Avocat Drept Civil – RIL referitor la includerea în venitul lunar net al echivalentului valoric al normei de hrană

18 august 2015 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ministerul Public a transmis Înaltei Curți de Casație și Justiție un punct de vedere pe marginea recursului în interesul legii având ca obiect „interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 527 alin. (2) și art. 529 alineatele (1) şi (2) din Cod civil prin raportare la prevederile art. 2 alin. (4) și art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică şi siguranță națională, republicată, modificată şi completată în ceea privește includerea echivalentul valoric al normei de hrană în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului”.

În punctul de vedere se arată astfel:

Unele instanțe judecătorești au considerat că echivalentul valoric al normei de hrană nu se include în venitul lunar net realizat de către debitorul obligației de întreținere.

În motivarea acestor soluții s-a arătat că aceste drepturi bănești, nefiind impozitate potrivit art. 55 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicat, nu constituie venituri asimilate salariilor.

Excluderea lor din totalul veniturilor care constituie baza de calcul a pensiei de întreținere se datorează destinației speciale a acestor sume de bani, acestea fiind afectate în mod exclusiv desfășurării activității debitorului obligației de întreținere.

Din întreaga economie a Ordonanței Guvernului nr. 26/1994, republicată modificată și completată s-a reținut că, în principal, personalul căruia i se aplică acest act normativ are dreptul la hrană gratuită care constituie norma de hrană zilnică și că, doar în mod excepțional, atunci când executarea obligației angajatorului nu se poate face în natură, categoriile profesionale vizate de acest act normativ beneficiază de echivalentul valoric al normei de hrană.

Prin recunoașterea și acordarea acestor drepturi s-a urmărit în exclusivitate refacerea capacității de muncă a personalului care beneficiază de ele, constituind, din această perspectivă, măsuri de protecție a unor categorii profesionale.

Chiar dacă este un venit permanent și stabil, echivalentul valoric al normei de hrană, ca drept recunoscut unor categorii de persoane în virtutea activității desfășurate şi a condițiilor de muncă deosebite, având scopul de a asigura menținerea sănătății angajatului potrivit standardului locului de muncă, reprezintă un venit cu destinație specială, exceptat de la orice urmărire pentru orice fel de datorii, inclusiv pentru cele care privesc pensii de întreținere, potrivit art. 409 alin. (7) din Codul de procedură civilă din anul 1865 [corespunzător art. 728 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă].

În motivarea unora dintre hotărârile judecătorești examinate s-a făcut trimitere și la considerentele deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Completul pentru delegarea unor chestiuni de drept[1]. (Anexa I)

Alte instanțe judecătorești au considerat că echivalentul valoric al drepturilor de hrană prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, modificată şi completată se include în veniturile nete realizate de către debitorul obligației de întreținere pe baza cărora se stabilește cuantumul pensiei de întreținere, întrucât constituie venituri cu caracter permanent, iar dispozițiile art. 529 alin. (1) și (2) din Codul civil nu fac nicio distincție în această privință.

Fiind incluse în categoria veniturilor periodice realizate din muncă de către debitorul obligației de întreținere, acestea pot fi urmărite în condițiile art. 409 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă din anul 1965 [corespunzător art. 728 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă].

Faptul că, potrivit Codului fiscal, aceste sume nu constituie venituri impozabile, nu prezintă relevantă, de vreme ce, în vederea stabilirii pensiei de întreținere, în categoria de „mijloace ale debitorului” intră toate posibilitățile materiale de care acestea dispune, atât salariul, cât şi orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă deci toate veniturile care au un caracter permanent sau de continuitate.

Din perspectiva îndeplinirii obligației de întreținere, noțiunea de „venituri cu caracter permanent” are un sens mult mai larg decât acela de venituri salariale, prin aceasta înțelegându-se toate acele sume de bani incluse ori nu în salariu care se dovedesc a fi plătite în mod constant şi periodic de către angajator ori având o altă sursă decât raporturile de muncă (ex: redevențe, chirii, drepturi de autor şi alte asemenea) şi care sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale debitorului şi a celor aflați în întreținerea sa.

În motivarea unor hotărâri judecătorești, îndeosebi după publicarea în Monitorul oficial a deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept[2], s-a reținut şi că echivalentul valoric al normei de hrană nu reprezintă un spor cu destinație specială, această natură având-o, de exemplu, drepturile de echipament şi nici sporuri pentru condiții deosebite de muncă, întrucât scopul unui atare spor este de acela de a permite beneficiarului său să anihileze efective nocive pe care le are asupra organismului prestarea unei munci în condiții vătămătoare, cum ar fi de exemplu, cazul sporului destinat achiziționării unui aliment necesar combaterii efectelor substanțelor toxice de la locul de muncă, situație în care destinația sporului constă exclusiv în achiziționarea acelui aliment pentru consumul propriu al angajatului.

Afectațiunea specială a acestor venituri trebuie stabilită prin actul normativ care le consacră.

Astfel, ar fi trebuit să fie îndeplinite două condiții: pe de o parte, să se prevadă în actul normativ o atare destinație, iar, pe de altă parte, prin aceleași act normativ să se stabilească excluderea sa de la orice urmărire, condiții care nu sunt îndeplinite în privința drepturilor analizate.

Prin urmare, nu este aplicabilă excepția prevăzută de art. 407 alin. (7) din Codul de proceduri civilă din anul 1865 [corespunzător art. 728 alin. (7) din Legea nr. 134/2010].

De altfel, art. 409 alin. (4) din Codul de procedură civilă din anul 1865 [corespunzător art. 728 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă] permite urmărirea ajutoarelor pentru incapacitate de muncă pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere, astfel încât, dacă în cazul unui debitor al întreținerii care nu primește decât acest ajutor, există posibilitatea urmăririi, a fortiori, echivalentul valoric al normei de hrană nu poate fi exclus de la orice urmărire.

Chiar dacă reprezintă echivalentul hranei ce nu se acordă în natură personalului prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, modificată şi completată nu există un fundament legal pentru ca aceste sume să nu fie considerate ca având un caracter stabil, în condițiile în care oricărui debitor al obligației de întreținere ce nu face parte din categoria persoanelor la care face referire art. 4 din acest act normativ i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele de bani pe care le alocă alimentelor.

S-a considerat că această interpretare şi aplicare a legii corespunde principiului interesului superior al copilului impus de art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, republicată, principiu căruia trebuie să i se dea eficiență în legătură cu toate drepturile şi îndatoririle ce revin părinților, inclusiv în ceea ce privește determinarea mijloacelor materiale ale părintelui debitor al obligației de întreținere. (Anexa II)

Apreciez că prima orientare a jurisprudenței este în litera şi spiritul legii.

1. Prealabil analizei teoretice a problemei de drept, prezint considerentele pentru care apreciez că acest recurs în interesul legii şi recursul în interesul legii declarat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava sunt admisibile prin raportare la soluția şi considerentele deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În cauză este îndeplinită condiția prevăzută de art. 514 din Codul de procedură civilă, existând o problemă de drept rezultată din interpretarea şi aplicarea diferită a dispozițiilor legale evocate.

Acesta problemă de drept vizează, în esență, a se stabili dacă valoarea financiară a normei de hrană prevăzută de art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare constituie sau nu un venit cu afectațiune specială, din perspectiva stabilirii bazei de calcul a pensiei de întreținere datorată de părinte copilului său în condițiile art. 527 şi art. 529 din Codul civil.

De asemenea, este îndeplinită şi condiția de admisibilitate prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă, întrucât divergența de jurisprudență este profundă şi persistă chiar şi după data publicării în Monitorul oficial a deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Potrivit celor prezentate în precedent, caracterul neunitar al jurisprudenței este exemplificat prin hotărâri judecătorești definitive (în acele situații în care litigiile s-au judecat conform Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010), precum şi prin hotărâri judecătorești irevocabile (în acele situații în care litigiile s-au judecat conform Codului de procedură civilă din anul 1865).

Ambele demersuri de unificare a jurisprudenței sunt admisibile, chiar şi în contextul în care, în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Botoșani privind pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra modului de interpretare a acelorași dispoziții legale, instanța supremă a arătat rațiunile pentru care veniturile analizate ar trebui excluse din baza de calcul a pensiei de întreținere.

Bunăoară, soluția de respingere ca inadmisibilă a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în aceeași problemă de drept a fost determinată de lipsa caracterului de noutate a acesteia, condiție de admisibilitate specială, prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă care deosebește în mod esențial acest mecanism a priori de unificare a jurisprudenței, de cel care intervine a posteriori – recursul în interesul legii.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casaţie și Justiţie – Completul pentru delegarea unor chestiuni de drept, arăt că această autoritate ce este îndeobște atașată actelor jurisdicționale, privește nu numai dispozitivul, dar și considerentele pe care aceasta se sprijină.

Identic deciziilor pronunțate în interesul legii, deciziile pronunțate în delegarea unor chestiuni de drept beneficiază de caracter obligatoriu pentru toate instanțele judecătorești de la data publicării lor în Monitorul oficial[3].

Esențial este faptul că autoritatea de lucru judecat atașată acestei decizii privește în mod necesar şi prioritar dispozitivul actului jurisdicțional, considerentele decisive, precum şi pe cele decizorii cuprinse în motivarea sa, potrivit art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă sub imperiul căruia a fost pronunțată[4].

Din aceste perspective, în cuprinsul precedentei decizii, se decelează între cele două categorii de considerente: pe de o parte, considerente decisive care au justificat soluția de respingere ca inadmisibilă a sesizării formulată în acea cauză şi prin care se explicitează lipsa condiției de admisibilitate prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă sub aspectul cerinței de noutate a problemei de drept şi, pe de altă parte, considerente decizoriiprin care instanța supremă, raportându-se la practica de îndrumare a fostului Tribunalul Suprem şi doctrina recentă, ulterioară adoptării şi intrării în vigoare a Noului Cod civil, arată, în esență, că nu vor putea fi luate în considerare pentru stabilirea pensiei de întreținere sporul pentru condiții deosebite de muncă, precum şi cele cu destinație specială.

Or, astfel cum se observă din partea dedicată expunerii orientărilor de jurisprudență, unele instanțe, inclusiv instanțele de ultim control judiciar, ulterior publicării deciziei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au analizat caracterul compensațiilor financiare în discuție dintr-o altă perspectivă, argumentând în sensul lipsei unei destinații speciale a acestora[5].

În aceste condiții, s-a perpetuat caracterul neunitar al jurisprudenței, ceea ce demonstrează că, în practică, precedentul act jurisdicțional al instanței supreme nu a primit receptarea pe care ar fi impus-o efectul pozitiv al autorităţii de lucru interpretat de care beneficiau considerentele sale decizorii prin care s-a oferit o interpretare în problema de drept[6].

Având în vedere şi faptul că precedenta sesizare pentru dezlegarea chestiunii de drept a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciez că recursul în interesul legii în aceeași problemă de drept este admisibil, neoperând în această privință efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat de care beneficiază decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se opune formulării unei sesizări având același obiect în procedura prevăzută de art. 519-520 din Codul de procedură civilă, întrucât finele de inadmisibilitate ce constă în lipsa caracterului de noutate, explicat pe calea considerentelor decisive din cuprinsul acestei decizii își menține valabilitatea în cauze identice.

În schimb, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat sau, după caz, al autorităţii de lucru interpretat ce se atașează, considerentelor decizorii din cuprinsul acestei decizii, se impun noilor judecăți ale instanțelor civile, în virtutea caracterului obligatoriu ex lege al actului jurisdicțional care le conține, fără a putea constitui, însă, un fine de neprimire a unui alt demers de unificare a jurisprudenței pentru care cerința noutății problemei de drept nu este cerută, atunci când se constată că practica judiciară își menține caracterul neunitar.

În acest context, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat/interpretat de care beneficiază considerentele decizorii şi caracterul obligatoriu al acestora se subsumează argumentelor pentru care o anumită orientare a jurisprudenței trebuie considerată ca fiind în litera şi spiritul legii.

Mutatis mutandis, în jurisprudența de unificare a instanței supreme s-a considerat că un nou recurs în interesul legii este admisibil, după ce, același demers de unificare a jurisprudenței, în aceeași problemă de drept, fusese anterior respins[7].

2. Sub aspect teoretic, apreciez că în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 527 alin. (2) și art. 529 alin. (1) şi (2) din Cod civil raportate la prevederile art. 2 alin. (4) și art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică şi siguranță națională, republicată, modificată şi completată, echivalentul valoric al normei de hrană nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 524 din Codul civil, temeiul obligației legale de întreținere este dat de starea de nevoie a creditorului şi de neputința acestuia de a se întreține din munca sau bunurile sale.

În privința minorului, într-o redactare vizibil perfecționată faţă de art. 86 alin. (3) din Codul familiei, prin dispoziții speciale cuprinse în art. 525 alin. (1) din Codul civil se arată că acesta are dreptul de a cere întreținere de la părinții săi atunci când starea sa de nevoie este determinată de neputința de a se întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri ce ar putea fi valorificate.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului întreținerii, similar art. 94 alin. (1) din Codul familiei, art. 529 alin. (1) şi art. 527 alin. (1) din Codul civil statuează cu valoare de principiu că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti şi că la stabilirea mijloacelor debitorului obligației de întreținere se ține seama de veniturile şi bunurile acestuia, de posibilitățile de realizare a acestora, urmând a fi avute în vedere şi celelalte categorii de obligații ale sale.

În privința întreținerii la care este dator părintele, printr-o dispoziție expresă, cuprinsă în art. 529 alin. (2) din Codul civil se arată că aceasta se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulți copiii.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul lunar al celui obligat.

Comparativ cu reglementarea cuprinsă în art. 94 alin. (3) din Codul familiei care se raporta la „câștigul din muncă” al părintelului debitor al obligației de întreținere, în actuala reglementare, legiuitorul, în dorința de a elimina orice interpretări contrare cu privire la această noțiune[8], precum şi în contextul multiplicării surselor de venituri licite[9], a folosit un alt criteriu, cel al veniturilor lunare nete, de unde se deduce că vor fi avute în vedere, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, nu doar veniturile realizate de către debitorul obligației de întreținere din muncă, ci şi din alte surse (ex: chirii, redevențe, dividende, depozite bancare, fructe civile şi industriale ale bunurilor proprii, etc. ) dacă acestea au caracter de continuitate[10].

În mod constant, atât în doctrină[11], cât şi în practica judiciară[12] s-a stabilit că la determinarea cuantumului pensiei de întreținere nu se iau în calcul decât veniturile cu caracter permanent, de continuitate, nu şi cele întâmplătoare.

Pentru evitarea unor posibile impedimente la executarea silită a datoriilor ce constau în pensii de întreținere, dispozițiile de drept substanțial trebuie aplicate prin coroborare cu prevederile de drept procesual care stabilesc veniturile ce pot forma obiect al urmăririi silite.

Astfel, prevederile art. 728 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă [corespunzător art. 409 din Codul de procedură civilă din anul 1865] reglementează urmărirea silită a salariului şi a altor venituri periodice realizate din muncă sau a altor sume care se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia (venituri şi sume periodice asimilate salariului), precum şi a pensiilor, sub mai multe aspecte[13].

În primul rând, art. 728 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă [într-o redactare identică art. 409 alin. (1) din Codul de procedură din anul 1865] stabilește că aceste venituri ale debitorului sunt supuse unei insesizabilități absolute (în raporturile cu oricare dintre creditori), dar parțiale, o anumită cotă din salariu ori din veniturile asimilate acestuia fiind rezervată creditorilor urmăritori[14].

În privința sumelor datorate cu titlu de obligație de întreținere, prin art. 728 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă [corelativ art. 409 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă din anul 1865] se stabilește o cotă de ½ din aceste venituri ce poate fi urmărită silit.

În schimb, din motive de protecție socială a debitorului, prin art. 728 alin. (7) din același act normativ [corespunzător art. 409 alin. (7) din fostul Cod de procedură civilă] se stabilește că unele venituri ale acestuia sunt absolut şi total insesizabile.

Această insesizabilitate instituită de lege în considerarea destinației speciale a unor venituri ale debitorului trebuie recunoscută în raport de orice urmărire silită, fie ea şi parțială, chiar şi pentru datorii vizând obligațiile de întreținere, întrucât, în caz contrar, ar fi afectat însuși scopul pentru care sumele respective au fost acordate[15].

În cazul nerespectării acestui regim juridic, sancțiunea care intervine este nulitatea urmăririi, potrivit art. 729 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă [corespunzător art. 410 din Codul de procedură civilă din anul 1865].

Deși, în anumite condiții, veniturile reprezentate de alocația financiară ce constituie echivalentul valoric al normei de hrană, atunci când executarea dreptului prevăzut în favoarea personalului din cadrul instituţiilor indicate în cuprinsul art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, modificată şi completată nu se face în natură dobândesc un caracter de continuitate, totuși, nu pot fi luate în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei de întreținere datorată potrivit art. 527 şi art. 529 din Codul Civil, motivat de afectațiunea specială a acestui venit al debitorului întreținerii, ceea ce face ca, în privința acestora să opereze insesizabilitatea absolută şi totală prevăzută de art. 728 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 [corespunzător art. 409 alin. (7) din fostul Cod de procedură civilă].

Astfel, potrivit art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, modificată şi completată, scopul acestui drept este de a asigura nevoile nutritive ale personalului indicat de acest act normativ prin compensarea eforturilor depuse în procesul de instruire şi de îndeplinire a misiunilor, în considerarea condițiilor de mediu şi a altor factori specifici locului de muncă şi activității prestate.

Este evident că rațiunile pentru care, în general, este recunoscut dreptul anumitor categorii de salariați la o alimentație de protecție şi anume, condițiile de muncă deosebite ce necesită un aport caloric crescut, în scopul menținerii sănătății pentru desfășurarea activităților specifice, se regăsesc şi în cazul dreptului la hrană prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, modificată şi completată.

Această afectațiune specială a dreptului se cuvine a fi recunoscută şi trebuie să primească efectele juridice corespunzătoare, chiar şi în acele situații în care executarea dreptului nu se face în natură, ci în echivalent, prin plata valorii financiare neimpozabile a normei de hrană, potrivit actul normativ menționat anterior.

Sub acest aspect, există o vădită asemănare între veniturile analizate şi sporurile pentru condiții deosebite de muncă asupra cărora Plenul fostului Tribunalul Suprem a statuat prin decizia nr. 14 din 23 mai 1963 în sensul că nu pot fi cuprinse în câștigul din muncă pe baza căruia se stabilește pensia de întreținere, întrucât trebuie să se țină seama de scopul urmărit de lege, acela de a da posibilitatea materială a angajaților să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci prestate în condiții speciale avute în vedere la acordarea acestor sporuri. A stabili în sens contrar, ar însemna să nu se țină seama de scopul urmărit de lege, ceea ce ar conduce la micșorarea posibilității de apărare a organismului angajatului care lucrează în aceste condiții, acesta fiind şi împotriva intereselor creditorului întreținerii[16].

Aceleași rațiuni pot fi reținute mutatis mutandis şi în privința echivalentului financiar al normei de hrană, conducând la aceeași soluție de excludere a acestor venituri din baza de calcul a pensiei de întreținere datorată potrivit art. 527 şi art. 529 din Codul civil, întrucât ubi eadem este ratio, ibi eadem solutio esse debet.

Din aceste perspective, nu prezintă relevanță faptul că drepturile bănești analizate nu îmbracă forma unui spor la salariul de bază, întrucât ceea ce interesează este, după cu am demonstrat, destinația specială a dreptului al cărui echivalent valoric îl reprezintă.

În acest mod se poate da eficiența juridică pe care o impune efectul pozitiv al autorităţii de lucru interpretat a deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conferindu-se previzibilitate asupra aplicării unei reglementări privind folosința bunurilor debitorului.

***

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 517 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea prezentului recursul în interesul legii, a recursului în interesul legii declarat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava şi pronunțarea unei decizii pentru interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

[1] Decizia civilă nr. 249/A din 13 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secţia I Civilă în dosarul nr. 9834/221/2013; Decizia civilă nr. 425/AC din 2 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț – Secția I Civilă

în dosarul nr. 4461/279/2013; Decizia civilă nr. 383/A din 21 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 32/305/2014; Sentința civilă nr. 13408 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 10706/197/2014 definitivă prin neapelare; Decizia civilă nr. 1421 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 16865/300/2012; Decizia civilă nr. 228 din 24 septembrie 2014 pronunțată cu opinie separată de Tribunalul Giurgiu – Secția Civilă în dosarul nr. 3784/236/2013; Sentința civilă nr. 1362 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Civilă în dosarul nr. 8894/303/2014 definitivă prin neapelare; decizia nr. 110 din 10 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt – Secția I Civilă în dosarul nr. 2310/311/2014; Decizia nr. 84 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj – Secția I Civilă în dosarul nr. 3581/215/2013; Sentința civilă nr. 3892 din 24 martie 2015 pronunțată Judecătoria Craiova – Secția Civilă în dosarul nr. 44593/215/2014 definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 470 din 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. 7/333/2015 definitivă prin neapelare; Decizia civilă nr. 518/A din 3 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor – Secția I Civilă în dosarul nr. 19285/271/2013; Sentința civilă nr. 3957 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 6848/296/2014 definitivă prin neapelare; sentința civilă nr. 610 din 12 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 11846/296/2014 definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 2395 din 11 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 22995/271/2015 definitivă prin neapelare (pct. 4, 8, 10, 12, 13, 16, 18, 23, 24, 25, 33, 34, 36-38 din Anexa I)

[2] Sentința civilă nr. 492 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr. 156/199/2014 definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 895 din 3 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr. 229/3387/2014 definitivă prin decizia civilă nr. 31/A din 10 martie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru minori şi familie Brașov; Sentința civilă nr. 4859 din 4 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Civilă în dosarul nr. 26732/300/2014 definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 4863 din 4 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Civilă în dosarul nr. 32317/300/2014 definitivă prin neapelare; Decizia nr. 11/A/MF din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți – Secția I Civilă în dosarul nr. 783/225/2014; Decizia nr. 1142 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr. 1439/318/2014; Decizia nr. 55 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr. 5081/318/2014; Sentința civilă nr. 360 din 10 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. 7153/333/2014 definitivă prin neapelare (pct. 4, 9, 19, 20, 26, 27, 28, 45 Anexa II);

[3] În doctrină, s-a făcut o distincție sub acest aspect, arătându-se că decizia pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are autoritate de lucru judecat în litigiul în care s-a formulat cererea de sesizare și autoritate de lucru interpretat pentru celelalte instanțe (I. Deleanu, „Tratat de procedură civilă”, Vol. II, Editura Universul Juridic., București, 2013, n. 122, nota 3 subsol, p. 390);

[4] Mutatis mutandis, decizia nr. 11 din 20 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015;

[5] Este adevărat că, în literatura de specialitate, s-a arătat că, întrucât cele două proceduri reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare se exclud reciproc, în sensul că, dacă o problemă de drept a fost dezlegată în procedura hotărârii prealabile, chiar dacă ulterior se constată că sunt date soluții care o nesocotesc, recursul în interesul legii este inadmisibil, pentru că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ambele proceduri sunt, în egală măsură, obligatorii pentru toate instanțele şi că, în aceste situații, remediul este dat doar de exercitarea căilor de atac pentru încălcarea dispozițiilor normative incidente astfel cum au fost interpretate de către Înalta Curte (M. Nicolae, „Recursul în interesul legii şi dezlegarea în prealabil, a unei chestiuni de drept noi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în lumina Noului Cod de procedură civilă” în Dreptul nr. 2/2014, p. 69 şi autorii loc. cit.)

[6] Bunăoară, în literatura de specialitate, s-a arătat, în privința considerentelor decizorii, că acestea se bucură de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi că, a nega acest lucru, ar însemna, de fapt, a crea premisele instabilității juridice (A. Nicolae, „Relativitatea şi opozabilitatea efectelor hotărârii judecătorești”, Universul Juridic, București, 2008, p. 289);

Autoarea citată arată totodată: „Faptul că soluția asupra acestui aspect (prin care s-a statuat pe calea unor considerente decizorii – n.ns.) nu se regăsește în dispozitivul hotărârii face ca eficacitatea directă a hotărârii (protejată de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat) să nu se manifeste, dar se va produce eficacitatea „indirectă” a acesteia, părțile neputându-se sustrage efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi neputând nega realitatea situației juridice stabilite în considerente” (Idem, p. 290).

În cuprinsul expunerii, am optat pentru noțiunea de autoritate de lucru interpretat, întrucât aceasta se degajă din cuprinsul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă care consacră efectul obligatoriu al dezlegării date chestiunilor de drept.

Consider că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat poate fi pus în relație şi cu autoritatea de lucru interpretat care se atașează considerentelor decizorii.

[7] Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011;

[8] În acest sens, C. Irimia în „Noul Cod civil. Comentarii pe articole”, Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Editura CH Beck, București, 2012, comentariu art. 529 – n.3, p. 572;

[9] Curtea Constituțională, decizia nr. 327 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 866 din 22 septembrie 2004;

[10] M. Avram, „Drept civil. Familia”, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 492-493; T. Bodoaşcă, A. Drăghici, I. Puie, „Dreptul familiei. Tratat universitar”, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 470;

[11] C. Lungu, „Unele aspecte teoretice şi de practică judiciară privind obligația de întreținere” în Revista Română de Drept, nr. 10/1971, p. 118 şi jurisprudența loc. cit., n. 46-48 subsol; I. Albu, „Dreptul familiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1975, n. 388, p. 307; T. R. Popescu, „Dreptul familiei. Tratat”; Editura Didactică şi Pedagogică București, 1963, n. 553, p. 220; I. P. Filipescu, „Tratat de dreptul familiei”, Editura All, București, 1998, p. 527; Al. Bacaci, V. Dumitrache, C.C. Hageanu, „Dreptul familiei”, Ediția a V-a, Editura CH Beck, București, 2006, p. 260; E. Florian, „Dreptul familiei”, Editura CH Beck, București 2006, p, 292, 310; A-Gh. Gavrilescu, „Aspecte teoretice şi de practică judiciară privind obligația de întreținere între părinți şi copii în reglementarea Codului familiei și a Noului Cod civil” în Analele Universității „Constantin Brâncuși” nr. 3/2010, p. 122; A – Gh. Gavrilescu, „Discuții privind determinarea cuantumului întreținerii pe care părintele sau adoptatorul o datorează copilului” în Dreptul nr. 6/2009, p. 128-133; G. C. Frenţiu în „Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudență”, vol. I, Editura Hamangiu, București, 2012, comentariu art. 529, n. 5, n. 6 p. 771-772; V. Dumitrache, „Considerații privind obligația legală de întreținere în Noul cod civil” în „Culegere de studii in honorem Alexandru Bacaci şi Ovidiu Ungureanu”, C. Munteanu (coord.), Editura Universul Juridic, București, 2012, n. 55, p. 91; T. Bodoaşcă, A. Drăghici, I. Puie, op. cit., p. 441-442 şi autorii loc. cit; G. C. Frenţiu, „Comentariile Codului civil. Familia”, Editura Hamangiu, București, 2012, n. 356, p. 362-363 şi nr. 556, p. 667;

[12] Tribunalul Suprem, decizia nr. 2047 din 13 noiembrie 1979 în Revista Română de Drept nr. 3/1980, p. 66 şi în Culegere de decizii pe anul 1979, p. 164; Tribunalul Suprem, decizia nr. 1025 din 12 octombrie 1966 în Revista Română de Drept nr. 2/1967, p. 158; ÎCCJ – Secția civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3317 din 25 aprilie 2005, decizia nr. 2973/2004, decizia nr. 2648 din 1 aprilie 2004 www.scj.ro;

[13] S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, „Tratat de executare silită”, Editura Lumina Lex, București, 2001, p. 298;

[14] S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, op. cit., p. 298; G. Boroi, M. Stancu, „Drept procesual civil”, Editura Hamangiu, București, 2015, p. 1017; G. Răducanu în „Noul Cod de procedură civilă. Comentarii pe articole”, Vol. II, G. Boroi (coord.), Editura Hamangiu, București, 2013, comentariu art. 728, n.5, p. 230;

[15] S. ZIlberstein, V.M. Ciobanu, op. cit., p. 303;

[16] Plenul Tribunalului Suprem, decizia de îndrumare nr. 14 din 23 mai 1963 în „Jurisprudența instanței supreme în unificarea practicii judiciare în materie civilă (1956-2008)”, ediție îngrijită de L. Lefterache, I. Nedelcu, F. Vasile, Editura Universul Juridic, București, 2009, p. 92-93;

Avocat Drept Civil – Stabilirea despăgubirilor pentru expropriere, prevăzute de Legea nr. 255/2010, în funcție de data raportului de expertiză

21 iulie 2015 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din data de 15 iulie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 380/2015 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma ”la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Excepţia a fost ridicată de Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A, într-un dosar al Curţii de Apel Suceava – Secţia I civilă.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma ”la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, care au următorul cuprins:
– Art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010:
”(3) Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.”;
– Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994:
”(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-o speță similară, prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, raportate la sintagma ”la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, şi nu în sine a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Pentru a analiza criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea trebuie să stabilească momentul la care se produce transferul dreptului de proprietate în ipoteza exproprierii reglementate de Legea nr. 255/2010.
Potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Curtea observă că, deşi transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, în ipoteza în care persoana expropriată nu este de acord cu cuantumul despăgubirii stabilite pe cale administrativă, aceasta urmează a beneficia de o despăgubire stabilită pe cale judiciară al cărei cuantum nu se raportează la data transferului dreptului de proprietate, ci la cea a realizării expertizei. În schimb, Legea nr. 33/1994, legea generală în materie de expropriere, prevede transferul dreptului de proprietate la data îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească de expropriere; de aceea, în acest din urmă caz este just ca expertiza judiciară să se realizeze într-un moment temporal cât mai apropiat de pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Curtea constată că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015). Aplicarea tale quale în ipoteza determinării cuantumului despăgubirii prevăzute de Legea nr. 255/2010 a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma ”la data întocmirii raportului de expertiză”, generează o situaţie juridică ce se abate de la finalitatea anterior referită, în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. În consecinţă, despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este ”dreaptă” (nu are un caracter just), deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate.

Având în vedere că dispoziţiile legale criticate cuprind o soluţie legislativă similară cu cea constatată ca fiind neconstituţională, Curtea urmează să constate că cele statuate în Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 se aplică mutatis mutandis şi în cauza de faţă.

De asemenea, Curtea constată şi existenţa unei discriminări între tratamentul juridic aplicat persoanelor care au fost de acord cu cuantumul despăgubirii şi cele care nu au fost de acord cu aceasta în privinţa bunurilor imobile expropriate, întrucât, deşi sunt în aceeaşi situaţie juridică din punct de vedere al momentului realizării transferului dreptului de proprietate asupra imobilului, legiuitorul operează cu unităţi de măsură diferite între acestea, raportând cuantumul despăgubirilor fie la momentul realizării transferului dreptului, fie la cel al realizării expertizei judiciare. În aceste condiţii, pentru acelaşi imobil, cuantumul despăgubirii poate varia în mod substanţial în funcţie de aprecierea sau deprecierea valorii acestuia în timp. Rezultă aşadar o încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 coroborate cu ale art. 44 alin. (2) teza întâi, sub aspectul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată în mod egal de lege, indiferent de titular, şi alin. (3), sub aspectul modului de stabilire a despăgubirii.

În principal, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma ”la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituţionale.

Avocat Drept Civil – Înregistrarea ședințelor de judecată

10 iunie 2015 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

În Monitorul Oficial al României nr. 354 din data de 22 mai 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 128 din 10 martie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civila

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de Tribunalul Neamţ – Secţia I civilă.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 231 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate au fost modificate de art. I pct. 7 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, iar soluţia legislativă criticată se regăseşte, în prezent, la art. 231 alin. (4) teza întâi din Cod, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acest text are următorul cuprins: ”(4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată.”

Instanţa judecătorească susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (1) – Libertatea individuală, precum şi art. 26 alin. (1) – Viaţa intimă, familială şi privată. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 677/2001.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul actelor normative incidente, Curtea reţine că Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date are ca scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate, în tot sau în parte, prin mijloace automate, precum şi prelucrării prin alte mijloace decât cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenţă sau care sunt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem.

La nivel european, textul de referinţă în materie de protecţie a datelor cu caracter personal îl reprezintă Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date care instituie un cadru de reglementare menit să stabilească un echilibru între un nivel ridicat de protecţie a vieţii private a persoanelor şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii Europene.

Curtea reţine că dispoziţii cu privire la înregistrarea şedinţei de judecată se regăsesc în art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stipulează că şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată. Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.

Curtea, analizând conţinutul normativ al textului de lege criticat, constată că acesta are o redactare imperativă şi consacră o regulă esenţială, aceea a înregistrării şedinţelor de judecată, şi reprezintă obiectivarea modului de desfăşurare a procesului, întrucât încheierile de şedinţă se redactează de grefier pe baza notelor de şedinţă şi, dacă este cazul, a înregistrărilor.

Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 22 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Constituţie, care dispun în legătură cu dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, precum şi asupra vieţii intime familiale şi private, aşa cum a statuat instanţa constituţională în jurisprudenţa sa, viaţa intimă, familială şi privată este protejată de lege în condiţiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Or, stocarea în mediul electronic a unor date de identificare a persoanei care participă la şedinţa de judecată desfăşurată în faţa instanţei nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale, întrucât datele cu caracter personal obţinute pe această cale sunt protejate de legea specială, respectiv Legea nr. 677/2001 şi nu pot fi prelucrate decât în condiţiile prevăzute de aceasta, condiţii extrem de restrictive.

În ceea ce priveşte critica referitoare la stocarea datelor cu caracter personal în lipsa consimţământului expres al tuturor persoanelor aflate în sala de judecată, Curtea constată că, potrivit art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001, consimţământul persoanei vizate nu este cerut când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului. Or, instanţa de judecată înregistrează şedinţele de judecată în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care are ca scop o mai bună administrare a justiţiei. Curtea constată că măsura reglementată de dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate are ca finalitate redactarea încheierilor de şedinţă. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 231 alin. (6) din Codul de procedură civilă, înregistrările şedinţei de judecată pot fi solicitate şi de către instanţa de control judiciar care are posibilitatea de a aprecia asupra desfăşurării în condiţii legale a procesului civil şi de a verifica legalitatea măsurilor dispuse, asigurându-se, în acest mod, dreptul la un proces echitabil.

Pe de altă parte, accesul la datele stocate se realizează pe baza unei cereri de eliberare a unei copii electronice a înregistrării şedinţei, formulate exclusiv de părţile care au acest drept, nu şi de alţi participanţi la proces.

Prin urmare, Curtea constată că înregistrarea şedinţelor de judecată este obligatorie, vizează toate cauzele, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie, şi reprezintă o operaţiune tehnică care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate şi are drept scop înfăptuirea unui act de justiţie transparent şi realizarea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public.

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată ce are ca obiect dispoziţiile art. 231 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă.

Cum se calculeaza prescriptia extinctiva in civil.Vezi aici!

17 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. Iată unele precizări în acest sens din Codul civil.

Dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, prin prescripţie se stinge dreptul la acţiune care, în înţelesul dat de Codul civil, prespune dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.

Sunt, de asemenea, imprescriptibile drepturile privitoare la:

– acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel;

– acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

– acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;

– acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege.

Termenul general de prescripţie este de trei ani, dacă legea nu prevede un alt termen, cu precizarea – din Legea nr. 71/2011pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil – potrivit căreia prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Alte termene de prescripţie – de zece, doi şi un an – sunt detaliate în Codul civil. Dintre acestea, credem că prezintă interes să menţionăm câteva acţiuni cu care ne putem confrunta cu un grad relativ ridicat de frecvenţă.

Termenul de prescripţie de doi ani se aplică pentru dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare, precum şi dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere.

Termenul de prescripţie de un an se aplică în cazul:

– profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;

– profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna; medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;

– vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate; meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;

– avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor (termenul de prescripţie se calculează din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a revocării mandatului; în cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripţie este de trei ani de la data ultimei prestaţii efectuate);

– notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor (termenul prescripţiei se socoteşte din ziua în care aceste sume au devenit exigibile);

– inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin (termenul prescripţiei se socoteşte din ziua când s-a terminat lucrarea; în toate cazurile, continuarea lecţiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripţia pentru sumele scadente);

– restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc;

– dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului, acest termen fiind însă de trei ani atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.

Repunerea în termenul de prescripţie poate fi cerută în instanţă de cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

Dreptul la acţiunea în repararea pagubei care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. Regula se aplică şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

3 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Cum dobandesc proprietatea prin uzucapiune.Noul Cod Civil

4 aprilie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Este binecunoscută pentru cei mai în vârstă perioada în care statul român, prin legislaţia adoptată într-o anumită perioadă a “erei” comuniste, a dispus scoaterea tuturor terenurilor din circuitul civil. Cu alte cuvinte, stoparea tranzacţiilor referitoare la terenuri între persoanele fizice.

În pofida doleanţei statului din acea vreme, tranzacţiile cu terenuri au continuat să se perfecteze, într-adevăr nu în formă autentincă, la notariatul de stat, ci prin încheierea aşa numitelor “chitanţe de mână” între “vânzător” şi “cumpărător”, acesta din urmă plătind o anumită sumă de bani pentru terenul respectiv şi intrând în posesia lui de la momentul încheierii chitanţei respective cu intenţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra sa.

Deşi cumpărătorul s-a comportat faţă de terenul “cumpărat” ca un adevărat proprietar, din punct de vedere legal acestuia i-a lipsit înscrisul care să demonstreze că şi în acte este un adevărat proprietar.

Tocmai situaţiile mai sus descrise reprezintă “temeiul”, “motivarea în fapt” a acţiunilor declanşate de “cumpărătorii” din chitanţele de mână pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor-terenuri prin uzucapiune.

Pe cale de consecinţă, uzucapuiunea (prescripţia achizitivă) se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren. Reţinem însă că, pentru a produce consecinţe juridice, legiuitorul a arătat că nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată să fie una utilă.

Aşadar, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este modul de dobândire a proprietăţii (sau a altor drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă (a imobilului) în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.

Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune în justiţie (prin cerere de chemare în judecată), dar şi pe cale de excepţie.

Pentru a putea opera uzucapiunea mai este necesar ca bunurile imobile (terenuri) să se afle în circuitul civil, ceea ce înseamnă că bunurile nu trebuie să fi fost declarate inalienabile. Având în vedere acest aspect, reţinem că bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile şi, deci, nu pot fi uzucapate, spre deosebire de bunurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrative-teritoriale (al consiliilor locale) care nu sunt inalienabile şi, pe cale de consecinţă, pot fi uzucapate, adică poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.

Evident, poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra imobilelor-terenuri prin uzucapiune şi prin acţiune formulată împotriva unei persoane fizice, mai precis împotriva fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia.

Care este principalul efect al uzucapiunii?

Prin împlinirea uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al “cumpărătorului” / al uzucapantului şi, concomitent, se stinge dreptul de proprietate al “vânzătorului” / al fostului proprietar.

Care este legea aplicabilă într-un proces având ca obiect uzucapiunea?

Potrivit art. 6 alin. 4 din noul Cod Civil, uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi (a noului Cod Civil) sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, aşadar sunt supuse dispoziţiilor vechiul Cod Civil.

Dacă vechiul Cod Civil este legea aplicabilă când ne referim la condiţiile de drept material ale uzucapiunii, dispoziţiile art. 1049-1052 din noul Cod de Procedură Civilă referitoare la “Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii” sunt dispoziţiile legale aplicabile când ne referim la procedura obligatoriu de urmat în procese având ca obiect uzucapiunea.

Care sunt condiţiile de drept material impuse de vechiul Cod civil pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune?

Potrivit vechiului Cod Civil (art. 1846-1847), condiţiile pentru a putea opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune sunt ca posesia să fie utilă, adică posesia să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Posesia este continuă când posesorul o exercită în mod regulat, fără intermintenţe anormale.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă întrucât întreruperea posesiei echivalează cu însăşi încetarea acesteia.

Posesia este netulburată atunci când nu este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului.

Posesia este publică atunci când aceasta nu este exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască.

Posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.

De câte feluri este uzucapiunea potrivit vechiului Cod civil?

Din punct de vedere al timpului cât trebuie să dureze posesia pentru a putea opera uzucapiunea, vechiul Cod Civil arată că uzucapiunea poate fi de 30 de ani sau de 10-20 de ani.

Uzucapiunea de 30 de ani se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate (titlu) asupra bunului imobil pe care îl posedă. În acest caz nu are importanţă nici dacă posesorul este sau nu de bună credinţă.

Pentru a putea fi invocată această uzucapiune trebuie îndeplinite două condiţii:

a) să existe o posesie de 30 de ani;

b) posesia să fie utilă.

Uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică atunci când posesorul posedă bunul în temeiul unui just titlu şi este de bună-credinţă.

Poate fi invocată uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:

a) să existe o posesie utilă a bunului;

b) posesia să fie întemeiată pe un just titlu;

c) posesia să dureze de la 10 la 20 de ani;

d) posesia să fie de bună credinţă.

Se aplică termenul de 10 ani în situaţia în care adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află imobilul.

Se aplică termenul de 20 de ani dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a altui tribunal judeţean unde se află imobilul.

Referitor la noţiunea de just titlu, acesta este un act translativ de proprietate care provine de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.

Buna credinţă reprezintă convingerea greşită a posesorului că a dobândit bunul imobil de la adevăratul proprietar, bună credinţă ce trebuie să existe la momentul dobândirii bunului, nefiind necesar ca aceasta să existe pe tot parcursul exercitării posesiei.

Solutii impotriva Ordonantei de Urgentei nr. 10/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 184/14.03.2014

2 aprilie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ce spune oug 10/2014:

Art. 1. –

(1) Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, emiterea hotararilor prevazute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata, si la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare

(2) Pe perioada stabilita la alin. (1) se suspenda emiterea de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a deciziilor de validare sau invalidare a hotararilor comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Art. 2. – Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.

Ce putem face?

Haideti sa citim foarte bine legea

In urma analizei textului sunt vizibile 2 probleme:

1. Se suspenda pe o perioada de 6 luni emiterea hotararilor prevazute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 si Se suspenda pe o perioada de 6 luni emiterea hotararilor prevazute la la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003

Deci textul se refera NUMAI LA HOTARARI ADMINISTRATIVE,NU JUDECATORESTI

2. Se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene

Deci doar plata voluntara se suspenda nu si posibilitatea de executare

Ce aduce nou aceasta lege?

Nimic

Nici inainte ANRP nu platea de bunavoie ,ci doar in urma unei executari silite.

Putem deci obtine si sumele de bani de la ANRP in urma aparitiei OUG 10/2014

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Noua lege privind vânzarea terenurilor incurca mai mult

24 februarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de codul civil şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale. Terenurile agricole situate în extravilan pe o

adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin.(1) din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, cu modificările ulterioare“, mai precizează proiectul de lege.

Pana la 100% fonduri nerambursabile pentru afacerea ta agricola / ferma ta

20 februarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Pana la 100% fonduri nerambursabile
pentru afacerea ta agricola / ferma ta

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/HcT1jAB2Rru

Cu alte cuvinte daca investitia totala in afacerea pe care o vei dezvolta se ridica sa zicem la 50.000 de euro, Uniunea Europeana iti va oferi pana la 100% din acesti bani, adica 50.000 de euro. Poti dezvolta de exemplu o ferma, cu o investitie de 25.000 euro sau un abator cu o investitie de 100.000 euro, totul depinde de tine, afacerea insasi va fi in totalitate controlata de tine.

Banii pe care ii investesti intr-o afacere care constati ca nu functioneaza, sunt niste bani pierduti si automat te vor face sa te simti ingrijorat pentru viitorul tau si al familiei tale, sa nu mai pomenim de stresul, grijile si noptile nedormite.

De aceea pe langa beneficiul financiar pe care ti-l ofera Uniunea Europeana, aceasta te va indruma si spre construirea unei afaceri cu o garantie a succesului apropiata de 100%. Uniunea Europeana are propriile ei plase de siguranta pentru a evita investirea baniilor in afaceri care nu functioneaza sau care vor functiona pe o perioada scurta de timp.

Aceasta garantie este sustinuta de experienta Uniunii Europene care investeste in afaceri de succes concepute si dezvoltate de oameni ca tine si ca mine inca din anul 1958. In perioada 2014-2020, Romania trebuie sa acceseze fondurile europene ce sunt alocate, fonduri in valoare de 8,015 de miliarde de euro.

Acum intelegi de ce si tu poti accesa un astfel de fond nerambursabil? Raspunsul este simplu, am primit o suma destul de consistenta de bani pe care trebuie sa o investim, si mai avem foarte putin timp pentru a beneficia de acesti bani.

Programe de finantare in 2013 pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania

20 februarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Programe de finantare in 2013 pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/DfeiFmdtsNd

Ca in fiecare an, tinerii intreprinzatori si firmele din Romania pot lua bani nerambursabili prin programele cu finantare de la bugetul de stat. Deocamdata AIPPIMM se afla in proces de reorganizare si programele pentru tineri antreprenori si IMM-uri vor fi trecute in sarcina Ministerului. Astfel pot interveni schimbari in cadrul implementarii programelor.

Cel mai devreme, la sfarsitul lunii februarie, va aparea lista cu programele previzionate pe anul 2013.

Astfel avem urmatoarele programe pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania:

I. Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri – anuntat in 2011, lansat in februarie 2012 (deocamdata nu este anuntat pentru 2013).

Pot beneficia de prevederile Programului: persoanele fizice, intreprinzatori debutanti, cu varsta de pana la 35 de ani.

Alocatie financiara nerambursabila reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro.

Bugetul pe 2012 a fost de 21 mil lei, marit la 31 mil lei.

II. Programul national multianual pe perioada 2002 – 2012 pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului – lansat in martie 2012

Solicitanti eligibili: intreprinderi mici si mijlocii din domeniul comertului si serviciilor care au cel putin 1 an calendaristic de la infiintare la data completarii on line a formularului de preselectie.

Activitati eligibile: participari la targuri si expozitii organizate in tara, cu stand propriu sau in asociere cu alti operatori economici; participari la targuri si expozitii internationale, organizate in strainatate, cu stand propriu sau in asociere cu alti operatori economici; instruire in domeniile de arta populara si mestesug; elaborarea si productia de materiale tiparite de promovare a produselor de arta populara, artizanat si a mestesugurilor; realizarea unui site pentru prezentarea activitatii solicitantului; vanzarea on-line a produselor cu specific mestesugaresc si artizanal; achizitionarea de echipamente.

Valoarea AFN acordata este egala cu echivalentul a maximum 90%, din valoarea cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar fara sa depaseasca suma de 20.000 lei.

Bugetul programului pe 2012 – 1 mil lei.

III. Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare – START – lansat in martie 2012, etapa 1 si mai 2012, etapa 2

Programul se deruleaza in doua stadii, respectiv:

Etapa 1 – Organizarea de workshopuri de pregatire antreprenoriala UNCTAD / EMPRETEC pentru sprijinirea dezvoltarii IMM, – 800.000 lei repartizati in mod egal celor 8 Oficii aflate in subordinea Agentiei.

Etapa 2 – Finantarea implementarii celor mai bune planuri de afaceri prin Alocatie Financiara Nerambursabila in limita bugetului alocat – 9.200.000 lei – buget marit la 19.2 mil lei.

La etapa II pot participa doar beneficiarii care au absolvit cursurile Empretec organizate in etapa I.

Pentru finantarea implementarii celor mai bune planuri de afaceri prin Alocatie Financiara Nerambursabila in limita bugetului alocat pot beneficia de prevederile Programului societatile comerciale (microintreprinderi, intreprinderi mici si mijlocii) care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data completarii online a formularului de preselectie

Alocatie Financiara Nerambursabila – maxim 70% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, dar nu mai mult de 100.000 lei/beneficiar.

IV. Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata – lansat in luna iunie 2012

Solicitanti eligibili – intreprinderi mici si mijlocii din domeniul comertului si serviciilor care au cel putin 1 an calendaristic de la infiintare la data completarii on line a formularului de preselectie.

Activitati eligibile: achizitii de active corporale si necorporale specifice domeniului de activitate, inclusiv implementare ISO.

Buget pe 2012 – 7 mil lei, marit apoi la 17 mil lei.

Prin Program, beneficiarii eligibili primesc o valoare a AFN de maximum: 80% pentru microintreprinderi, 70% pentru intreprinderi mici si 60% pentru intreprinderi mijlocii din valoarea totala a cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA). Valoarea maxima a AFN nu poate depasi suma de 100.000 lei pentru fiecare beneficiar.

PROIECTE EUROPENE – Tinerii intreprinzatori pot sa obtina fonduri europene nerambursabile de maximum 80.000 lei

20 februarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

PROIECTE EUROPENE – Tinerii intreprinzatori pot sa obtina fonduri europene nerambursabile de maximum 80.000 lei

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/WcYfby16FF2

Tinerii sub 35 de ani pot accesa fonduri europene nerambursabile inscriindu-se online pe site-ul Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru intreprinderi Mici si Mijlocii (AIPPIMM).

Tinerii sub 35 de ani pot sa isi dezvolte un proiect accesand fonduri europene nerambursabile. Pentru aceasta, se pot inscrie online, pe www.aippimm.ro, site care va functiona timp de cinci zile, intre orele 9-20. Chiar daca inscrierea candidatilor se va face in sistem electronic, documentatia trebuie depusa si la sediul Oficiului teritorial pentru IMM-uri si Cooperatie (OTIMMC).

Dupa accesarea site-ului, solicitantul va trebui sa urmeze linkul de inscriere in programe, selectand apoi programul dorit si completand formularul de inscriere. Depunerea documentatiei proiectelor va fi facuta direct la sediul OTIMMC Baia Mare, dupa primirea scrisorii de acceptare.

Documentatia poate fi descarcata de pe site-ul AIPPIMM, prin accesarea linkului “Programe pentru sprijinirea infiintarii si dezvoltarii IMM finantate de la bugetul de stat 2010”. Suma maxima care poate fi accesata de catre un solicitant este de 80.000 lei.

LAPAR: Fondurile europene, imposibil de accesat de către tinerii fermieri

20 februarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

LAPAR: Fondurile europene, imposibil de accesat de către tinerii fermieri

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/RbcknVQ65vG

Fondurile europene sunt imposibil de accesat de către micii fermieri şi de către tinerii fermieri pentru că sunt deja luate de “şmecheri cu conexiuni politice şi de primarii care au devenit între timp nişte mici latifundiari”, susţine Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), cea mai mare federaţie a fermierilor din România.

“Noi trebuie să ne ajutăm singuri pentru că banii banii alocaţi României îi vor lua tot şmecherii. Nu ştiu câţi dintre voi aţi reuşit să luaţi bani (fonduri europene-n.r.) la tinerii fermieri. Dacă există cineva, vreau să ştiu procedeul prin care a reuşit”, a declarat Baciu la o conferinţă a fermierilor din judeţul Teleorman.

Potrivit oficialului LAPAR, fondurile europene destinate tinerilor fermieri vor fi fraudate cu complicitatea primarilor. „Le trimite nepotul de 25 de ani buletinul din Italia şi înfiinţează o fermă şi uite aşa devine de la distanţă tânăr fermier”, a mai spus Baciu.

Reprezentantul LAPAR a arătat că fermierii români n-au fost niciodată în ultimii 23 de ani mai nesiguri ca acum cu privire „la ziua de mâine”.

Tabloul notarilor publici pe anul 2014

12 februarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Astfel, acest tablou cuprinde:

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/3dL3wSVCaJQ

lista notatilor publici, in ordine alfabetica; aceasta cuprinde un numar de 2421 de notari, fiind destinat exclusiv persoanelor juridice;
lista notarilor in functie de forma de forma de organizare; pe aceasta se gasesc 1927 de numere, fiind destinata exclusiv persoanelor fizice.

Listele notarilor asa cum au fost publicate astazi pot fi achizitionate de la Monitorul Oficial, deoarece au fost publicate intr-o sectiune suplimentara a unui Monitor, respectiv 102 bis.

De asemenea, puteti verifica notarii care se afla in activitate pe site-ul www.uniuneanotarilor.ro, la sectiunea „cautare notar”

Declaratii gratuite la notar in 2014

23 ianuarie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Este vorba despre urmatoarele documente:

declaratii privind ajutorul de somaj;
declaratii privind ajutorul social;

declaratii privind obtinerea alocatiei de stat pentru copii;
declaratii privind acordarea burselor pentru elevi si studenti, pentru obtinerea de rechizite scolare si pentru obtinerea de locuri de cazare in camine;
declaratii privind stabilirea sau valorificarea drepturilor fostilor detinuti politici, veteranilor de razboi si vaduvelor acestora;
declaratii privind valorificarea drepturilor persoanelor cu handicap;
declaratii si procuri necesare in cadrul procedurii de obtinere a despagubirilor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernuluinr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 232/2008, in vederea achizitionarii de autoturisme;

declaratii de donare de organe, tesuturi si celule.

Antecontractele de vanzare – cumparare imobile se incheie numai in forma autentica de la 01.01.2014

17 decembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Antecontractele de vanzare – cumparare imobile se incheie numai in forma autentica de la 01.01.2014

Promisiunea de a incheia un contract avand ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept real in legatura cu acesta si actele de alipire si dezlipire a imobilelor inscrise in cartea funciara se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute

ANRP Legea 290 si Legea 9:ART.1 NECONSTITUTIONAL

12 decembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ANRP Legea 290 si Legea 9:ART.1 NECONSTITUTIONAL

Avocat specializat in despagubiri ANRP Legea 290 din 2003 (Basarabia, Bucovina si Herta) si Legea 9 din 1998 (Bulgaria)

Acte necesare Legea 290/2003 in original:
– hotararea Comisiei judetene (semnaturile si stampila sa fie cu albastru sau orice alta culoare in afara de negru) – Poate fi folosita si o copie legalizata redactata de catre notarul public (exclus: copie color si copie conforma cu originalul emisa de catre Prefectura)
– procura autentificata la notar (daca beneficiarul nu poate veni personal sau daca sunt mai multi beneficiari, va rog sa ne contactati pentru a va pune la dispozitie modelul de procura necesar). Conform noii legislatii notariale, veti primi un duplicat, originalul ramanand in arhiva notarului.
– extras de cont bancar al beneficiarului/mandatarului care va incasa banii, din care sa rezulte codul IBAN (acolo se vor vira banii)

Acte necesare Legea 290/2003 in copie: – CI beneficiari+mandatar
– comunicarea care a insotit hotararea
– cererea de plata cu confirmare de primire (sau bon de depunere la ANRP)
– partaj pe cote (daca sunt mai multi beneficiari si daca fiecare beneficiar doreste sa primeasca banii in contul sau personal)
– adresa de la ANRP care sa confirme ca dosarul este complet (daca exista)
– copie dosar de despagubire (doar daca ne solicita instanta)
– in ipoteza ca unul dintre beneficiarii trecuti pe hotarare este decedat: certificat de deces si certificat de mostenitor.

Greseli frecvente:
1. Prima si cea mai importanta este ca unii beneficiari considera ca original este hotararea pe care au primit-o de la Comisia de aplicare a Legii 290. In realitate, se intampla ca, uneori, comisiile sa trimita copii xerox. Verificati cu atentie la semnaturi si la stampila. In 99% din cazuri daca si stampila si semnaturile sunt de culoare neagra, aveti o xerocopie si nu originalul. A existat un singur caz in care era intradevar original documentul si am avut dificultati din cauza aspectului (s-a rezolvat, dar cu dificultate).

8000 de dosare aşteaptă deblocarea despăgubirilor de la ANRP

28 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

8000 de dosare aşteaptă deblocarea despăgubirilor de la ANRP

Din ianuarie 2014, peste 8.000 de proprietari care au deţinut terenuri în Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Ţinutul Herţa ar trebui să primească despăgubiri de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza Legilor 290/2003 şi 9/1998. Până la acest moment statul român a plătit despăgubiri şi compensaţii în valoare de peste 630 milioane de lei.
Legea nr. 287/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, publicată recent în Monitorul Oficial al României în luna noiembrie a.c., precizează că soluţionarea dosarelor de despăgubire se va realiza în ordinea cronologică a înregistrării la ANRP. Tot în ordine cronologică se va efectua şi emiterea titlului de plată. Sumele aferente despăgubirilor se vor acorda beneficiarilor în tranşe anuale egale, pe o perioadă de 10 ani. Valoarea unei tranşe nu poate fi mai mică de 20.000 lei.

Bugetul anual alocat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este, însă, insuficient pentru plata dosarelor care își așteaptă rândul pe listele instituției. În situația în care, conform legii, sentințele date în cazul dosarelor soluționate în instanță au prioritate la plată, o parte dintre românii beneficiari ai legilor de despăgubiri au reușit să încaseze sumele datorate de statul român, numai cu ajutorul cabinetelor de avocatură specializate în despăgubiri ANRP.

Situaţia dosarelor înregistrate la A.N.R.P. – 2014

20 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Situaţia dosarelor înregistrate la A.N.R.P. – 2014

În conformitate cu articolul 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, potrivit căruia: “entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor”,

A.N.R.P. prezintă situaţia dosarelor înregistrate până la data de 20 august 2013.

– Dosare Fond Funciar – Ultimul dosar înregistrat: 29811/FFCC

– Dosare Legea 10/2001 – Ultimul dosar înregistrat: 55238/CC

Dosar privind restituirea unei proprietati variaza intre 12 luni si 9 ani – ANRP

20 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Dosar privind restituirea unei proprietati variaza intre 12 luni si 9 ani – ANRP

Din ianuarie 2014, peste 8.000 de proprietari care au detinut terenuri in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta ar trebui sa primeasca despagubiri de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, in baza Legilor 290/2003 si 9/1998

Pana in prezent peste 25.000 de beneficiari au primit despagubiri si compensatii, in valoare de peste 630 milioane de lei, dintre care 2.908 in baza Legii 290/2003 si 22.668 beneficiari in baza Legii 9/1998

S-a inceput executarea silita impotriva SC SIXNA S.R.L

15 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

S-a inceput executarea silita impotriva SC SIXNA S.R.L

Datele de identificare ale debitoarei le aveti mai jos
SC SIXNA SRL, cu sediul in COMUNA OSICA DE SUS, judet Olt, inregistrata sub nr. J28/834/2007, cod unic de inregistrare 22560963

ASOCIATI

JESUS SALAS CARJDONA

JORGE SALDANA PARDINA

Avocat consultanta – Consultanta juridica

15 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat consultanta – Consultanta juridica

Ordonanta de Urgenta nr. 4/2013, care priveste si unele masuri referitoare la mediere, a trecut de votul final, fiind adoptata cu majoritate de voturi. Astfel, informarea obligatorie privind medierea va putea fi facuta si de avocati, dar si de catre judecatori, procurori, consilieri juridici si notari.

Desi OUG nr. 90/2012, care declara avocatii si notarii mediatori de drept, fara indeplinirea niciunei formalitati, nu a trecut de votul final fiind trimisa la comisia juridica, OUG nr. 4/2013 a fost adoptata cu majoritate de voturi.

Printre noutatile aduse de amendamentele Ordonantei se afla si posibilitatea parcurgerii sedintei de informare privind avantajele medierii de avocati, dar si de catre judecatori, procurori, consilieri juridici si notari, impreuna cu partile dintr-un conflict.

Mai exact, conform art. 2 alin. 1 indice 3 din forma noii Legi a medierii, „efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”.

De asemenea, noile dispozitii reitereaza gratuitatea sedintelor de mediere si a eliberarii actelor doveditoare informarii.

„Serviciile prestate (…) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita”, se prevede in art. 2 alin. 1 indice 4.

Avocat Divort Bucuresti – avocatdivort – avocat-divort

6 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat Divort Bucuresti – avocatdivort – avocat-divort

Avocat Divort. Bucuresti

Asigura servicii profesionale de asistenta si reprezentare juridica in mai multe domenii ale dreptului privat, cu deosebire drept civil – dreptul familiei si drept comercial.

Relatiile de familie sunt un domeniu delicat in care orice nemultumire degenereaza foarte usor intr-un veritabil conflict ce implica emotii si sentimente diverse, ne-am propus sa venim in sprijinul celor care, dintr-un motiv sau altul, doresc sa apeleze la sfatul si sprijinul unui avocat.

Prin cele prezentate in cadrul acestui site avocatdivort-avocat-divort dorim sa va punem la dispozitie informatiile de care aveti nevoie in cazul in

care sunteti in situatia de a lua o hotarare importanta in viata dvs si anume aceea de a divorta.

Recuzare in materie civila – taxa judiciara de timbru 2013

4 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuzare in materie civila – taxa judiciara de timbru 2013

Urmatoarele cereri formulate in cursul procesului sau in legatura cu un proces se taxeaza astfel:
a) cereri de recuzare in materie civila — pentru fiecare participant la proces — pentru care se solicita recuzarea — 100 lei;
b) cereri de stramutare in materie civila — 100 lei;
c) cereri de repunere in termen — 20 lei;
d) cereri de perimare — 20 lei;

e) cereri de reexaminare impotriva incheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare si despagubirile potrivit art. 190 din Codul de procedura civila — 20 lei;
f) cereri de reexaminare impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare in judecata, formulate potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedura civila — 20 lei;

g) cereri pentru repunerea pe rol, cand suspendarea judecarii se datoreaza partilor — 50% din taxa judiciara de timbru pentru cererea sau actiunea a carei judecare a fost suspendata;
h) cereri pentru refacerea inscrisurilor si a hotararilor disparute — 50 lei;
i) cereri pentru eliberarea de copii simple de pe inscrisurile aflate la dosar, atunci cand sunt efectuate de catre instanta — 0,20 lei/pagina;
j) cereri pentru legalizarea de copii de pe inscrisurile aflate la dosar, pentru fiecare exemplar de copie — 1 leu/pagina;

k) cereri pentru eliberarea oricaror altor certificate prin care se atesta fapte sau situatii rezultate din evidentele instantelor de judecata ori cu privire la dosarele aflate in arhiva acestora — 1 leu/pagina;
l) cereri pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive, se taxeaza cu 5 lei pentru fiecare exemplar de copie.

Dreptul de folosinta a bunului inchiriat sau arenda – taxa judiciara de timbru

4 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Dreptul de folosinta a bunului inchiriat sau arenda – taxa judiciara de timbru

Se taxeaza cu 100 lei urmatoarele actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti:
a) cereri pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept nepatrimoniai;
b) cereri in anularea sau in constatarea nulitatii unui act juridic nepatrimonial;

c) cereri care privesc dreptul de folosinta a bunului inchiriat sau arendat, daca acestea nu privesc si plata anumitor sume de bani;

d) actiunile in granituire; in ipoteza in care prin aceeasi cerere se revendica si o portiune de teren, la taxa judiciara de timbru stabilita pentru actiunea in granituire se adauga si taxa corespunzatoare valorii suprafetei revendicate.

(2) Cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara, cand nu este accesorie actiunii in constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 5.000 lei.

Cererile de valoare redusa – TAXA JUDICIARA DE TIMBRU 2013

4 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cererile de valoare redusa – TAXA JUDICIARA DE TIMBRU 2013

(1) Cererile de valoare redusa, solutionate potrivit procedurii speciale prevazute de titlul X al cartii a Vl-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Cod de procedura civila, se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 2.000 lei, si cu 200 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 2.000 lei.

(2) Cererile privind ordonanta de plata, prevazuta de titlul IX al cartii a Vl-a din Codul de procedura civila, se taxeaza cu 200 lei.
(3) Cererile de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fara drept, solutionate potrivit procedurii speciale prevazute de titlul XI al cartii a Vl-a din Codul de procedura civila, se taxeaza cu 100 lei.

(4) Cererile formulate pe cale de ordonanta presedintiala, cand sunt neevaluabile in bani, se taxeaza cu 20 lei. Cand cererea formulata

pe cale de ordonanta presedintiala este evaluabila in bani, aceasta se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea acesteia nu depaseste 2.000 [ei, si cu 200 lei, daca valoarea ei depaseste 2.000 lei.

Legea nr. 9/1998-Noua lege a proprietatilor din Romania

18 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Numărul dosarelor soluţionate de Comisia Centrală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice în perioada ianuarie 1998- septembrie 2004 a fost de 1.768.

După preluarea activităţii (septembrie 2004- aprilie 2010),Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 a soluţionat un număr de 13677 dosare pentru un număr de 43.985 beneficiari.

Din totalul dosarelor soluţionate, numărul hotărârilor validate este de 11091 pentru 36.003 beneficiari iar numărul hotărârilor invalidate este de 2.586 pentru 7982 beneficiari.

În aceeaşi perioadă au fost plătite despăgubiri băneşti pentru un număr de 22.047 beneficiari.

Petiţiile soluţionate în această perioadă sunt în numar de 33.764

Facem precizarea că datele statistice prezentate sunt datele existente la nivelul lunii decembrie 2011.

De asemenea, facem precizarea că acestea pot suferi modificari in functie de actualizarea informaţiilor transmise din teritoriu în urma soluţionării dosarelor de către unităţile deţinătoare, precum şi în urma evoluţiei procesului de acordare a despăgubirilor la nivelul ANRP.

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Legea nr. 9/1998-Sediul materiei

18 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria , semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, Hot. nr. 753/1998 modificată de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr.9/1998, Hot. nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoarea la funcţionarea Comisiei centrale si a comisiilor judetene,Hot. Nr.1277/17 0ctombrie 2007 privind modificarea şi completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr 9/1998

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Legea nr. 290/2003-noua lege a proprietatilor Romania

18 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

În ceea ce priveşte plata despăgubirilor cuvenite conform prevederilor Legii nr.290/2003, aceasta se face în ordinea depunerii cererilor de plată, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie din bugetul de stat.

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Legea nr. 290/2003-Circuitul documentelor

18 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

http://www.anrp.gov.ro/uploads/pdf/circuitul_doc_l290.pdf

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Legea nr. 290/2003-Procedura de restituire pe scurt

18 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cererile formulate în baza Legii nr.290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se depun la comisiile de specialitate organizate în acest scop la Instituţia Prefectului din judeţul de domiciliu al beneficiarului sau la Instituţia Prefectului Municipiului Bucuresti, după caz.

Tot la Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti depun cererile beneficiarii cu domiciliul in strainatate si cei care domiciliaza in judete diferite, dar solicită despăgubiri după acelaşi autor.

Comisiile teritoriale au obligaţia să verifice conţinutul dosarelor şi să solicite petenţilor eventuale completări, astfel încât aceştia să poată depune toate diligenţele necesare în vederea obţinerii de înscrisuri de la instituţiile abilitate.

Cererile sunt solutionate de catre comisiile de specialitate organizate in acest scop la Institutia Prefectului din fiecare judet sau municipiul Bucuresti prin emiterea unei hotarari de respingere sau de admitere.

Aceste hotărâri de admitere sau de respingere- trebuie să fie însoţite în mod obligatoriu de Referatul de specialitate elaborat de secretariatul tehnic al fiecărei comisii teritoriale, în care să se justifice pe larg modul de soluţionare al cererii, motivele pentru care susţinerile petenţilor au fost înlăturate sau, dimpotrivă, acceptate. De remarcat este faptul că hotărârile de respingere sau de admitere emise trebuie să conţină în cuprinsul lor motivele arătate în Referat, deoarece autorităţile nu trebuie să subestimeze importanţa mesajului pe care îl transmit persoanelor implicate şi publicului larg, atunci când decid să admită sau să respingă o cerere de despăgubire. Astfel, comisiile teritoriale nu trebuie să se limiteze la simpla afirmare a admiterii, sau, dimpotrivă, a respingerii cererii formulate în baza Legii nr. 290/2003 .

Hotărârile emise de comisiile teritoriale de aplicare a Legii nr. 290/2003 se comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, precum si solicitantului, indiferent de soluţia adoptată (admitere sau respingere).

In termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemultumit de hotararea comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, poate face contestatie la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, care o va aproba sau respinge, prin decizie motivata (Ordin însoţit de Notă de fundamentare). În vederea soluţionării contestaţiilor, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 solicită dosarul format pe baza cererii admise sau respinse prin hotărârea contestată, iar comisia teritorială din cadrul Instituţiei Prefectului are obligaţia să-l trimită în original, cu celeritate.

Hotararile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecatoresc, putand fi atacate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a tribunalului in raza caruia domiciliaza solicitantul.

Compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat, astfel:

a) integral, dacă cuantumul acestora nu depăşeşte 50.000 lei RON;

b) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, şi 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei RON şi 100.000 lei RON;

c) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă cuantumul compensaţiilor depăşeşte 100.001 lei RON.

Plata despagubirilor se dispune de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

Solicitarea plăţii se face pe bază de cerere scrisă, însoţită de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestaţiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum şi o copie după actul de identitate şi dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii şi Consemnaţiuni – C.E.C.; dovada se face prin documentul ştampilat emis de bancă la deschiderea contului cu specificarea codului IBAN şi a sucursalei de bancă.

În cazul în care există mai mulţi beneficiari sau moştenitori, aceştia transmit, înafara documentelor menţionate anterior, şi următoarele:

a) procură notarială, în original, prin care toţi beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terţă persoană să primească plata întregii sume, împreună cu dovada prevăzută la alin (2) privind contul persoanei desemnate, sau

b) act notarial, în original sau copie legalizată, (certificat de moştenitor, contract de partaj voluntar) din care rezultă cotele în care vor fi împărţite despăgubirile între beneficiari.

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Actiune privind stabilirea domiciliului minorului

1 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnata …………………, domiciliata in localitatea………..str…….nr …, bl……,ap. ……, in contradictoriu cu paratul ….., domiciliat in…………, str………., nr……..bl…., ap……..sector….., formulez prezenta

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATĂ

prin care va solicit sa dispuneti stabilirea domiciliului minorei … la domiciliul subsemnatei, avand in vedere urmatoarele:

MOTIVE:

IN FAPT, din relatia de concubinaj cu paratul a rezultat minora …, nascuta la data de …….
Inca de la nasterea acesteia, tatal sau a parasit locuinta noastra comuna si nu s-a mai interesat de copilul nostru. In aceste conditii, de la nastere si pana in acest moment eu am fost singura care s-a ocupat de copil, locuind impreuna in casa parintilor mei, unde eu am domiciliul.
Avand in vedere faptul ca in urma cu aproximativ doua luni paratul a incercat sa ia copilul, fara acordul meu, motivand ca doreste sa petreaca cu copilul cateva zile, in conditiile in care acesta nu are un domiciliu stabil, ma vad nevoita sa formulez prezenta cerere.
In consecinta, tinand seama de interesul superior al copilului, va rog sa dispuneti stabilirea domiciliului minorei …. la domiciliul subsemnatei.

IN DREPT, art. 92 si 496 noul Cod civil
Inteleg sa ma folosesc de proba cu acte, interogatoriu, martori si ancheta psihosociala.
Anexez urmatoarele acte:
………………………………………………….

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI ……….

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Impozitarea veniturilor din chirii din 2014

14 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Impozitarea veniturilor din chirii din 2014.Plata contributiilor de sanatate pentru toate veniturile din chirii va fi cel mai impovarator bir. In prezent, datoreaza CAS pe banii din chirii doar cei care nu mai au si alte venituri salariale sau pensii. Din 2014, obligatia s-ar putea extinde si pentru cei deja asigurati ca salariati sau PFA. Masura e discutata cu FMI, desi nu e trecuta explicit in scrisoarea de intentie, care prevede doar extinderea bazei de aplicare a contributiilor la sanatate.

„Pentru CAS nu prea mai e loc de extindere a bazei decat la toate veniturile din chirii, dividende, dobanzi“, spune consultantul fiscal Gabriel Biris, care crede ca masura va creste si mai mult evaziunea. „Cand esti deja asigurat la sanatate, platind contributii cu atat mai mari cu cat ai salariu mai mare, dar pentru un beneficiu fix, sa contribui in plus si pentru orice alt venit va fi perceput ca abuz, si multi vor inchiria la negru“, crede Biris. Surse din Ministerul Finantelor ne-au declarat ca alternativa la aceasta masura, la care statul s-a opus in discutiile cu FMI, ar fi fost si mai grava: dublarea nivelului contributiei de sanatate platite de PFA, care au o cota la jumatate fata de salariati.

O alta lovitura pentru detinatorii de imobile, care va afecta si micii intreprinzatori, va fi data prin impozitele locale pe proprietate. Acestea vor creste si de 20 de ori pentru cladirile detinute de persoane fizice in care activeaza firme, deoarece impozitul nu se va mai stabili in functie de statutul juridic al proprietarului (persoana fizica/juridica), ci de destinatia (locuinta / comerciala) a cladirii. Masura e prevazuta expres in scrisoarea de intentie catre FMI, desi nu a fost inca aprobata definitiv de Guvern. „Daca va fi aprobata, nu se va aplica celor care au sediul social al firmei in locuinta proprie“, a declarat, pentru Capital, Liviu Voinea, ministrul delegat pentru buget.

Iertarea firmelor de apartament e insa limitata. Persoanele care au si alta casa in afara locuintei vor fi impozitate pentru aceasta cu cote mult majorate daca au inchiriat-o sau au incheiat contract de comodat cu o firma. În Bucuresti, spre exemplu, cota pentru persoane fizice e 0,1%, iar pentru firme 1,5%. În plus, va trebui sa plateasca un evaluator care sa faca din trei in trei ani reevaluarea imobilului, in conditiile in care impozitul local platit de firme se calculeaza la o baza diferita (valoarea contabila a imobilului) de cea folosita pentru persoane fizice. Cine nu merge periodic la evaluator suporta cote si mai mari (pana la 40%).

Fondul Proprietatea a actionat in instanta Autoritatea de Supraveghere Financiara- AVOCAT ANRP

30 mai 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Fondul Proprietatea a actionat in instanta Autoritatea de Supraveghere Financiara- AVOCAT ANRP.Actul in cauza a fost aprobat in adunarea generala din 4 aprilie 2012 si se refera la acordarea unor onorarii suplimentare Administratorului FP, Franklin Templeton, pentru orice distribuiri speciale primite de actionari.

Mai exact, este vorba de bani pe care administratorul FP ar trebui sa ii primeasca suplimentar in urma distribuirii catre actionari a unor beneficii suplimentare (obtinute dupa actiuni precum rascumpararea de titluri FP).

CNVM a respins insa actul aditional, fapt ciudat in conditiile in care actionarii FP l-au aprobat, acum un an, cu larga majoritate, iar Fondul este in proportie de aproape 100% privat. In orice caz, sarcina de a se lupta in instanta cu FP revine acum ASF.

Redam in continuare comunicatul Franklin Templeton:
„Administratorul Fondului doreste sa informeze actionarii ca in data de 27 mai 2013 Fondul a demarat o actiune in justitie impotriva Autoritatii de Supraveghere Financiara („ASF”), in calitate de succesor al CNVM, in vederea obtinerii avizarii Actului Aditional nr. 2 la Contractul de Administrare a Investitiilor. Dosarul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub nr. 3819/2/2013.

Reiterand, Actul Aditional nr. 2 la Contractul de Administrare a Investitiilor a fost propus de un actionar semnificativ al Fondului si aprobat de catre actionarii Fondului cu o majoritate covarsitoare in adunarea generala a actionarilor din data de 4 aprilie 2012.

Actul aditional se refera la acordarea unor onorarii suplimentare Administratorului Fondului pentru orice distribuiri speciale primite de catre actionarii Fondului.

Fondul Proprietatea a actionat in instanta Autoritatea de Supraveghere Financiara- AVOCAT ANRP

Noua lege a retrocedarilor – Varianta oficiala publicata

20 mai 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Noua-lege-a-retrocedarilor – Varianta-oficiala-publicata.Potrivit prevederilor, la baza elaborarii acestei legi au stat 4 principii:

principiul prevalentei restituirii in natura;
principiul echitatii;
principiul transparentei procesului de stabilire a masurilor reparatorii;
principiul mentinerii justului echilibru intre interesul particular al fostilor proprietari si interesul general al societatii.

Dacă termenul de 1 ianuarie 2016 nu va fi respectat, ANRP va amenda autorităţile responsabile cu până la 500.000 de lei. În a doua etapă, solicitările foştilor proprietari care au rămas nerezolvate vor fi centralizate la Bucureşti, la ANRP. Aici se vor căuta soluţii tot pentru restituiri în natură – de exemplu, din patrimoniul ministerelor. A treia etapă este cea a acordării despăgubirilor. Guvernul Ponta va renunţa la ideea Guvernului Ungureanu de a plafona despăgubirile la 15% din valoarea bunurilor, în urma unei estimări potrivit căreia operaţiunea ar putea costa statul 16 miliarde de euro. La ora actuală, ANRP anticipează că despăgubirile vor ajunge la 8 miliarde euro. Foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le vor preschimba în bani, dar după 2017,în limita a 10% pe an din suma punctelor. Evaluarea imobilului obiect al deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a legii şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabileşte dupa scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat. În termen de 3 ani de la primirea deciziei de compensare, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, titularul care face dovada că a participat la cel puţin 3 licitaţii naţionale de imobile şi nu a valorificat punctele în cadrul acestora poate opta pentru plata echivalentului acestora şi în numerar. În acest sens, persoana poate solicita la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anual, emiterea de titlu de plată în cuantum de cel mult 10% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi netransformate, în echivalent în numerar pot fi valorificate în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

Noua-lege-a-retrocedarilor – Varianta-oficiala-publicata

AVOCAT IMPOTRIVA BANCILOR – Ca urmare a inceperii procedurii executarii silite impotriva Volksbank S.A. de catre clientii care au obtinut castig de cauza (sau clauza) in procesele colective, activitatea Volksbank s-a suspendat pentru o saptamana 01.05.2013-08.05.2013

8 mai 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

AVOCAT-IMPOTRIVA-BANCILOR – Ca urmare a inceperii procedurii executarii silite impotriva Volksbank S.A. de catre clientii care au obtinut castig de cauza (sau clauza) in procesele colective, activitatea Volksbank s-a suspendat pentru o saptamana 01.05.2013-08.05.2013

Este un succes rasunator si o batalie castigata impotriva Volksbank S.A a explicat av.COLTUC MARIUS pentru mediafax

In total impotriva Volksbank sunt 1924 procese

VEZI AICI!

AVOCAT DIVORT ROMANIA – Divort Romania – Strainatate , Ghidul divortului in Romania si Italia,Spania, Belgia si in general in Uniunea Europeana. Avocat Divort competenta in toata uniunea europeana

5 aprilie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

AVOCAT-DIVORT-ROMANIA – Divort-Romania – Strainatate , Ghidul-divortului-in-Romania-si-Italia,Spania, Belgia si in general in Uniunea Europeana. Avocat-Divort competenta in toata uniunea europeana

Divortul poate avea loc:

a. prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti, ori la cererea unuia dintre soti care e acceptata de celalalt;

b. atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre
soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei
sau culpa comuna a sotilor, chiar daca numai unul dintre ei a facut
cerere de divort.

c. la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat
cel putin 2 ani; divortul se poate pronunta chiar din culpa exclusiva a
sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de
acord cu divortul, cand acesta se va pronunta fara a se mentiona culpa
sotilor.

d. la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face
imposibila continuarea casatoriei, caz in care desfacerea casatoriei se
pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

Proceduri de divort:

1. pe cale administrativa poate fi solutionat divortul prin acord,
indiferent de durata casatoriei, daca sunt intrunite urmatoarele
conditii:

– sotii isi exprima liber si neviciat consimtamantul, in fata
ofiterului de stare civila de la locul casatoriei sau al ultimei
locuinte comune a sotilor,
– nici unul dintre ei nu este pus sub interdictie judecatoreasca
– nu au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.

Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, iar dupa un
termen de gandire de 30 de zile de la inregistrarea cererii, sotii se
prezinta personal si, daca ambii staruie sa divorteze, ofiterul de stare
civila, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza
certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

2. pe cale judiciara( si cea mai folosita ) pot fi solutionate
cererile de divort pentru oricare dintre motivele aratate, daca sotii se
adreseaza direct instantei de judecata sau daca divortul administrativ
sau notarial a fost respins. Competenta este instanta de tutela, iar
pana la infiintarea sa, competent apartine judecatoriei.

In Noul Cod Civil a fost reglementata posibilitatea sotilor de a
alege regimul matrimonial aplicabil: regimul comunitatii legale, cel al
comunitatii conventionale sau cel al separatiei de bunuri, sotii putand
detine bunuri in proprietate comuna pe cote parti, in timp ce restul
bunurilor urmeaza sa fie considerate bunuri proprii, cu urmatoarele
precizari: potrivit regimului comunitatii, bunurile comune pot fi
impartite, in tot sau in parte, prin buna invoiala sau pe cale
judecatoreasca, fara nici o conditionare, lucru care nu este permis de
legislatia in vigoare; potrivit regimului separatiei de bunuri, fiecare
dintre soti este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobandite inainte
de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste in
nume propriu dupa aceasta data.
Cetatenii din Italia pot divorta in Romania.
HOTARE DIVORT INTERNATIONAL

AVOCAT DREPT CIVIL – executarea obligatiilor banesti in contractele dintre profesionisti

27 mai 20204 aprilie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

AVOCAT-DREPT-CIVIL – executarea obligatiilor banesti in contractele dintre profesionisti

Prevederile noului act normativ se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract incheiat intre profesionisti sau intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea si executia lucrarilor publice, a cladirilor si a lucrarilor de constructii civile si in cazul institutiilor din domeniul sanatatii.

Nu fac obiectul noului act normativ:

creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa;
creantele rezultand dintr-un mandat ad-hoc / concordat preventiv sau intemeiate pe o intelegere incheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societati;
contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.

Noutatile legislative aduse prin acest act normativ vizeaza in principal stabilirea unor termene maximale de plata, determinarea dobanzii legale, reglementarea institutiei „daunelor-interese suplimentare minimale” si prevederea unei liste neexhaustive de clauze abuzive si de criterii de determinare a acestor clauze si practici abuzive.

In ceea ce priveste relatiile contractuale dintre profesionisti, atentia se va indrepta asupra termenului contractual de plata al obligatiilor care nu va putea depasi, decat prin exceptie si in conditiile in care nu se va dovedi un abuz fata de creditor, 60 de zile.

Pentru cazurile in care termenul de plata nu a fost prevazut in contract, iar partile nu au stabilit penalitati, dobanda legala (penalizatoare) este stabilita prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/2011.

Potrivit noilor reglementari, cuantumul dobanzii legale se calculeaza la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 8 puncte procentuale.

Dobanda legala va curge de la urmatoarele termene:

30 de zile de la data primirii facturii;
30 de zile de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, daca data facturii este incerta sau anterioara primirii bunurilor ori prestarii serviciilor;
30 de zile de la data finalizarii procedurii de receptie a bunurilor sau a serviciilor.

Durata perioadei de receptie in conditiile noului act normativ nu va putea depasi de regula 30 de zile, cu exceptia situatiilor in care clauzele care vor stabili un termen mai extinsnu vor fi abuzive pentru creditor.

Intrucat prin Directiva se urmareste interzicerea abuzului in materie de libertate contractuala in dezavantajul creditorilor, noul act normativ defineste clauza si practica abuziva din perspectiva relatiei cu creditorul.

In determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instantele de judecata vor tine cont de circumstantele cauzei si cu precadere de:

i) natura bunurilor sau serviciilor;

ii) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plata sau de la rata dobanzii;

iii) pozitia dominanta a co-contractantului in raport cu o intreprindere mica sau mijlocie;

iv) abaterile grave de la practicile statornicite intre parti sau de la uzantele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;

v) nerespectarea principiului bunei-credinte si a principiilor de diligenta in executarea obligatiilor.

Fara a fi necesara verificarea vreuneia dintre circumstantele de mai sus, legea stabileste sub sanctiunea nulitatii absolute ca fiind clauze abuzive acele clauze contractuale care:

exclud posibilitatea aplicarii de dobanzi penalizatoare sau stabilesc dobanzi penalizatoare inferioare dobanzii legale penalizatoare;
fixeaza o obligatie de punere in intarziere pentru a opera curgerea dobanzilor;
prevad un termen mai mare decat cel stabilit prin lege pentru momentul de la care curg dobanzile;
fixeaza, in contractele dintre profesionisti si autoritati contractante un termen de plata mai mare de 60 de zile, sub anumite conditii;
elimina posibilitatea platii de daune-interese suplimentare;
stabilesc un termen pentru emiterea / primirea facturii.

In ceea ce priveste cheltuielile de recuperare a creantei, creditorul poate pretinde daune – interese pentru toate cheltuielile efectuate in acest scop.