Procese clauze abuzive impotriva BRD – Partea I

Conflictul dintre clienţi şi bancheri mai rău se agravează decât să se stingă

de

Criza creditelor în franci, izbucnită luna tre­cută odată cu aprecierea bruscă a mone­dei elveţiene, nu pare prea aproape de un dez­no­dământ după ce conflictul dintre clienţi şi bancheri s-a intensificat săptă­mâna trecută.

Clienţii (de fapt, cei care încă mai au bani pentru plata ratelor) au încercat să blocheze activitatea băncilor, prezentându-se la ghişeu cu monede sau în bancnote de valoarea mică pentru a-şi achita datoriile. Bancherii au ripostat şi au limitat numărul zilnic al operaţiunilor de acest fel, o măsură taxată imediat de Protecţia Consumatorilor.

Acest ultim episod al crizei vine în condiţiile în care cele două părţi nu au ajuns la o soluţie comună: clienţii vor conversia cre­ditelor la cursul din momentul acordării (plus cel mult 20%), în timp ce bancherii – sus­ţi­nuţi şi de BNR – spun că pierderile ar fi prea mari şi par mai degrabă dispuşi să ofere un discount de 20-30% din cursul actual.

Circa 75.000 de clienţi au credite în franci elveţieni, cele mai multe contractate în 2007-2008 la un curs de 2-2,2 lei pentru un franc. Acum,  francul elveţian este cotat la 4,2 lei. Febra creditelor în franci a fost declanşată de dobânzile mult mai mici decât la lei sau euro. Acum, apar tot mai multe elemente care arată că funcţionarii din sucursale s-au concentrat pe costul creditului şi au “uitat” să le vorbească clienţilor şi despre riscul valutar. Probabil nici ei nu cunoşteau foarte bine riscurile, iar din centrală erau presaţi cu targeturi de vânzări tot mai mari. Chiar bancherii încep să aibă îndoieli legate de vânzarea acestor credite.

Philippe Lhotte, şeful BRD, spunea săptămâna trecută că nu este convins că toţi clienţi au fost avertizaţi cu privire la riscuri. Lhotte se află însă într-o poziţie confortabilă comparabil cu alţi bancheri în condiţiile în care BRD are numai cinci astfel de credite în portofoliu şi toate au fost acordate cu mult înainte ca el să preia conducerea băncii.

Alţi bancheri au însă mii sau chiar zeci de mii de credite în portofolii şi acordate chiar sub supravegherea lor. De exemplu, Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen (care are 8.800 de credite în franci), spunea în emisiunea ZF Live că o conversie a creditelor în lei trebuie făcută la cursul actual, doar în cazurile cu probleme putând fi vorba de aplicarea unui discount.

Alte bănci s-au arătat mai flexibile. Volksbank pregătea încă de la finalul anului trecut o conversie a tuturor creditelor din franci în lei cu un discount de 25-30% aplicat la serviciul datoriei, dar aceasta în contextul în care banca urmează să fuzioneze cu Banca Transilvania, care nu doreşte la pachet şi „piatra de moară“ reprezentată de portofoliul de circa 18.000 de credite în franci.

BNR, aflată de partea bancherilor în acest conflict (invocând datoria de a veghea la stabilitatea sistemului bancar), a calculat pierderi de 3,9 miliarde de lei pentru bănci în cazul în care creditele în franci ar fi convertite în lei la cursul istoric plus 30%. Banca centrală nu a exclus însă soluţia conversiei cu acordarea unui discount din serviciul datoriei, ceea ce în definitiv ar însemna o împărţire a pierderilor. Mai ales că şi bancherii şi clienţii şi-au asumat un risc (conştientizat mai mult sau mai puţin) când au dat şi au luat credite în franci.

Vezi si ziarul financiar

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Hotararile Curtii Europene de Justitie sunt obligatorii pentru TOATE statele UE. Vezi de ce

de

In legatura cu decizia CEJ despre clauze abuzive sustinem cu tarie ca este obligatorie si pentru ROMANIA.

De ce?

CEJ, în calitate de gardian al legalității și instrument de coeziune în cadrul Comunității, a, de la început a fost într-o poziție puternică de a defini statutul de drept comunitar și pentru a da prioritate, atunci când în conflict cu sistemele juridice naționale ale diferitelor state Statele.

Primul caz în care Curtea a făcut o declarație cu privire la natura de drept european este celebra cazul Van Gend en Loos c. Țările de Jos (1963) [11] de-a face cu principiul efectului direct al dispozițiilor din Tratatul CE, precum și gradul în care persoanele fizice se pot baza pe astfel de termeni pentru a contesta măsurile de drept intern.

În acest caz, care va fi prezentat în detaliu mai târziu, CEJ a declarat că:

„Obiectivul din Tratatul CEE, care este de a stabili o piață comună, funcționarea, care este de interes direct pentru părțile interesate din cadrul Comunității, implică faptul că acest tratat este mai mult decât un acord care doar creează obligații reciproce între statele contractante …

Comunitatea reprezintă o nouă ordine juridică de drept internațional în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, deși în domenii limitate, iar subiectele care cuprinde nu numai membre Statele ci și resortisanții acestora „.

Raționamentul Curții în cauza este scurt și în afară de elaborare cu privire la conceptul de efect direct, în cazul în care acesta a subliniat necesitatea de executare directă de către instanțele naționale a normelor comunitare, puțin mai mult a fost spus despre necesitatea de a instanțelor naționale de a acorda întâietate a dreptului comunitar asupra dreptului național în conflict. Era în centrul atenției Curții în Van Gend dacă articolul 12 alineatul (taxele vamale la importurile din statele membre către alte state membre), ar putea da naștere la așa-numitele efecte directe – aplicabilitatea imediată în fața instanțelor naționale de către solicitanți individuale ale prevederilor tratatului – astfel încât o individ ar putea să se bazeze pe și să aibă articolul aplicate în fața instanțelor interne.

Abordarea Curții sa bazat pe viziunea Curții de tipul de comunitare care aceste tratate au stabilit pentru a crea, precum și tipul de sistem juridic care crearea efectivă a unui astfel comunitar ar necesita.

A fost într-un al doilea caz de important, doi ani mai târziu, cu toate acestea, faptul că CEJ a extins teoria constituțională a Comunității, declarând din nou că statele au creat o comunitate suveran prin limitarea propriilor drepturi suverane.

Cazul a fost Costa v. ENEL (1964) [12] , iar faptele au fost următoarele:

O persoană a pretins în fața instanței său local, că producția și distribuția de energie electrică drept naționalizare a fost incompatibile cu Tratatul CE. Instanța locală menționat problema la CEJ pronunțare a unei hotărâri preliminare.

CEJ în hotărârea sa a subliniat durata nelimitată a Comunității, autonomia puterii comunitare, atât în plan intern și extern, și în special limitarea de competență sau transferul de competențe de la state la CE.

Curtea a fost stabilit pentru a demonstra că „cuvintele și spiritul tratatului”, a presupus în mod necesar că:

„Este imposibil ca statele să înființeze o măsură unilaterală ulterioară împotriva unei ordini juridice care le-au acceptat pe bază de reciprocitate”.

Curtea a constatat supremația dreptului CE confirmat de modul de redactare a articolului 189 din Tratatul CE [13] în care reglementările au „Obligatorii” forță și sunt „aplică direct în toate statele membre”.

Curtea a subliniat că această prevedere, care nu este însoțită de nicio rezervă „ar fi lipsit de sens în cazul în care un stat ar anula unilateral efectul său prin intermediul unor măsuri legislative care ar putea prevala asupra dreptului comunitar”.

Curtea a fost, astfel, posibilitatea de a ajunge la o concluzie în Costa în cuvinte care au devenit clasic și au avut o influență considerabilă în deciziile naționale:

„Din toate aceste observații că legea care decurge din tratat, o sursă independentă de drept nu a putut, din cauza naturii sale speciale și originală, să i se opună cu prevederile legale interne, indiferent de natura, fără a-și pierde caracterul de drept comunitar și fără temeiul juridic al Comunității înseși fi pus în discuție.

Transferul de către statele din sistemul lor juridic intern la sistemul juridic comunitar al drepturilor și obligațiilor care decurg din Tratatul de la poartă cu ea o limitare permanentă a drepturilor lor suverane în care un act unilateral ulterior incompatibil cu noțiunea de Comunitate nu poate prevala „.

  • Ca și în cazul Van Gend, Curtea a făcut nici o referire la constituirea de orice membru special De stat pentru a vedea dacă un astfel de transfer sau limitare de suveranitate a fost avute în vedere sau chiar a fost posibil, în conformitate cu constituția.

  • În plus, Curtea a atras pe „spiritul și scopurile” din Tratatul de la concluzia că acesta a fost „imposibil” pentru ca statele membre să acorde întâietate la legile interne.

Spiritul Tratatului necesar ca toate acestea să acționeze cu aceeași diligență pentru a asigura aplicarea integrală a normelor comunitare pe care le-au acceptat, pe baza de stat „reciprocitate” – ceea ce înseamnă probabil că, deoarece fiecare stat a fost la fel de legat de legile adoptate de Comunitate în întreg, ei au cu toții de acord că nici unul dintre ei ar putea deroga în mod unilateral de la obligațiile prevăzute în tratat. Și, din moment ce „obiectivele” ale Tratatului au fost cele de integrare și cooperare, realizarea lor ar fi subminat de un membru De stat a refuzat să pună în aplicare un drept comunitar care, ar trebui să lege pe toți.

În Van Gend și Costa v. Enel Curtea stabilit baza de teoretic de principiul supremației dreptului comunitar. Forța și aplicarea practică a principiului devenit clară încă în deciziile sale ulterioare.

În următorul caz, Curtea a precizat că statutul juridic al unei măsuri naționale de conflict nu a fost relevant pentru întrebarea dacă dreptul comunitar ar trebui să aibă prioritate: nici măcar o regulă fundamentală a dreptului constituțional național ar putea, în sine, să fie invocat pentru a contesta supremația legii CE se aplică direct:

Internationale Handelsgesellschaft v. Einfuhr (1970) [14]

„Recurgerea la normele juridice sau noțiunile de drept intern, în scopul de a judeca validitatea măsurilor adoptate de instituțiile comunitare ar avea un efect negativ asupra uniformității și eficacitatea dreptului comunitar. Perioada de valabilitate a unor astfel de măsuri pot fi judecate numai din perspectiva dreptului comunitar …….

Validitatea unui act comunitar sau efect în termen de un membru De stat nu poate fi afectată de acuzațiile că acesta contravine fie drepturilor fundamentale, astfel cum este formulată de către constituția acestui stat sau a principiilor unei structuri constituționale naționale „.

Această decizie a dat naștere de ceva timp la un impas potential grave în relațiile dintre Curtea Constituțională din Germania, care a considerat că sistemul de depozit comunitar a încălcat o prevedere fundamentală a ordinii juridice naționale, iar CEJ, care a negat că principiile constituționale naționale ar putea avea orice efect cu privire la aplicabilitatea internă a dreptului comunitar.

Dar, departe de suport off de la pretențiile sale, Curtea a continuat să sublinieze importanța de a se asigura că supremația dreptului comunitar nu a fost pur și simplu o chestiune de principiu sau de numai teorie, dar a fost dat efect practic prin toate instanțele naționale, în cazurile care apar în fața lor .

Este totuși, interesant de observat că, în urma acest caz, CEJ a evoluat conceptul de drepturile fundamentale ale UE le declara a fi principiile generale de drept, Curtea se va aplica în cadrul dreptului comunitar

În conformitate cu dreptul internațional public (PIL), există două concepții cu privire la transferul sau delegarea de competențe suverane la organizații internaționale:

Monism Dualism

 
+ Legislația națională PIL  parte de un sistem unic cu PIL au prioritate.

adică olandeze + constituțiile franceze asigura că obligațiile internaționale ratificate corespunzător prezida lege municipal.

De asemenea, instanțele belgiene au obținut același rezultat, în absența unor prevederi constituționale explicite de proclamând că obligațiile internaționale au efect superior de drept intern.

vorbesc direct de puteri de transfer.

 + Legislația națională PIL  sisteme separate,

fiecare suprem în cadrul propriilor sfere.

de exemplu, Marea Britanie  aici ai nevoie de încorporarea

PIL în legislația națională prin Legea națională a

Parlamentul, sub forma unui statut

BA v. Laker și Caz Blackburn 

Act European Comunitățile, 1972.

 

 

 

căutând întotdeauna statutul pentru a se conforma legislației CE.

În practică, există o diferență mică în aplicare a dreptului comunitar.

              În Franța, nu a existat nici o problemă constituțională special din Constituție prevede că tratatele internaționale au un efect direct și sunt acordate supremație

Principiul supremației are implicații pentru persoane fizice. Principiul efectului direct dă dreptul persoanelor fizice de a pleda în fața instanței naționale cu prevederile legislației CE.

              Ca o doctrină care protejează în principal persoanele fizice și le dă drepturi pe care le pot baza pe față de statele membre de multe ori, se stabilește un mecanism de aplicare individuală sau indirectă a dreptului comunitar făcând astfel dreptul comunitar o realitate pentru cetățenii Europei.

              Van Gend en Loos oferă un exemplu clar de abordare a Curții. Curtea a subliniat faptul că indivizii au fost avute în vedere și posibilitatea de a pleda și se bazează pe chestiuni de drept CE, prin procedura preliminară.

Deci ,Hotararile Curtii Europene de Justitie sunt obligatorii pentru TOATE statele UE. Vezi de ce

Proces clauze abuzive impotriva BRD – PARTEA A II – A

de

Băncile nu au renunţat la comisioanele abuzive din contractele de credit, ci doar le transformă, avertizează avocaţii. Pe listă găsim comisionul de risc schimbat într-unul de administrare şi contracte de credit a căror durată se micşorează fără ca românii să fie consultaţi.

Peste 97% dintre procesele intentate băncilor care percep comisioane abuzive sunt câştigate de clienţi. Şi totuşi, instituţiile financiare găsesc alte metode ca să nu renunţe la ele. Primul este comisionul de administrare.

Un alt abuz: băncile pot modifica perioada de rambursare a creditului fără să-i anunţe pe clienţi, chiar dacă ratele au fost plătite la timp.

„Politica băncii consideră că împrumutatul se află într-o situație grea și există posibilitatea ca pe viitor acesta să nu mai poată plăti ratele”, spune avocatul Ioana Sturza.

Puţini români dau însă judecată băncile. Şi mai puţini sunt cei care doresc să devină membri ai unor asociaţii ale celor nemulţumiţi de relaţia cu creditorul. Cotizaţia pe care trebuie să o plătească este una dintre cauze. Puţini văd beneficiile de care s-ar bucura dacă n-ar mai fi singuri în lupta cu băncile.

„Sunt foarte reticenți, există procese pe rol, ce se întâmplă cu procesul meu, ar putea să fie respins”, explică avocatul Marius Coltuc.

Pentru un proces colectiv cheltuielile sunt mai mici. Pe cont propriu pot ajunge şi la 6.000 de lei, bani care pot fi pierduţi, dacă procesul nu e câştigat.

Multe persoane fac reclamaţii la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

„Avem 10 dosare pe care le-am înaintat instanței privind clauzele abuzive”, spune Marius Dunca, preşedintele ANPC.

„Dacă instanța constată existența unei clauze abuzive obligă profesionistul să elimine din contractul ascesta clauza abuzivă”, adaugă Marius Dunca.

VEZI SURSA AICI

La finalul lunii octombrie 2013, peste 11.000 de dosare erau depuse în primă instanţă la tribunalele din Capitală, spun avocaţii. Una din băncile date în judecată de clienţi a fost obligată de instanţă să plătească două milioane de euro reclamanţilor.

Procese clauze abuzive impotriva BRD – Partea I

de

In Romania exista un singur proces castigat pe clauze abuzive impotriva bancii BRD .Aveti mai jos acest dosar.In 2014 au inceput sa se depuna mai multe dosare -in numar de 12 dosare impotriva BRD

In Cateva articole o sa incercam sa demonstram ca exista totusi clauze abuzive in aceste contracte

Judecatoria sector 1 Nr. unic (nr. format vechi) :18333/299/2011

Admite, în parte, cererea completată şi precizată.Obligă pe pârâtă la restituirea către reclamantă a sumei de 4.242 lei, încasată cu titlu de prime de asigurare şi de comision, precum şi a dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 12.01.2012 şi până la plata efectivă.Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiat.Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.853,36 lei, cheltuieli de judecată.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Devenita irevocabila prin  Solutia pe scurt: Respinge recursurile ca nefondate. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 21.06.2013.
Document: Hotarâre  2608/2013  21.06.2013 TMB