viitoare, judecãtorii sã decidã dacã li se vor reduce pedepsele.

Care sunt noutățile în materia infracțiunilor de serviciu?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Cumpărarea de influenţă

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Noul Cod Penal actualizat prin:

Legea 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;

Care sunt noutățile în materia infracțiunilor de corupție?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Cumpărarea de influenţă

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Noul Cod Penal actualizat prin:

Legea 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;

Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor contra patrimoniului? PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Art. 6 din NCP ridică anumite probleme de aplicare a legii penale în timp. Faţă de împrejurarea că NCP nu a preluat dispoziţiile referitoare la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, în practica judiciară se pot ivi cazuri în care să se discute chestiunea aplicării legii penale în timp. Este vorba de acele situaţii în care fapta a fost comisă sub imperiul Codului penal din 1969, hotărârea de condamnare rămânând definitivă, iar după acest moment intră în vigoare NCP sau altă lege, devenind incident art. 15 din Codul penal din 1969.

Soluția acestei probleme de drept este stabilită de art. 4 din Legea nr. 187/2012, care dispune că pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de NCP, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi

 Caracterul de noutate in cazul infractiunii de inselaciune il reprezinta totodata si introducerea unei cauze de inlaturare a raspunderii penale si anume impacarea partilor.

De asemenea, similar altor infractiuni contra patrimoniului, inselaciunea cu consecinte deosebit de grave nu mai constituie forma agravata a infractiunii.

Spre o mai buna deslusire a prezentei problematici de drept, vom presupune, ca, sub imperiul legii vechi, o persoana a fost condamnata la o pedeapsa cu inchisoare de 10 ani sau mai mare pentru savarsirea unei infractiuni de inselaciune cu urmari deosebit de grave (disp. art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 VCP)

Constatam, fata de cele mai sus mentionate, ca, dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Penal, fapta comisa de condamnat nu mai prezinta forma agravata a urmarilor deosebit de grave, iar in situatia formei agravate a fost redus atat maximul cat si minimul special.

In atare situatie, persoanele condamnate, in conditiile mai sus expuse si care se afla in executarea pedepsei, pot formula cerere prin care sa solicite instantei de judecata aplicarea legii mai favorabile, finalitatea acestei proceduri putand fi reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru savarsirea infractiunilor de „Inselaciune” cu urmari deosebit de grave (conform vechiului Cod penal) sau, in masura in care pedeapsa nou stabilita a fost executata, instanta va putea dispune chiar punerea in libertate a petentului.

La solutionarea cererii privind „intervenirea legii penale mai favorabile”, instanta de judecata va avea in vedere, pentru aplicarea dispozitiilor art. 6 NCP modificarile limitelor de pedeapsa in cazul infractiunilor pentru care petentul a fost condamnat.

Care sunt noutățile în materia infracțiunilor contra patrimoniului?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Potrivit OUG nr. 3/2014 [1], Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să fie republicată în perioada următoare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Noul Cod penal (denumit în continuare NCP) a adus o serie de modificări şi noutăţi faţă de legislaţia anterioară (vechiul Cod penal din 1968), printre aceste noutăţi numărându-se şi unele dintre infracţiunile contra patrimoniului.

“Infracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii” sunt cuprinse în NCP – Partea Specială – în Titlul II, Cap. III, art. 238-247.

Printre aceste infracţiuni se regăsesc, alături de infracţiuni pe care le întâlneam şi în vechiul Cod Penal (abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, însuşirea bunului găsit şi înşelăciunea), şi noi infracţiuni incriminate de actualul Cod penal: “Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor”, “Înşelăciunea privind asigurările”, “Deturnarea licitaţiilor publice” şi “Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile”.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Potrivit art. 239 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului (art. 239 alin. 2 din NCP).

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 239 alin. 1 din NCP se pedepseşte.

După cum se poate observa din textul de lege, infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor se poate comite prin două modalităţi:

– fie prin înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea, în tot sau în parte, de valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor;
– fie prin achiziţionarea de bunuri ori servicii, ştiind că nu va putea plăti, producând astfel o pagubă creditorului.

Ambele modalităţi de comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele judiciare nedispunând însă de un text legal care să permită reprimarea acestor acţiuni. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească  actuală a infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 239 din NCP, s-a arătat în literatura juridică [2] că poate săvârşi infracţiunea respectivă o persoană care, având un credit de nevoi personale la o bancă şi, nemaiputându-şi plăţi ratele, îşi aruncă maşina personală într-o prăpastie pentru a impiedica executarea silită şi pierderea maşinii.

Înşelăciunea privind asigurările

Potrivit art. 245 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de înşelăciune privind asigurările distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în art. 245 alin. 1 din NCP, simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă (art. 245 alin. 2 din NCP).

Legiuitorul arată că împăcarea înlătură răspunderea penală şi că tentativa la infracţiunea prevăzuta în art. 245 din NCP se pedepseşte.

Şi în cazul infracţiunii de înşelăciune privind asigurările observăm că aceasta se poate comite prin două modalităţi:

– fie prin distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată;
– fie prin simularea, cauzarea sau agravarea leziunilor sau vătămărilor corporale produse de un risc asigurat în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată.

Este evident că putem să ne aflăm în prezenţa infracţiunii prevazute de art. 245 din NCP doar dacă există un contract de asigurare (fie de bunuri, fie de persoane) încheiat anterior săvârşirii infracţiunii respective.

Apreciem că inserarea în legislaţia penală actuală a infracţiunii referitoare la înşelăciunea privind asigurările îşi găseşte justificarea prin apariţia unor fapte reprobabile tot mai des în ultimii ani în domeniul asigurărilor. Astfel, în condiţiile dezvoltării susţinute a pieţei asigurărilor, a creşterii numărului şi ponderii asigurărilor obligatorii, a crescut şi tentaţia unor persoane de a frauda asigurătorii în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale injuste.

Deturnarea licitaţiilor publice

Potrivit art. 246 din NCP, constituie infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 246 din NCP se pedepseşte.

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive ce a însoţit NCP, în ceea ce priveşte deturnarea licitaţiilor publice, practica ultimilor ani a demonstrat că, nu în puţine cazuri, participanţii la o licitaţie publică au recurs la diferite manopere frauduloase, în scopul îndepărtării de la licitaţie a unor potenţiali participanţi, alterând astfel preţul de adjudecare. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească actuală a infracţiunii de deturnare a licitaţiilor publice.

De altfel, menţionăm că faptele de această natură sunt incriminate şi de alte legislaţii, cum este cazul art. 313-6 C. pen. francez, art. 230 C. pen. portughez, art. 262 C. pen. spaniol.

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

Potrivit art. 247 din NCP, constituie infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  247 din NCP se pedepseşte.

Din conţinutul infracţiunii prevăzute la art. 247 din NCP observăm că aceasta are două variante de reglementare:

– una tip, prevăzută de alin. 1;
– una agravată, prevăzută de alin. 2, evident cu o sancţiune cu închisoare sporită.

Prin incriminarea exploatării patrimoniale a unei persoane vulnerabile s-a dorit reprimarea unor fapte care au proliferat în ultimii ani şi care au produs uneori consecinţe sociale devastatoare pentru persoanele care le-au căzut victimă, fiind des semnalate în presă cazuri ale unor persoane în vârstă sau cu o stare de sănătate precară care au ajuns să îşi piardă locuinţele în urma unor asemenea înţelegeri patrimoniale disproporţionate.

De menţionat este şi faptul că acest gen de fapte sunt incriminate în majoritatea legislaţiilor europene. În acest sens, a se vedea art. 157 C. pen. elveţian, art. 226 C. pen. portughez,  art. 644 C. pen. italian, art. 313-4 C. pen. francez,  si art.  295 C. pen. norvegian.

(P) Ai nevoie de Codul penal şi de Codul de procedură penală actualizate la zi? Le poţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro. Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

Foto: Sxc.hu

[1] OUG nr. 3/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98/2014.

[2] V. Dobrinoiu, N. Neagu – “Drept penal, Partea Specială”, Editura Wolters Kluver, Bucureşti, 2011, p. 234

Cum se aplică legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunilor contra persoanei? PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

Care sunt noutățile în materia infracțiunilor contra persoanei?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

TITLUL VI este consacrat raspunderii penale a persoanei juridice. Avand in vedere ca este vorba de o institutie recent introdusa in dreptul penal roman, s-a optat pentru consacrarea unui titlu special acesteia (dupa modelul Codului penal finlandez – capitolul 9).

Art. 136 Conditiile raspunderii penale a persoanelor juridice
(1) Persoanele juridice, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte .

Art. 137 Pedepsele aplicabile persoanei juridice
(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare.
(2) Pedeapsa principala este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciara;
f) afisarea sau publicarea hotararii de condamnare .

Art. 138 Stabilirea amenzii pentru persoana juridica
(1) Amenda consta in suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor–amenda. Suma corespunzatoare unei zile – amenda, cuprinsa intre 100 si 5 000 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins intre 15 zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor–amenda tinand cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile – amenda se determina tinand seama de cifra de afaceri in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial in cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata;
(5) Cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Unele prevederi referitoare la raspunderea penala a persoanei juridice raman in mod necesar in afara acestui titlu, asa cum este cazul dispozitiei privind aplicarea legii penale romane in baza principiului personalitatii si cu referire la persoanele juridice (art. 9).

In reglementarea raspunderii penale a persoanei juridice au fost pastrate principiile pe care se fundamenteaza aceasta raspundere in conceptia Codului penal in vigoare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006.

Astfel, s-a mentinut optiunea pentru modelul de raspundere directa a persoanei juridice, consacrat de dreptul belgian si olandez. In consecinta, raspunderea penala a persoanei juridice poate fi antrenata de orice persoana fizica ce actioneaza in conditiile prevazute de lege (art. 136) si nu doar de actiunile organelor sau reprezentantilor acesteia.

In acelasi timp, antrenarea raspunderii penale a persoanei fizice este conditionata de identificarea unui element subiectiv propriu acesteia si care poate fi diferit de cel constatat in cazul autorului material persoana fizica.

De asemenea, a fost mentinuta cerinta existentei personalitatii juridice ca premisa pentru angajarea raspunderii penale a entitatilor colective. Ca modificare poate fi mentionata restrangerea imunitatii penale a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, imunitatea nemaifiind una generala, ci privind doar infractiunile comise in desfasurarea unor asemenea activitati .

Au intervenit cateva modificari in privinta individualizarii sanctiunilor aplicabile persoanei juridice, determinate de modificarile aduse prin noul cod sistemului pedepselor. Astfel, pedeapsa amenzii se va aplica si in cazul persoanei juridice pe baza sistemului zilelor-amenda.

In acelasi timp, au fost introduse cinci plaje de individualizare legala a pedepsei amenzii [art. 138 alin.(4)], in functie de limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru persoana fizica.

In privinta termenelor de prescriptie speciale pentru raspunderea penala in cazul persoanei juridice acestea sunt similare cu cele prevazute de lege pentru persoana fizica.

Nu in ultimul rand, avand in vedere faptul ca datorita naturii dar si modului lor specific de organizare si functionare persoanele juridice sunt susceptibile de a disparea din punct de vedere juridic fara insa a-si inceta existenta reala, ca efect al unor proceduri de fuziune, absorbtie, divizare etc., s-a impus o reglementare a efectelor acestor operatiuni juridice in planul raspunderii penale (art. 152). Textul a fost inspirat de prevederile art. 11 alin.(8) C. pen. portughez in forma propusa de proiectul de modificare adoptat de guvern in noiembrie 2006, dar si de art. 29-32 din reglementarea italiana (Decretul-lege nr. 231/2001) privind raspunderea administrativ-penala a persoanelor juridice.

Sunt constituționale și previzibile dispozițiile privind confiscarea extinsă? PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Confiscarea extinsă şi prezumţia caracterului licit al averii

Cadrul legislativ anterior permitea confiscarea produselor unei infracţiuni de la autorul acesteia doar în cazurile în care se putea proba legătura directă şi concretă existentă între infracţiunea pentru care persoana a fost condamnată şi anumite bunuri, deşi provenienţa de natură infracţională a acestora era evidentă. Pentru a da o eficienţă sporită măsurii a confiscării bunurilor provenite din infracţiuni, Consiliul UE a conceput instrumentul juridic al confiscării extinse, instrument ce presupune confiscarea bunurilor provenite din activităţi infracţionale fară a fi necesară dovedirea pentru fiecare bun în parte a legăturii nemijlocite existente între infracţiunea care conduce la condamnare şi bunul confiscat.

Preluarea în dreptul intern a confiscării extinse presupune reglementarea acelor cazuri exprese şi limitativ prevăzute, în care desfăşurarea de către o persoană în mod constant pe o anumită perioadă de timp de activităţi cu caracter infracţional de o gravitate sporită, cumulată cu lipsa altor venituri licite, este considerată ca fiind in probatoriu suficient pentru a permite instanţei să constate caracterul ilicit al veniturilor obţinute pe perioada derulării activităţilor cu caracter infracţional instituind astfel o nouă viziune asupra sarcinii probei în materia dobândirii în mod licit a averii.

Legiuitorul a apreciat că, în condiţiile în care confiscarea operează exclusiv în proceduri penale, vizează o listă de infracţiuni deosebit de grave şi se aplică exclusiv unei persoane deja condamnate – introducerea acesteia nu este incompatibilă cu prezumţia caracterului licit al averii, cuprinsă la art. 44 pct. 8 din Constituţia României, republicată. Această prezumţie este una relativă, aşa încât ea va fi răsturnată, de la caz la caz, prin administrarea probelor care vor crea convingerea instanţei că bunurile deţinute de persoana condamnată sunt obţinute prin săvârşirea de infracţiuni. Astfel, legiuitorul consideră condiţiile prevăzute în noua reglementare a codului penal, condiţii care trebuie dovedite în prealabil, suficiente pentru a răsturna prezumţia fară a se încălca principiul constituţional al prezumţiei caracterului licit al averii.
Cum vor proceda procurorii şi judecătorii

Aşadar, de acum înainte, procurorul va fi obligat să probeze doar că o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârşirea anumitor infracţiuni, spre exemplu fapte de crimă organizată. Din acel moment, judecătorul poate prezuma că bunurile dobândire sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării care este considerată rezonabilă de către instanţă. În această ipoteză ar reveni persoanei condamnate sarcina probei privind caracterul licit al averii dobândite. Dacă judecătorul concluzionează că valoarea bunurilor deţinute este disproporţionată în raport cu veniturile legale poate dispune confiscarea acestora de la persoana condamnată.

Citiţi, pentru alte amănunte, actul normativ propriu-zis: Legea 63 2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

Noi credem ca se incalca Constitutia

Pot fi luate măsuri de siguranță împotriva persoanelor care nu răspund penal?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Noi credem ca da

Categoriile măsurilor de siguranţă

Măsurile de siguranţă sunt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicală;

c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;

d) confiscarea specială;

e) confiscarea extinsă.

 

Circumstanțele și măsurile de individualizare a pedepsei.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante

Art. 77

Circumstanţe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:

a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

b) săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;

c) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;

d) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;

e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;

f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii;

g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;

h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte.

Care sunt elementele de noutate în materia pedepselor complementare și accesorii?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi a suferit modificari atat sub aspectul duratei, prin reducerea limitei maxime de la 10 ani la 5 ani, cat si sub aspectul continutului, prin cresterea numarului drepturilor care intra in continutul acestei pedepse.

Art. 66 Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi

(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;

b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;

c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile parintesti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator;

g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii;

h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;

j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;

k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;

l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;

m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;

(2) Cand legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin.(1) lit.a) si b).

(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la alin.(1) lit.a) si b) se dispune cumulativ.

(4) Pedeapsa prevazuta in alin.(1) lit.c) nu se va dispune atunci cand exista motive intemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa in pericol, ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmeaza a fi expulzata.

Art. 67 Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi

(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savarsita.

(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se aplica in cazul in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere .

Art. 68 Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi

(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi incepe:

a) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii;

b) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;

c) dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.

(2) In cazul in care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se executa la data liberarii.

(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, pentru alte motive decat savarsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau inlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.

Art. 69 Degradarea militara

(1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare .

(2) Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere pentru infractiuni savarsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Art. 70 Publicarea hotararii de condamnare

(1) Publicarea hotararii definitive de condamnare se poate dispune cand, tinand seama de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savarsirii altor asemenea infractiuni .

(2) Hotararea de condamnare se publica in extras, in forma stabilita de instanta, intr-un cotidian local sau national, o singura data .

(3) Publicarea hotararii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fara a se dezvalui identitatea persoanei vatamate.

Advertisement
Pedeapsa accesorie cunoaste o reglementare diferita fata cea veche, atat sub aspectul modului de aplicare cat si sub aspectul continutului, dupa cum aceasta insoteste pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii.

Art. 65 Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in art. 66 alin.(1) lit.a), b), d) – n) a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.
(2) In cazul pedepsei detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de drept a exercitarii urmatoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
(4) In cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie prevazuta la alin.(2) lit.c) se pune in executare la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

Pedeapsa accesorie in cazul pedepsei detentiunii pe viata este reglementata similar cu dispozitiile vechi si se aplica de drept, prin efectul legii, iar sub aspectul continutului poarta asupra a 6 drepturi expres prevazute (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat; dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei; dreptul de a alege; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator).

Pedeapsa accesorie in cazul pedepsei inchisorii isi pastreaza caracteristicile esentiale din reglementarea veche insa sfera pedepsei accesorii obligatorii, constand in interzicerea exercitarii unor drepturi ca urmare a aplicarii unei pedepse privative de libertate, a fost redusa, in timp ce sfera pedepsei accesorii facultative, constand in interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand instanta considera necesar, a fost semnificativ extinsa.

Pedeapsa accesorie obligatorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, ori de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, iar ratiunea pentru care s-a mentinut ingradirea acestora prin efectul legii se explica prin vadita incompatibilitate dintre starea de persoana condamnata aflata in executarea unei pedepse privative de libertate si exigentele cerute pentru reprezentarea sau slujirea interesului public.
Acest temei nu mai este la fel de convingator in cazul dreptului de a alege, drepturilor parintesti ori a dreptului de a fi tutore sau curator, fapt pentru care acestea au fost excluse din continutul pedepsei accesorii obligatorii ramanand instantei posibilitatea de a interzice exercitarea acestora ca pedeapsa accesorie facultativa.

Un argument in plus a reprezentat si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului care, prin decizii de speta, a subliniat anumite exigente privitoare la conditiile de restrangere a exercitarii drepturilor parintesti ori a dreptului de a alege, drepturi aflate sub protectia Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

In legatura cu interzicerea exercitarii drepturilor parintesti legiuitorul, in urma hotararii pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sabou si Pircalab contra Romania, a intervenit operand modificarile necesare in materie prin Legea nr. 278/2006, stabilind ca interzicerea nu mai opereaza de drept ci ramane instantei sarcina de a aprecia necesitatea acestei sanctiuni, reglementari ce au fost preluate, sub o alta forma si de noul cod.

In ceea ce priveste insa interzicerea exercitarii dreptului de a alege, care se aplica de drept cu titlu de pedeapsa accesorie pe durata executarii oricarei pedepse privative de libertate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, prin hotararea pronuntata de Marea Camera la 6 octombrie 2005 in cauza Hirst impotriva Marii Britanii (nr. 2), ca interzicerea generala si nediferentiata a dreptului de vot al detinutilor, daca este aplicabila de drept tuturor detinutilor condamnati ce se afla in executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale si independent de natura sau de gravitatea infractiunii pe care au comis-o si de situatia lor personala, este incompatibila cu articolul 3 din Protocolul 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Tinand seama de argumentele Curtii, ca si in cazul interzicerii drepturilor parintesti, reglementarea din noul cod introduce dreptul de a alege in sfera pedepsei accesorii facultative lasand astfel instantei libertatea de a aprecia daca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Pedeapsa accesorie facultativa consta in interzicerea exercitarii, pe durata executarii unei pedepse privative de libertate, a acelor drepturi pe care judecatorul a considerat necesar sa le interzica persoanei condamnate cu titlu de pedeapsa complementara.

De la aceasta regula sunt exceptate: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, care intra in continutul pedepsei accesorii obligatorii si care se executa chiar daca nu au fost interzise cu titlul de pedeapsa complementara; dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei, intrucat aceasta sanctiune, prin natura sa, poate fi pusa in executare numai dupa executarea pedepsei principale si nu concomitent cu aceasta. O reglementare similara intalnim in art. 131-29 C. pen. francez.
Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa, din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala a fost executata sau considerata ca executata.

O situatie particulara, care reprezinta o exceptie de la regula, se intalneste in cazul interzicerii exercitarii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei unui strain, condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata, caz in care pedeapsa accesorie se va executa sub acest aspect de la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

Cum funcționează sistemul zilelor-amendă?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Noul Cod Penal 2014, Partea Generală, Titlul III. Pedepsele, Capitolul II. Pedepsele principale, Secţiunea a 3-a. Amenda, art. 61. Stabilirea amenzii.

Stabilirea amenzii

Art. 61. –

(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

(3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

(3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa mchisorii de cel mult doi ani;

c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

(5) Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

(6) Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) şi alin. (5).
Noul Cod Penal actualizat prin:

Legea 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;

Pluralitatea de infracțiuni.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Noul Cod penal reglementează 3 forme ale pluralității de infracțiuni: concursul de infracțiuni, recidiva și pluralitatea intermediară.

 

 

Concursul de infracţiuni

(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.

(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

 

Există diferențe de efecte juridice între cauzele justificative și cauzele de neimputabilitate?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Capitolul al III- lea din Noul Cod penal este consacrat cauzelor de neimputabilitate, care inlatura cea de-a treia trasatura esentiala a infractiunii – imputabilitatea. Cauzele de neimputablitate sunt cauze personale, care nu se rasfrang asupra participantilor, de ele urmand a beneficia doar persoana care a actionat sub imperiul lor.

Art. 23 Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor.

Art. 24 Constrangerea fizica
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Art. 25 Constrangerea morala
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturata in alt mod.

Art. 26 Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana aflata in stare de necesitate, care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Art. 27 Minoritatea faptuitorului
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Art. 28 Iresponsabilitatea
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze .

Art. 29 Intoxicatia
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau alte substante psihoactive.

Art. 30 Eroarea
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei .
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in nici un fel evitata

Capitolul al II- lea din Noul Cod Penal este consacrat cauzelor justificative, imprejurari care inlatura cea de-a doua dintre trasaturile esentiale ale infractiunii – caracterul nejustificat. Este vorba de imprejurari care opereaza in rem, efectele lor fiind extinse si asupra participantilor.

Art. 18 Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca a fost comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele justificative prevazute de lege .
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Art. 19 Legitima aparare
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, fara drept, in timpul noptii, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea mijloace .

Art. 20 Starea de necesitate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.

Art. 21 Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impusa de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.

Art. 22 Consimtamantul persoanei vatamate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol .
(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

––––-
In privinta legitimei aparari, au fost avute in vedere atat opiniile exprimate in doctrina cat si experienta altor legislatii (art. 15 C. pen. elvetian, art. 20 C. pen. spaniol, art. 122-5 C. pen. francez) si s-a renuntat la conditia pericolului grav generat de atac, gravitatea acestuia si a actiunilor comise pentru inlaturarea sa fiind apreciate pe terenul proportionalitatii.
Exercitarea unui drept si indeplinirea unei obligatii are aceeasi sfera de cuprindere ca si „ordinul sau autorizarea legii si comanda autoritatii legitime” consacrata de codul penal din 1936, reprezentand insa o formulare moderna a acestei cauze justificative, pentru care a optat majoritatea legislatiilor (art. 20 pct.7 C. pen. spaniol, art. 51 C. pen. italian, art. 36 C. pen. portughez etc.).
In fine, consimtamantul persoanei vatamate a fost prevazut ca o cauza justificativa, dupa modelul altor legislatii (art. 50 C. pen. italian, art. 38 C. pen. portughez etc.). Consimtamantul nu va opera insa ca o cauza justificativa in cazul acelor valori sociale de care persoana nu poate dispune, fie pentru ca nu ii apartin (spre exemplu, consimtamantul unui sot dat pentru ca celalalt sa incheie o noua casatorie nu este valabil, pentru ca valoarea lezata nu ii apartine), fie pentru ca ar duce la o pierdere totala si ireversibila a valorii sociale (spre exemplu, consimtamantul dat de victima ca autorul sa ii amputeze un picior, fara a exista o necesitate medicala in acest sens). De asemenea, consimtamantul nu va produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, atunci cand legea ii exclude valoarea justificativa (spre exemplu, in cazul traficului de persoane).

Potrivit noului cod penal, „exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii” reprezinta o „cauza justificativa”.

Legiuitorul noului cod penal a dorit sa evidentieze faptul ca nu toate cauzele ce inlatura caracterul penal al unei fapte, au la baza lipsa vinovatiei.

In situatia cauzelor justificative, legea penala permite savarsirea unor fapte pe care chiar ea le interzice. Practic, in contextul anumitor stari ori imprejurari specifice, se inlatura caracterul nejustificat al unei fapte penale, dandu-i-se aspect de legalitate. Mai simplu spus, autorul faptei va putea spune „am facut, dar cu drept am facut”.

Cauzele justificative sunt acele cauze care fac ca o anumita fapta sa nu mai reprezinte o infractiune. Efectele acestor cauze se extind si asupra participantilor.

Impreuna cu „consimtamantul victimei”, exercitarea unui drept ori indeplinirea unei obligatii, reprezinta un element de noutate si prevede ca este justificata acea fapta prevazuta de legea penala, ce consta in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.

Va fi justificata si acea fapta prevazuta de legea penala ce consta in indeplinirea unei obligatii impuse de o autoritate competenta, atat timp cat obligatia nu este in mod vadit ilegala.

Conditii:

sa fie savarsita o fapta prevazuta de legea penala
dreptul exercitat sa isi aiba izvorul intr-un act normativ si sa nu fie exercitat in mod abuziv.
obligatia sa nu fie in mod vadit ilegala, sa fie prevazuta de lege si indeplinita in modul si limitele stabilite

Daca autorul faptei actioneaza pentru a indeplini o obligatie ce i-a fost impusa de o autoritate, caracterul nejustificat este inlaturat in situatia in care ordinul a provenit de la o autoritate legitima, are forma scrisa in principiu si nu este ilega intr-un mod evident.

Practica demonstreaza ca pot aparea situatii mai sensibile atunci cand obligatia e impusa prin ordinul superiorului. Inferiorul este ferit de raspundere atunci cand a crezut in mod logic ca ordinul dat a fost unul legal. Daca ordinul nu l-ar apara pe inferior care este dator sa se supuna si sa execute ordinul, s-ar ajunge la razvratiri si nesupuneri.

Totusi, aceasta „acoperire” nu este fara limite. In cazul in care inferiorul, facand o analiza simpla, rationala, bazandu-se pe niste notiuni elementare de disciplina ori acte normative de baza, constata ca ordinul este ilegal, va fi tras la raspundere. Faptul ca acesta si-ar fi dat seama de ilegalitatea ordinului inainte de a-l executa, trebuie demonstrat de catre cel care neaga existenta acestei cauze justificative.

Noul cod penal a ales sa imparta cauzele ce inaltura raspunderea penala in cauze justificative, adica acele cauze care fac ca o fapta sa isi piarda caracterul antijuridic, si cauze de neimputabilitate. Diferenta intre aceste doua criterii este una evidenta.

In primul rand, cauzele nejustificative nu pun la indoiala faptul ca infractiunea a fost savarsita de cel care se foloseste de cauza justificativa. Ea survine din vointa celui care o savarsite, pe deplin cosntient si responsabil de ceea ce face. Totusi, desi fapta exista in materialitatea ei, ea este savarsita in anumite conditii ce nasc prezumtia ca cel ce a savarsit-o a avut un motiv intemeiat, legal, prevazut de lege ca permis. Asadar, fapta apare ca fiind „justificata” disparand incompatibilitatea dintre fapta si norma edictata de legiuitor spre a nu fi incalcata.

In al doilea rand, cauzele de neimputabilitate pun la indoiala libertatea persoanei de actiona (cum este cazul constrangerii fizice ori morale), discernamantul ( minoritatea si iresponsabilitatea) starea de alarmare ridicata in care se gasea persoana la momentul savarsirii (excesul  neimputabil) ori contributia altor factori care fie au afectat capacitatea de gandire si actionare a faptuitorului (intoxicatia) ori au ascuns existenta unei stari, situatii ori imprejurari ( eroarea). In ceea ce priveste cazul fortuit, este de la sine inteles ca persoana nu putea prevedea ca va savarsi o anumita fapta din motive exterioare vointei sale

Ce se înțelege prin faptă prevăzută de legea penală?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Infracțiunea are o nouă definiție: fapta prevăzută de legea penală (Codul penal și legile speciale cu dispoziții penale), comisă cu vinovăție (intenție, culpă, praeterintenție), nejustificată (sunt cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămare) și imputabilă celui care a săvârșit-o (sunt cauze de neimputabilitate: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit).

Pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detențiunea pe viață (care are o durată nedeterminată), închisoarea (între 15 zile – 30 ani) și amenda (se introduce sistemul zilelor-amendă: pedeapsa este între 30-400 zile a câte 10-500 lei ziua). Dacă nu se plătește amenda, se înlocuiește cu închisoarea (pentru rea-credință) sau cu muncă în folosul comunității (pentru imposibilitate de plată). În cazul unor infracțiuni comise pentru obținerea unui folos material, judecătorul poate aplica pe lângă pedeapsa închisorii, și pe cea a amenzii.

Dacă o persoană este găsită vinovată, judecătorul are posibilitatea să o condamne la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, cu suspendare sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani (termenul de încercare 2-4 ani; supravegherea revine serviciului de probațiune; nu mai operează reabilitarea de drept la sfârșitul termenului de încercare; implică și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității), să renunțe la aplicarea pedepsei pentru infracțiunile sancționate de lege până în 5 ani închisoare (judecătorul aplică un avertisment) sau să amâne aplicarea pedepsei dacă a stabilit o pedeapsă până în doi ani închisoare pentru o infracțiune sancționată de lege până în 7 ani (judecătorul acordă un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligații).

Reținerea circumstanțelor atenuante duce la reducerea pedepsei cu o treime, iar a celor agravante duce la aplicarea pedepsei până la maximul special cu posibilitatea unui spor de 2 ani. Cel care repară până la primul termen de judecată și integral prejudiciul cauzat, beneficiază obligatoriu de reducerea pedepsei cu o treime.

Pluralitatea de infracțiuni se sancționează mai aspru: dacă se comit mai multe infracțiuni în concurs, pedeapsa rezultantă e stabilită potrivit sistemului de cumul juridic dar cu un spor obligatoriu și fix – adică pentru pedepse cu închisoarea, judecătorul va aplica pedeapsa cea mai grea și un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, iar pentru o pedeapsă cu închisoarea și una cu amenda, se aplică amândouă; pentru recidiviști (primul termen al recidivei urcă de la 6 luni la 1 an închisoare), dacă noua infracțiune este comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracțiune este comisă postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Pentru infracțiunile continuate și cele complexe, pedeapsa poate urca până la maximul special la care se poate adaugă un spor de 3 ani.

Liberarea condiționată: Cel închis în penitenciar poate fi liberat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dar numai dacă și-a îndeplinit în totalitate obligațiile civile și a executat o durată minimă de 20 ani pentru condamnarea la detențiune pe viață, 3/4 pentru închisoare mai mare de 10 ani și 2/3 pentru închisoare până în 10 ani (pentru femeile și bărbații de 60 ani fracțiile sunt 2/3 și 1/2). Dacă perioada rămasă de executat este de minim 2 ani, cel liberat are de executat anumite măsuri de supraveghere și obligații.

Pedepsele complementare sunt interzicerea unor drepturi pe 1-5 ani indiferent de cuantumul pedepsei închisorii sau amenzii (dreptul de a fi ales, de a alege, de a avea drepturi părintești, de a purta arme, de a ocupa o funcție, de a conduce un vehicul, de a se afla în anumite localități sau locuri publice, de a comunica sau de a se apropia de victimă), degradarea militară și publicarea hotărârii de condamnare (într-un cotidian local sau central, pe cheltuiala condamnatului). Ele care se vor aplica în cazul pedepsei cu închisoarea în penitenciar după executarea acesteia, iar în cazul amenzii sau pedepsei cu suspendarea sub supraveghere imediat după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Măsurile de siguranță au rămas aceleași: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă (la care se adaugă interzicerea accesului la competițiile sportive – Legea nr. 4/2008 și ordinul de protecție – Legea nr. 25/2012).

Minorii nu mai pot fi sancționați cu închisoarea, ci li se pot aplica (dacă au peste 16 ani, iar cei de 14-16 ani doar dacă au discernământ) numai măsuri educative – unele sunt neprivative de libertate (stagiu de formare civică maxim 4 luni, supraveghere 2-6 luni, consemnarea la sfârșit de săptămână 4-12 săptămâni, asistarea zilnică 3-6 luni), altele privative de libertate (pentru minorii sancționați în trecut și dacă pedeapsa legală este ma mare de 7 ani: internarea într-un centru educativ 1-3 ani, internarea într-un centru de detenție 2-5 ani sau 5-15 ani).

Pedepse aplicate persoanei juridice: cea principală a rămas amenda, iar cele complementare sunt dizolvarea, suspendarea activității 3 luni-3 ani, închiderea unor puncte de lucru 3 luni-3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice 1-3 ani, plasarea sub supraveghere judiciară 1-3 ani, afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Cauzele care înlătură răspunderea penală: Termenul de prescripție penală pentru pedepsele cu închisoarea 15-20 ani se reduce la 10 ani. Pentru infracțiunile contra libertății și integrității sexuale față de un minor, termenul curge de la data majoratului. Unele infracțiuni sunt urmăribile la plângerea prealabilă a victimei (aceasta își poate retrage plângerea oricând, iar în caz de deces a victimei până la formularea plângerii, procurorul poate declanșa procedura din oficiu), alte infracțiuni sunt urmăribile din oficiu dar victima și autorul se pot împăca (până la citirea actului de sesizare a instanței).

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei: Grațierea nu mai are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. Termenele de prescripție a executării pedepsei au rămas aceleași.

Reabilitarea: Pentru orice condamnare la pedeapsa amenzii ori a închisorii până la 2 ani  sau cu suspendare sub supraveghere operează reabilitarea de drept dacă în curs de 3 ani condamnatul nu a mai comis o nouă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea trebuie solicitată unui judecător; termenele de reabilitare sunt mai mici ca în Codul penal 1968.

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii și cauzele care exclud infracțiunea.PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Noul Cod penal prevede o nouă definiție generală a infracțiunii. Potrivit art. 15 din acest cod, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

 

Se elimina pericolul public

Retroactivitatea legii penale mai favorabile este obligatorie sau facultativă?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Retroactivitatea legii penale – formă a extraactivităţii legii penale. Constituie o excepţie de la principiul neretroactivităţii legii penale, în sensul că o lege nouă se va aplica şi retroactiv ori de câte ori nu mai prevede ca infracţiune fapta săvârşită sub legea veche (abolitio criminis), sau conduce la o situaţie mai favorabilă pentru infractor în raport cu legea în vigoare la data comiterii faptei, ori prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative pe care legea veche nu le prevedea pentru aceeaşi faptă săvârşită sub imperiul ei. Legea nouă care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi. şi aplicarea legii penale în raport cu timpul.

 

 

Argumentând extinderea retroactivităţii legii penale noi mai favorabile şi asupra pedepselor
executate integral, literatura de specialitate învederează că pot apărea situaţii în care, chiar şi după executarea
completă a pedepselor aplicate intervin anumite interdicţii, incapacităţi sau decăderi ce derivă din
condamnarea executată, faţă de care legea penală de dezincriminare sau cea care modifică numai cuantumul
sau felul sancţiunii nu poate rămâne indiferentă, producând efecte şi faţă de cel care a fost condamnat sub
incidenţa vechii legi.
Raţionând astfel, rezolvându-se cu predilecţie şi în mod prioritar interesele fostului condamnat, se
neglijează alte principii ale statului de drept şi ale unei eficiente politici penale poate mai importante pentru
securitatea raporturilor juridice penale şi ale ordinii sociale.
Astfel, prin extinderea excesivă a retroactivităţii legii penale şi asupra hotărârilor penale definitive
aflate în curs de executare dar şi cu privire la condamnările executate în mod integral, se încalcă, printre altele,
principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi cel al intangibilităţii şi al autorităţii lucrului
judecat.

Deşi între aceste două principii, ce mijlocesc existenţa statului de drept şi înfăptuirea justiţiei, există o
strânsă legătură ducând chiar la o conexitate, în sensul că principiul separaţiei puterilor în stat constituie
premisa şi ipoteza realizării celuilalt principiu al intangibilităţii şi autorităţii lucrului judecat, între ele apare
totuşi o diferenţă sensibilă în sensul că, primul decurgând din raţiunea existenţei statului de drept are un
caracter şi o consacrare constituţională, iar cel de al doilea, prin esenţa sa, depinde în egală măsură de dreptul
penal şi de dreptul procesual penal, ajutând la garantarea înfăptuirii justiţiei penale.

 

Care este semnificația expresiei lege penală?PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

ART. 172
Dispozitii generale
Ori de cate ori legea penala foloseste un termen sau o expresie dintre cele aratate in prezentul titlu, intelesul acesteia este cel prevazut in articolele urmatoare, afara de cazul cand legea penala dispune altfel.

ART. 173
Legea penala
Prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.
ART. 174
Savarsirea unei infractiuni
Prin savarsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.
ART. 175
Functionar public
(1) Functionar public, in sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie:
a) exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti;
b) exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura;
c) exercita, singura sau impreuna cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
––––
Lit. c) a alin. (1) al art. 175 a fost modificata de pct. 19 al <LLNK 12012   187 10 202 245 48>art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(2) De asemenea, este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
ART. 176
Public
Prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica.
ART. 177
Membru de familie
(1) Prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penala privitoare la membru de familie, in limitele prevazute in alin. (1) lit. a), se aplica, in caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia in raport cu rudele firesti.
ART. 178
Informatii secrete de stat si inscrisuri oficiale
(1) Informatii secrete de stat sunt informatiile clasificate astfel, potrivit legii.
(2) Inscris oficial este orice inscris care emana de la o persoana juridica dintre cele la care se refera art. 176 ori de la persoana prevazuta in art. 175 alin. (2) sau care apartine unor asemenea persoane.
ART. 179
Arme
(1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispozitii legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac.
ART. 180
Instrument de plata electronica
Prin instrument de plata electronica se intelege un instrument care permite titularului sa efectueze retrageri de numerar, incarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica, precum si transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate si executate de catre institutii financiare.
ART. 181
Sistem informatic si date informatice
(1) Prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(2) Prin date informatice se intelege orice reprezentare a unor fapte, informatii sau concepte intr-o forma care poate fi prelucrata printr-un sistem informatic.
ART. 182
Exploatarea unei persoane
Prin exploatarea unei persoane se intelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat;
b) tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuala;
d) obligarea la practicarea cersetoriei;
e) prelevarea de organe, tesuturi sau celule de origine umana, in mod ilegal.
––––
Lit. e) a art. 182 a fost modificata de pct. 20 al <LLNK 12012   187 10 202 245 48>art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

ART. 183
Consecinte deosebit de grave
Prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000 lei.
ART. 184
Fapta savarsita in public
Fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa:
a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana;
b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;
c) intr-un loc neaccesibil publicului, insa cu intentia ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante.
ART. 185
Timp de razboi
Prin timp de razboi se intelege durata starii de mobilizare a fortelor armate sau durata starii de razboi.
ART. 186
Calculul timpului
(1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, saptamana de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.
(2) Daca limita de pedeapsa este exprimata intr-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma sa se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat in zile, dupa care durata obtinuta se transforma in luni. In acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau in calcul doar zilele intregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) In cazul limitelor de pedeapsa exprimate in ani se aplica in mod corespunzator dispozitiile alin. (2), transformarea facandu-se intre ani si luni.

ART. 187
Pedeapsa prevazuta de lege
Prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Lansare Conferinta de presa online – PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014

de

Cabinet de avocat Coltuc incearca timp de 3 zile sa discute online despre NOUL COD PENAL 2014 SI NOUL COD DE PROCEDURA PENALA 2014

Daca aveti intrebari sau teme de propus va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro sau sa postati un comentariu la acest articol

avocat drept penal COLTUC MARIUS VICENTIU