Bancile vor avea obligatia de anul viitor sa afiseze, pe ecranul bancomatelor, comisioanele pe care le percep clientilor pentru tranzactiile pe care acestia le efectueaza cu cardul de debit si credit la ATM-uri, se mentioneaza intr-un ordin al ANPC, publicat ieri in Monitorul Oficial. Costurile operatiunilor vor fi afisate in procent pentru fiecare operatiune si nu in suma exacta, asa cum prevedea documentul in forma lansata in dezbatere publica. Acest lucru vine in contextul in care bancherii au avertizat ca bancile nu vor putea sa afiseze comisioanele pe ecranul bancomatelor, in valoare absoluta, din cauza limitarilor tehnice.
Ordinul ANPC nr. 505/2014 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre prestatorii de servicii de plata care desfasoara operatiuni de plata prin intermediul ATM-urilor, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 800 din 3 noiembrie 2014, reglementeaza informatiile pe care bancile le vor afisa prin intermediul bancomatelor. Noile dispozitii vor intra in vigoare pe 3 martie 2015.
Astfel, actul normativ stabileste ca bancile vor fi obligate sa informeze consumatorii asupra tuturor comisioanelor, tarifelor, spezelor si oricaror altor tipuri de costuripe care trebuie sa le suporte clientul care efectueaza la ATM-uri operatiuni cu cardul de debit si credit.
Concret, din 3 martie 2015, bancile vor trebui sa afiseze pe ecranul bancomatelor toate informatiile legate de costurile fiecarei operatiuni efectuate, adica eliberare de numerar, transfer intre conturi, plata facturi sau oricare alt serviciu solicitat in mod expres de client prin intermediul ATM, inainte de momentul efectuarii acestuia.
In plus, clientul bancii va avea posibilitatea, daca tranzactia nu ii este oferita in mod gratuit, sa renunte la efectuarea acesteia, prin apasarea unui buton de anulare a respectivei operatiuni.
In ceea ce priveste modul de prezentare a informatiilor, acestea vor trebui indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit.
De asemenea, noile reglementari care se vor aplica de anul viitor stabilesc ca pentru cardurile de debit sau de credit emise de prestatorii de servicii care le accepta la plata la ATM proprii, costurile operatiunilor se vor afisa in procent pentru fiecare operatiune de plata si, dupa caz, se va afisa si suma minima de plata.
Mai mult decat atat, pentru cardurile de debit sau de credit emise de alti prestatori de servicii de plata decat cei carora le apartin ATM-urile, se va afisa urmatoarea avertizare:”Atentie! — Tranzactia dumneavoastra va fi comisionata conform conditiilor din contractul incheiat cu emitentul cardului”.
In forma lansata in dezbatere publica pe site-ul ANPC, documentul interzicea specificarea valorii costurilor tranzactiei in procente si prevedea ca acestea sa fie exprimate in suma exacta. Aceasta prevedere nu mai este insa cuprinsa in actul normativ publicat ieri in Monitorul Oficial.
Bancherii au avertizat, in perioada in care ordinul ANPC se afla in dezbatere publica, ca bancile nu vor putea sa afiseze comisioanele pe ecranele bancomatelor, in valoare absoluta, din cauza limitarilor tehnice, fiind necesare schimbari inclusiv in sistemele companiilor emitente de carduri, se arata intr-un comunicat al Consiliului Patronatelor Bancare din Romania (CPBR), remis recent redactiei.
La acea data, reprezentantii CPBR au mentionat ca proiectul de ordin nu va putea fi implementat in forma sa actuala atat din considerente legale, cat si din ratiuni ce tin de limitarile tehnice si practice ale arhitecturii sistemului de ATM-uri atat la nivel national, cat si international.
„Concret, CPBR a enumerat printre multe alte obstacole si faptul ca afisarea comisioanelor in valoare absoluta la ATM-uri altele decat cele ale bancii emitente ar necesita schimbari inclusiv la nivelul sistemelor MasterCard si Visa si ar presupune ca orice banca din sistem cu retea ATM sa poata vedea in timp real comisioanele tuturor celorlalte. In cazul cardurilor in valuta, situatia ar fi si mai complicata, deoarece exista diferente de curs valutar intre data tranzactiei si data decontarii efective, iar in cazul cardurilor de credit ar fi din nou imposibil de a comunica clientului care ar fi costul cu dobanda aferenta respectivei tranzactii”, se precizeaza in documentul citat.
Mai mult, chiar daca taxele si comisioanele standard ale bancilor sunt afisate in banci si disponibile pe site-urile bancilor, exista categorii de clienti care beneficiaza de conditii specifice, care ar fi supuse in egala masura eventualului schimb de informatii intre banci, ridicand probleme de natura practicilor anticoncurentiale, cat si de respectare a confidentialitatii secretului bancar si comercial, se arata in acelasi document.
Bancile membre CPBR au anticipat ca va fi nevoie de un termen de cel putin 12 luni de la publicarea ordinului si de costuri considerabile pentru a implementa chiar si numai acest sistem, insa documentul va intra in vigoare la 120 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial, adica pe 3 martie 2015.
Ordinul ANPC nr. nr. 505/2014 mai stabileste ca in cazul in care cardul se blocheaza sau este retinut in bancomat, bancile vor fi obligate sa informeze clientii, prin semnal video de avertizare pe ecranul terminalului, cu privire la urmatoarele aspecte:
modalitatea in care consumatorul poate reintra in posesia cardului blocat/retinut, precum si pasii pe care trebuie sa ii urmeze;
indicarea numarului de telefon pe care consumatorul trebuie sa il apeleze in cazul in care cardul a fost blocat/retinut, precum si intervalul orar in care consumatorul poate efectua acest apel.
Cum au influentat Romania Procesele Colective Impotriva Bancilor:Monografie clauze abuzive banci.
Pasivitatea ANPC
A trecut perioada de “ciclu electoral de 4 ani” in procesele colective impotriva bancilor.
Scandalul incepea in 2010 dupa”luminarea consumatorului” prin OG50/2010.
Oamenii atunci in 2010 au inceput sa se uite in dosare sis a “constate”clauzele abuzive.
Suntem la o distanta de aproape 4 ani de la declansarea proceselor colective contra bancilor care aveau clauze abuzive in contractele cu consumatorii. Marea majoritate a acestor procese sunt deja finalizate cu decizii irevocabile ale instantelor, favorabile consumatorilor. Acele clauze pe care le-am atacat ca fiind abuzive sunt evacuate din contracte in acest moment, iar bancile pirite au devenit debitoare ale consumatorilor, fiind obligate sa restituie, cu titlu de plata nedatorata, toate sumele incasate in baza clauzelor declarate abuzive
In fapt, procesele colective de care vorbim au implicat cam 3000 de persoane (la care se adauga un numar de 10-12 mii de alte procese, colective sau individuale, care s-au organizat pe baza modelului setat de noi in anul 2010). O picatura intr-un ocean, caci in anul 2010 erau peste 5,4 milioane de persoane in contracte de retail cu bancile, in timp ce in 2013 mai ramasera inca 3 milioane de persoane. Restul acesta imens de consumatori sunt obligati, in continuare, sa suporte efectele clauzelor abuzive, desi art. 6 din Legea nr. 193/2000 dispune ca, odata constatat caracterul abuziv al unor clauze in contracte, aceste clauze nu mai au efect fata de consumator. Din perspectiva Directivei UE 93/13 (mai ales art. 7 din Directiva) si a jurisprudentei CJUE data in aplicarea si interpretarea Directivei, aceasta situatie este de-a dreptul bizara (desi noi suntem, totusi, obisnuiti cu conceptul de relativitate a efectelor hotaririi judecatoresti). Multe cauze solutionate la CJUE, dintre care cele mai recente sunt cauza J. C. Camino si cauza M. Aziz, statueaza ca dreptul procedural intern nu poate conduce la o situatie in care drepturile conferite de directiva consumatorilor sa fie direct sau indirect invalidate. Daca acesta ar fi efectul, atunci o astfel de norma procedurala interna trebuie inlaturata de la aplicare (art. 148 alin. 2 Constitutie). Or, ceea ce principiul relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti impune si predicatorii acestuia propavaduiesc este, in acest domeniu, tocmai invalidarea drepturilor consumatorilor de a nu fi afectati de clauze abuzive. A se observa ca eu nu contest principiul relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti. Exista insa situatii, cistigate deja dreptului romanesc, cind o hotarire judecatoreasca are efecte fie fata de o colectivitate, fie fata de toata lumea. Exemplele cele mai la indemina sunt din contenciosul administrativ. Nu inteleg de ce se refuza acest efect in domeniul clauzelor abuzive, unde exista si texte exprese, si jurisprundenta a CJUE care obliga la extinderea erga omnes a efectului constatarii caracterului abuziv al unor clauze din contractele tip. Singurele „explicatii„ sunt conjuncturale: daca s-ar accepta acest efect, bancile vizate ar pierde. Trist. Autoritatile si ONG-urile bancare prefera perpetuarea unui abuz, pentru ca a face dreptate in acest domeniu ar insemna falimente de banci. Si, nu-i asa, aceste corporatii sunt prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze.
Realitatea 2014- luna noiembrie
Judecătorii nu vor să judece procesele pe clauze abuzive dintre ANPC şi bănci
Magistraţii de la secţia civilă a Tribunalului Bucureşti şi-au declinat compentenţa în favoarea secţiei de contencios într-unul dintre dosarele pe clauze abuzive dintre ANPC şi bănci. Anterior, cei de la secţia de contenios îşi declinaseră competenţa în favoarea secţiei civile, astfel că s-a ajuns în situaţia absurdă în care magistraţii Tribunalului nu se consideră competenţi să judece litigii a căror finalitate va afecta mare parte din clienţii băncilor care au semnat contracte de creditare înainte de 2010.
De 13 luni, în România există prevederi legale prin care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau asociaţiile de consumatori de profil semnificative pot cere instanţelor să elimine clauzele abuzive din toate contractele preformulate în care acestea se găsesc, şi nu doar din cele ale reclamanţilor.
La scurt timp după modificarea legii, ANPC a chemat în instanţă opt bănci locale (în zece procese), după reclamaţii anterioare de la clienţi. După mai bine de patru ani în care a primit petiţii pe bandă rulantă de la consumatori, Protecţia Consumatorului ştia foarte bine ce e în contractele bancare, mai ales că a şi câştigat procese în urma unor reclamaţii, fără ca acestea să aibă efecte erga omnes.
Pentru că au avut în spate un proces verbal de constatare, litigiile au fost repartizate secţiei de contencios-administrativ a Tribunalului Bucureşti, deşi speţe identice au ajuns anterior la secţiile civile ale instanţelor din ţară.
Adică trebuie alţi judecători care să zică care judecători ar trebui să judece, timp în care nu se judecă, şi astfel se mai pierde şi mai mult timp. Timp în care debitorul român e posibil să plătească rate umflate la credit, pentru nişte clauze care ar putea fi declarate abuzive, cu riscul executării silite, dacă nu îşi mai pot plăti ratele.
Situaţia prezentată în acest dosar se va repeta probabil şi în celelalte dosare, aşa cum am văzut în cazul primelor declinări de competenţă, dacă nu se va lua o decizie pe cale administrativă.
În aşteptarea Tribunalului Special
Amânarea repetată a acestor dosare foarte impotante pentru sute de mii de debitori români are o explicaţie în încâlceala de la Ministerul Justiţiei, care a promis băncilor şi şi-a asumat în faţa Fondului Monetar Internaţional un Tribunal Specializat în Bucureşti care să judece şi litigiile pe clauze abuzive, pentru a se obţine rezultate uniforme, chit că procesele pe noul Cod de procedură civilă produc efecte erga omnes.
Doar că Tribunalul Special există doar în scripte până în acest moment. Potrivit unor surse apropiate situaţiei. acesta nu are încă un spaţiu în care să funcţioneze, deşi au existat discuţii pentru închirierea clădirii în care a funcţionat ambasada SUA din Batiştei
Imi pun intrebarea:exista vreun contract de credit care sa nu aibe clauze abuzive?
Un client al BRD a castigat primul proces din Romania privind clauzele abuzive intr-un contract Prima Casa. Banca este obligata sa returneze toate sumele incasate cu titlu de comision de gestionare/administrare, plus dobanda legala, dar potrivit declaratiilor facute pentru wall-street.ro institutia de credit va face apel, intrucat „a respectat reglementarile legale incidente in cazul creditelor acordate in cadrul Programului”.
„In primul rand, subliniem ca decizia este una recent pronuntata, iar pana in prezent motivarea instantei nu a fost facuta publica, deci nu putem cunoaste argumentele legale avute in vedere de instanta. Remarcam insa ca in cererea de chemare in judecata niciunul din argumentele invocate nu s-a intemeiat pe prevederile legislatiei specifice Programului Prima Casa, aplicabile in speta si care trebuie luate in considerare la analiza unei asemenea cereri”, se arata in punctul de vedere al BRD.
In cazul acestui credit, textul legal incident este art. 2 alin. b) din Anexa nr. 2 a HG nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului „Prima casa”, forma in vigoare in 2009, din care se poate observa ca, pe de o parte acesta reglementeaza in mod expres valoarea costurilor pe care finantatorii le pot percepe in cazul creditelor Prima Casa, iar pe de alta parte remarcam ca, spre deosebire de alte acte normative in materia protectiei consumatorilor, acesta nu enumera limitativ tipul de comisioane pe care creditorii au dreptul sa le perceapa:
Art. 2 “Criteriile de eligibilitate pentru finantatorii care acorda credite garantate pentru achizitionarea unei locuinte finalizate in cadrul programului sunt urmatoarele: […]
b) costul total al finantarilor acordate in cadrul programului se compune din:
– rata dobanzii EURIBOR la 3 luni plus o marja de maximum 4,00 % pe an pentru creditele in euro si ROBOR la 3 luni plus o marja de maximum 2,50 % pe an pentru creditele in lei; marja include si nivelul total al comisioanelor percepute de catre finantator”, potrivit reactiei emise de BRD pentru WALL-STREET.RO.
Oficialii BRD precizeaza ca in dosarul analizat de instanta, banca a respectat cerintele legale specifice, costul total al creditului, compus din marja de dobanda si comisioane, incadrandu-se in limita stabilita in textul mentionat mai sus. Totodata, BRD a respectat si obligatia de a mentiona in mod distinct in contractul de credit nivelul dobanzii, valoarea si tipul comisioanelor aferente, in scopul unei corecte si transparente informari a beneficiarilor Programului.
„Mai mult, cu toate ca, potrivit art. 2 lit. i) din OUG nr. 50/2010, creditelor Prima Casa nu le sunt aplicabile prevederile Ordonantei, precizam ca perceperea comisionului de administrare credit este permisa in mod expres chiar si de OUG nr. 50/2010, iar in art. 36 alin. 3 insusi legiuitorul detaliaza activitatile care justifica acest comision”, mai precizeaza banca.
Art. 36 « (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Litigiile iniţiate împotriva băncilor de persoanele care au luat credite în franci elveţieni au început să fie câştigate de reclamanţi, a declarat pentru Curierul Naţional avocatul Marius Colţuc, fondatorul casei de avocatură cu acelaşi nume, precizând că ultimele termene pe fond sunt programate pentru sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie.
„Avem în curs de soluţionare mii de procese împotriva băncilor din cauza clauzelor abuzive. Au început deja să fie câştigate de clienţi şi cele pe denominare. În ultimele procese aflate pe fond, termenele au fost stabilite pentru sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie”, a declarat Colţuc.
Întrebat la ce instanţe sunt înregistrate aceste procese şi care sunt băncile incriminate, avocatul a afirmat că este vorba despre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 şi 3, băncile chemate în judecată fiind Volksbank, Raiffeisen, Banca Transilvania, Alpha Bank şi Unicredit.
Piperea: Sperăm să terminăm până la Crăciun procesul cu Credit Europe Bank
Avocatul Gheorghe Piperea anunţa, la 1 septembrie, că primul termen în dosarele construite pe tema denominării plăţilor în franci elveţieni (CHF) a fost stabilit pentru 4 septembrie. „Banca vizată este Credit Europe Bank. Vom începe cu cele 10 (zece) excepţii ridicate de bancă. Sper ca până la Crăciun să terminăm, întrucât suntem într-o procedură începută în baza noului Cod de procedură civilă, care permite o judecată accelerată”, nota Piperea pe pagina sa de Facebook, precizând că „sunt dezvoltări importante şi în celelalte procese, cele care se referă la clauzele abuzive, altele decât clauzele de schimb valutar (recte, cele în care se cere eliminarea comisionului de risc, a dobânzii de referinţă variabilă etc.
vezi si http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2014-09-05/Clientii+incep+sa+castige+procesele+cu+bancile+pe+denominare
In Romania, perioada de dezvoltare economica dintre anii 2004-2008 a creat si conditiile necesare dezvoltarii pietei creditelor. La inceput mai reticent, in sensul ca nici bancile, nici clientii nu se repezeau sa semneze contracte de pe o zi pe alta. Dar, in timp, atat rabdarea clientilor, cat si dorinta de „a da“ cat mai multe credite a bancilor au redus foarte mult aceasta perioada de tatonare. Astfel,
analiza premergatoare semnarii contractelor de credit, de ambele cazuri, a fost din ce in ce mai sumara. In aceste conditii, era normal ca, in cazul unei recesiuni (care se poate intampla cam la fiecare 4-5 ani), sa apara probleme. Si problemele au aparut, numai ca, in acel moment, ca societate, am observat ca solutiile de a trece peste ele erau diferite pentru banci si pentru clientii acestora. Daca pentru banci exista o lege a falimentului sau bani de la buget, la dobanzi preferentiale, pentru clienti nu exista nimic care sa atenueze din socul pierderii locului de munca de pe urma recesiunii, de exemplu. Reglementatorul a avut grija sa construiasca plase de salvare doar pentru cei pe care ii reglementeaza, nu si pentru cei pentru care reglementeaza piata. Clientii bancilor sunt cei care ar trebui sa benficieze de reglementare si cei care au mandatat BNR sa se ocupe de acest lucru in numele lor.
Din 2010, au aparut doua mari probleme in sistemul bancar. Probleme reale pentru clienti si probleme de imagine pentrusistemul bancar: clauzele abuzive si creditele in valuta. Romania nu este singura tara cu aceste probleme. Spania este un exemplu unde s-au identificat 10 tipuri de clauze abuzive in contractele de credit, iar tarile din regiune incearca sa gaseasca solutii pentru creditele in valuta.
In primul rand, pentru un sistem capitalist (in faza incipienta, ce-i drept), situatia de pe piata bancara este complicata de faptul ca la baza exista contracte semnate de ambele parti. Teoretic, nu ar trebui sa avem simpatie pentru clientii bancilor care acum „se plang“ de tratamentul bancilor. De fapt, economistul Mugur Isarescu, recent re-confirmat in pozitia de Guvernator al BNR, avea aceasi opinie acum un an, pe 7 august 2013: „Clauzele abuzive sau neabuzive fac parte din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite, iar intr-un stat de drept cand semnezi ceva iti asumi“.
Informatii prezentate trunchiat clientilor
Dupa cum spuneam, in teorie, economistul si guvernatorul Mugur Isarescu are dreptate. Intr-o economie de piata, atunci cand semnezi un contract, trebuie sa ti-l asumi – my word is my bond. Si totusi, unii cetateni au simtit ca informatia prezentata la momentul semnarii contractelor a fost prezentata trunchiat. De exemplu, poate nu au inteles, pentru ca nimeni nu le-a aratat, ca in piata valutara exista mai multe cursuri de schimb. Sau ca exista o diferenta intre cursul de schimb la care banca vinde valuta si cursul de schimb la care banca cumpara valuta. Astfel, dupa o perioada, o parte din clienti au contestat in instanta conditiile initiale din contractele de credit.
Aproape concomitent, de la BNR (reglementatorul pietei bancare, care ar trebui sa apere interesele consumatorilor), prin gura economistului Mugur Isarescu, tot din pozitia de Guvernator, a venit un avertisment care spunea ca, pe baza studiilor BNR, procesele cu clauze abuzive ar duce la pierderi de miliarde pentru sistemul bancar. S-a mers atat de departe, incat pentru sistemul bancar a fost amanata de doua ori introducerea noului Cod Civil. In timp, am aflat ca studiul respectiv nu a existat niciodata, Codul civil a fost introdus si pierderile bancilor, despre care avertiza BNR, nu s-au materializat. Doar propaganda? De fapt, intrebarea mai buna este de ce acest spectacol ieftin din partea BNR? Mai ales cand, pe 30 septembrie 2014, economistul Mugur Isarescu spunea „Una este chestiunea clauzelor abuzive. Deci acolo daca sunt cazuri speciale, de la caz la caz, nu se poate generaliza, in care un client sau un grup de clienti au fost indusi in eroare prin lucruri dovedite, asa numitele clauze abuzive, exista o lege, nu de ieri de astazi, de foarte multa vreme si ea se aplica“.
Asadar, astazi stim ca existau clauze abuzive in unele contracte. Stim ca anumite banci s-au folosit de faptul ca majoritatea clientilor nu intelegeau ce inseamna risc valutar sau risc de dobanda. Si, in acelasi timp, stim ca eliminarea acestor clauze din contracte nu a dus la distrugerea sistemului bancar. Din contra, eu as spune ca l-a reasezat pe o fundatie mai puternica pentru urmatorul ciclu de dezvoltare.
Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.
Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.
Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:
– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;
– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;
– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;
– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;
– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:
in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.
Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu s-a arata nemultumit de ritmul in care bancile acorda imprumuturi, inclusiv pentru maniera in care abordeaza clientii. „Creditarea in lei a crescut rapid, dar scade puternic creditarea in valuta si pentru ca se externalizeaza. Nu cred ca BNR a pierdut pariul. Exista fenomene pozitive. Noi ne tinem de cuvant si reducem RMO la lei. Dar raportul credite/depozite a
devenit subunitar. Bancile nu acorda credite nici cel putin cate depozite sunt. Cand va creste creditarea? Nu intr-o singura zi. Treptat-treptat. Este vorba si de schimbare de comportamente, de incredere reciproca si de comunicare mai corecta. Cred ca bancile ar trebui sa departajeze clientii buni de cei rai si sa ajute clientii buni, sa stea mai aproape de ei. Este in interesul lor.“
Dupa ce a punctat clar ca este nemultumit de relatia client-banca, guvernatorul a tinut sa dea un semnal pozitiv in piata, chiar daca a spus ca este nemultumit de creditare, per ansamblu: “Creditul in lei creste cu cifre apreciabile”.
Mugur Isarescu a sugerat ca viitorul consiliu de administratie al BNR va continua reducerea treptata a rezervelor minime obligatorii la lei si valuta.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are 10 procese cu bancile comerciale (plus unul cu Vodafone) pentru eliminarea posibilelor clauze abuzive din toate contractele in derulare. Desi s-au implinit mai bine de 10 luni de cand o parte din dosare au fost inregistrate la Tribunalul Bucuresti, acestea inca nu au termene reale.
ANPC se judeca cu bancile pe clauze abuzive inca de anul trecut. Autoritatea guvernamentala a depus, inca de pe vremea fostului presedinte al institutiei, mai multe actiuni in instanta prin care cere ca anumite clauze contractuale, care genereaza costuri pentru consumator, considerate abuzive, sa fie inlaturate.
Doar ca de la intocmirea proceselor verbale pana la judecata propriu-zisa s-a scurs deja un timp in care nu s-a intamplat absolut nimic care sa conteze. Procesele nu au depasit stadiul de forma, pentru ca inca nu s-a stabilit clar inca cine le judeca.
Litigiile au fost inscrise la sectia de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti, desi toate procesele ANPC cu bancile pe clauze abuzive de pana acum au fost repartizate sectiilor civile/comerciale. De altfel, inregistrarea acestor dosare la sectia de contencios este o premiera in materia proceselor dintre ANPC si banci.
BNR propune ca bancile sa ofere debitorilor cel putin dobanda din oferta curenta cand fac conversia. Cursul de schimb aplicabil ar fi cel de la data depunerii cererii de conversie si nu cel de la data accesarii creditului.
Conversia sa se faca din valuta in moneda in care debitorii au venituri
O prevedere introdusa la Senat spune ca debitorul ar avea dreptul sa faca conversia in orice alta moneda, insa BNR propune o formulare similara cu cea din initiativa deputatului Ana Birchall, asumata de 131 de parlamentari, cei mai multi din fosta alianta USL, care spune ca moneda in care se converteste creditul sa fie cea in care debitorul isi obtine veniturile.
“Preluarea textului propus conduce la prejudicierea debitorului prin permisiunea asumarii riscului valutar si perpetuarea starii din prezent, in aceste conditii demersul legislativ in discutie ramanand fara efect”, se arata in scrisoarea BNR, semnata de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu.
BNR mai spune ca schimbarea monedei creditului cu oricare alta moneda, fara restrictii, ar duce “la majorarea costurilor asociate creditarii, prin necesitatea de a adopta o strategie de transfer a costurilor de acoperire a riscului valutar”.
Premiera in lupta romanilor cu creditele bancare recalculate constant la cursul de schimb actualizat. Un galatean a castigat irevocabil in instanta dreptul de a ii fi transformat creditul din valuta in lei, dar la cursul de schimb de la data acordarii finantarii. Mai mult, instanta a anulat mai multe comisione pe care le-a considerat abuzive, in valoare de 32 de mii de Este o decizie corecta si vor urma si altele
În urmă cu două săptămâni, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că debitorii persoane fizice împotriva cărora sunt deschise acţiuni de executare silită trebuie să aibă dreptul să atace cu apel deciziile de încuviinţare, procedură aflată doar la îndemâna creditorilor până acum.
_________________________________________________________________________________________
CJUE a luat această hotărâre după ce a fost sesizată de o instanţă spaniolă în privinţa procedurilor de executare silită. Instanţa de la Bruxelles, a cărei jurisprudenţă se aplică direct în instanţele din statele membre, a considerat că este necesar, acolo unde există suspiciunea că creditorii folosesc clauze abuzive, aşa cum sunt ele definite în Directiva 13 din 1993, ca instanţele naţionale să verifice contractele de credit înainte să încuviinţeze executarea silită a bunurilor ipotecate. CJUE spune că trebuie să existe controlul instanţei acolo unde există o suspiciune ca banca sau alt creditor să fi folosit clauze abuzive într-un contract de creditare, pentru că există şi posibilitatea ca nivelul creanţei pentru care debitorul este executat să nu fie real. Astfel, măsurile compensatorii ulterioare dictate pentru un client într-un proces civil pe clauze abuzive nu ar putea repara prejudiciul produs
debitorului prin executarea silită a locuinţei.
Curtea a mai decis că trebuie respectat principiul echităţii din Carta UE, şi că în cazul în care creditorul are o cale de atac în cazul încuiinţării executării silite, atunci aceeaşi cale ar trebui să fie accesibilă şi debitorului.
Aşa cum spunea mai sus, deşi decizia CJUE este obligatorie pentru toate instanţele din UE, inclusiv pentru cele din România, există posibilitatea ca acestea să fie ignorate, dacă nu sunt invocate de către una dintre părţi.
Problema cu executarea silită a creanţelor emanate din contractele bancare este că cele din urmă reprezintă titlu executoriu. Cu alte cuvinte, banca poate executa oricând un debitor care nu a achitat ratele timp de 90 de zile, adresându-se unui executor judecătoresc. Acesta merge cu contractul de credit la un judecător şi cere încuviinţarea executării silite. Aceasta se acordă foarte rapid de către instanţă şi, aşa cum spuneam mai sus, atât în România, cât şi în Spania, nu poate fi atacată de debitor. Pe lângă faptul că doar creditorul are cale de atac dacă nu se acordă încuviinţarea, ceea ce se întâmplă foarte rar în cazul contractelor bancare, debitorul nici nu află că încuviinţarea a fost acceptată decât abia după ce îşi produce efectele.
Astfel, hotărârile CJUE ar putea fi invocate abia mai târziu, printr-o contestaţie la executare.In momentul de faţă, conform formei actuale a Codului de procedura civilă, sunt încălcate deciziile CJUE în privinţa consumatorilor; singură soluţia rămâne o contestaţie la executare.
„În prezent, soluţia prin care pot fi invocate cele două decizii ale CJUE este depunerea unei contestaţii la executare. Debitorul poate să ceară anularea în tot sau în parte a titlului executoriu şi totodată anularea încheierii încuviinţării titlului de executare”,
În cazul în care există prezumţia că sunt clauze abuzive în contractul de creditare care constituie temeiul executării silite, atunci instanţa ar trebui să ia notă de aceasta, în concordanţă cu jurisprudenţa CJUE.
„Existenţa unor clauze abuzive în contracte ar putea fi privită că un impediment la executarea silită în contextul hotărârii CJUE, astfel încât judecătorul naţional să poată da curs principiilor trasate de instanţa europeană. Pe de altă parte, rămâne de văzut în ce măsură instanţele naţionale vor accepta argumente de fond în condiţiile în care art. 712 Cod procedura civilă le priveşte că inadmisibile pe calea contestaţiei. Aici se pune problema aplicării prioritare a legislaţiei şi jurisprudenţei comunitare în defavoarea legii naţionale”
Hotărârea CJUE se aplică retroactiv.
Concluzie
Dacă jurisprudenţa europeană va fi respectată şi în România, atunci executarea silită a contractelor bancare ar putea deveni imposibilă pentru unele bănci, având în vedere modelele de contracte pe care le-au utilizat în trecut.
Clauzele abuzive impotriva bancilor nu au intrat in vacanta judecatoreasca
Tribunalul Bucuresti a hotarat ca Banca Comerciala Romana a utilizat clauze abuzive intr-un contract de credit incheiat in 2006. Instanta a dispus eliminarea comisioanelor si inlocuirea dobanzii netransparente de aproape 10% a bancii cu una legata de Euribor de doar 2,2%. De asemenea, BCR este obligata sa plateasca clientului dobanda legala pentru sumele retinute nejustificat de-a lungul timpului. Decizia este definitiva.
Tribunalul Bucuresti a luat o decizie in premiera intr-un proces judecat in recurs la instanta din Capitala. A admis aproape in integralitate actiunea unui client impotriva BCR care a cerut ca mai multe clauze contractuale sa fie declarate abuzive. Litigiul a pornit in mai 2012 si in octombrie 2013 Judecatoria Sectorului 3 a respins actiunea clientului.
Insa, la sfarsitul lunii iunie 2014, Tribunalul a decis ca nu mai putin de 13 clauze din contractul de creditare incheiat in august 2006 si din Conditiile generale de afaceri sunt abuzive.
In premiera la instanta bucuresteana, judecatorul a considerat ca BCR a perceput ilegal comisionul de acordare a creditului si pe cel de administrare si ca a calculat in mod nelegal dobanda creditului, utilizand celebra „dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile BCR”. Instanta a dispus ca dobanda creditului sa fie calculata in functie de Euribor la sase luni, la care se adauga marja contractuala de 1,9 puncte procentuale, ceea ce face ca dobanda curenta sa scada la doar 2,2%, fata de aproape 9-10% cat calcula BCR.
„BCR trebuie să plătească dobândă la credit clientului.Decizie foarte importanta”
Tribunalul Bucureşti a hotărât că Banca Comercială Română a utilizat clauze abuzive într-un contract de credit încheiat în 2006. Instanţa a dispus eliminarea comisioanelor şi înlocuirea dobânzii netransparente de aproape 10% a băncii cu una legată de Euribor de doar 2,2%. De asemenea, BCR este obligată să plătească clientului dobândă legală pentru sumele reţinute nejustificat de-a lungul timpului. Decizia este definitivă.
Tribunalul Bucureşti a luat o decizie în premieră într-un proces judecat în recurs la instanţa din Capitală. A admis aproape în integralitate acţiunea unui client împotriva BCR care a cerut ca mai multe clauze contractuale să fie declarate abuzive. Litigiul a pornit în mai 2012 şi în octombrie 2013 Judecătoria Sectorului 3 a respins acţiunea clientului.
„Foca vs. BCR – Proces clauze abuzive impotriva BCR finalizat in vacanta judecatoreasca”
In aceasta speta (Foca vs. BCR), atit clauza de dobinda (celebra clauza in baza careia BCR mentine si acum dobinda la 9-12% pe an, desi indicii de dobinda interbancara, nationali sau internationali, de gen robor, libor sau euriobor au scazut la niveluri subunitare incepind cu 2010), cit si clauza de comision de acordare si clauza de comision de administrare au fost constatate abuzive de catre Tribunalul Bucuresti.
Irevocabil!
Dosarul are nr.16479/301/2012
Instanta de recurs a dispus restituirea dobinzii ilegal calculate si incasate de BCR (e vorba numai in acest caz de peste 11 mii euro!), precum si a comisioanelor ilegal incasate de BCR. Cu dobinda legala pe toti anii de la data contractelor (2006-2007), care este, in medie, de 5% pe an!
Foarte interesant este ca instanta a dispus inlocuirea DRV (cea care fusese fixata, ca asa a vrut BCR si a permis BNR, la 9-12% anual) cu euribor, plus marja din contract. Marja fiind de 1,9%, inseamna ca dobinda in acest caz este de sub 2,5% pe an! Nu-i asa ca acum mai poti veni de acasa cu bani pentru a-ti plati ratele timp de 25 de ani, fara sincope? Fata de 12% pe an, o dobinda de doar 2,5% este digerabila de consumator. Ma intreb insa cum va „digera” aceasta dobinda BCR. Va spune, probabil, ca acel contract devine o donatie in favoarea consumatorului. Reamintesc, insa, aceasta situatie „defavorabila” bancii care, nu-i asa, trebuie sa realizeze profit, este doar consecinta abuzului sau de putere economica, in „temeiul” caruia banca a facut un profit ilegal din aceaste clauze abuzive.
Ghid complet al consumatorului abuzat de catre banci
TEXT SCRIS DE AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Cuprins:
1.Cum a inceput scandalul?
In anul 2010 consumatorul a inceput sa “deschida ochii” sis a citeasca contractele de credit.
BNR ne expunea si un ghid. I. Studierea Contractului Existent
• Subliniati text cu creionul fiecare fraza in care apar cuvintele (in orice forma): dobanda, comision, taxa, cost, rata.
• Aflati care sunt valorile indicilor de referenta (EURIBOR/ROBOR/LIBOR pentru CHF sau USD) valabile la data semnarii contractului pentru a putea identifica marja in cazul contractelor care nu specifica in mod clar care este valoarea marjei*:
o Vezi Istoric EURIBOR (click aici apoi selectati anul pentru care doriti sa afiseze valorile zilnice si dati click pe Historical Data si se va deschide un tabel excel care contine toate valorile EURIBOR pentru fiecare zi a anului selectat)
o Vezi Istoric ROBOR (click aici apoi selecteaza pe rand “Piete financiare” -> “Piata monetara interbancara” -> “ROBID – ROBOR” -> “serii zilnice” -> “Genereaza statistica”)
o Vezi Istoric LIBOR pentru CHF (click aici).
* Marja, conform legilor in vigoare, nu se poate modifica pe intreg parcursul contractului decat in cazul diminuarii acesteia din initiativa Creditorului. Pentru a stabili marja unica si fixa a contractului, aceasta trebuie identificata de la momentul semnarii contractului pentru a ne asigura ca marja nu s-a schimbat in perioada derularii contractului.
II. Studierea OUG 50 / 2010 (in special articolele 7, 35, 36, 37, 38, 40, 41, 95) luand notite pentru orice referire care considerati ca se aplica si contractului dvs. (notati-va articolele relevante pe o hartie pentru a le avea la indemana). Pentru a vizualiza textul OUG 50/2010 click aici. De asemenea, puteti vizualiza recomandarile ANPC pentru clientii institutiilor bancare publicate in data de 13.09.2010 (click aici).
III. Mers la Banca
1. Solicitati actul aditional; acesta trebuie sa fie NEAPARAT completat special cu datele dvs. de client (numar contract, datele dvs. de identificare, tipul creditului, moneda, suma etc.), fiind datat cu data din ziua respectiva, avand stampila bancii si semnatura persoana care vi-l inmaneaza (altfel, ulterior nu veti putea demonstra ca este actul aditional al dvs.); pastrati cu mare atentie documentul in original si folositi doar copii ale acestuia pentru a nu deteriora in niciun fel actul;
2. Studiati actul aditional punct cu punct si comparati cu datele din contractul initial si prevederile OUG 50/2010; Daca sunt neclaritati cereti lamuriri pana cand intelegeti pe deplin ce anume vi se propune sa semnati; Daca tot nu va este clar, luati exemplarul dvs. (completat cu datele dvs. personale de catre reprezentantul bancii, ale contractului de credit, datat, cu stampila bancii si semnatura reprezentantului bancii) pentru a-l studia acasa si a-l confrunta cu textul OUG 50 / 2010 si alte materiale informative la care aveti acces (online);
3. Daca vi se cere sa semnati ca ati luat la cunostinta de actul aditional, scrieti pe exemplarul care ramane la Banca urmatoarele: “Astazi, (data), mi-a fost prezentat la solicitare actul aditional pe care l-am parcurs pe scurt pentru prima oara. Imi rezerv dreptul de a-l accepta sau refuza in urmatoarele zile in termenul precizat de OUG 50/2010. In lipsa raspunsului meu nu permit Bancii declararea abuziva a acceptului tacit si astfel modificarea contractului fara obtinerea in scris a acordului meu in calitate de parte semnatara a contractului”;
4. Mergeti acasa si studiati problema pana cand ajungeti la o concluzie si apoi intoarceti-va la sediul bancii pentru a semna actul aditional sau pentru a solicita reformularea acestuia (asa cum este descris mai jos, la pasul numarul 5).
5. Daca ati inteles pe deplin ce anume va propune banca in actul aditional si nu sunteti de acord, depuneti o reclamatie in acest sens la sediul bancii*, luati numar de inregistrare de la registratura bancii, faceti o copie si pentru dvs. (inclusiv numar inregistrare) si notati-va numele reprezentatului bancii cu care ati stat de vorba;
o * precizand urmatoarele informatii:
ce anume prevedea contractul existent cu privire la dobanda si comisioane (folositi citate nu redari aproximative din memorie!);
ce anume vi se propune in actul aditional, precizand ca copia acestuia este atasata reclamatiei (!neaparat atasati o copie a acestuia stampilata de Banca);
cu ce anume nu sunteti de acord (pe puncte);
ce anume solicitati bancii (pe puncte);
IV. Depus sesizare la ANPC
1. Daca considerati ca banca deja a incalcat prevederile OUG 50 / 2010 (de exemplu: nu ati primit nici pana in prezent notificarea de a merge la banca pentru consultarea actului aditional, sau forma actului aditional propusa de banca incalca prevederile OUG 50/2010), dupa ce ati depus o reclamatie la sediul bancii, mergeti si depuneti o sesizare si la ANPC in care le relatati pe scurt cursul evenimentelor si atasati o copie a reclamatiei depuse la sediul bancii.
2. Vezi sediile ANPC aferente zonei tale (click aici).
V. Actionat in Instantele Judecatoresti (individual sau ca parte a unui grup).
Foarte important de mentionat sunt urmatoarele:
• Banca nu are voie sa penalizeze sau sa declare creditul scadent in cazul in care clientul refuza semnarea actului aditional in forma propusa de banca (conform OUG 50 / 2010 art. 40 alin. (4) lit. b) “creditorul poate rezilia sau denunta unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectarii reputatiei creditorului);
• Clientii care nu au intarzieri de plata dar au obtinut restructurari in baza diminuarii veniturilor beneficiaza de toate prevederile OUG 50/2010 in baza art. 2 alin (2) lit. g) : “contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a platii unei datorii existente, neîntelegându-se prin acestea contractele de restructurare, reesalonare etc.”
• In tot acest timp trebuie sa achitati integral ratele lunare pentru ca prevederile OUG 50/2010 nu se aplica in cazul in care, conform art. 6 lit. a), “consumatorul si-a încalcat deja obligatiile cuprinse în contractul de credit initial”;
• Pana cand nu obtineti o decizie in instanta care suspenda platile lunare sau declara modificarile aduse contractului de catre banca la care aveti creditul ca neavand suport legal, trebuie sa continuati platile lunare asa cum banca le va emite;
Ce ar trebui sa gasesc intr-un Act Aditional
In functie de DOBANDA creditului:
1. Dobanda Fixa
1. Anularea clauzei “Banca isi rezerva dreptul…”;
2. Plafonarea comisionul de rambursare in avans la max. 1% din soldul creditului la acel moment;
3. Art 36: Precizarea unui comision unic pentru serviciile prestate de Banca la cererea Clientului;
4. Art. 36: Eliminarea comisionului de risc (daca este cazul);
5. Art. 36: Eliminarea comisionului de administrare credit DACA platim si un comision de administrare cont curent (limitarea acestuia la strict nivelul costurilor bancii cu acel cont curent cf. Art. 35 alin. (2);
6. Art. 35: Eliminarea comisionului de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana
7. Art. 35: Eliminarea comisionului de retragere a sumelor trase din credit.
2. Dobanda Variabila
1. Definirea forumulei de calcul = (Marja + Indice) (EURIBOR – credite in EUR / ROBOR – credite in RON sau LIBOR CHF – credite in CHF);
2. Precizarea exacta a frecventei si valorilor indicilor cu care se va actualiza rata dobanzii pe parcursul derularii creditului;
3. Eliminarea comisionul de rambursare in avans;
4. Art 36: Precizarea unui comision unic pentru serviciile prestate de Banca la cererea Clientului;
5. Art. 36: Eliminarea comisionului de risc (daca este cazul);
6. Art. 36: Eliminarea comisionului de administrare credit DACA platim si un comision de administrare cont curent (limitarea acestuia la strict nivelul costurilor bancii cu acel cont curent cf. Art. 35 alin. (2);
7. Art. 35: Eliminarea comisionului de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana
8. Art. 35: Eliminarea comisionului de retragere a sumelor trase din credit.
Scenarii Dobanda – Posibile Interpretari in Baza OUG 50/2010
Cazul 1: credite pe care consumatorii le stiau ca fiind cu dobanda fixa (chiar daca rata lunara le-a crescut sau NU de la acordare si pana in prezent)
• Daca in contract se mentioneaza faptul ca dobanda este fixa atunci:
o poate actiona in judecata Banca pentru recuperarea sumelor pe care le-a platit in plus;
o solicita Bancii in scris cu numar de inregistrare de la registratura Sucursalei conformarea contractului prevederilor OUG 50/2010;
• Daca in contract nu se mentioneaza faptul ca dobanda este fixa atunci:
o poate depune reclamatie (cu numar de inregistrare luat de la registratura sucursalei + numele reprezentantului bancii cu care a stat de vorba) pentru ca a fost inselat la semnarea contractului de credit; copia impreuna cu detaliile se trimit si catre ANPC pentru sanctionarea Bancii;
o trece la calcularea dobanzii variabile (marja + indice): identifica marja = din dobanda inscrisa in contract scade valoarea indicelui de referinta (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) valabila la data semnarii contractului initial; la marja astfel calculata se va adauga valoarea indicelui (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) valabila la data semnarii actului aditional;
Cazul 2: credite cu dobanda variabila dar care nu au precizat cum anume variaza (“dobanda de referinta a bancii”)
• Daca exista precizata in contract o parte fixa (“dobanda de referinta a bancii la care se adauga un procent fix”)
o Noua rata a dobanzii este formata din Marja + Indice (EURIBOR/ROBOR/LIBOR); marja reprezinta partea fixa mentionata in contract, astfel ca se va considera marja bancii ca fiind procentul fix mentionat in contract + valoarea indicelui corespunzator monedei creditului valabila la data semnarii actului aditional;
• Daca nu exista in contract nici o alta precizare in afara de “dobanda de referinta a bancii”:
o Se identifica valoarea initiala a ratei dobanzii inscrisa in contract (inclusiv din graficul de rambursare atasat contractului); apoi se cauta valoare indicelui in functie de moneda creditului (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) si se scade din valoarea dobanzii; astfel rezulta marja fixa ce trebuie inscrisa in contract;
Cazul 3: credite cu dobanda fixa pe perioada determinate si apoi variabila
• Din momentul in care dobanda a devenit variabila se procedeaza ca si in cazurile 1 si 2; se identifica fraza care se refera la cum anume se determina variabilitatea dobanzii si se aplica formulele de calcul mentionate si mai sus:
1. “dobanda de referinta bancii de la momentul intrarii pe dobanda variabila”:
Interpretare 1: marja = 0% (nu este specificata dar OUG 50/2010 impune exprimarea variabilitatii dobanzii in functie de marja; daca aceasta nu este precizata in contract inseamna ca are valoare zero);
Interpretare 2: marja = dobanda de referinta a bancii la momentul la care aceasta devenea variabila din care se scade valoarea indicelui de referinta a monedei creditului (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) la momentul intrarii dobanzii in perioda de variabilitate;
2. “dobanda de referinta a bancii la care se adauga X puncte procentuale”:
X puncte procentuale reprezinta “marja fixa”/”marja bancii” (partea fixa a dobanzii variabile care nu se poate modifica pe parcursul rambursarii creditului – conform Legii); la aceasta se adauga exclusiv valoarea indicelui de referinta in functie de moneda creditului din prezent (EURIBOR/ROBOR/LIBOR);
Cazul 4: credite cu dobanda variabila care au o formula vaga de calcul a dobanzii (“marja fixa + indicele de referinta al bancii”)
• Indicele de referinta al bancii se transforma in indicele de referinta in functie de moneda creditului (EURIBOR/ROBOR/LIBOR).
OUG 50 / 2010 (Cele mai Importante Elementele)
Definirea Termenilor (!Inclusiv a dobanzii fixe / art. 12)
Art. 7. – În sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza:
1. consumator – persoana fizica ce actioneaza în scopuri care se afla în afara activitatii sale comerciale sau profesionale;
2. contract de credit – contract prin care un creditor acorda, promite sau stipuleaza posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub forma de amânare la plata, împrumut sau alte facilitati financiare similare, cu exceptia contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de acelasi fel, atunci când consumatorul plateste pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe
durata furnizarii lor;
3. contract de credit legat – un contract de credit în care sunt întrunite, în mod cumulativ, urmatoarele conditii:
a) creditul în cauza serveste exclusiv finantarii unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu;
b) contractul de credit si contractul de achizitie de bunuri sau servicii formeaza, din punct de vedere obiectiv, o unitate comerciala;
4. costul total al creditului pentru consumatori – toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse daca încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obtinerea creditului însusi sau pentru obtinerea acestuia în concordanta cu clauzele si conditiile prezentate;
5. creditor – persoana juridica, inclusiv sucursalele institutiilor de credit si a institutiilor financiare nebancare din strainatate care desfasoara activitate pe teritoriul României, care acorda sau se angajeaza sa acorde credite în exercitiul activitatii sale comerciale sau profesionale;
6. dobânda anuala efectiva – costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului, inclusiv costurile prevazute la art. 73, dupa caz;
7. descoperit de cont – contract de credit explicit pe baza caruia un creditor pune la dispozitia unui consumator fonduri care depasesc soldul curent al contului curent al consumatorului;
8. descoperit de cont cu aprobare tacita – „descoperit de cont”, acceptat în mod tacit, prin care un creditor pune la dispozitia unui consumator fonduri care depasesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau „descoperitul de cont” convenit;
9. intermediar de credit – persoana fizica sau juridica care nu actioneaza în calitate de creditor si care, în cursul exercitarii activitatii sale comerciale sau profesionale, în schimbul unui onorariu, ce poate lua forma pecuniara sau orice alta forma de plata convenita, desfasoara cel putin una din urmatoarele activitati:
a) prezinta sau ofera consumatorilor contracte de credit;
b) ofera asistenta consumatorilor prin organizarea de activitati pregatitoare privind contractele de credit, altele decât cele de la lit. a);
c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
10. intermediarul de credit cu titlu auxiliar – persoana, fizica sau juridica, care realizeaza activitatea de intermediere de credite cu titlu auxiliar activitatii sale principale.
11. rata dobânzii aferente creditului – rata dobânzii exprimata ca procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit;
12. rata fixa a dobânzii aferente creditului – convenirea de catre parti în contractul de credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durata a contractului de credit sau asupra mai multor rate a dobânzii aferente creditului pentru termene partiale aplicând exclusiv un procentaj fix specific. În cazul în care nu sunt stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se considera ca rata dobânzii aferente creditului este fixa numai pentru termenele partiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
13. valoarea totala a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispozitie pe baza unui contract de credit;
14. valoarea totala platibila de catre consumator – suma dintre valoarea totala a creditului si costul total al creditului pentru consumator;
15. suport durabil – orice instrument care permite consumatorului sa stocheze informatii care îi sunt adresate personal, în asa fel încât acestea sa fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioada de timp adecvata scopului informatiilor, si care permite reproducerea fidela a informatiilor stocate;
16. unitate comerciala – se considera ca exista unitate comerciala într-una din urmatoarele situatii:
a) furnizorul sau prestatorul de servicii finanteaza el însusi creditul pentru consumator;
b) creditul este finantat de un tert iar creditorul foloseste serviciile furnizorului sau ale prestatorului pentru încheierea contractului de credit sau pentru pregatirea acestuia;
c) bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod expres în contractul de credit.
Comisioane si Costuri Credit
Art. 35.
(1) Fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derularii contractului de credit:
a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie;
b) se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevazute în contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de
consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie;
c) se interzice perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana;
d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit;
(2) Costurilor aferente contului curent nu le sunt aplicabile obligatiile prevazute la alin. (1) lit. a). Costurile aferente contului curent trebuie sa corespunda costurilor efective ale creditorului, sa se limiteze la acoperirea acestora si sa nu conduca la obtinerea de venituri suplimentare pentru acesta.
(3) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit conditiilor contractuale, creditorul este obligat sa notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresa a consumatorului, prin alta modalitate stabilita de acesta si agreata de creditor, si va pune la dispozitia acestuia un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare.
Lista Comisioane/Costuri Permise
Art. 36. – Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie în cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;
Dobanda Variabila si Marja
Art. 37. – În contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica urmatoarele reguli:
a) dobânda va fi raportata la fluctuatiile indicilor de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinta a BNR, în functie de valuta creditului, la care creditorul poate adauga o anumita marja, fixa pe toata durata derularii contractului;
b) marja dobânzii poate fi modificata doar ca urmare a modificarilor legislative care impun în mod expres acest lucru;
c) în acord cu politica comerciala a fiecarei institutii de credit, prin exceptie de la prevederile lit. b), valoarea marjei si valoarea indicilor de referinta pot fi reduse;
d) formula dupa care se calculeaza variatia dobânzii trebuie indicata în mod expres în contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorarii, cât si în cel al reducerii acesteia;
e) elementele care intra în formula de calcul a variatiei dobânzii si valoarea acestora vor fi afisate pe site-urile si la toate punctele de lucru ale creditorilor.
Calcul Rate Lunare
Art. 38. – Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:
a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numaratorul fractiei formulei, numarul efectiv de zile cuprins între scadente, iar la numitorul aceleiasi fractii, 365 sau 366 de zile, dupa caz;
b) fie luând în calcul la numaratorul fractiei numarul 30 zile, iar la numitorul fractiei numarul 360.
(2) Dobânda penalizatoare se aplica la suma ce reprezinta credit restant si, dupa caz, la sumele restante prevazute în contract, altele decât cele aferente creditului.
(3) Rata dobânzii aplicabila în cazul creditelor restante nu poate depasi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicata atunci când creditul nu înregistreaza restanta, în cazul în care consumatorul sau sotul/sotia acestuia se afla în una din urmatoarele situatii: somaj, sufera o reducere drastica a salariului, concediu de boala prelungit, divort, deces. Prin reducere drastica a salariului se întelege o reducere de cel putin 15% din valoarea acestuia.
Modificari NEpermise prin Lege
Art. 40. – (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului sa modifice unilateral clauzele contractuale fara încheierea unui act aditional, acceptat de consumator.
(2) Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
(3) În cazul modificarilor impuse prin legislatie, nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin (1) este considerata acceptare tacita. În acest caz, se interzice introducerea în actele aditionale a altor prevederi decât cele impuse prin legislatie. Introducerea în actele aditionale a oricaror altor prevederi decât cele impuse prin legislatie sunt considerate nule de drept.
(4) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
a) consumatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea prevederilor si a conditiilor contractuale;
b) creditorul poate rezilia sau denunta unilateral contractul ori poate penalize consumatorul în cazul afectarii reputatiei creditorului.
(5) Creditorii nu au dreptul sa refuze încasarea ratelor în moneda în care s-a acordat creditul.
Modificarea Contractelor si Acceptul Tacit
Art. 41. – (1) Orice notificare cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisa consumatorilor cu cel putin 30 de zile înainte de aplicarea acestora.
(2) Consumatorul are la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii.
(3) Neprimirea unui raspuns din partea consumatorului în termenul mentionat anterior nu este considerata acceptare tacita si contractul ramâne neschimbat.
(4) În cazul în care consumatorul nu accepta noile conditii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.
Art. 95. – (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligatia ca, în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte aditionale în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
(4) Se interzice introducerea în actele aditionale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanta de urgenta. Introducerea în actele aditionale a oricaror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanta de urgenta sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita.
In 2011 surpriza:intervine political si aceste dispozitii nu se aplica.
Din anul 2011 apar si primele procese cu bancile si de atunci exista peste 5000 de dosare castigate de catre consumatori.
Este mult ,este putin haideti sa vedem?
Numărul total al românilor care au cel puţin un credit la bancă a ajuns, la finele lunii iunie, la 4,5 milioane ceea ce reprezintă aproape 50% din totalul populaţiei active. Mai mult, motiv de îngrijorare pentru BNR, media de credite pe cap de român împrumutat este de 1,7. Peste 500.000 de mii de români au cel puţin trei credite(două la bănci şi unul la o Instituţie Financiară Nebancară), arată un document al BNR. „Îndatorarea semnificativă şi rapidă a populaţiei în ultimii ani reclamă o monitorizare atentă, având în vedere că nu există o experienţă la nivelul gospodăriilor în gestionarea unor stocuri importante de datorii bancare de-a lungul unui întreg ciclu de afaceri şi cu precădere în faza descendentă a acestuia, iar evoluţiile actuale sunt preocupante”, precizează specialiştii BNR în raportul asupra stabilităţii financiare.
Este putin in raport cu numarul creditelor,dar este foarte important ca exista doar 22 de hotarari castigate de catre banca in intervalul 2011-2014
2.Care sunt bancile implicate in intervalul de timp 2009-2014?
Băncile în cauză sunt:
• Banca Comercială Română,
• OTP Bank
• Raiffeisen Bank
• Volksbank România abuzive.
• Banca Românească
• Credit Europe Bank IFN
3.Care sunt clauzele abuzive din contractele de credit?
Lista clauzelor abuzive din contractele comerciale
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
f) dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;
h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant;
j) restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:
– comerciantul a modificat unilateral clauzele menţionate la lit. e);
– comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
k) exclud sau limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor;
l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părti din contract;
n) dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terte persoane – agent, mandatar etc., – fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra comerciantului;
p) prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metodă prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;
r) permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în suma echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;
s) dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul sa fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.
4.Cum ma pot judeca cu banca ?
IN PRIMUL RAND TREBUIE SA STITI CA VA PUTETI JUDECA CU BANCA PE CLAUZE ABUZIVE DACA NU SUNTETI EXECUTAT/A SILIT DE BANCA
Cum verific daca sunt executat silit de banca sau un srl caruia i s-a cesionat creanta?
Intru pe portal.just.ro si caut la judecatoria de la domiciliu/resedinta dvs.Introduceti numele complet al dvs. si vedeti daca apare vreun dosar de executare.Daca nu apare puneti parcurge PASUL 1.Daca sunteti executat/a silit atunci veti depune DOAR CONTESTATIE LA EXECUTARE IN TERMEN DE 15 ZILE DE LA DATA INCUVIINTARII SILITE SAU DATA CAND ATI PRIMIT SOMATIA DE EXECUTARE.
Daca primiti o simpla notificare din parte bancii sau firmei care a cumparat creanta puteti parcurge PASUL 1
Exista o dilema antejudiciara:particip si astept la un proces colectiv ANPC sau actionez singur sau in proces comun nepublic?
ANPC intr-adevar daca depune o cerere comuna poate modifica,anula toate contractele bancii respective,insa pana acum ANPC a depus doar individual astfel de actiuni
Sfatul nostru este sa actionati fara a mai astepta actiunea ANPC
ACESTE DISPOZITII SE APLICA DACA CONSUMATORUL ESTE PERSOANA FIZICA SI NU FIRMA.DACA ESTE FIRMA SE POATE DESCHIDE UN PROCES PE CODUL CIVIL ,EXISTAND HOTARARI CASTIGATE SI PE FIRMA PENTRU CLAUZE ABUZIVE.
PASUL 1
Chem in judecata banca
PASUL 2
Ce inseamna o clauze abuziva si cand pot sa actionez in instanta banca?
Potrivit avocatului Colţuc Marius Vicenţiu, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
1. dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat în contract.
2. obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
3. obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care banca nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
4. dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
5. dau dreptul băncii să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
6. dau dreptul băncii să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
7. dau dreptul exclusiv băncii să interpreteze clauzele contractuale;
8. restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
9. obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă;
10. restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile in care:
– banca a modificat unilateral clauzele prevăzute la clauza 5);
– banca nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– banca a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;
11. exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a bănciii privind utilizarea produselor şi serviciilor;
12. exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
13. permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;
14. dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
15. interzic consumatorului să compenseze o datorie către bancă cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra băncii;
16. prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
17. permit băncii obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către bancă;
18. dau dreptul băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
19. dau dreptul băncii să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
PASUL 3
Unde depune cererea de chemare in judecata?
Daca este depusa de ANPC sau asociatie de consumatori :„Instanţa competentă să soluţioneze acest gen de cauze este tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, iar împotriva hotărârii astfel pronunţate se poate exercita numai calea de atac a apelului, care va fi judecat de către curtea de apel
Daca depun singur sau proces comun nepublic:
Judecatoria de la sediul central sau al sucursalei al bancii.Sentinta este supusa apelului la tribunal si recursul la Curtea de Apel
Judecatoria Art. 94 CPC
Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:
a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante;
i) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;
2. in prima si ultima instanta, cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv;
3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
DACA DEPUNETI CEREREA PE LEGEA 193/2000 ATUNCI ESTE SCUTITA DE TAXA JUDICIARA DE TIMBRU.DACA DEPUNETI PE CODUL CIVIL SE TIMBREAZA CU APROXIMATIV 10% DIN VALOARE
PASUL 4
Ce scriu in cererea de chemare in judecata?
Este foarte greu ,aproape imposibil sa gasiti un model pe internet.Va sfatuim sa nu folositi un model prestabilit si sa faceti actiune pentru problema dvs. cu ajutorul unui avocat specializat in procese banci
De citit si
Sunt contractele de credit bancar de retail contracte de adeziune, ne-negociate?
• Contractele de credit de reatail sunt contracte pre-formulate, in baza unui model care se impune bancii romanesti – subsidiara a unei banci straine care, in calitate de societate dominanta, isi impune vointa, intersul si strategia, transportindu-le in contractele bancii cu tertii prin instrumentalizarea acesteia in vederea atingerii propriilor scopuri; vointa bancii romanesti – subsidiara a bancii straine nu este decit aparent vointa sa, iar interesul sau in contract este subsumat interesului general al grupului de societati din care face parte banca romaneasca;
• Regulamentul BNR nr.3/2007 : orice produs bancar nou este supus BNR, in vederea validarii; normele interne ale bancilor, inclusiv cele relative la circuitul contractului de credit de retail in interiorul bancii, in vederea tratarii lui din perspectiva riscului sunt, conform regulilor Basel II (implementate in dreptul bancar roman incepind cu decembrie 2006), supuse aprobarii prealabile a BNR; avem, asadar, de-a face cu un contract – tip, un standard pe care il valideaza BNR inainte de a fi pus in vinzare; in orice caz, conditiile generale de afaceri, care sunt integrate oricarui contract luat in mod individual, sunt indubitabil contracte de adeziune, intrucit ele nu se negociaza, acceptarea lor fiind o conditie pentru a inchieia orice contracte cu banca;
• Contractul in sine este importat din sistemul informatic al bancii, unde este integrat un model de contract pe baza caruia se completeaza orice contract; sistemul informatic al bancii lasa in mod voit spatii goale in zona numelui si a altor date de identificare ale clientului, in zona dobinzii si in zona garantiilor suplimentare; in rest, toate celelalte clauze sunt importate din contractul tip, fixat in sistemul informatic al bancii; cel care vinde creditul nu poate modifica acest contract-tip si, in consecinta, nu poate negocia contractul cu clientul;
• Vointa clientului se rezuma la a semna sa nu contractul; singura optiune este de a alege intre diferite tipuri standard de contracte (ca la supermarket), optiune care este si ea controlata de banca, intrucit banca este cea care stabileste scoringul/ratingul clientului, elemente in functie de care, dupa analiza dosarului (pentru care banca incaseaza un comision consistent), banca indica clientului tipul de credit in care se incadreaza conform ratingului;
• Vointa consumatorului, chiar atit de redusa ca optiuni, este in plus alterata de timpul scurt in care trebuie sa semneze contractul; dupa aprobarea creditului de catre banca, aprobare care se da dupa „analiza dosarului” (ceea ce dureaza uneori 2-3 saptamini) mai ramin clientului citeva zile sau ore pentru analiza si eventual negociere, intrucit semnarea contractului de achizitie sau achizitia in sine este iminenta; cel mai grav vointa clientului este alterata la creditele ipotecare, unde refuzul de a semna ar putea duce la pierderea avansului platit de client in ante-contractul de vinzare-cumparare incheiat pentru imobilul ce ar urma sa fie finantat cu acel credit;
• Procesul de fata nu se refera la procente (in primul rind pentru ca nu se intemeiaza pe contract, ci pe lege); in proces se cere constatarea clauzelor abuzive care permit bancii sa modifice aceste procente; asadar, chiar daca s-ar sustine ca a existat totusi o negociere a procentelor de dobinda/comision de risc, caracterul ne-negociat al contractului subzista, intrucit clauzele care sunt negociabile sunt cele care permit bancii controlul total al executarii contractului si transferul tuturor riscurilor pe seama clientului;
• Banca insasi recunoaste ca acest contract este unul de adeziune, prin documentele depuse la dosar.
Contine contractul de credit de consum clauze care provoaca un dezechilibru semnificativ?
• Toate riscurile contractului sunt in sarcina consumatorului. Toate pierderile, inclusiv cele care nu sunt din vina clientilor (criza, impreviziune) sunt suportate de client. Situatia initiala – si-asa afectata masiv de clauzele abuzive – se agraveaza dat fiind ca intre timp s-a ivit criza economica, pentru care numai clientul raspunde, nu si banca;
• Dobinda, desi ar trebui sa fie fixa in conformitate cu clauzele contractuale si cu legea, este variabila in functie de vointa bancii sau de fluctuatiile pietei financiare, intrucit printr-o clauza abuziva banca si-a asigurat variatia dobinzii in functie de acest element exterior vointei clientului, dar pe care banca il aplica si il interpreteaza dupa cum are interes;
• Se percepe un comision de administrare, de risc, de monitorizare a riscului sau de rezerva minima obligatorie, platibil lunar si aplicat la soldul creditului;
• Se percepe o taxa pentru o polita de asigurare emisa de o societate aleasa de banca;
• Sunt constituite garantii, atit materiale, cit si personale sau constituite de terti;
• Se cer garantii suplimentare in caz de devalorizare a celor initiale;
• Se percep penalitati de intirziere;
• Contractul de credit este titlu executoriu, ceea ce absolva banca de stresul unui proces de dretp comun in care sa se obtina un titlu executoriu contra consumatorului;
• Creditul este cesionabil catre recuperatorii de creanta, fara acordul clientului; in cazul in care cesionarul este o subsidiara sau o afiliata a bancii, nici macar nu mai este necesara notificarea clientului;
• Pentru orice incident de plata, consumatorul este trimis pe lista neagra a debitorilor rau platnici, atit la Biroul de credit, ci si la Centrala Riscurilor Bancare de la BNR, cu consecinta excluderii clientului respectiv de la orice forma de creditare pe urmatorii 4-7 ani.
Caracterul abuziv este prezumat conform art. 4 din Legea 193/2000 precum si de anexa la aceasta
• Clauza relativa la dobinda este sub efectul prezumtiei de clauza abuziva, deoarece nu este clar exprimata in contract; intr-un text, contractul spune ca dobinda este fixa pe toata durata contractului, dar la un alineat imediat urmator se arata ca banca poate, totusi, sa modifice in mod unilateral dobinda, in functie de conjunctura economica; adica dobinda ar trebui sa fie fixa, dar prin vointa unilaterala a bancii devine variabila;
• Comisionul este o dobinda ascunsa; dovada este declaratia financiara a VBR pe anul 2009, unde comisionul este inregistrat la venituri din dobinzi; comisionul nu poate fi considerat un pret al banilor, caci „pretul” banilor este dobinda; iar daca acest comision ar fi considerat un pret al banilor, prezumtia de caracter abuziv ar fi si mai puternica, intrucit pentru aceeasi prestatie/serviciu, banca incaseaza doua preturi;
• Comisionul este de n%, platibil lunar (dar nu se stie daca este pe an sau pe luna ori pe zi; cu toata aceasta neclaritate, banca il incaseaza luna de luna, de la inceputul contractului) si aplicat la valoarea initiala a contractului sau la soldul creditului;
• Prezumtia de clauza abuziva poate fi ridicata doar prin dovada scrisa, facuta de banca, a caracterului negociat al contractului, si nu doar a unuia sau altuia dintre detaliile contractului (art. 4 alin.3, teza a doua : daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens; asadar, proba nu se poate face nici cu martori, nici cu interogatoriul si, cu atit mai putin, cu expertiza, caci acestea nu sunt probe prezentate de banca, ci provocate de banca; o proba nu poate fi prezentata daca nu pre-exista prezentarii);
• Nu intra sub incidenta prezumtiei de caracter abuziv clauzele referitoare la pretul marfii sau la tariful serviciului, cu conditia ca pretul sa fie clar si usor intelgibil pentru un om cu un nivel de cunostinte mediu (bunul simt comun) – art. 4 alin.6; daca pretul nu e clar exprimat, atunci prezumtia redevine aplicabila; in orice caz, contractul de credit bancar este o varianta de imprumut; el nu are pret (pentru ca banii nu sunt marfa) si nici tarif (pentru ca imprumutul nu este un seriviu prestat clientului) si, in consecinta, nu se poate sustine excluderea acestuia de la aplicabilitatea art. 4.
Dobinda ar trebui sa fie fixa
• Asa trebuie sa fie interpretat contractul („dobinda este fixa, pe toata perioada contractului”)
• Cind tipul de dobinda nu este clar specificat in contract, se prezuma ca dobinda este fixa, intrucit o astfel de interpretare este in favoarea celui care se obliga.
Comisionul de risc este abuziv
• Este, de fapt, o dobinda mascata;
• Este platit pentru aceeasi prestatie pentru care se plateste deja dobinda;
• Este inregistrat ca atare in contabilitatea bancii, ca „venituri din dobinzi”;
• Este menit sa asigure banca in contra riscului dat de portofoliul sau de credite neperformante, ceea ce inseamna ca riscul bancii din aceste credite neperformante nu este suportat nici de banca, nici de debitorii neperformanti, ci de debitorii bun-platnici, asa cum sunt si reclamantii;
• Ca acest comision este stabilit printr-o clauza abuziva rezulta si din faptul ca, pina la momentul actionarii in judecata si chiar si ulterior, reclamantii nu au avut nici un incident de plata; desi, normal, ar fi trebuit ca banca sa restituie aceasta suma acumulata cu titlu de comision de risc (pentru ca riscul nu s-a intimplat niciodata), suma nu a fost si nu va fi restituita decit ca urmare a obligarii la restituire in cazul cistigarii acestui proces.
F. Bancile au mai fost sanctionate
• De instante (o jurisprudenta relevanta este decizia Curtii de Apel Bacau nr.2/2011, pe care a publicat-o intr-un post mai vechi)
• De ANPC (cazuri, mai ales in 2010, sunt multiple; comisionul de risc, de exemplu, a fost invariabil considerat abuziv anul trecut)
• De BNR (unele banci au fost sanctionate in chestiunea comisionului de rezerva minima obligatorie)
• De Comisia Europeana si de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (speta Clubul Lombard)
Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la clauzele abuzive folosite de bancile austriece in contractele de credit de retail, ca practica de tip cartelar, concertata la nivel de sistem bancar, precum si la raspunderea societatii – mama pentru fapta anticoncurentaiala a filialei sale
PASUL 5
Am castigat sau pierdut procesul
Prima teza:
Daca am castigat procesul si am solicitat sume de bani incasate ilegal de catre banca atunci ar trebui sa punem urgent in executare hotararea data in prima instanta.Vom lua legatura cu un executor competent-este competent cel din raza Curtii de Apel Bucuresti
Nu trebuie sa neglizati apararea in caile de atac sau sa renuntati la serviciului avocatului ales
A doua teza
Analizati pertinent de ce s-a pierdut
Ar fi bine sa nu schimbati avocatul daca va explica pertinent ca a pierdut.Daca aveti informatii lapidare de la avocat sau nu raspunde la telefon trebuie schimbat
PASUL 6
Ideal ar fi sa mergeti la termenele de judecata personal.
5.Legislatie internationala protectie consumatori in relatia cu bancile?
În dreptul european, cadrul principal de reglementare este conferit de Directiva 1993/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului; Directiva 2009/22/CE privind acţiunile în încetare în ceea ce priveşte protecţia intereselor consumatorilor. Anul acesta a fost adoptată Directiva 17/2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48 şi 2013/36/UE şi a Regulamentului UE nr. 1093/2010.
În dreptul intern, Directiva 1993/13/CEE a fost transpusă prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Ultima modificare a legii, adusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care a reglementat posibilitatea formulării aşa-numitor acţiuni colective în încetare, a devenit aplicabilă începând cu data de 1 octombrie 2013. Directiva 2008/48/CE a fost transpusă prin OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Referitor la recenta Directiva 17/2004, până la data de 21 martie 2016, statele membre sunt obligate să transpună în legislaţia internă această directivă, aplicabilă însă numai contractelor de credit existente înainte de această dată. De asemenea, recenta modificare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, prin Legea nr. 296/2013, a creat cadrul pentru înfiinţarea unor tribunale specializate să judece anumite litigii, inclusiv cele privind protecţia consumatorilor.
Va informez ca, in data de 30.04.2014, s-a pronuntat de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene o decizie extrem de importanta pentru toti clientii bancilor din Romania. In urma acestei decizii (cauza C – 26/13 Arpad Kasler vs OTP) se poate solicita instantelor din Romania plata ratelor pentru viitor la cursul din momentul semnarii contractelor de credit si chiar returnarea sumelor platite in plus rezultate din diferenta de curs valutar. Acest lucru este valabil pentru toate bancile si pentru toate valutele (CHF, EURO). In acest sens, este necesara deschiderea unui proces, orice judecator national fiind obligat sa tina cont de aceasta solutie.
Propunerea legislativa initiata de catre deputatul Ana Birchall, impreuna cu alti 133 de colegi si colege parlamentari a primit raport favorabil de la Comisia pentru Buget din Senatul Romaniei, miercuri, 11 iunie.
“Esenta acestei propuneri legislative vizeaza dreptul consumatorilor de buna credinta, persoane fizice sau juridice, de a putea solicita conversia creditelor in moneda nationala.
Creditele neperformante si ratele restante la banci au ajuns o problema sociala in Romania si mi se pare echitabil ca toti romanii impovarati de majorarea ratelor bancare datorate cresterii cursului de schimb valutar sa poata opta pentru conversia creditelor fara costuri suplimentare, comisioane sau garantii aditionale. Prin aceasta lege dam dreptul consumatorilor sa solicite protectie, astfel incat ratele lunare sa nu fie dublate sau triplate din cauza ratei de schimb valutar“, sustine Ana Birchall intr-un articol publicat pe site-ul oficial.
CLAUZE ABUZIVE. Banca Comercială Română încearcă să convingă câteva sute de clienţi cu care se află în litigiu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să renunţe la proces, în schimbul unor dobânzi mai mici la credite.
BCR ofertează clienţii cu care se judecă în două procese de grup la ÎCCJ cu reducerea dobânzilor la credite, pentru ca aceştia să renunţe la pretenţiile din instanţă.
Câteva sute de clienţii ai băncii s-au unit în grupuri şi au chemat banca în judecată în 2010, la Tribunalul Bucureşti. Clienţii au cerut instanţei să constate că sunt abuzive mai multe clauze din contractele de credit, printre care cele referitoare la calculul dobânzii, despre care vom vorbi mai jos, şi la comisioane.
După ce Tribunalul le-a dat dreptate parţial clienţilor pe fond, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul băncii în totalitate şi dosarul a ajuns într-o postură favorabilă BCR la ÎCCJ în recurs
In primele 6 luni sunt 4000 de perocese pe rolul instantelor.In proportie de 99% aceste procese sunt castigate de catre consumatori
Model de actiune impotriva VOLKSBANK castigat pe COMISION RISC SI DOBANDA LEGALA.
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Vedeti solutiile mai jos.
Nr. unic (nr. format vechi) : 25993/300/2013
Data inregistrarii 12.09.2013
Data ultimei modificari: 15.04.2014
Sectie: ..
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clz. ab., pretentii
Stadiu procesual: Fond
Nume Calitate parte
JUCALEA NICOLAE BOGDAN CU DOM. PROC. ALES LA S,C.A. CUCULIS Reclamant
SC VOLKSBANK ROMANIA SA Pârât
Şedinţe
20.05.2014
Ora estimata: 15:00
Complet: Amanari pronuntare Prisăcaru
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată. Constată caracterul abuziv al art.3 lit.d) şi al art.5 lit.a) din condiţiile speciale şi al art.3.5 din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr.0123211/01.11.2007, şi, în consecinţă, declară nulitatea absolută a acestor clauze. Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de risc în perioada 20.06.2008 – 20.06.2012, şi să plătească dobândă legală calculată asupra fiecărei sume percepute, de la data încasării la data achitării efective. Respinge capetele de cerere privind constatarea marjei de calcul a băncii, modificarea contractului de credit în sensul inserării, la art.3 lit.a), a men?iunii potrivit căreia rata dobânzii curente este formată din marja fixă de 0,15 plus indicele de referin?ă Euribor la 6 luni, restituirea excedentului de dobândă ?i inserarea în contract a clauzei potrivit căreia banca poate modifica rata dobânzii doar prin fluctua?iile indicelui de referin?ă, ca neîntemeiate. Cu apel în 30 zile de la data comunicării. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucure?ti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20.05.2014.
Document: Hotarâre 6094/2014 20.05.2014
Informaţii generale
Nr. unic (nr. format vechi) : 25994/300/2013
Data inregistrarii 12.09.2013
Data ultimei modificari: 21.05.2014
Sectie: ..
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clz. ab., pretentii
Stadiu procesual: Fond
Părţi
Nume Calitate parte
DASCALU VASILICA MONICA CU DOM PROC ALES LA C.A. CUCULIS Ş Reclamant
SC VOLKSBANK ROMANIA SA Pârât
Şedinţe
20.05.2014
Ora estimata: 15:00
Complet: Amanari pronuntare Prisăcaru
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată. Constată caracterul abuziv al art.3 lit.d) şi al art.5 lit.a) din condiţiile speciale şi al art.3.5. din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr.0122355/01.11.2007, şi, în consecinţă, declară nulitatea absolută a acestor clauze. Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de risc, în perioada 20.11.2007 – 20.06.2012, şi să plătească dobândă legală calculată asupra fiecărei sume percepute, de la data încasării la data achitării efective. Respinge capetele de cerere privind constatarea marjei de calcul a băncii, modificarea contractului de credit în sensul inserării, la art.3 lit.a), a men?iunii potrivit căreia rata dobânzii curente este formată din marja fixă de 1,88 plus indicele de referin?ă Euribor la 6 luni, restituirea excedentului de dobândă ?i inserarea în contract a clauzei potrivit căreia banca poate modifica rata dobânzii doar prin fluctua?iile indicelui de referin?ă, ca neîntemeiate. Cu apel în 30 zile de la data comunicării. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucure?ti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20.05.2014.
Document: Hotarâre 6092/2014 20.05.2014
Pe data de 30 aprilie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) – Camera a şasea – s-a propunţat în cauza C-280/13 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în cadrul unui litigiu între Barclays Bank SA (denumită în continuare „Barclays”), pe de o parte, şi doamna Sánchez García şi domnul Chacón Barrera (denumiţi în continuare „debitorii”), pe de altă parte, cu privire la recuperarea creanţelor neplătite care rezultă dintr-un contract de împrumut ipotecar încheiat între aceste părţi din litigiul principal.
Prin Decizia în cauza mai sus rubricată, CJUE a decis următoarele: “Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.
Cum s-a ajuns la pronunţarea de către CJUE a Deciziei din data de 30.04.2014?
În cauza C-280/13 s-a formulat o cerere de decizie preliminară privind interpretarea Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Care sunt prevederile Directivei 93/13/CEE ce prezintă interes în cauză şi care este conţinutul acestora?
Al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13/CEE prevede, în ceea ce priveşte actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale, următoarele:
„întrucât se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conţin clauze abuzive; întrucât, în consecinţă, nu este necesar ca prezenta directivă să se aplice clauzelor care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii şi principiile sau dispoziţiile din convenţiile internaţionale la care statele membre sau Comunitatea sunt părţi; întrucât, în această privinţă, formularea «acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii» din art. 1 alin. 2 se referă şi la normele care, în conformitate cu legea, se aplică între părţile contractante, cu condiţia să nu se fi instituit alte acorduri”.
Art. 1 din Directiva 93/13/CEE prevede:
„(1) Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor şi un consumator.
(2) Dispoziţiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii (…).”
Art. 3 din Directiva 93/13/CEE are următorul cuprins:
„(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune. (…)
(3) Anexa conţine o listă orientativă şi neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.”
Potrivit art. 4 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE:
„Fără să aducă atingere art. 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul şi raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului şi la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.”
Art. 6 alin.1 din Directiva 93/13/CEE are următorul cuprins:
„Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislaţia internă, nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părţile prin aceste clauze (a se citi “potrivit dispoziţiilor sale”), în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.”
Art. 7 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE prevede:
„Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor şi al concurenţilor, există mijloace adecvate şi eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori.”
Punctul 1 din anexa la Directiva 93/13/CEE enumeră clauzele menţionate la art. 3 alin. 3 din aceasta. Anexa respectivă este redactată astfel:
„1. Clauzele care au ca obiect sau ca efect: (…)
(e)solicitarea de la orice consumator care nu şi-a îndeplinit obligaţia să plătească o sumă disproporţionat de mare drept compensaţie (…)”.
De ce s-a declanşat litigiul principal între Barclays şi debitori şi care a fost cursul acestuia?
La 30.08.2005, debitorii au încheiat un contract de împrumut cu Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Baleares pentru suma de 91.560 de euro. Pentru garantarea acestui împrumut, aceştia au constituit o ipotecă asupra locuinţei în care domiciliau.
Părţile au inclus în actul prin care s-a constituit ipoteca o clauză specifică prin care se stipula că, în cazul unei eventuale vânzări silite a bunului, valoarea de referinţă a locuinţei ar fi de 149.242,80 euro. Potrivit Barclays, părţile la contract au convenit, de asemenea, în sensul răspunderii personale nelimitate a debitorilor pentru restituirea împrumutului, fără a limita această răspundere doar la valoarea bunului ipotecat.
Prin actul din 24.07.2007, Barclays s-a subrogat în drepturile împrumutătorului. Barclays şi debitorii au convenit printr-un act încheiat în aceeaşi zi o majorare a sumei împrumutate până la valoarea de 153.049,08 euro. Estimarea valorii bunului ipotecat şi clauza referitoare la răspunderea debitorilor nu au fost modificate. Cu privire la aceste aspecte care nu au fost reluate în mod expres în noul act, trebuiau să se aplice dispoziţiile contractului de împrumut ipotecar iniţial.
Potrivit Barclays, întrucât debitorii au încetat să plătească ratele lunare la 24.10.2009, exigibilitatea împrumutului ipotecar a intervenit la 25.03.2010. La această dată, sumele datorate în temeiul respectivului împrumut se ridicau la o valoare totală de 150.011,52 euro.
La 10.12. 2010, Barclays a sesizat Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca (Tribunalul de Primă Instanţă din Palma de Mallorca) cu o cerere de executare a garanţiei sale ipotecare împotriva debitorilor, invocând o creanţă de 148.142,83 euro reprezentând împrumutul, 1.689,95 euro reprezentând dobânzi scadente şi 45.003 euro reprezentând dobânzi şi cheltuieli. Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului ipotecat prin decizia din 15.12. 2010.
La 2.05.2011 a avut loc vânzarea silită a acestui imobil fără ca vreun ofertant să se prezinte. Imobilul menţionat a fost adjudecat de creditor, Barclays, conform articolului 671 din LEC, pentru suma de 74.621,40 euro, reprezentând 50% din valoarea estimată pe care părţile o menţionaseră în actul de constituire a ipotecii.
La 18.10.2012, la cererea Barclays, s-a emis o ordonanţă de executare silită împotriva debitorilor. Această ordonanţă a încuviinţat continuarea recuperării silite a restului creanţei Barclays în valoare de 95.944,11 euro, şi anume 75.390,12 euro reprezentând împrumut restant datorat, 10.960,50 de euro reprezentând dobânzi stabilite la 25.05.2011 şi 9.593,49 euro reprezentând cheltuieli de sechestru ipotecar, precum şi o majorare provizorie de 22.617,03 euro, stabilită cu titlu de dobânzi şi cheltuieli aferente măsurilor de executare.
În termenul legal prevăzut în acest scop, debitorii au formulat contestaţie împotriva ordonanţei menţionate. Aceştia arată că, având în vedere că bunul imobil estimat la 182.700 de euro, potrivit unui certificat de evaluare solicitat de Barclays şi întocmit la 18.05.2007, a fost atribuit acesteia din urmă pentru suma de 74.621,40 euro, trebuie să se considere creditul ca fiind restituit prin adjudecare, iar fracţiunea din creanţa Barclays care nu a fost acoperită de acest cuantum ca fiind stinsă. Ei invocă, de asemenea, un abuz de drept şi o îmbogăţire fără justă cauză ale Barclays.
Barclays a răspuns la motivele acestei contestaţii susţinând că creanţa sa nu a fost plătită integral şi că Tribunal Supremo (Curtea Supremă) a statuat anterior, în cazuri similare celui care face obiectul procedurii principale, că nu exista nici abuz de drept, nici îmbogăţire fără justă cauză.
În aceste condiţii, Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii un numar de patru întrebări preliminare.
Ce a solicitat instanţa de trimitere prin întrebările preliminarii formulate către CJUE?
Prin intermediul celor patru întrebări preliminare, care a fost necesar să fie analizate împreună, instanţa de trimitere -Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca- a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă Directiva 93/13 şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că se opun actelor cu putere de lege şi normelor administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, care:
– pe de o parte, prevăd că, în pofida adjudecării unui imobil ipotecat, a cărui valoare estimată este superioară valorii totale a creanţei garantate, pentru o sumă egală cu 50% din această valoare creditorului ipotecar în lipsa unui terţ licitant, acest creditor poate să continue executarea silită a titlului pe care îşi întemeiază creanţa pentru o valoare corespunzătoare soldului restant din aceasta; şi
– pe de altă parte, permit extinderea garanţiilor creditorului menţionat, în ipoteza unei diminuări cu 20% a estimării valorii imobilului ipotecat, fără a prevedea posibilitatea unei reevaluări în creştere a acestei estimări în favoarea debitorului.
Ce a răspuns CJUE prin Decizia din data de 30.04.2014 la cele patru întrebări preliminare ce i-au fost adresate?
Având în vedere motivele expuse pe larg în Decizia din data de 30.04.2014, CJUE a răspuns -în esenţă- în sensul următor:
“În cauza principală, instanţa de trimitere nu invocă nicio clauză contractuală care poate fi calificată drept abuzivă. Cele patru întrebări au ca obiect compatibilitatea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative naţionale cu Directiva 93/13. Niciuna dintre dispoziţiile naţionale în discuţie în litigiul principal nu este de natură contractuală. Pe de altă parte, spre deosebire de cauzele în care s-au pronunţat Hotărârile Banco Español de Crédito (EU:C:2012:349) şi Aziz (EU:C:2013:164), niciuna dintre aceste dispoziţii nu se referă la întinderea competenţelor instanţei naţionale de a aprecia caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Astfel, dispoziţiile naţionale care fac obiectul trimiterii preliminare sunt acte cu putere de lege sau norme administrative şi nu sunt reluate în contractul în discuţie în litigiul principal. Or, astfel de dispoziţii nu intră în domeniul de aplicare al directivei menţionate, care urmăreşte să interzică clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Spre deosebire de cauza în care s-a pronunţat Hotărârea RWE Vertrieb (C-92/11, EU:C:2013:180, punctul 25), în care, potrivit punctelor 29-38 din această hotărâre, părţile au convenit cu privire la extinderea domeniului de aplicare al unui regim prevăzut de legiuitorul naţional, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale care fac obiectul întrebărilor sunt aplicabile fără să fi intervenit vreo modificare a domeniului lor de aplicare sau a conţinutului lor prin intermediul unei clauze contractuale. Se poate prezuma, aşadar, în mod legitim că echilibrul contractual stabilit de legiuitorul naţional este respectat (a se vedea în acest sens Hotărârea RWE Vertrieb, EU:C:2013:180, punctul 28). Legiuitorul Uniunii a decis în mod explicit să menţină acest echilibru, astfel cum reiese din formularea celui de al treisprezecelea considerent şi din art. 1 alin. 2 din Directiva 93/13.
În plus, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale în discuţie în litigiul principal se aplică între părţile contractante cu condiţia să nu se fi instituit alte acorduri. Prin urmare, în conformitate cu al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13, ele intră sub incidenţa art. 1 alin. 2 din această directivă, potrivit căruia „dispoziţiile prezentei directive nu [li] se aplică”. Astfel, directiva amintită nu are, în orice caz, vocaţie de a se aplica.
În ceea ce priveşte principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual, este necesar să se constate că Directiva 93/13 urmăreşte să asigure respectarea lor prin eliminarea din contractele încheiate cu consumatorii a clauzelor abuzive ca manifestare a unui dezechilibru între părţile contractante.
Or, astfel cum s-a subliniat deja, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale în discuţie în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13, având în vedere că nu a fost invocată existenţa unei clauze contractuale abuzive. Prin urmare, în prezenţa unei lex specialis, precum Directiva 93/13, care exclude din domeniul său de aplicare o situaţie precum cea în discuţie în litigiul principal, principiile generale pe care se întemeiază aceasta nu îşi pot găsi aplicarea.
Având în vedere toate aceste consideraţii, trebuie să se răspundă la întrebările adresate de instanţa de trimitere că Directiva 93/13 şi principiile din dreptul Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.
ANPC a initiat 10 procese colective impotriva bancilor.Stadiul acestora este ceea ce noi numim”regularizare,administrativa” adica exista dosar,dar nu exista termen
Ce inseamna interventia?
Adica putem interveni in procesele ANPC prin cerere de interventie accesorie
Intervenţia accesorie
Cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.
Intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.
Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege
intervenţie accesorie, cerere incidentală prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Prin intermediul i.a. terţul nu promovează în justiţie o pretenţie proprie, distinctă de aceea a părţii în favoarea căreia a intervenit. I.a. este admisibilă în orice materie, întrucât nicio dispoziţie legală nu limitează o atare posibilitate; cu toate acestea, i.a. este, de regulă, inadmisibilă în litigiile privitoare la starea şi capacitatea persoanelor. I.a. se face cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiţiei; întrucât nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel şi recurs. I.a. se soluţionează în două faze:
a) admiterea în principiu;
b) judecarea cererii. După încuviinţarea în principiu, cererea de i.a. urmează să fie comunicată părţilor; împotriva i.a. partea interesată poate formula întâmpinare; cererea reconvenţională este însă inadmisibilă împotriva i.a., de vreme ce aceasta din urmă nu constituie o veritabilă acţiune, i.a. se judecă odată cu cererea principală; instanţa nu poate dispune disjungerea lor spre a fi soluţionate separat. Activitatea intervenientului este limitată la actele de procedură ce nu sunt potrivnice interesului părţii în favoarea căreia s-a promovat cererea; noţiunea de „acte procesuale potrivnice” se analizează după criterii obiective, adică pornind de la poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia s-a făcut cererea de intervenţie; au un asemenea caracter acele acte ce sprijină poziţia părţii adverse şi care ar putea conduce chiar la pierderea procesului de către partea în favoarea căreia s-a promovat intervenţia. Terţul intervenient are posibilitatea de a invoca orice apărări şi excepţii care, în mod obiectiv, sprijină poziţia părţii în interesul căreia a acţionat; în schimb, apelul sau recursul promovat de intervenient împotriva hotărârii pronunţate se socoteşte neavenit, dacă partea nu a exercitat ea însăşi această cale de atac. Asupra i.a. instanţa de judecată poate pronunţa soluţii diferite, în funcţie de modul de rezolvare a acţiunii principale.
Astfel:
a) în ipoteza respingerii acţiunii principale, urmează să fie respinsă şi i.a. promovată în favoarea reclamantului; dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în judecată poate conduce şi la admiterea i.a., dacă aceasta a fost promovată în favoarea reclamantului (dacă sunt întrunite condiţiile sale de admisibilitate);
b) i.a. promovată în interesul pârâtului poate fi admisă dacă s-a respins acţiunea principală; în ipoteza admiterii acţiunii, i.a. formulată în interesul pârâtului urmează să fie respinsă. I.a. produce importante efecte procedurale privitoare la: dobândirea de către terţ a calităţii de parte; limitarea activităţii procesuale a intervenientului la actele procesuale ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căreia a promovat cererea; opozabilitatea hotărârii pronunţate şi faţă de terţul intervenient [sin. intervenţie în interesul uneia din părţi; intervenţie conservatoare; intervenţie auxiliară; v. şi intervenţie principală].
INTERVENŢIE ACCESORIE, cerere incidentă prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Întrucât nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel sau recurs. Intervenţia accesorie se soluţionează în două etape: a) admiterea în principiu;
b) judecarea cererii. După încuviinţarea în principiu, cererea de intervenţie accesorie urmează să fie comunicată părţilor, iar în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă. Cererea de intervenţie accesorie se judecă odată cu cererea principală. Activitatea intervenientului este limitată la actele de procedură ce nu sunt potrivnice interesului părţii în favoarea căreia s-a promovat averea. Terţul intervenient are posibilitatea de a invoca orice apărări şi excepţii care sprijină poziţia părţii interesate; în schimb, apelul sau recursul promovat de intervenient împotriva hotărârii pronunţate se socoteşte neavenit, dacă partea nu a exercitat ea însăşi această cale de atac. Asupra intervenţiei accesorii instanţa de judecată poate pronunţa soluţii diferite, în funcţie de modul de rezolvare a acţiunii principale. Astfel:
a) în cazul respingerii acţiunii principale, urmează să fie respinsă şi intervenţia accesorie promovată în favoarea reclamantului; dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în judecată poate conduce şi la admiterea intervenţiei accesorii dacă, aceasta a fost promovată în favoarea reclamantului; b) intervenţia accesorie promovată în interesul pârâtului poate fi admisă dacă s-a respins acţiunea principală; în cazul admiterii acţiunii, intervenţia accesorie formulată în interesul pârâtului urmează să fie respinsă. Intervenţia accesorie generează efecte procedurale referitoare la: a) dobândirea de către terţ a calităţii de parte; b) limitarea activităţii procesuale a intervenientului la actele procesuale ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căruia a promovat cererea; c) opozabilitatea hotărârii pronunţate şi faţă de terţul intervenient.
Sfaturi pentru consumatori:
– să obţină informaţii complete referitoare la condiţiile de creditare, să compare ofertele de pe piaţă şi să ia decizia ţinând cont de nevoile şi de posibilităţile financiare de care dispun pentru restituire.
– orice depozit sau credit funcţionează prin intermediul unui cont curent care are costuri de administrare, retragere numerar etc. şi se adaugă la cele aferente creditului.
– să verifice cu atenţie costurile totale pe care urmează să le suporte, raportând aceste costuri la nivelul procentual de dobândă pe care banca îl oferă, şi să aleagă oferta pe care o consideră cea mai avantajoasă.
– să solicite băncii, la lichidarea creditelor, încetarea contractului şi emiterea unei adrese care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi.
„Există bănci care nu prezintă în oferte sau chiar în contracte toate costurile pentru serviciile prestate. Ţinând cont de perioada economică pe care o parcurgem şi de dificultăţile financiare pe care le avem noi toţi în a returna creditele, serviciile financiare trebuie să fie transparente, fără ambiguităţi ce pot submina încrederea consumatorilor. Acţiuni de control vor avea loc ori de câte ori este necesar”, a declarat Bogdan Cristian Nica, preşedinte ANPC.
Dupa obtinerea hotararii in procesele ANPC o puteti folosi si dvs.
Din momentul in care clientii au inceput sa-si dea bancile in judecata si dupa parcurgerea lungului drum pana la obtinerea unor hotarari irevocabile, favorabile consumatorilor, de anulare a unor clauze auzive, s-a strans o jurisprudenta consistenta. Suficienta, cel putin, pentru a se lamuri cu certitudine care anume prevederi din contractele de credit sunt nule absolut. Si care comisioane din contractele de credit sunt percepute in mod abuziv si trebuie inlaturate din contracte.
Atunci, de ce acum, dupa ce s-au obtinut in instanta hotarari (si nu putine!) care indubitabil au dat dreptate clientilor, bancile nu recunosc unde au gresit si, pentru a nu se expune singure riscului de a-si macula si mai mult imaginea, nu fac efortul necesar de a recastiga increderea clientilor lor, dar si simpatia publica de a corecta, din proprie initiativa aceste greseli?
Oficialii BNR indeamna la dialog si la mediere. Indemna clientul nemultumit sa faca EL pasul pacificator “sa se duca la banca, pentru a-si exercita drepturile cetatenesti”, speriindu-l cu perspectiva unui proces indelungat, care ar presupune si niste costuri.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza Kasler, trimisă de Curtea Supremă din Ungaria, privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui împrumut contractat în monedă străină.
Pe scurt, Curtea a stabilit că:
instanţele naţionale se pot pronunţa asupra caracterului abuziv a acestor clauze, în anumite condiţii,
instanţele trebuie să ia în calcul nu numai redactarea într-un limbaj clar şi inteligibil a unor astfel de clauze, dar şi faptul că băncile trebuie să arate în mod transparent în contracte cum funcţionează mecanismul cursului de schimb şi consecinţele asupra consumatorului
că instanţele pot să completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, dacă contractul nu mai poate continua altfel şi ar fi în defavoarea consumatorilor.
Soţii Kasler vs. OTP
Soţii Kasler au luat un credit în forinţi, în mai 2008, a cărui valoare era însă exprimată în franci elveţieni, la o dobândă de 5,2 % la care se adaugă cheltuieli de administrare de 2,04%, ceea ce corespundea unei dobânzi anuale efective (DAE) de 7,43% la acel moment – dobândă mai mică decât cea aplicabilă creditelor în forinţi.
Valoarea în franci urma să fie cea de la data eliberării împrumutului, calculată în funcţie de cursul de cumpărare a valutei. În schimb, banca urma să primească contravaloarea ratelor lunare în forinţi, la cursul de vânzare a francului din ziua de dinante de scadenţa ratei.
Potrivit punctului I/1 din contract, OTP a acordat împrumutaților un împrumut în sumă de 14,4 milioane de forinți maghiari (HUF), precizându-se că „determinarea valorii în valută a împrumutului se realizează la cursul de schimb la cumpărarea valutei aplicat de bancă, în vigoare la data deblocării fondurilor”. Conform acestui punct I/1, „ulterior deblocării fondurilor, cuantumul împrumutului, dobânzile aferente și cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în valută”, se arată în decizia CJUE.
Împrumutului în forinţi îi corespundea o valoare de 94.240 de franci la acel moment, la un curs de cumpărare prestat de bancă de 152.8 forinţi/franc.
Potrivit clauzei III/2 din contract, „împrumutătorul stabilește valoarea în forinți maghiari a fiecăreia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vânzare al monedei [străine] aplicat de bancă în ziua anterioară scadenței”, se arată în decizia CJUE.
Cursul de vânzare al băncii este todeauna mai dezavantajos pentru consumator decât cel de cumpărare. Spre exemplu, la casa de schimb a OTP Ungaria, banca afişa la sfârşitul săptămânii trecute un curs de cumpărare de 243.79 forinţi pentru un franc, şi de 260.43 pentru vânzare. Clienţii supuşi acestei diferenţe de rată de schimb plătesc o cu 6,4% mai mult la rata lunară decât dacă ar fi supuşi plăţii la cursul de cumpărare – la OTP România diferenţa este de 4,3%.
Soţii Kasler au dat OTP în judecată şi au cerut instanţei să declare ca abuzivă clauza III/2, invocând faptul că banca obţine un venit necuvenit prin aplicarea unui curs diferit la data încasării ratelor faţă de cel de la momentul acordării împrumutului.
Aceştia au avut câştig de cauză şi pe fond şi în apel. De altfel, decizia Curţii de apel este foarte importantă pentru a înţelege speţa. Aceasta spune că OTP nu a pus la dispoziţia clienţilor un credit în monedă străină, deci nu are de ce să calculeze valoarea ratelor lunare în funcție de cursul actual al francului elvețian, pentru că nu oferă niciun serviciu în acest sens, şi nicio plată nu poate fi cerută fără contraprestaţie.
De asemenea, instanţa a mai stabilit că acea clauză nu era scrisă într-un limbaj simplu şi inteligibil, pentru că era impoibil să fie determinată baza după care se calculează diferenţa între sumele împrumutate şi cele ce urmau a fi plătite. Paragraful relevant, mai jos.
„În hotărârea sa, instanța de apel a considerat printre altele că, în cadrul unei operațiuni de împrumut precum cea în discuție în litigiul cu care a fost sesizată, Jelzálogbank nu pune la dispoziția clienților săi monedă străină. În schimb, această instanță a constatat că Jelzálogbank stabilește valoarea ratei, exprimată în forinți maghiari, în funcție de cursul actual al francului elvețian, în vederea indexării valorii ratelor împrumutului deblocat în forinți maghiari. Jelzálogbank nu furnizează împrumutaților niciun serviciu financiar referitor la cumpărarea sau la vânzarea de monedă străină, astfel încât banca nu poate aplica la rambursarea împrumutului un curs de schimb care este diferit de cel utilizat la deblocarea împrumutului respectiv, cu titlu de contraprestație pentru o prestație de servicii virtuală. Această instanță a apreciat de asemenea că clauza III/2 nu este nici clară, nici inteligibilă întrucât nu permite să se înțeleagă justificarea pentru diferența de mod de calcul al împrumutului, după cum este vorba despre deblocarea sau despre rambursarea sa”, se arată în hotărârea CJUE.
Banca, în recurs, a cerut Curţii Supreme să constate că acea clauză îi permite să îşi acopere cheltuielile generate instituiţiei de credit de către operaţiunile de cumpărare a valutei din piaţă, şi că împrumutul acordat este unul în valută. De asemenea, OTP Jelzálogbank a cerut instanţei supreme să constate că instanţa nu se poate pronunţa asupra caracterului presupus abuziv al clauzei menţionate, din moment ce aceasta face parte din „obiectul principal al contractului” şi că face parte din „remunerație” , în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, transpus în legislaţia naţională – în România directiva este transpusă prin legea 193/2000, în Ungaria prin Codul civil.
Iată ce spune articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13:
„Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
Pentru a stabili felul în care trebuie interpretată legislaţia naţională în raport cu Directiva, Curtea Supremă a Ungariei a hotărât suspendarea cauzei şi adresarea a trei întrebări CJUE, pe care le reluăm mai jos, cu răspunsurile aferente ale Curţii.
Întrebarea Curţii Supreme:
„1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13] trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui împrumut exprimat într-o monedă străină, dar deblocat în realitate în moneda națională și care trebuie rambursat de consumator exclusiv în moneda națională, clauza contractuală privind cursul de schimb al monedei, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, poate fi inclusă în noțiunea «definirea obiectului [principal al] contractului»?
În caz contrar, în temeiul celei de a doua expresii cuprinse la articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13], trebuie să se înțeleagă că diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare [al valutei] constituie o remunerație al cărei caracter adecvat în raport cu serviciul prestat nu poate fi analizat în vederea aprecierii caracterului său abuziv? Este sau nu este determinant în această privință aspectul dacă s-a realizat efectiv o operațiune de schimb valutar între instituția financiară și consumator?
Răspunsul CJUE:
1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:
termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;
o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Întrebarea Curţii Supreme:
2) În cazul în care articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională, independent de prevederile din dreptul național, poate să examineze de asemenea caracterul abuziv al unor astfel de clauze contractuale, atunci când acestea nu sunt clare și inteligibile, trebuie să se înțeleagă prin această ultimă condiție că respectiva clauză contractuală trebuie să fie prin ea însăși clară și inteligibilă din punct de vedere gramatical pentru consumator sau, în plus, motivele economice care stau la baza aplicării clauzei contractuale, precum și relația dintre aceasta și alte clauze ale contractului trebuie să fie clare și inteligibile pentru respectivul consumator?
Răspunsul CJUE:
2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.
Întrebarea Curţii Supreme:
3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 și punctul 73 din Hotărârea [Banco Español de Crédito, EU:C:2012:349] trebuie interpretate în sensul că instanța națională nu poate remedia, în beneficiul consumatorului, nevaliditatea unei dispoziții abuzive a unei clauze contractuale generale a unui contract de împrumut încheiat cu un consumator, modificând sau completând clauza contractuală respectivă, dacă contractul nu poate exista în continuare în temeiul altor clauze contractuale după eliminarea clauzei abuzive? În acest sens, este relevant că dreptul național cuprinde o dispoziție cu caracter supletiv care reglementează problema juridică respectivă în lipsa prevederii nevalide?”
Răspunsul CJUE:
3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziție nu se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.
Ce relevanţă are decizia CJUE pentru România
CJUE nu se pronunţă asupra fondului unei speţe, ci oferă o soluţie cu caracter general valabil şi obligatoriu pentru aplicarea legislaţiei europene în dreptul naţional şi interpretarea acesteia. Hotărârile CJUE sunt izvor de lege pentru dreptul intern naţional din toate ţările UE, indiferent dacă instanţa este sesizată de o curte din Ungaria sau din România.
Constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit si eliminarea acesteia;
Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului;
Denominarea in moneda nationala a platilor, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau lal serviciilor intre rezidenti se plateste in moneda nationala;
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
In fapt, intre subsemnata, in calitate de imprumutat, si Raiffeisen Bank SA, denumita in cele ce urmeaza Banca, in calitate de imprumutator, s-a incheiat Contractul de credit nr. RM32744072575 / 05.11.2007 avand ca obiect un credit in valoare de 81758,25 CHF. La momentul incheierii contractului de credit in cauza, raportat la circumstantele economice de la acel moment precum si la capacitatea subsemnatei de intelegere a clauzelor contractuale si a implicatiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasa alternativa la un credit in lei sau in euro, acest aspect constituind motivul determinant in vederea perfectarii contratului. Astfel, subsemnata m-am obligat sa returnez creditul contractat la termenele si in cuantumul stipulate in contract, avand ca premiza cursul valutar al CHF de la aceea data (1,7-2,2) insa pe parcursul derularii contractului acesta s-a dublat cu consecinte grave asupra capacitatii subsemnatei de a-mi indeplini obligatiile contractatuale, determinand astfel o imposibilitate fortuita de executare. Cresterea accelerata a valorii CHF fata de moneda nationala cu implicatii negative directe asupra costurilor imprumutului ce se rasfrang asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a conditiilor contractuale avute in vedere la data contractarii creditului si, in consecinta, incumba in sarcina subsemnatei obligatii vadit disproportionale fata de cele in considerarea carora mi-am exprimat vointa de a ma angaja juridic. Avand in vedere pozitiile de inegalitate de pe care actioneaza partile si in vederea asigurarii unei angajari in deplina cunostinta de cauza a consumatorului in contracele de credit, este instituita in sarcina operatorului economic – banca, care are o pozitie dominanta in raport cu consumatorul, obligatia informarii in mod complet, corect si precis a celui din urma cu privie la aspectele esentiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) si implicit cu privire la implicatiile indatorarii si la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din OG 50/2010. De asemenea, conform art. 57 „In cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligati sa ofere consumatorilor informatii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin”. Aceste obligatii legale instituite in sarcina operatorilor economici, cu precadere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar sunt menite sa protejeze interesele consumatorilor care sunt expusi riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor si intereselor legitime prin contractarea unor servicii/ produse in lipsa unei informari reale cu privire la acestea, si, pe cale de consecinta, evitarea unor astfel de situatii. 1. Caracterului abuziv al clauzei de risc valutar Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucat, raportat la momentul incheierii contractului si la circumstantele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fara a-i acorda posibilitatea influentarii naturii acesteia, determina un dezechilibru major intre drepturile si obligatiilor asumate de catre parti, riscul valutar fiind suportat exclusiv de catre consumator cu toate consecintele negative asupra posibilitatii de respectare a obligatiilor contractuale. Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului. Or, avand in vedere obligatia de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protectie inerente dreptului consumatorului in scopul garantarii dreptului consumatorului de a intelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care il incheie, fiecare beneficiar al unui credit in valuta trebuie sa cunoasca riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs. Omisiunea bancilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru expertii financiari ce activeaza in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric, cresterea valorii fata de moneda nationala fiind inevitabila, constituie o incalcare a obligatiei de consiliere, sever sanctionat in dreptul european si national intrucat este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecand de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligatiilor asumate. Conform art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000 „ O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Alin. 2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. „ Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezinta un contract de adeziune continand clauze prestabilite de catre Banca care se impun clientului fara a-i da posibilitatea de a influenta continutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozitiilor juridice ale partilor contractante in sensul afirmarii intereselor bancii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezinta partea mai slaba in contract . Astfel, prin prisma acestei reglementari, clauza de risc valutar constituie o clauza abuziva intrucat subsemnata, in calitate de consumator, nu am avut posibilitatea reala de a negocia continutul acestei clauze, fiind constransa, prin natura redactarii contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit. In apreciera echilibrului / dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestatiilor fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligatiile asumate de catre parti, or, clauza de risc valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si conferirea bancii unui avantaj economic vadit disproportional. De asemenea, in considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie luat in calcul si aptitudinea acesteiea de a indeparta continutul contractului in favoarea celui care a impus clauza, riscul valutar materializandu-se in obtinerea de catre banca a unui castig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echitatii si bunei-credinte, principii ce trebuie sa guverneze relatiile contractuale. 2. Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului; Avand in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consumatorului, determinand onerozitatea excesiva a executarii obligatiei de catre subsemnata, consider ca se impune restabilirea prestatiilor inerente contractului asumat prin inghetare cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestatiilor asumate de parti care sa corespunda manifestarii de vointa in sensul angajarii in acest raport juridic. Contractul de credit se supune regulilor generale prevazute de Codul Civil cu privire la obligatii,din acest fapt decurgand anumite consecinte asupra regimului juridic aplicabil.Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul ca intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului este determinata sau determinabila astfel incat partile se angajeaza din punt de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei sanse de castig. Plecand de la aceasta caracteristica inerenta contractului de credit, stipularea unei clauze de risc valutar este contrara dispozitiilor legale intrucat, in lipsa unui acord expres al partilor prin care sa-si asume posibilitatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecinta stramutarii asupra subsemnatei a riscului generat de hipervalorizarea CHF. Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de intelegere a consumatorului, intrucat acesta nu are cunostinte de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-I permita anticiparea unei cresteri accelerate a cursului de schimb si, in consecinta, asumarea in cunostinta de cauza a riscului valutar.Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum precum si toate celelalte conditii aplicabile contractului trebuie sa contina clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretari echivoce ale acestora si pentru intelegerea carora sa nu fie necesare cunostinte de specialitate. Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligatia bancii de a administra riscul in sensul diminuarii lui prin organizarea adecvata a activitatii de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operatiunii de creditare de catre consumator iar o masura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, masura ce corespunde cerintelor echitatii si bunei-credinte. Avand in vedere prevederile art. 969 C.Civ conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distributia intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valori CHF fata de moneda nationala, apara ca o solutie justa si echitabila ce materializeaza aplicarea acestui principiu. Intrucat s-au schimbat imprejurarile avute in vedere de parti la momentul incheierii contractului si, pe cale de consecinta, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decat cele pe care partile au inteles sa le stabileasca, consideram ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii care odata cu intrarea in vigoare Noului Cod Civil beneficiaza de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a solutiilor conturate in practica. Luand in considerare ca noua reglementare consacra ca solutie legislative una dintre solutiile date in jurisprudenta, in considerarea imperativului de a avea o practica judiciara previzibila, se poate da solutia statuata in Noul Cod Civil fara a se putea reprosa ca s-ar atribui efect retroactiv legii noi. In sensul admiterii teoriei impreviziunii a statuat Curtea Suprema de Justitie in decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la pret intr-un contract cu executare succesiva (Buletinul Jurisprudentei 1996, pg. 230. In sustinerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar si denominarea platii, invederam faptul ca partile s-au obligat in conditiile economice existente la data incheierii contractului cand CHF avea o valoare moderata fata de moneda nationala asa incat, ca urmare a schimbarii acestor conditii, este necesar ca si contractul sa fie adaptat la noile imprejurari economice. De asemenea, intrucat schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila, subsemnata neavand cunostinte de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa-mi permita anticiparea unei devalorizari vadite a leului fata de CHF, revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de vointa al partilor intrucat hiper-valorizarea CHF deturneaza contractul de la scopul in vederea caruia a fost incheiat si executarea acestuia in contextul actual nu mai corespunde vointei concordante a partilor. 3. Denominarea in moneda nationala a platilor conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuarii platilor, intre rezidenti ce fac obiectul comertului cu bunuri si servicii in moneda nationala. Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar “Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2”. Achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevazuta in anexa nr. 2 a Regulamentului valutar astfel incat se impune ca executarea obligatiilor decurgand din acest contract sa se faca in moneda nationala. De asemenea, efectuarea platilor in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constand in comisioanele de schimb valutar din leu in euro si din euro in CHF cu consecinta impovararii consumatorului, determinand o onerozitate excesiva fata de obligatia asumata, fapt contrar principiului echitatii si bunei credinte care trebuie sa guverneze executarea contractului. Avand in vedere acest aspect, denominarea in moneda nationala a platilor constituie o aplicare in fapt a prevederilor legale precum si a principiului echitatii.
Avocatii bancilor spun ca judecatorii Curtii Europene au avut insa in vedere doar diferenta dintre cursul de cumparare si cel de vanzare la data platii fiecarei rate.
TOTAL GRESIT
Plata ratelor la cursul de la momentul acordarii imprumutului. Motivatia Curtii Europene de Justitie. Daca un judecator national constata ca este abuziva, aceasta clauza, atunci rata se va plati la cursul de la data acordarii imprumutului.
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:
– termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;
– o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.
3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziție nu se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene considera ca instantele nationale se pot pronunta asupra naturii abuzive a unei clauze referitoare la mecanismul cursului de schimb dintr-un contract de credit si ca instantele pot inlocui clauzele lovite de nulitate cu dispozitii din dreptul national, daca este pusa in pericol desfasurarea contractului in continuare.
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in cauza Kasler, trimisa de Curtea Suprema din Ungaria, privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui imprumut contractat in moneda straina.
Pe scurt, Curtea a stabilit ca:
instantele nationale se pot pronunta asupra caracterului abuziv a acestor clauze, in anumite conditii,
instantele trebuie sa ia in calcul nu numai redactarea intr-un limbaj clar si inteligibil a unor astfel de clauze, dar si faptul ca bancile trebuie sa arate in mod transparent in contracte cum functioneaza mecanismul cursului de schimb si consecintele asupra consumatorului
ca instantele pot sa completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, daca contractul nu mai poate continua altfel si ar fi in defavoarea consumatorilor.
Sotii Kasler vs. OTP
Sotii Kasler au luat un credit in forinti, in mai 2008, a carui valoare era insa exprimata in franci elvetieni, la o dobanda de 5,2 % la care se adauga cheltuieli de administrare de 2,04%, ceea ce corespundea unei dobanzi anuale efective (DAE) de 7,43% la acel moment – dobanda mai mica decat cea aplicabila creditelor in forinti.
Valoarea in franci urma sa fie cea de la data eliberarii imprumutului, calculata in functie de cursul de cumparare a valutei. In schimb, banca urma sa primeasca contravaloarea ratelor lunare in forinti, la cursul de vanzare a francului din ziua de dinante de scadenta ratei.
Potrivit punctului I/1 din contract, OTP a acordat imprumutatilor un imprumut in suma de 14,4 milioane de forinti maghiari (HUF), precizandu-se ca „determinarea valorii in valuta a imprumutului se realizeaza la cursul de schimb la cumpararea valutei aplicat de banca, in vigoare la data deblocarii fondurilor”. Conform acestui punct I/1, „ulterior deblocarii fondurilor, cuantumul imprumutului, dobanzile aferente si cheltuielile de administrare, precum si dobanzile de intarziere si celelalte cheltuieli se stabilesc in valuta”, se arata in decizia CJUE.
Imprumutului in forinti ii corespundea o valoare de 94.240 de franci la acel moment, la un curs de cumparare prestat de banca de 152.8 forinti/franc.
Potrivit clauzei III/2 din contract, „imprumutatorul stabileste valoarea in forinti maghiari a fiecareia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vanzare al monedei [straine] aplicat de banca in ziua anterioara scadentei”, se arata in decizia CJUE.
Cursul de vanzare al bancii este todeauna mai dezavantajos pentru consumator decat cel de cumparare. Spre exemplu, la casa de schimb a OTP Ungaria, banca afisa la sfarsitul saptamanii trecute un curs de cumparare de 243.79 forinti pentru un franc, si de 260.43 pentru vanzare. Clientii supusi acestei diferente de rata de schimb platesc o cu 6,4% mai mult la rata lunara decat daca ar fi supusi platii la cursul de cumparare – la OTP Romania diferenta este de 4,3%.
Sotii Kasler au dat OTP in judecata si au cerut instantei sa declare ca abuziva clauza III/2, invocand faptul ca banca obtine un venit necuvenit prin aplicarea unui curs diferit la data incasarii ratelor fata de cel de la momentul acordarii imprumutului.
Acestia au avut castig de cauza si pe fond si in apel. De altfel, decizia Curtii de apel este foarte importanta pentru a intelege speta. Aceasta spune ca OTP nu a pus la dispozitia clientilor un credit in moneda straina, deci nu are de ce sa calculeze valoarea ratelor lunare in functie de cursul actual al francului elvetian, pentru ca nu ofera niciun serviciu in acest sens, si nicio plata nu poate fi ceruta fara contraprestatie.
De asemenea, instanta a mai stabilit ca acea clauza nu era scrisa intr-un limbaj simplu si inteligibil, pentru ca era impoibil sa fie determinata baza dupa care se calculeaza diferenta intre sumele imprumutate si cele ce urmau a fi platite. Paragraful relevant, mai jos.
„In hotararea sa, instanta de apel a considerat printre altele ca, in cadrul unei operatiuni de imprumut precum cea in discutie in litigiul cu care a fost sesizata, Jelzálogbank nu pune la dispozitia clientilor sai moneda straina. In schimb, aceasta instanta a constatat ca Jelzálogbank stabileste valoarea ratei, exprimata in forinti maghiari, in functie de cursul actual al francului elvetian, in vederea indexarii valorii ratelor imprumutului deblocat in forinti maghiari. Jelzálogbank nu furnizeaza imprumutatilor niciun serviciu financiar referitor la cumpararea sau la vanzarea de moneda straina, astfel incat banca nu poate aplica la rambursarea imprumutului un curs de schimb care este diferit de cel utilizat la deblocarea imprumutului respectiv, cu titlu de contraprestatie pentru o prestatie de servicii virtuala. Aceasta instanta a apreciat de asemenea ca clauza III/2 nu este nici clara, nici inteligibila intrucat nu permite sa se inteleaga justificarea pentru diferenta de mod de calcul al imprumutului, dupa cum este vorba despre deblocarea sau despre rambursarea sa”, se arata in hotararea CJUE.
Banca, in recurs, a cerut Curtii Supreme sa constate ca acea clauza ii permite sa isi acopere cheltuielile generate instituitiei de credit de catre operatiunile de cumparare a valutei din piata, si ca imprumutul acordat este unul in valuta. De asemenea, OTP Jelzálogbank a cerut instantei supreme sa constate ca instanta nu se poate pronunta asupra caracterului presupus abuziv al clauzei mentionate, din moment ce aceasta face parte din „obiectul principal al contractului” si ca face parte din „remuneratie” , in sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, transpus in legislatia nationala – in Romania directiva este transpusa prin legea 193/2000, in Ungaria prin Codul civil.
Iata ce spune articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13:
„Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil”.
Pentru a stabili felul in care trebuie interpretata legislatia nationala in raport cu Directiva, Curtea Suprema a Ungariei a hotarat suspendarea cauzei si adresarea a trei intrebari CJUE, pe care le reluam mai jos, cu raspunsurile aferente ale Curtii.
Intrebarea Curtii Supreme:
„1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13] trebuie interpretat in sensul ca, in cazul unui imprumut exprimat intr-o moneda straina, dar deblocat in realitate in moneda nationala si care trebuie rambursat de consumator exclusiv in moneda nationala, clauza contractuala privind cursul de schimb al monedei, care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, poate fi inclusa in notiunea «definirea obiectului [principal al] contractului»?
In caz contrar, in temeiul celei de a doua expresii cuprinse la articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13], trebuie sa se inteleaga ca diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare [al valutei] constituie o remuneratie al carei caracter adecvat in raport cu serviciul prestat nu poate fi analizat in vederea aprecierii caracterului sau abuziv? Este sau nu este determinant in aceasta privinta aspectul daca s-a realizat efectiv o operatiune de schimb valutar intre institutia financiara si consumator?
Raspunsul CJUE:
1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretat in sensul ca:
termenii „obiectul principal al contractului” nu acopera o clauza, cuprinsa intr-un contract de imprumut incheiat in moneda straina intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, precum cea in discutie in litigiul principal, in temeiul careia pentru calcularea ratelor imprumutului se aplica cursul de schimb la vanzare al acestei valute, decat in cazul in care se constata – ceea ce revine in sarcina instantei de trimitere sa verifice avand in vedere natura, economia generala si prevederile contractului, precum si contextul sau juridic si factual – ca respectiva clauza stabileste o prestatie esentiala a acestui contract care, ca atare, il caracterizeaza;
o astfel de clauza, in masura in care cuprinde o obligatie pecuniara a consumatorului de a plati, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale monedei straine, nu poate fi considerata ca cuprinzand o „remuneratie” al carei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestatii efectuate de imprumutator sa nu poata face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Intrebarea Curtii Supreme:
2) In cazul in care articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca instanta nationala, independent de prevederile din dreptul national, poate sa examineze de asemenea caracterul abuziv al unor astfel de clauze contractuale, atunci cand acestea nu sunt clare si inteligibile, trebuie sa se inteleaga prin aceasta ultima conditie ca respectiva clauza contractuala trebuie sa fie prin ea insasi clara si inteligibila din punct de vedere gramatical pentru consumator sau, in plus, motivele economice care stau la baza aplicarii clauzei contractuale, precum si relatia dintre aceasta si alte clauze ale contractului trebuie sa fie clare si inteligibile pentru respectivul consumator?
Raspunsul CJUE:
2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, in ceea ce priveste o clauza contractuala precum cea in discutie in litigiul principal, cerinta potrivit careia o clauza contractuala trebuie redactata in mod clar si inteligibil trebuie inteleasa ca impunand nu numai ca respectiva clauza sa fie inteligibila pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci si ca contractul sa expuna in mod transparent functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine la care se refera clauza respectiva, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat acest consumator sa poata sa evalueze, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste.
Intrebarea Curtii Supreme:
3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 si punctul 73 din Hotararea [Banco Espanol de Crédito, EU:C:2012:349] trebuie interpretate in sensul ca instanta nationala nu poate remedia, in beneficiul consumatorului, nevaliditatea unei dispozitii abuzive a unei clauze contractuale generale a unui contract de imprumut incheiat cu un consumator, modificand sau completand clauza contractuala respectiva, daca contractul nu poate exista in continuare in temeiul altor clauze contractuale dupa eliminarea clauzei abuzive? In acest sens, este relevant ca dreptul national cuprinde o dispozitie cu caracter supletiv care reglementeaza problema juridica respectiva in lipsa prevederii nevalide?”
Raspunsul CJUE:
3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, intr-o situatie precum cea in discutie in litigiul principal, in care un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator nu poate continua sa existe dupa eliminarea unei clauze abuzive, aceasta dispozitie nu se opune unei norme de drept national care permite instantei nationale sa remedieze nulitatea clauzei respective prin inlocuirea acesteia cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv.
Persoanele care au credite la banci in franci elvetieni ar putea primi inapoi sumele de bani pe care au fost nevoite sa le achite ca urmare a cresterii acestei valute comparativ cu leul, a spus avocat Coltuc Marius Vicentiu pentru Antena 1
Ai credit la banca in franci elvetieni sau alta valuta? Iata o veste senzationala din partea Curtii Europene de Justitie!
Modul in care sunt calculate ratele lunare la creditele in valuta din Ungaria poate fi considerata clauza abuziva si modificata de instantele de judecata, apreciaza Curtea de Justitie a Uniunii Europene
“Daca Judecatorul CJUE a decis acest lucru (n.r. ca este abuziva clauza conform careia ratele pentru creditele in franci elvetieni se platesc la cursul curent), va fi lege pentru toate tarile membre. Inclusiv instantele din Romania vor fi obligate sa aplice aceasta lege, care va trebui transpusa in legislatia autohtona.Trebuie insa o hotarare judectoreasca in acest sens,comuna sau individuala.”afirma avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis astazi o decizie potrivit careia instantele de judecata din Ungaria pot modifica prevederile din contractele de credit in valuta daca acestea contin clauze abuzive, precum cele referitoare la cursul de schimb care se aplica pentru calcularea ratelor, precum si daca termenii contractului nu sunt exprimati intr-un limbaj simplu si inteligibil.
Decizia a fost emisa la solicitarea Kuria (Curtea suprema din Ungaria), care judeca procesul unei familii maghiare impotriva OTP Bank, cei doi sustinand ca este abuziva prevederea din contractul de credit care stabileste ca ratele pentru rambursarea imprumutului se stabilesc la cursul de vanzare al bancii, mai mare decat cel de cumparare, luat in calcul in momentul acordarii imprumutului.
CJUE a dat dreptate clientilor OTP Bank, sustinand ca diferenta dintre cursul de vanzare si cel de cumparare nu poate fi considerat un serviciu oferit de banca, asadar nu poate fi imputata clientilor sub forma unei remuneratii pentru plata unui serviciu.
In consecinta, instanta nationala poate modifica constractul de imprumut, in cazul in care constata ca prevederea este abuziva.
Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene
Consumatorii care contractează un împrumut in valuta trebuie să poata evalua consecintele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferita de cea aplicabila la calcularea valorii creditului in momentul acordarii (rata de cumpărare), se arata intr-o decizie publicata astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat in judecata OTP Bank (Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt )
Instanta natională poate înlocui o clauza abuziva cu o dispozitie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părtile din contract si pentru a păstra valabilitatea acestuia, adauga CJUE.
Iata ce se mai arata in decizia CJUE:
„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveste termenii care definesc obiectul principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, si fata de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislatia natională ca respectivii termeni nu sunt supusi unei evaluări a caracterului lor abuziv daca sunt exprimati într-un limbaj simplu si inteligibil. Legislatia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.
La data de 29 mai 2008, dl Kasler si dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF), aproximativ 46 867 euro.
Contractul prevedea că rata de schimb în franci elvetieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutar aplicata de bancă în ziua în care banii au fost virati. În conformitate cu aceasta prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94 240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinti maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită, urma sa fie stabilita, cu o zi înainte de data scadenta a ratei, în functie de rata de schimb aplicată de banca pentru vânzarea de franci elvetieni.
Domnul si doamna Kasler a introdus o actiune în fata instantei maghiare contestand prevederea din contract care permite bancii sa calculeze ratele lunare in functie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elvetian. Ei sustin caracterul abuziv al acestei prevederi, intrucat in acest fel se aplica o rata de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispozitie.
Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronuntându-se în apel, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreste, de asemenea, să stie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu si inteligibil, astfel incat sa nu poata fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva european.
În cele din urmă, instanta maghiară doreste să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua daca este eliminata clauza abuziva, instanta natională este autorizata să modifice sau să completeze contractul.
Curtea reaminteste, în primul rând, că interdictia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretata strict si poate fi aplicata numai prevederilor care stabilesc obligatiile esentiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie sa determine daca prevederea în litigiu constituie o obligatie esentială a contractului încheiat de domnul si doamna Kasler.
Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitata pe motiv că se referă la caracterul adecvat al pretului si remuneratiei, pe de o parte, si fată de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Aceasta prevedere doar determină rata de conversie dintre florintul maghiar si francul elvetian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca sa furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenta unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenta dintre pretul de cumpărare si de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneratie pentru un serviciu oferit.
Principalele conditii pentru a beneficia de aceasta decizie:
– sa existe un proces pe rol sau sa depuna un astfel de proces-colectiv sau individual
– nu conteaza ca decizia se refera la franci elvetieni,aceasta decizie se aplica si celorlalte monede(euro,dolar etc)
Informatie importanta pentru toti cei care au credite in valuta. Indiferent ca este vorba de franci elvetieni, euro sau dolari, ei ar putea obtine dreptul de a le plati la cursul de la data acordarii.
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
„Oricine declanseaza o astfel de procedura in momentul de fata poate sa aiba castig de cauza. Ceea ce este, insa, neplacut, este ca fiecare va trebui sa faca propriul proces, eventual in alianta cu altii„.
De exemplu, pentru romanii care au luat un credit in 2007, la un curs de 1,98 lei pentru un franc elvetian, rata lunara a urcat de la 1.732 de lei la aproape 3.200 de lei.
Insa decizia Curtii Europene este valabila pentru procesele legate de credite in orice moneda
Bancile nu au reactionat deocamdata la decizia Curtii Europene de Justitie.
Desi hotararea se refera la CHF aceasta decizie se aplica pentru toate contractele de credit care contin clauze abuzive
Bancile sunt incoltite din toate partile:
In august 2013 Croatia infrange bancile care acordau credite in franci elvetieni
In MAI 2014 Ungaria face acelasi lucru
In decembrie 2013 apare Directiva Europeana(care se aplica in maxim 2 ani) prin care bancile sunt obligate sa schimbe oricand moneda din contractele de credit
Instanta natională poate înlocui o clauza abuziva cu o dispozitie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părtile din contract si pentru a păstra valabilitatea acestuia, adauga CJUE
Putem trage o concluzie:procesele pe clauze abuzive se vor castiga mai usor in instante
Incredibil:Cum se justifică deputaţii care au iniţiat modificarea legii clauzelor abuzive în favoarea băncilor
ECONOMICA.NET a stat de vorbă cu o parte dintre iniţiatorii proiectului – cei pe care i-am găsit la telefon – despre situaţia actuală a proiectului şi despre intenţiile acestora. Am încercat să aflăm şi cine a venit cu ideea acestui proiect de lege şi cine stă în spatele modificărilor de la art. 13.
Gheorghe Emacu – 56 de ani, deputat de Iaşi, ales cu UNPR, afiliat la grupul parlamentar al PSD, doctor în drept din 2010, „ofiţer de comandă in instituţii de invăţământ militar, precum şi alte funcţii de conducere în cadrul Ministerului Apărării Naţionale”, înainte de 1989. A făcut şi Colegiul Naţional de Apărare
„Una e ce am propus noi şi alta e ce a ieşit în realitate”
G.E.: Eu am avut o discuţie şi cu Vali Steriu, colegul meu, care s-a ocupat îndeaproape de subiectul acesta, şi am înţeles că proiectul iniţiat de noi a fost drastic modificat în Senat, urmare a unor discuţii purtate, în principal, cu instituţiile bancare. În forma în care a ajuns acum, în opinia noastră nu mai poate fi promovat, adică nu mai poate fi susţinut. Una e ce am propus noi şi alta e ce a ieşit în realitate şi trebuie să ne revedem poziţia.
Reporter: Aş vrea să vă atrag atenţia că sunt nişte prevederi din forma iniţială a iniţiativei legislative, cea neamendată de Senat, în care spuneţi dvs că acele clauze care se referă la preţul contractului nu mai pot fi eliminate din contract, ci pot fi doar modificate, ceea ce este o noutate pentru legislaţia din România şi cea din Europa, pentru că prevederea contravine întregii jurisprudenţe europene…
G.E.: Noi o să vedem produsul Senatului, a ceea ce a rezultat în urma dezbaterilor de acolo şi în raport de aceasta o să ne poziţionăm. Dar din discuţiile despre care v-am vorbit ceva mai devreme, a rezultat această concluzie, că nu putem da curs mai departe acestui proiect.
Reporter: Deci, să ne aşteptăm ca, în perioada următoare, când se va dezbate la comisii şamd, iniţiatorii să meargă şi să spună că nu sunt de acord cu forma în care a ajuns proiectul?
G.E.: Să vedem ce putem să mai facem. Dar, în forma în care este el acum este una departe de ce ne-am dorit noi. Aşa că, sigur, vom rămâne în dialog, urmând să ajungă şi la noi proiectul aprobat, astfel încât să avem o bază de discuţii clară, oficială şi la momentul respectiv vom face ce va fi de rigoare.
proiectul a fost modificat de Senat în decembrie şi a ajuns imediat la Cameră, n.red.
Sorin Iacoban – 45 de ani, deputat PSD de Iaşi, inginer, doctorand la Facultatea de Mecanică – Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi; Domeniul: studiul materialelor; Teza de doctorat: „Cercetari asupra caracteristicilor mecanice şi fizico-chimice a unor biomateriale multicomponente utilizate in stomatologie”
„O să modificăm, nu o să o lăsăm aşa”
S.I.: Se pare că proiectul iniţial de lege nu era unul foarte OK, din ce ştiu eu s-a modificat la Senat prin amendare, prin urmare, Camera Deputaţilor merge pe ce ceea ce a trimis Senatul.
Reporter: Da, dar ştiţi cum s-a modificat la Senat, că au venit în Comisia juridică cei de la ARB, şi au depus amendamente, care au fost preluate de senatori.
S.I.: Da, da, invers, nu, nu, staţi un pic, au venit cei de la ARB cu amendamente. O să o reglăm la Cameră.
Reporter: De unde oportunitatea acestei modificări legislative, că şi în proiectul iniţial, cel neamendat de Senat, sunt mai multe prevederi care nu sunt în concordanţă cu legislaţia europeană (…)
S.I.: Din câte ştiu eu, comisia europeană dă o directivă acum, care apare într-o săptămână-două, prin care se reglementează genul ăsta de contracte. Aşa că eu cred că numai bine, cât discutăm noi la comisie şi cât mai stă în Cameră, să vedem foarte clar ce reglementează ultima, dar ultima, directivă europeană.
Reporter: Ştiţi cumva despre ce directivă europeană este vorba?
S.I.: Nu, mă informez şi vă sun înapoi.
S.I.: (revine) Nu e o directivă, e un dosar la Curtea europeană, pe o cauză din Ungaria şi are termen 30 aprilie.
Reporter: E aceea cu creditele în franci elveţieni, ştiu despre ce vorbiţi.
S.I.: Aşa, se pare că vor fi considerate clauze abuzive, şi atunci cu siguranţă că ne vom ghida după lucrul acesta.
Reporter: Dar până atunci noi avem o gerămadă de decizii de la Curtea de Justiţie a Unuiunii Europene, dl Iacoban. Avem foarte multe cazuri în care Curtea s-a pronunţat şi a spus că instanţele nu au voie să modifice clauzele contractuale, aşa cum spuneţi dvs. în proiectul iniţial de lege. Spuneaţi acolo că dacă instanţa constată că o clauză este abuzivă o poate modifica, dacă se referă la costul total al contractului, ceea ce în cazul băncilor înseamnă dobânzi şi comisioane. Ce spuneţi dvs. cu Ungaria e cam altceva. Directiva din care se trage legea 193/2000 este din 1993. Ce faceţi în continuare?
S.I.: O să modificăm, nu o să o lăsăm aşa.
Reporter: Inclusiv forma iniţială propusă cu art. 13, alin. 1?
Trebuie să avem o discuţie la grup şi o să spun ce putem să facem. Până atunci nu are rost să discutăm, pentru că s-ar putea să spun prostii şi nu vreau. O să vă informez.
Florin Iordache – 54 de ani, deputat PSD de Olt, inginer la bază, jurist din 2002. A făcut şi Colegiul Naţional de Apărare
„Nu ştiu exact cine a fost, de la cine a plecat ideea”
Reporter: Ce a stat la baza acestei iniţiative legislative?
F.I.: E de discutat. Forma aia oricum trebuie amendată. Au stat multe la bază. Ideea e că aşa cum a trecut de la Senat, clar trebuie amendată aici. Aştept nişte observaţii de la Ministerul Justiţiei, şamd.
Reporter: A trecut de Senat şi cu aviz negativ de la Guvern, şi de la celelalte comisii.
F.I.: Trebuie discutat. Aşa cum e, clar nu e bună.
Reporter: Totuşi, ştiţi că de la 1 octombrie 2013 această lege a mai fost încă o dată modificată, când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, mă rog, parte din el.
F.I.: Tocmai, eu ce spun? Aşa cum arată, clar nu e bună.
Reporter: Aveţi nişte prevederi în forma iniţială a proiectului, în care spuneţi că acele clauze referitoare la preţul contractului, ceea ce înseamnă în contractele bancare dobânzi şi comisioane, nu mai pot fi eliminate, ci doar modificate.
F.I.: Prietene, nu ştiu. Cum arată, clar nu e bună, ce să-ţi mai spun altceva. Nu intrăm în detalii că vorbim degeaba.
Reporter: Dar cine a lucrat cel mai mult la acest proiect?
F.I.: Multă lume, mulă lume. Dar nu înţelegi, că dacă nu e bună, ce să-ţi mai spun.
Reporter: Voiam să ştiu cine a fost cu ideea.
F.I.: Multă lume, nu ştiu exact cine a fost, de la cine a plecat ideea. Când faci un colectiv de 10 oameni, nu mai ştii cine a fost ăla primul.
Cristina Nichita – 49 de ani, deputat PSD de Iaşi, creatoare de modă sub brandul cu acelaşi nume.
„Suntem agresaţi de peste tot că am fi vrut să facem şi mai mult rău”
Reporter: Ce a stat la baza acestei iniţiative legislative, având în vedere că anul trecut a mai fost modificată această lege de la 1 octombrie 2013, când au intrat în vigoare mai multe prevederi din noul Cod de procedură civilă?
C.N.: Am venit în favoarea clauzelor consumatorilor, care sunt de neînţeles şi de cele mai multe ori sunt încălcate drepturile celor care contractează credite. Haideţi să facem altfel, în zece minuţele ajung în birou şi vă răspund corespunzător.
Ce se întâmplă, noi suntem agresaţi de peste tot, noi, iniţiatorii, cu acuze că am fi vrut să facem şi mai mult rău. Ceea ce trebuie să se înţeleagă, trebuie să se înţeleagă că la Senat au venit amendamentele ABR-ului, Asociaţia Băncilor din România (sic) şi pare-se că acele amendamente au trecut susţinute de senatorii noştri, de Senat, şi cumva iniţiativa noastră nu a mai rămas iniţiativa noastră. Cum bine ştiţi, Camera deputaţilor e cameră decizională, am vorbit cu domnul Duvăz şi cu ceilalţi colegi iniţiatori, şi noi urmează să amendăm din nou legea, pentru că forma la care ajunge la ora actuală la Camera deputaţilor nu face decât să îngreuneze soarta cetăţenilor care contractează credite.
Reporter: Vreau să vă atrag atenţia asupra unui articol (…) Art. 13 alin. 1. lit. A. Este vorba despre modificarea acelor clauze care se referă la preţul contractului. Legea actuală spune că clauzele se elimină din contract, nu există această prevedere care spune că se modifică clauze contractuale, pentru că ar fi împotriva jurisprudenţei europene.
C.N.: Neavând legea în faţă vorbim pe de rost. Cum ajung în faţa proiecţelului, vorbim şi dezbatem. Revin cu un telefon.
N-a mai revenit.
Cătălin Tiuch – 36 de ani, deputat PSD de Timiş, Director la firma „Catalin si Catalina”, absolvent de ştiinţe politice şi ştiinţe economice
„Sunt întrebări simple, dacă aş avea un răspuns, ar fi extraordinar”
C.T.: Sunt plecat într-o delegaţie parlamentară la Oslo, fiind membru al comisiei parlamentare de politică externă. Vineri vin acasă şi am stabilit o întâlnire, chiar pe acest subiect, cu organizaţii neguvernamentale şi cu oameni care au câştigat procese pe vechea prevedere legală, să îmi explice exact despre ce e vorba şi aş vrea să ne auzim după aceea.
Reporter: Eu scriu un articol pentru care am contactat toţi iniţiatorii legii şi, dacă vreţi să apară fără opinia dvs, se poate.
C.T.: Ar fi extraordinar dacă spuneţi că nu m-aţi găsit, dau o bere, dau un vin de Recaş, sunt deputat de Recaş, dau un vin de Recaş.
Reporter: Nu despre asta e vorba. Sunt întrebări simple despre proiect, îl susţineţi, nu-l mai susţineţi?
C.T.: Sunt întrebări simple, dacă aş avea un răspuns, ar fi extraordinar. Pe mine m-au contactat organizaţiile neguvernamentale, avocaţi şi alţi oameni implicaţi în litigii şi mi-au prezentat o faţă a proiectului pe care nu o cunoşteam. În momentul în care au venit colegii la mine şi mi-au prezentat acest proiect, mi s-a părut extraordinar. Acuma, după ce alegătorii din colegiul meu îmi prezintă alte feţe ale problemei, i-am rugat frumos să facem o întâlnire şi să stăm nu numai la telefon.
Reporter: Dar cine a fost cu iniţiativa acestui proiect. Ştiu că în Parlament vine cineva cu o idee, se discută, dar trebuie să vină cineva cu ideea, că nu se gândesc toţi parlamentarii deodată să facă o chestie.
C.T.: Dacă aş avea o listă în faţă, mi-ar fi OK, dar sunt în mijlocul unei discuţii în ambasada României la Oslo. Mi-e foarte greu să spun acum. Ar trebui să fie o semnătură principală pe acel proiect. Nici nu ştiu cine mai e iniţiator şi câţi mai sunt iniţiatori.
Valeriu Steriu – 49 de ani, deputat UNPR de Călăraşi, afiliat grupului PSD, doctor în agronomie. A făcut şi Colegiul Naţional de Apărare
“Suntem din zona PSD, nu e cazul să fie vreo favorizare a bancherilor”
Reporter: V-aţi uitat bine şi pe forma iniţială a proiectului, că sunt şi acolo nişte probleme?
V.S.: Da, noi am vorbit astăzi, iniţiatorii, să mergem pe două variante. Cea mai importantă este să facem o dezbatere cu consumatorii, ăsta a fost punctul de vedere pe care ni l-am propus iniţial, şi am vorbit cu preşedintele comisiei juridice ca primul lucru să fie o invitare a asociaţiilor de consumatori, şi să avem o variantă aşa cum ne-o dorim, pentru că, până la urmă, suntem toţi care mergem pe direcţia aceasta şi de acolo să plecăm cu amendamente care să vină pe o lege clară.
Mai există o opinie pe care mi-a spus-o o colegă. Faptul că intră în aplicare şi o directivă europeană din 30 aprilie. N-am foarte multe elemente acolo, urmează să o documentez.
Sau varianta cea mai simplă, care rezolvă tot, care, practic, ar fi închiderea legii, adică picarea ei în plen, are deja raport negativ la comisia de industrii.
Reporter: A avut aviz negativ cam de la toate comisiile.
V.S.: Da, şi de la guvern are aviz negativ. Intervenţiile din zona de Senat au fost cele care au alterat puternic, care, de fapt, ca să fiu foarte sincer, ne-au şi deranjat foarte mult, pentru că au fost destul de incorect aplicate.
Clauze abuzive în contractele de credit in 2014.Care sunt?
Clauza abuzivă reprezintă acel tip de clauză contractuală întalnită în mod preponderent în contractele-tip, prin care comerciantul unor servicii (de telefonie, bancare etc.) impune consumatorului asumarea unor obligaţii vădit prejudiciabile faţă de interesul său.
Clauza abuzivă este rar negociabilă şi poate privi unul din următoarele aspecte:
– penalităţi de întarziere la plată mai mari decât cele existente pe piaţă;
– comisioane şi dobânzi ascunse în formulări ample şi neclare;
– condiţii dezavantajoase în cazul încercării de a media vreun conflict legat de derularea contractului etc.
S-a mai afirmat că, de regulă, clauzele abuzive ar fi mijloace de apărare împotriva rău platnicilor şi modalităţi de control a comportamentului contractual al celui vizat.
O primă categorie de astfel de clauze se referă la posibilitatea băncii de a modifica, în mod unilateral, rata dobânzii. Dacă reglementările actuale impun băncilor obligaţia de a stabili în contractul de credit rata dobânzii datorată de împrumutat, în privinţa posibilităţii băncii de a modifica această dobandă, a procentului maxim până la care aceasta poate fi majorată, precum şi a evenimentelor care pot determina creşterea ratei acesteia, nu există niciun fel de prevederi. Din acest punct de vedere, ne aflăm în plin câmp de acţiune a libertăţii contractuale, astfel încât băncile „se văd obligate“ să-şi protejeze interesele, chiar dacă aceasta înseamnă încălcarea principiului „bunei-credinţe“, care trebuie să guverneze raporturile juridice dintre cele două părţi.
Prin urmare, băncile inserează în contracte clauze de genul: „În cazul în care intervine orice eveniment care face ca rata dobânzii de referinţă să nu mai fie disponibilă sau folosită de Banca (…), rata dobânzii va fi înlocuită cu o rată stabilită de bancă la unica sa discreţie“ sau „Banca are dreptul de a modifica rata dobânzii în funcţie de costurile resurselor de finanţare proprii“.
De asemenea, modalitatea de aducere la cunoştinţă împrumutatului a modificării unui element esential al contractului, cum este rata dobânzii, nu îmbracă, în cele mai multe dintre cazuri, forma prevăzută în contract. Astfel, deşi orice modificare a prevederilor contractuale trebuie să îmbrace forma scrisă (act adiţional la contract, semnat de ambele părţi), împrumutatul „acceptă“ ca modificarea ratei dobânzii să-i fie adusă la cunoştinţă „prin publicare pe site-ul băncii ori prin afişare la sediul sucursalelor băncii“, iar daca nu acceptă noua rata se „obligă“ să restituie băncii, în termen de cinci zile, toate sumele datorate în temeiul contractului, respectiv capitalul, dobânzile şi comisioanele neîncasate de bancă.
Dobânzi penalizatoare la limita legii
O alta clauză „consimţită“ de debitori se referă la plata unei dobânzi penalizatoare, datorată în situaţia în care debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile de plată. Unele bănci practică o dobândă penalizatoare în cuantum foarte ridicat (care poate merge până la 20%), pentru dobânda neachitată la termen. Acest procedeu, denumit în doctrina juridică anatocism (adică dobândă la dobândă), a fost interzis prin Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi abia ulterior aparent permis, prin Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligaţii băneşti, fără însă ca ultimul act normativ să stabilească un cuantum maxim al acestei dobânzi. Profitând de cadrul legislativ permisiv, dar şi de „libertatea contractuală“, băncile stabilesc o rată a dobânzii penalizatoare care depăşeşte, de regulă, rata dobânzii stabilite pentru rambursarea capitalului.
Asigurări de viaţă fără legatură cu riscurile contractului
O problemă delicată o ridică şi obligaţia asumată sau, mai corect, impusă împrumutatului de a încheia o poliţă de asigurare de viaţă, valabilă pe durata de derulare a contractului de credit, la o valoare egală cu valoarea creditului şi care este cesionată în favoarea băncii. Aceasta clauză, omniprezentă în contractele de credit întâlnite în practică, este „delicată“, deoarece ea nu este de natură să acopere niciun risc determinat sau determinabil, din prisma dreptului civil român actual, iar pentru cazul morţii debitorului, banca are la îndemână suficiente garanţii contractuale pentru a recupera sumele datorate de acesta în temeiul contractului de credit.
Un proiect al PSD depus in septembrie 2013 isi propune sa modifice legea clauzelor abuzive. Proiectul a trecut deja de Senat, cu amendamente depuse de Asociatia Romana a Bancilor (ARB).
NU ESTE INCA IN VIGOARE.TREBUIE SI SA TREACA SI DE CAMERA DEPUTATILOR
Proiectul spune ca instantele nu vor mai putea elimina clauzele contractuale care se refera la pretul contractelor – in cazul contractelor bancare, asta inseamna dobanzi si comisioane -, ca actiunile pentru eliminarea clauzelor abuzive vor putea fi initiate doar de catre presedintele ANPC, in timp ce drepturile asociatiilor vor fi limitate drastic. De asemenea, toti consumatorii care vor sa dea banca in judecata vor trebui sa vina la Bucuresti, la tribunalul specializat, chiar daca locuiesc in Pitesti sau Dorohoi. Totodata, conditiile in care o clauza va putea fi declarata abuziva sunt inasprita, fiind necesara analiza cumulativa a mai multor criterii.
Ce lege se modifica
Legea 193/2000, derivata dintr-o directiva europeana, a fost introdusa intr-o forma primara in timpul mandatului de premier a lui Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale de dupa 1989.
Actul normativ relgementeaza contractele incheiate intre comercianti (numiti profesionisti, mai nou) si consumatori si contine o serie de prevederi pe care instantele si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor se bazeaza cand decid daca o clauza contractuala este sau nu abuziva.
De la 1 octombrie 2013, au intrat in vigoare noi articole la aceasta lege (12 si 13), care dau o greutate mai mare unei decizii judecatoresti. Daca pana acum se judeca de la caz la caz, legea spune ca anumite sentinte capata un caracter universal si se vor aplica pentru toti consumatorii care au incheiat un contract cu un profesionist, daca acel contract are caracter preformulat – la initiativa ANPC si a asociatiilor de consumatori.
Modificarea iminenta a legii odata cu noul Cod de procedura civila, prin care a fost desavarsita integrarea in legislatia nationala a Directivei 13 din 1993, obligatorie inca din 2007, a pus pe jar comunitatea bancara, lovita in ultimii ani de un numar ridicat de reclamatii si procese pe clauze abuzive – practic, pe legea 193 s-au castigat procesele initiate de clienti si ANPC.
Prin Asociatia Romana a Bancilor (ARB), bancherii au facut un lobby eficient la Guvern, Banca Nationala si Fondul Monetar International pentru a intarzia intrarea in vigoare a modificarilor legislative.
In cele din urma, acestora li s-a facut concesia infiintarii unui tribunal specializat la Bucuresti care sa judece acest tip de cauze – inca nefunctional.
După ce s-a implicat activ în amânarea aplicării unor prevederi din legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, FMI cere acum mare atenţie în judecarea proceselor care implică contractele bancare.
„Riscul de instabilitate financiară care decurge din Codul de procedură civilă recent adoptat trebuie să fie atenuate.
Punerea în aplicare a noului cod de la 1 octombrie 2013 a creat anumite interpretări ale prevederilor privind clauzelele abuzive care, odată aplicate la contractele din sectorul financiar, ar putea duce la interzicerea unor dobânzi, decizii cu impact retroactiv, și procese de tip class action în ceea ce privește prevederile contractelor de împrumut”, se arată în raportul staff-ului FNI.
De ce nu ne spune direct „consumatorii ar trebuie sa piarda toate procesele impotriva bancilor” precizeaza avocatul Coltuc Marius Vicentiu
De la 1 octombrie 2013, legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori a fost modificată, fiind astfel finalizată cu o întârziere de aproape şapte ani implementarea obligatorie a Directivei Europene 13/93.
Noile prevederi spun că o clauză dintr-un contract preformulat declarată ca fiind abuzivă va fi eliminată din toate contractele profesionistului care a propus aceste contracte, la iniţiativa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a unei asociaţii de consumatori semnificativă ca dimensiune.
În cazul băncilor, cei mai vocali profesionişti la adresa acestei modificări legislative, clauzele cel mai frecvent atacate în instanţă sunt cele referitoare la dobânzi şi comisioane. FMI spune că tribunalul specializat ce va prelua aceste speţe trebuie să judece în conformitate cu spiritul legii, din moment ce litera legii este foarte dură cu profesioniştii care utilizează astfel de clauze, pentru a preveni instabilitatea unor bănci.
„Aceste interpretări au fost deja sancționate în anumite cazuri judecate la instanțele inferioare, și ar putea deveni o sursă de instabilitate pentru unele bănci.
Pentru a evita astfel de cazuri, autoritățile pun în funcţiune un nou tribunal specializat în București, pentru a asigura un cadru armonizat de aplicare a acestor dispoziții, în conformitate cu spiritul legii”, se mai arată în raport.
Experţii FMI susţin că doar instanţele inferioare au luat decizii prin care să fie eliminate costuri contractuale pe motiv de abuz. Însă, în cazul băncilor care au un număr semnificativ de procese pe rolul instanţelor, deciziile defavorabile au venit inclusiv de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa cu cel mai înalt grad din România – chiar dacă nici aceasta nu a putut prezenta o jurisprundenţă coerentă în cazul unor instituţii financiare.
De la 1 octombrie 2013, ANPC a iniţiat deja mai multe acţiuni împotriva unor profesionişti. În acest moment, ANPC are trei litigii cu Banca Comercială Română la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, şi câte unul cu Raiffeisen Bank, OTP Bank, Alpha Bank, Volksbank, Banca Românească, Bancpost, Credit Europe şi Vodafone. Niciunul dintre dosare nu are încă termenul de judecată afişat.
Consumatorii de asemenea au intentat peste 1000 de procese de la 01.01.2014 semn ca problema clauzelor abuzive este departe de a fis rezolvata
Unde este respectarea independentei justitiei?Unde sunt protejate milioanele de consumatori cu credite la banci?Ce rol are Romania in fata FNI in problema clauzelor abuzive?Nu ar trebui sa ne asteptam la faptul daca se castiga procesele initiate de catre ANPC sa nu modifice toate contractele din cauza FNI?
Sunt cateva intrebari la care dorim sa stim raspunsul
„Mi se pare de bun-simt, in temeiul legii, sa notific instantele, printr-o procedura pe care nu o discut eu acum, s-au invocat mai multi termeni juridici, sa se inteleaga juristii, in mod cert ai mei sigur au inteles si vor folosi terminologia care trebuie, pentru ca altfel nu
castigam de cinci ori mai multe procese decat am pierdut. Vom incerca sa convingem instanta ca nu numai pentru persoanele pentru care am intervenit in justitiei trebuie facuta dreptatea, ci pentru toti cei care au clauza in contract la profesionistul respectiv”, a declarat presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), Bogdan Nica, la finalul conferintei Mediafax Talks about Competition vorbind despre Romanian International Bank
1. Clientii: mentinerea in mod ilegal a cuantumului dobanzilor, in conditiile in care toti avem stabilita in contracte dobanda in functie numai de cotatia EURIBOR/ROBOR/LIBOR in conditiile in care aceste cotatii au scazut asa cum au fost publicate pe site-urile oficiale”
Banca: formula de calcul a dobanzii este reprezentata de indicele de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR la care se adauga marja fixa a bancii. Valoarea marjei bancii este formata din diferenta dintre dobanda dvs. si valoarea indicelui de referinta. OUG le da voie sa faca lucrul asta: banca poate introduce o marja fixa.
2. Clientii: comunicarea cu mai putin de 24 ore inainte de momentul intalnirii a unor draft-uri de AA prin posta electronica numai unui nr restrans de clienti
Banca: suntem in termmenul legal de 90 de zile
3. Clentii: neimplementarea in mod corect a dispozitiilor OUG in AA
Banca: am respectat cu rigurozitate prevederile legale
4. Clientii: stabilirea in mod abuziv si aleatoriu a unei marje in conditiile inexistentei acesteia in contractele cadru
Banca: dobanda se calculeaza in functie de EURIBOR/ROBOR/LIBOR la care creditorul poate adauga o marja fixa pe toata durata derularii contractului. Elementele care intra in formula de calcul a variatiei dobanzii si valoarea acestora sunt afisate pe site si la toate punctele de lucru.
5. Clientii: intraducerea in mod abuziv a unor comisioane neexistente in contractul cadru
Banca: AA reglementeaza doar comisioanele prevazute la art 36 din OUG (comision de administrare, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, penalitati si un comision unic pt servicii prestate la cererea consumatorului). Aceste comisioane se regeseau si in contractul cadru.
6. Clientii: incercarea de inducere in eroare a clientilor RBS in legatura cu comisionul de gestiune care in abordarea RBS este considerat acelasi cu comisionul de administrare.
Banca: termenii „gestiune” si „administrare” sunt sinonimi. Banca presteaza activitati de monitorizare permanenta a creditului in prisma implinirii sau neimplinirii de catre imprumutat a obligatiilor contractuale.
7. Clientii: comunicarea la numeroase petitii facute in mod individual de catre clientii bancii a unor raspunsuri neprofesionale care nu au legatura cu solicitarea efectiva.
Banca: banca a raspuns de o maniera profesionista tuturor reclamatiilor
8. Clientii: mentinera in mod ilegal a unor clauze declarate ca fiind abuzive atat in legislatia aplicata cat si de autoritatile competente (ex: art. 44., 4.5, 4.6… dn contractul cadru)
Banca: aceste articole au fost reglementate in contract cu respectarea legislatiei in vigoare la acea data. Acum sunt sunt reglementate prin AA respectand OUG.
ProCredit Bank a semnat joi un contract de credit sindicalizat in valoare de 37 milioane euro cu un consortiu de banci comerciale internationale condus de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), pentru finantarea IMM-urilor si a producatorilor agricoli.
„Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost aranjorul acestei tranzactii si de asemenea participant cu 15 milioane euro. Ceilalti membrii ai consortiului sunt banci comerciale internationale”, a anuntat banca.
Imprumutul are o maturitate maxima de 4 ani, va fi acordat in 2 transe si va fi utilizat pentru dezvoltarea operatiunilor de creditare pentru clientii bancii, atat IMM-uri, cat si producatori agricoli.
„Fondurile obtinute vor fi folosite pentru a creste portofoliul nostru de credite pentru micii intreprinzatori si producatori agricoli. Intentia noastra este sa-i sustinem si sa facilitam accesul la servicii financiare si acelor clienti care sunt in general ignorati de alte banci comerciale”, a declarat Marius Sindile, director executiv finante la ProCredit Bank.
Porsche Bank a reusit sa scoata pe piata unul din cele mai bune credite auto, din punct de vedere al costurilor. Insa, lectura contractului reduce destul de mult entuziasmul initial, deoarece o serie de clauze contractuale diminueaza atractivitatea ofertei.
Porsche Bank figureaza pe primele locuri in tabelele comparative cu credite auto DAE la creditele in euro trece cu putin de 11%. Produsul este extrem de avantajos, numai daca tinem cont ca alte banci ofera credite cu garantie imobiliara la acest cost.
Dobanda fixa se poate modifica
Impresia buna pe care o face oferta initiala este insa afectata de clauzele contractuale. Modul de ajustare a dobanzii ridica semne de intrebare. Mai intai, contractul prevede ca rata dobanzii este fixa, pentru ca in alineatul urmator, sa se precizeze ca banca isi rezerva dreptul de a putea revizui rata dobanzii, in conditiile permise de lege, in functie de evolutia pietei financiar-bancare, precum si in functie de modificarile reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei.
Admite în parte cererea formulată de petentul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Brașov în contradictoriu cu intimații MKB Romexterra Bank SA, prin MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Brașov, SC Corporate Recovery Management SRL și Mușat Izabela Mariana. Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Mușat Izabela Mariana.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0016825/16.05.2010 întocmit de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu-Brașov. Constată că dispozițiile art. 3 pct. 3.1.lit. a, art. 3 pct. 3.1. lit. d, art. 4 pct. 4.1 lit. h, art. 6 pct. 6.1. liniuța a IV-a, art. 10 pct. 10.2. din contractul de credit nr. 131/07.02.2008 reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Constata ca fapta intimatei MKB Romexterra Bank SA, prin MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Brașov de a insera clauze abuzive în contractul de credit nr. 31/07.02.2008 încheiat cu intimata Mușat Izabela Mariana întrunește elementele constitutive ale contravenției prevazută de dispozitiile art. 16 al. 1 raportat la art. 1 al. 1 și 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Dispune modificarea contractului de credit nr. 21/07.02.2008, în sensul înlăturării acestor clauze, iar în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii variabile, stabilirea procentului de dobândă în baza unei formule în funcție de un indicator de referință cuantificabil public, obiectiv și precis, sub sancțiunea de daune în valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere În temeiul dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, dispune aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în valoare de 1000 lei intimatei MKB Romexterra Bank SA, prin MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Brașov. Respinge cererile formulate de petent privind păstrarea procentului de dobândă de 6,95 % pe an pe toată perioada de derulare a creditului, așa cum este stabilit în contractul inițial și restituirea sumelor achitate în plus de către consumator, precum și dobânda legală pentru perioada respectivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Marfin Bank, sucursala din Romania a Bancii Populare din Cipru (Laiki Bank), institutie financiara care se va desfiinta ca urmare a intelegerii cu partenerii europeni, are o pozitie financiara solida, sustine Nicolae Cinteza, seful Directiei Supraveghere din Banca Nationala a Romaniei (BNR).
„Banca locala nu are nicio problema si isi poate sustine activitatea pe cont propriu. Din informatiile noastre se discuta o vanzare a subsidiarelor din afara Ciprului, iar filiala din Romania se afla pe lista si ar putea fi vanduta rapid, existand si un potential cumparator interesat”, a declarat Cinteza, citat de Ziarul Financiar.
Conform intelegerii aprobate de guvernantii de la Nicosia cu creditorii europeni, Banca Populara din Cipru (Laiki Bank) va fi inchisa, insa depozitele mai mici de 100.000 de euro vor fi transferate catre cea mai mare banca cipriota, Bank of Cyprus.
Cipru va primi prima transa din imprumut in luna mai
In plus, cele care depasesc aceasta suma vor fi considerate drept active toxice si vor fi transferate intr-o structura de tip „bad bank”. Ele insumeaza 4,2 miliarde de euro si, cel mai probabil, vor fi folosite in totalitate pentru salvarea tarii.
In plus, tot conform acordului, depozitele mai mari de 100.000 de euro de la Bank of Cyprus vor fi taxate cu 30%.
Ce s-ar putea intampla cu Marfin Bank Romania
Cinteza a sugerat ca Marfin Bank ar putea prelua sucursala din Romania a Bank of Cyprus.
Insa potrivit unor surse, una dintre bancile prezente pe piata locala ar fi interesata de o eventuala preluare a Marfin Bank Romania. Pe de alta parte, inca de la inceputul anului au circulat informatii potrivit carora si sucursala Bank of Cyprus ar fi fost scoasa la vanzare in contextul in care banca-mama se confrunta cu presiuni crescande inca de anul trecut.
Seful Supravegherii din BNR spune ca, in conditiile in care Marfin Bank Romania este solida din punct de vedere financiar, nu are rost o discutie despre desemnarea unui administator delegat si cu atat mai putin despre activarea instrumentului bridge bank destinat salvarii unei banci intrate in deriva.
Am o problema cu un credit de nevoi personale la Librabank facut pe persoana juridica ( cabinet medical) care in momentul in care l-am facut avea dobanda fixa. Ulterior am fost contactat de reprezentantii bancii acestia explicandu-mi ca trebuie semnat un act aditiona pentru a trece la dobanda variabila. La intrebarea mea daca este obligatoriu acest act ei au spus ca nu dar ca se considera ca citez „stric relatia cu banca” daca nu il semnez. Am refuzat sa semnez acest act aditional.
La aproximativ o luna de la intamplarile de mai sus am fost din nou contactat de reprezentatii bancii sus numite care mi-au explicat ca banca poate cere conform contractului toti banii anticipat inapoi, lucru care il va si face daca nu semnez actul aditional de trecere la dobanda variabila. In caz contrar reprezentatntii bancii mi-au adus la cunostinta ca voi fi executat in vederea recuperarii creantei.
Din contract mie personal imi reiese doar faptul ca banca are dreptul sa ceara anticipat banii doar in anumite situatii speciale..cum ar fi neplata ratelor, ceea ce nu a fost cazul niciodata la mine.
Mi se pare destul de josnica incercarea celor de la Librabank sa imi impuna un act aditional care le va permite sa-mi mareasca dobanda dupa bunul lor plac.
Ce parere aveti? S-a mai izbit cineva de situatia asta? As dori sa ma ajutati cu un sfat ce decizie sa iau in privinta creditului
Clienţii nu trebuie să se lase descurajaţi de presiunile puse asupra lor! Banca poate fi chemată în judecată chiar dacă consumatorul a semnat contractul ce conţine clauze abuzive
Paşii sunt uşor de parcurs, fiind nevoie ca, după câştigarea procesului, petentul să se adreseze unui executor pentru a i se restitui banii plătiţi pe comisioanele percepute abuziv
Litigiul poate fi iniţiat şi în faza de executare silită a imobilului ipotecat, prin contestarea executării sau a solicitării suspendării acesteia
Persoanele care au observat în contractele de împrumut încheiate cu băncile existenţa unor clauze abuzive, precum perceperea unor comisioane de risc sau de administrare, trebuie să se adreseze urgent instanţelor, existând şanse imense de a câştiga procesele, a declarat ieri avocat Marius Vicenţiu Coltuc, reprezentantul C.A. „Coltuc”, precizând că dintre cele aproximativ 3.000 de procese iniţiate în toată ţara, faţă de şapte bănci, doar 22 au fost câştigate de acestea.
„Oamenii nu trebuie să fie descurajaţi de presiunile care se fac asupra lor. Procedurile sunt extrem de simple, putând fi iniţiate şi în cazul în care banca a trecut la executarea silită a imobilului ipotecat. Toate căile trebuie parcurse, chiar dacă împrumutatul a semnat contractul sau actul adiţional ce conţine clauzele abuzive”, a precizat av. Coltuc.
În ceea ce priveşte paşii de urmat, acesta a explicat că persoana împrumutată se poate adresa instanţei, iar după obţinerea unei sentinţe definitive şi irevocabile ar trebui să se adreseze executorului judecătoresc pentru executarea silită a băncii.
În cazul în care banca a cesionat creanţa şi s-a ajuns în faza de executare silită, împrumutatul se poate adresa instanţei pentru a contesta executarea sau a cere suspendarea acesteia.
„Dacă în cazul iniţierii procesului pentru scoaterea din contract a clauzelor abuzive şi a cererii de restituire a sumelor percepute abuziv, clienţii băncilor au câştigat în 90 la sută dintre litigii, situaţia este puţin mai sumbră în cazul executărilor”, a mai spus avocat Coltuc.
„Doar 10% dintre procese au fost câştigate de clienţi şi asta doar în cazul în care apărătorii împrumutaţilor au descoperit greşeli ale executorilor judecătoreşti. (…) Sunt insuficiente procesele derulate până acum pentru a determina autorităţile să ia măsuri”, a explicat avocatul.
Acesta a menţionat că, în paralel cu derularea procesului, este indicat ca împrumutatul să-şi plătească ratele, urmând ca diferenţele percepute abuziv prin diferite comisioane să-i fie restituite la finalul procedurilor judecătoreşti.
Cele 3.000 de procese au fost iniţiate împotriva băncilor Volksbank, BCR, OTP, Piraeus, Banca Transilvania, Bancpost şi UniCredit Ţiriac.
Care sunt comisioanele percepute abuziv
Potrivit datelor furnizate de Casa de Avocatură „Coltuc”, băncile au perceput diferite comisioane abuzive, precum comisioane de administrare, de rezervă sau de risc. „Banca a prevăzut comision de risc asupra creditului, comision care este ilegal şi care trebuie restituit, chiar dacă banca se apără invocând că acest comision este perceput pentru a elimina riscul dat de portofoliul de clienţi sau credite neprofitabile”, a declarat ieri Anca Margineanu, colaborator al C.A.COLTUC, explicând că aplicarea acestui comision înseamnă că nu banca îşi asumă riscul, ci împrumutaţii care plătesc la timp. „Mai mult, contractul este un credit ipotecar, ceea ce înseamnă că acest contract este dublu garantat. Faptul că acest comision este stabilit printr-o clauză abuzivă rezultă şi din faptul că, deşi clienţii îşi îndeplinesc obligaţiile, acest comision nu li se restituie, fiind înregistrat de bănci drept venituri din dobânzi”
Un alt comision perceput abuziv este cel de urmărire a riscurilor, calculat la valoarea iniţială a creditului, nu la sold, aşa cum ar trebui. „De exemplu, un comision lunar de 0,35% reprezintă un comision anual de 4,2%, ceea ce poate fi uneori un cost mai mare chiar decât costul cu dobânda. Este evident că ne aflăm în prezenţa unui alt tip de dobândă mascată, disimulată sub denumirea de comision. De aceea, toate argumentele relative la comisionul de administrare sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul acestui tip de comision”, a precizat av. Ioana Sturza, colaborator al aceleiaşi C.A.COLTUC, precizând că nici acest comision nu este returnat de bancă la achitarea integrală a împrumutului, nici măcar în cazul în care consumatorul a fost bun-platnic şi nu au existat incidente pe tot parcursul contractului.
Altfel spus, chiar în situaţia în care consumatorul îşi îndeplineşte întocmai obligaţiile de plată, băncile se vor îmbogăţi „fără justă cauză în defavoarea clienţilor care, cu toate că şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, vor plăti lunar un comision de urmărire a riscului, fără ca riscul să fie materializat”.
ING BANK Sediu Social Cladirea Crystal Tower, Bulevardul Iancu de Hunedoara 48, Sect.1 Bucuresti
La nivelul Municipiului Bucuresti, se regasesc de asemenea putine procese inregistrate avand ca obiect clauzele abuzive inserate in contractele de credit.
UNICREDIT TIRIAC BANK SA Sediu Social: Bd. Expozitiei Nr.1F, Sect 1, Bucuresti,
La nivelul Mun. Bucuresti, cu precadere in sect. 1 Bucuresti (sediul central al Bancii), actiunile in constatarea clauzelor abuzive sunt relativ reduse ca numar in comparatie cu celelalte banci. De asemenea, putinele cereri de chemare in judecata impotriva Unicredit Tiriac Bank la nivelul Mun. Bucuresti sunt respinse de catre instanta ca fiind neintemeiate.
In ceea ce priveste banca Raiffersen Bank SA, instanta admite actiunile in sensul anularii clauzelor contractuale referitoare la posibilitatea bancii de a modifica oricand in functie de evolutia pietei financiare a dobanzii, spetelor si comisioanelor pentru serviciile prestate, in functie de costurile bancii si de evolutia ratelor de dobanda pe piata financiar bancara, clauze cuprinse la capitolul “dobanzi, comisioane si spete” din conditiile generale ale contractului de credit. Contractele standard incheiate de catre Raiffeisen cu consumatorii contin de cele mai multe ori comisioane de administrare. In situatiile in care se admit actiunile impotriva Raiffeisen, daca contractile contin clauze abuzive, Bancile sunt obligate de catre instanta la recalcularea dobanzii retroactive, de la data incheierii contractului de credit, in functie de valoarea indicelui de referinta aferent fiecarei monede in care s-a facut imprumutul.
De asemenea, banca e obligata sa actualizeze dobanda perceputa conform evolutiei indicelui de referinta Libor in cazul in care creditul este luat in CHF.
Contractele de credit incheiate de catre imprumutati cu Piraeus Bank Romania contin de asemenea clauze abuzive, cele mai multe referitoare la marja bancii care are caracter variabil si posibilitatea modificarii dobanzii de catre banca, conform deciziei acesteia. In
unele contracte se mentioneaza ca dobanda este variabila in functie de evolutia pietei financiar bancare si/sau a costului finantarii si gestionarii creditului. Exista actiuni admise de catre instantele de judecata avand ca obiect declararea nulitatii absolute a clauzei contractuale care prevede obligatia imprumutatului de achitare a unui commision unic de acordare in cuantum de 1 % din soldul creditului. De asemenea, au existat pe rolul instantei si cereri de chemare in judecata avand ca obiect declararea clauzei care prevede perceperea comisionului de reesalonare/restructurare credit ca fiind abuziva si ilegala, motiv pentru care Piraeus bank a fost obligata la restituirea acestuia si exonerarea pe viitor de la plata lui.
In cazul contractelor de credit incheiate de catre imprumutati cu Volksbank, clauzele contractuale abuzive cel mai des intalnite sunt cele care revad dreptul bancii de a percepe comisionul de risc/comision de administrare. Acesta este ilegal si abuziv perceput de catre banca, instanta urmand a sanctiona cu nulitatea absoluta aceste clauze. De asemenea, imprumutatii obtin restituirea comisionului platit catre Banca de la data incheierii contractului de credit pana in prezent, iar pentru viitor acestia sunt exonerati de plata, intrucat e eliminata din contract clauza contractuala aferenta.
Instantele impun in sarcina bancii ob,ligatia de a reface graficele de rambursare. Inca o clauza abuziva intalnita in aproape toate dosarele in care imprumutatii actioneaza in instanta impotriva bancii este clauza care prevede posibilitatea acesteia de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii.
Buna ziua. Am doua contracte de credit la Emporiki Bank,actuala Credit Agricole Bank,contractate unul in 2009 si unul in 2010. Am comision lunar de gestionare a creditului de 0.20%la soldul creditului. Se incadreaza la clauze abuzive.? Plus un comision de asigurare de viata din nou calculat la soldul creditului. Am bazele unei renegocieri a contractului sau actionarea in judecata. Va multumesc anticipat pt raspuns.
RASPUNS
Exista clauze abuzive si in CONTRACTE Emporiki Bank
Obiect:actiune in raspundere contractuala clauze abuzive CEC- CLAUZE ABUZIVE CEC
Ora estimata:
Complet: Amanare pronuntare – CIVIL
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: În baza art.1085 Cod proc. civ.; Admite cererea de reexaminare formulată de Barbu Mariana. Anulează încheierea de şedinţă din 05.06.2012 dată în dosarul nr. 16219/288/2011 al judecătoriei Rm. Vâlcea, prin care a fost sancţionată cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei. Admite cererea formulată de reclamanţi. Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamantului Toader V Nicolae suma de 5.232,03 lei şi reclamantului Toader N Nicolae suma de 22.091,26 lei. Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamanţilor suma de 3.625,36 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.12.2012.
Document:
Referitor la contractele de credit incheiate de catre consumatori cu BCR, unele dintre acestea contin clauze contractuale care impun in sarcina imprumutatului plata unui comision de administrare sau comision de urmarire riscuri, precum si plata unui comision de acordare.
Dobanda de referinta dintr-un contract de credit al Bancpost, precum si comisionul de administrare perceput la soldul creditului sunt clauze abuzive si trebuie eliminate din contract iar clientul despagubit, a decis ieri printr-o sentinta irevocabila Tribunalul Timis.
Tribunalul Timis, solutie irevocabila in favoarea unui client al Bancpost privind clauzele abuzive din contractul de credit ipotecar, din 04.02.2014:
Solutia pe scurt: Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv:
Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora.
Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora.
Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.
Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014.
Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
BANCA TRANSILVANIA SA Sediul Social: Cluj-Napoca, str. Gh. Baritiu, nr. 8, jud. Cluj
Impotriva bancii sus mentionate nu au existat numeroase cereri de chemare in judecata avand ca obiect constatarea caracterului abuziv si nulitatea absoluta a clauzelor inserate in contractul de credit.
– Banca Comercială Română, cu două litigii – dosarul 317/3/2014 cu obiectul obligaţia de a face clauze abuzive şi 37822/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– OTP Bank – dosarul 5410/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– Raiffeisen Bank – dosarul 316/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– Volksbank România – dosarul 36773/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– Banca Românească – dosarul 36772/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
+ Credit Europe Bank IFN – dosarul 314/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
Astazi la sediul BNR are loc un seminar pe tema consecintelor juridice ale modificarilor aduse la Legea 193/2000, care ar putea obliga bancile sa renunte exhaustiv la caluzele abuzive din contractele de credit. Programul anuntat de BNR sugereaza o dezbatere intr-un singur sens, in apararea bancilor, intrucat lectorii invitati fac parte din sistemul bancar sau din organizatii care lucreaza pentru sistemul bancar.
Discutia:Banca Italo Romena,BRD,BCR
Nici un reprezentant al clientilor nu a fost invitat la evenimentul care dezbate clauzele abuzive din contractele de credit
Ce este o clauză abuzivă?
Legea obligă comercianţii să aibă „clauze contractuale clare ce pot fi intelese pe deplin, iar pentru înţelegerea lor sa nu fie necesara o specializare anume.
De aici se ajunge la aceasta situatie prin care comerciantii nu se supun totdeauna acestei prevederi, mai ales când domeniile lor de activitate implică costuri.
Avocat banci, clauze abuzive in contracte bancare
Clauzele abuzive pot fi eliminate din toate contractele incepand cu 1 Octombrie 2013, prin modificarea Legii 193/2000. Contractele de credit, contractele de telefonie mobila sau fixa si chiar si cele de furnizari servicii electrice, gaz, etc. POT contine clauze abuzive si pot fi ELIMINATE.
Sfarsitului clauzelor abuzive din contractele cu consumatorii – De la 1 Octombrie 2013 – pot începe procesele pentru denunţarea clauzelor abuzive din toate contractele.
Ce este o clauză abuzivă?
Legea obligă comercianţii să aibă „clauze contractuale clare ce pot fi intelese pe deplin, iar pentru înţelegerea lor sa nu fie necesara o specializare anume.
De aici se ajunge la aceasta situatie prin care comerciantii nu se supun totdeauna acestei prevederi, mai ales când domeniile lor de activitate implică costuri.
Cum s-a ajuns la contractele de adeziune? In momentul in care comerciantul sau furnizorul inchide multe contracte, pentru profiatabilitate si eficientizare a muncii se redacteaza un singur contract ce este prezentat direct consumatorului spre semnare, fara posibilitatea negocierii.
Trebuie sa retinem faptul ca nu sunt nule sau interzise contractele de adeziune insa atunci cand acestea contin clauze abuzive pot fi si anulate si modificate. Potrivit principiilor „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”, daca in contractul dvs. exista o asemenea notiune, atunci puteti fi siguri ca va aflati in fata unor prevederi abuzive.
Ceea ce trebuie sa retina in special consumatorii este faptul, ca prin modificarea Legii 193/2000, nu se apara doar interesul celor care au contracte bancare, ci in general cei care se afla in desfasurarea unui contract, de orice natura, intre un comerciant sau furnizor si un consumator. In afara de clauzele arhicunoscute din contractele de credit si anume –
a) comisionului de acordare
b) comisionului de gestiune
c) comisionului de risc
d) comisionului de transformare
e) STABILIREA MARJEI DE CALCUL dupa formula DOBANDA DE LA DATA INCHEIERII CONVENTIEI MINUS INDICELE DE REFERINTA DE LA ACEASTA DATA , mai exista si contractele cu clauze abuzive incheiate intre furnizorii de telefonie, energie electrica, etc.
In urma mai multor amanari, de aceasta data, Guvernul chiar a pus “piciorul in pragul bancilor”si nu a mai blocat printr-o oug, punerea in aplicare a urmatorului text de lege :
“Art. 38. – Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
2. Articolul 13 din legea 193/2000 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 13. – (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16. (3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit. (4) Hotărârea este supusă numai apelului.” 3. În tot cuprinsul legii, termenul „comerciant” se înlocuieşte cu termenul „profesionist”.”
Prin urmare, perioada cea mai buna pentru actionarea in instanta este, acum, moment in care avem o lege ce este data in favoarea cetateanului si nu a bancii.
Dupa cum am amintit si mai sus, aceste modificari nu sunt aplicabile doar contractelor bancare, spre exemplu daca exista in orice tip de contract, o clauza care se incadreaza in dispozitiilor legii 193/2000 si avem suspiciunea ca aceasta ar putea fi abuziva, putem a o supunem atentiei ANPC si in cele din urma direct instantei de judecata.
Trebuie sa avem in vedere faptul , ca se preconizeaza o modificare la legea fundamentala a sistemului juridic, prin care urmeaza sa se infiinteze un nou TRIBUNAL de sine statator, comercial, care va judeca cu precadere aceste litigii.
Ca si exemplu clar de clauza abuziva in cazul altor tipuri de contracte, ne putem raporta la taxa de reziliere a contractului de furnizare servicii, care de multe ori este mai mare decat abonamentul in sine contractat, ori se cunoaste ca aceasta taxa nu este adusa niciodata in discutie la momentul semnarii si da, poate influenta decisiv la semnarea contractului. Luam exemplul prin care avem un abonament la o companie de telefonie mobila de 100ron/luna iar dupa 11 luni dorim rezilierea, iar taxa aplica de multe ori poate fi chiar 2400 ron adica dublul abonamentului contractat, ori o asemenea clauza nu poate fi decat abuziva si in afara ordinii de drept,iar cei interesati si cu siguranta prin aceasta situatiie trec tot mai multi, vor dori anularea acestor clauze si evident restituirea sumelor platite abuziv.
In urma intrarii in vigoare a acestei prevederi din legea 193, procesele in instanta nu doar ca vor fi o chestiune la care vor apela toti imprumutatii si nu numai, dar se va transforma intr-o obsesie nationala, verificarea contractelor de credit.
Ceea ce este de recomandat pentru toti imprumutatii si in general pentru ceilalti consumatori, daca observa ca desfasurarea contractului devine tot mai oneroasa, atunci sa se adreseze specialistului, in speta avocatului pentru o analiza amanuntita a respectivei conventii.
Potrivit articolul 4 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligatiile părţilor.
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
1) dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
2) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
3) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care banca nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
4) dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
5) dau dreptul băncii să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
6) dau dreptul băncii să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
7) dau dreptul exclusiv băncii să interpreteze clauzele contractuale;
8) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
9) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă;
10) restrăng sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile in care:
– banca modificat unilateral clauzele prevăzute la clauza 5);
– banca nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– banca a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;
11) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a bănciii privind utilizarea produselor şi serviciilor;
12) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legalăa sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
13) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;
14) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
15) interzic consumatorului să compenseze o datorie către bancă cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra băncii;
16) prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
17) permit băncii obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, in cazul neexecutării contractului de către bancă;
18) dau dreptul băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
19) dau dreptul băncii să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Cititi contractul cu Exim Bank prin prisma celor scrise mai sus.
Dupa ce in vara guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara ca, intr-un stat de drept, consumatorii care au semnat contractele de credit care contin clauze abuzive trebuie sa si le asume, acum acesta a venit cu o declaratie ceva mai nuantata, desi precizeaza ca pozitia BNR nu s-a schimbat.
„Pozitia BNR nu a fost impotriva clauzelor abuzive si a scoaterii lor din contractele de credit. Si nici a mea, personal. Nu uitati ca acea lege privind clauzelor abuzive din anul 2000 (Legea 193/2000, n.r.) a fost semnata de mine, ca din 2007 sau 2008 incoace, noi, la BNR, am vorbit de multe ori de clauze abuzive”, a declarat Isarescu intr-o conferinta de presa.
În 2010, OUG 50, aşa-numita Ordonanţa creditelor, le-a permis românilor să depună plângeri la Protecţia Consumatorilor sau să cheme în instanţă băncile, din cauza clauzelor abuzive din contracte. Legea nu s-a aplicat decât câteva luni celor care aveau credite în
derulare, fiind ulterior modificată în Parlament. Însă, una dintre legile mai vechi, 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, permitea consumatorilor să reclame neregulile costisitoare din contractele de credit. Pe această lege s-au bazat, în principal, aproape toate procesele împotriva băncilor de până acum, precum şi cele mai multe reclamaţii împotriva băncilor.
Din anul 2010 până în prezent, Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa a înregistrat 32 de procese cu băncile având ca suport legea 193/2000. Potrivit reprezentanţilor CJPC Constanţa, reclamaţiile clienţilor au vizat următoarele bănci: Alpha Bank, BCR, ATE Bank, OTP Bank, Piraeus Bank România, Bancpost, Volksbank,Banca C.R. Firenze
Comisioane ascunse, dobânzi umflate, costuri netransparente sunt doar câteva dintre practicile bancare care au adus nemulţumiri clienţilor care şi aşa îşi plăteau cu greu ratele. În ultimii trei ani, la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa au fost înregistrate 32 de procese cu băncile privind clauzele abuzive din contracte. Potrivit reprezentanţilor CJPC
Constanţa, reclamaţiile clienţilor au vizat Alpha Bank, BCR, ATE Bank, OTP Bank, Piraeus Bank România, Bancpost, Volksbank. Dacă o parte dintre procese au fost deja câştigate, altele sunt încă pe rolul instanţelor. Dacă ne orientăm după deciziile instanţelor din întreaga ţară, Volksbank conduce în topul neregulilor din contractele bancare. Banca a fost obligată în mai multe rânduri, prin sentinţe definitive şi irevocabile, să restituie clienţilor banii din comisioanele considerate abuzive şi să modifice clauzele contractuale. Eliminarea comisionului de risc, redenumit ulterior în comision de administrare, a fost principala cerere a clienţilor care au dat judecată Volksbank. Nici Banca Comercială Română nu a scăpat de procesele intentate de clienţii nemulţumiţi de practicile băncii. Aceştia s-au adresat instanţelor fiind nemulţumiţi de clauzele netransparente care permiteau băncii să modifice dobânda.
Banca nu are voie să modifice contractul unilateral
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului; dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului; obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă.
Conform Legii nr. 193/2000, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul si prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor
Ce tipuri de contracte contin clauze abuzive?
Potrivit lui Lucian Lazarutiu, contractele care contin clauze abuzive sunt cele incheiate cu bancile sau cu institutiile financiare nebancare. Pe langa acestea mai exista insa si alte tipuri de contracte, de exemplu:
contractele incheiate cu societatile de telefonie mobila,
contractele incheiate cu furnizorii de energie electrica, gaz, termoficare, apa, salubritate,
contractele incheiate cu societatile de asigurari.
Si banca Anglo-Romanian Bank are in contracte clauze abuzive
SOLICITAM ELIMINAREA URGENTA A COMISIOANELOR ABUZIVE DIN CONVENTIILE DE CREDIT , IN MOD SPECIAL ELIMINAREA COMISIONULUI DE RISC SI ELIMINAREA SAU LIMITAREA COMISIONULUI DE RAMBURSARE ANTICIPATA conform OUG 50/2010 SI RESPECTUL BANCII FATA DE CLIENT.
Nu suntem un grup format impotriva bancii AlphaBank ci impotriva clauzelor abuzive pe care aceasta banca doreste sa le introduca in Anexele la contractele de credit deja incheiate.
De asemenea, consideram abuziva cresterea cu 2% a marjei de risc in cazul in care clientul devine somer, divorteaza sau ii este diminuat salariul cu peste 15%, chiar si in cazul in care acesta plateste ratele catre banca in termenul convenit.
Vocea clientului
Am un credit de nevoi personale la Alphabank din 2007. Nu mi-am imaginat vreodata sa am atatea probleme cate am cu banca asta! De la faptul ca nu au nici o problema sa-ti dea datele personale oricui suna la banca, pana la dobanda pusa dupa metode doar de ei stiute. Inca nu inteleg cum si de ce se modifica dobanda creditului meu. Ultima boroboata: am fost astazi pana la banca sa cer o situatie si m-am ales cu o crestere de plata de la 426 de lei la 476 de lei pe luna, fara macar sa-mi dau seama. Mi-au facut un nou scadentar, am semnat ca l-am primit si am vazut acasa, cand am avut timp sa citesc scadentarul, ca m-am tepuit. Inca sunt socat de metodele de lucru ale acestei „banci”.
POPESCU CERASELA,Timisoara
– Comisionul de risc transformat in comision de administrare
– Formule de calcul netransparente
– Marje variabile in calculul dobanzii finale
– Dobanda variabila in conformitate cu politica bancii – Dau dreptul bancii sa modifice unilateral contractul
În galeria băncilor cu litigii cu clienţii găsim şi OTP Bank România. Banca cu acţionariat maghiar este una dintre instituţiile de credit locale cu un număr ridicat de procese pierdute cu proprii clienţi pe clauze abuzive.
Pune telefonul pe mine!
OTP este una dintre cele opt bănci cu care Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are litigii pe rol, care s-ar putea încheia cu eliminarea mai multor clauze din contractele de credit.
Acţiunile au fost făcute după data de 1 octombrie 2013, după ce legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între consumatori şi profesionişti a fost modificată. Noile prevederi spun că o clauză dintr-un contract preformulat declarată ca fiind abuzivă va fi eliminată din toate contractele profesionistului care a propus aceste contracte, la iniţiativa ANPC sau a unei asociaţii de consumatori.
În cazul OTP, clienţii au reclamat, în special, modul de calcul al dobânzilor variabile. Potrivit prevederilor contractuale, dobânzile ar fi trebuit să varieze atât faţă de politica băncii, cât şi faţă de indicatorii pieţei (Euribor, Libor, Robor, în funcţie de valuta creditului). Însă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor bănci din România, la vederea crizei economice OTP a preferat să crească dobânda curentă clienţilor, deşi indicatorii din piaţă erau în cădere liberă spre minimele istorice, asta în condiţiile în care deprecierea leului îi afecta deja serios pe cei cu credite în franci elveţieni sau euro.
Apariţia OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori a încurcat şi mai mult viaţa clienţilor OTP, care s-au trezit cu marje contractuale semnificativ mai ridicate faţă de dobânda iniţială a creditului – acestea au fost calculate după ce banca le crescuse deja dobânzile.
Cei care au dat OTP în judecată au obţinut în instanţă calcularea dobânzii creditului în funcţie de indicatorii pieţei şi la marje compatibile cu cele de la momentul originării creditului, astfel că au beneficiat de unele dintre cele mai reduse dobânzi din România: 2 – 4% pe an, pentru creditele în franci.
În cazul în care ANPC va câştiga procesul cu OTP Bank, înregistrat secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti – dosarul 5410/3/2014 -, atunci şi clienţii OTP care nu au dat banca în judecată vor beneficia de pe urma deciziei instanţei.
Iată clauzele pentru care OTP a fost chemată în instanţă de către ANPC, aşa cum rezultă din documentele Autorităţii:
S-a procedat la verificarea contractelor de credit de nevoi personale garantate cu ipotecă,ocazie cu care s-a constatat că urmatoarele clauze contractuale sunt posibil abuzive după cum urmează:
În contractul de credit la art 5.2 este prevazut „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii.Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de catre banca, /uand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex EURIBOR (EUR)/ LIBOR(CHF)/ RUBOR (RON), etc)fara a exista consimtamantul Clientului.Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat incepand cu data de aplicare stabilita de banca.Modificarea dobanzii va duce la recalcularea dobanzii datorate” iar La art 5.3 se prevede „Noul procent de dobanda va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa de corespondenta specificata de acesta sau prin oft.sare la sediile unitatilor bancare. Clientul consimte aceasta metoda de notificare suficienta, nefiind necesara încheierea unui act additional la prezentul contract de credit in acest sens renuntant la orice eventual plangere/opozitie/contestatie ulterioara. ”.
S-a procedat la verificarea contractelor de credit imobiliar, ocazie cu care s-a constatat ca urmatoarele clauze contractuale sunt posibil abuzive dupa cum urmeaza:
Art 6.1 din contract prevede : „Pentru creditul acordat, Clientul datoreaza si va plati bancii o rata de dobanda revizuibila in conformitate cu politica bancii ” iar la art 6.2 este prevazut: „Banca isi rezerva dreptul sa revizuiasca periodic dobanda in functie de evolutia indicatorilor de referinta pentru fiecare valuta (Euribor pentru euro, Libor pentru CHF, Bubor pentru Ron). Modalitatea de comunicare a modificarii ratei de dobanzii se face in conformitate cu prevederile art 6.3 „Noul procent de dobanda va fi comunicat imprumutatului prin intermediul unei scrisori simple la adresa de corespondenta specificata de client. Clientul consimte aceasta metoda de notificare suficienta, in acest sens renuntand la orice eventuala plangere/opozitie/contestatie ulterioara.
Pentru clauzele mentionate antrerior a fost incheiat proces verbal care a fost inaintat instantei de judecata competente în conformitate cu prevederile art 12 din Legea 193 /3000 modificata, urmand ca instanta sa se pronunte asupra caracterului abuziv ale acestor clauze, si în cazul in care acesta considera necesar va dispune modificare clauzei pentru toate contractele similare.
Pentru o mai buna intelegere, reiteram faptul ca aceste contracte inaintate instantelor de judecata sunt contracte a caror acte aditionale au fost denunate in temeiul art II din legea 288/201 O, urmand ca dvs prin structurile teritoriale sa informati consumatorii care depun reclamatii la opertatorii economici financiar bancari mai sus mentionati care au încheiat cu petentii acelasi tip de contracte de credit si ale caror actele aditionale încheiate in temeiul OUG 50/2010 au fost denuntate de catre una dintre parti. In cazul in care din analizarea reclamatilor la acesti operatori financiar bancari identificati si alte clauze care prezinta indici de clauza abuziva, va recomandam sa transmiteti reclamatile catre ANPC-D.C.S.P in vederea analizarii si inaintarii acestora in instanta.
OTP este una dintre cele opt banci cu care Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are litigii pe rol, care s-ar putea incheia cu eliminarea mai multor clauze din contractele de credit.
Pune telefonul pe mine!
Actiunile au fost facute dupa data de 1 octombrie 2013, dupa ce legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre consumatori si profesionisti a fost modificata. Noile prevederi spun ca o clauza dintr-un contract preformulat declarata ca fiind abuziva va fi eliminata din toate contractele profesionistului care a propus aceste contracte, la initiativa ANPC sau a unei asociatii de consumatori.
ECONOMICA.NET va prezinta, in serial, si clauzele pe care ANPC le considera abuzive in functie de banca.
In cazul OTP, clientii au reclamat, in special, modul de calcul al dobanzilor variabile. Potrivit prevederilor contractuale, dobanzile ar fi trebuit sa varieze atat fata de politica bancii, cat si fata de indicatorii pietei (Euribor, Libor, Robor, in functie de valuta creditului). Insa, asa cum s-a intamplat si in cazul altor banci din Romania, la vederea crizei economice OTP a preferat sa creasca dobanda curenta clientilor, desi indicatorii din piata erau in cadere libera spre minimele istorice, asta in conditiile in care deprecierea leului ii afecta deja serios pe cei cu credite in franci elvetieni sau euro.
Aparitia OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori a incurcat si mai mult viata clientilor OTP, care s-au trezit cu marje contractuale semnificativ mai ridicate fata de dobanda initiala a creditului – acestea au fost calculate dupa ce banca le crescuse deja dobanzile.
Cei care au dat OTP in judecata au obtinut in instanta calcularea dobanzii creditului in functie de indicatorii pietei si la marje compatibile cu cele de la momentul originarii creditului, astfel ca au beneficiat de unele dintre cele mai reduse dobanzi din Romania: 2 – 4% pe an, pentru creditele in franci.
In cazul in care ANPC va castiga procesul cu OTP Bank, inregistrat sectia de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti – dosarul 5410/3/2014 -, atunci si clientii OTP care nu au dat banca in judecata vor beneficia de pe urma deciziei instantei.
Conform portal.just.ro sunt inregistrate 12 procese avand ca obiect Denominare CHF – Franci elvetieni
MODEL ACTIUNE DENOMINARE CHF – AVOCAT COLTUC
Constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit si eliminarea acesteia;
Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului;
Denominarea in moneda nationala a platilor, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau lal serviciilor intre rezidenti se plateste in moneda nationala;
In fapt, intre subsemnata, in calitate de imprumutat, si Raiffeisen Bank SA, denumita in cele ce urmeaza Banca, in calitate de imprumutator, s-a incheiat Contractul de credit nr. RM32744072575 / 05.11.2007 avand ca obiect un credit in valoare de 81758,25 CHF. La momentul incheierii contractului de credit in cauza, raportat la circumstantele economice de la acel moment precum si la capacitatea subsemnatei de intelegere a clauzelor contractuale si a implicatiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasa alternativa la un credit in lei sau in euro, acest aspect constituind motivul determinant in vederea perfectarii contratului. Astfel, subsemnata m-am obligat sa returnez creditul contractat la termenele si in cuantumul stipulate in contract, avand ca premiza cursul valutar al CHF de la aceea data (1,7-2,2) insa pe parcursul derularii contractului acesta s-a dublat cu consecinte grave asupra capacitatii subsemnatei de a-mi indeplini obligatiile contractatuale, determinand astfel o imposibilitate fortuita de executare. Cresterea accelerata a valorii CHF fata de moneda nationala cu implicatii negative directe asupra costurilor imprumutului ce se rasfrang asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a conditiilor contractuale avute in vedere la data contractarii creditului si, in consecinta, incumba in sarcina subsemnatei obligatii vadit disproportionale fata de cele in considerarea carora mi-am exprimat vointa de a ma angaja juridic. Avand in vedere pozitiile de inegalitate de pe care actioneaza partile si in vederea asigurarii unei angajari in deplina cunostinta de cauza a consumatorului in contracele de credit, este instituita in sarcina operatorului economic – banca, care are o pozitie dominanta in raport cu consumatorul, obligatia informarii in mod complet, corect si precis a celui din urma cu privie la aspectele esentiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) si implicit cu privire la implicatiile indatorarii si la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din OG 50/2010. De asemenea, conform art. 57 „In cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligati sa ofere consumatorilor informatii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin”. Aceste obligatii legale instituite in sarcina operatorilor economici, cu precadere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar sunt menite sa protejeze interesele consumatorilor care sunt expusi riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor si intereselor legitime prin contractarea unor servicii/ produse in lipsa unei informari reale cu privire la acestea, si, pe cale de consecinta, evitarea unor astfel de situatii. 1. Caracterului abuziv al clauzei de risc valutar Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucat, raportat la momentul incheierii contractului si la circumstantele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fara a-i acorda posibilitatea influentarii naturii acesteia, determina un dezechilibru major intre drepturile si obligatiilor asumate de catre parti, riscul valutar fiind suportat exclusiv de catre consumator cu toate consecintele negative asupra posibilitatii de respectare a obligatiilor contractuale. Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului. Or, avand in vedere obligatia de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protectie inerente dreptului consumatorului in scopul garantarii dreptului consumatorului de a intelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care il incheie, fiecare beneficiar al unui credit in valuta trebuie sa cunoasca riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs. Omisiunea bancilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru expertii financiari ce activeaza in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric, cresterea valorii fata de moneda nationala fiind inevitabila, constituie o incalcare a obligatiei de consiliere, sever sanctionat in dreptul european si national intrucat este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecand de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligatiilor asumate. Conform art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000 „ O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Alin. 2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. „ Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezinta un contract de adeziune continand clauze prestabilite de catre Banca care se impun clientului fara a-i da posibilitatea de a influenta continutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozitiilor juridice ale partilor contractante in sensul afirmarii intereselor bancii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezinta partea mai slaba in contract . Astfel, prin prisma acestei reglementari, clauza de risc valutar constituie o clauza abuziva intrucat subsemnata, in calitate de consumator, nu am avut posibilitatea reala de a negocia continutul acestei clauze, fiind constransa, prin natura redactarii contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit. In apreciera echilibrului / dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestatiilor fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligatiile asumate de catre parti, or, clauza de risc valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si conferirea bancii unui avantaj economic vadit disproportional. De asemenea, in considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie luat in calcul si aptitudinea acesteiea de a indeparta continutul contractului in favoarea celui care a impus clauza, riscul valutar materializandu-se in obtinerea de catre banca a unui castig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echitatii si bunei-credinte, principii ce trebuie sa guverneze relatiile contractuale. 2. Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului; Avand in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consumatorului, determinand onerozitatea excesiva a executarii obligatiei de catre subsemnata, consider ca se impune restabilirea prestatiilor inerente contractului asumat prin inghetare cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestatiilor asumate de parti care sa corespunda manifestarii de vointa in sensul angajarii in acest raport juridic. Contractul de credit se supune regulilor generale prevazute de Codul Civil cu privire la obligatii,din acest fapt decurgand anumite consecinte asupra regimului juridic aplicabil.Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul ca intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului este determinata sau determinabila astfel incat partile se angajeaza din punt de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei sanse de castig. Plecand de la aceasta caracteristica inerenta contractului de credit, stipularea unei clauze de risc valutar este contrara dispozitiilor legale intrucat, in lipsa unui acord expres al partilor prin care sa-si asume posibilitatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecinta stramutarii asupra subsemnatei a riscului generat de hipervalorizarea CHF. Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de intelegere a consumatorului, intrucat acesta nu are cunostinte de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-I permita anticiparea unei cresteri accelerate a cursului de schimb si, in consecinta, asumarea in cunostinta de cauza a riscului valutar.Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum precum si toate celelalte conditii aplicabile contractului trebuie sa contina clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretari echivoce ale acestora si pentru intelegerea carora sa nu fie necesare cunostinte de specialitate. Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligatia bancii de a administra riscul in sensul diminuarii lui prin organizarea adecvata a activitatii de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operatiunii de creditare de catre consumator iar o masura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, masura ce corespunde cerintelor echitatii si bunei-credinte. Avand in vedere prevederile art. 969 C.Civ conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distributia intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valori CHF fata de moneda nationala, apara ca o solutie justa si echitabila ce materializeaza aplicarea acestui principiu. Intrucat s-au schimbat imprejurarile avute in vedere de parti la momentul incheierii contractului si, pe cale de consecinta, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decat cele pe care partile au inteles sa le stabileasca, consideram ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii care odata cu intrarea in vigoare Noului Cod Civil beneficiaza de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a solutiilor conturate in practica. Luand in considerare ca noua reglementare consacra ca solutie legislative una dintre solutiile date in jurisprudenta, in considerarea imperativului de a avea o practica judiciara previzibila, se poate da solutia statuata in Noul Cod Civil fara a se putea reprosa ca s-ar atribui efect retroactiv legii noi. In sensul admiterii teoriei impreviziunii a statuat Curtea Suprema de Justitie in decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la pret intr-un contract cu executare succesiva (Buletinul Jurisprudentei 1996, pg. 230. In sustinerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar si denominarea platii, invederam faptul ca partile s-au obligat in conditiile economice existente la data incheierii contractului cand CHF avea o valoare moderata fata de moneda nationala asa incat, ca urmare a schimbarii acestor conditii, este necesar ca si contractul sa fie adaptat la noile imprejurari economice. De asemenea, intrucat schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila, subsemnata neavand cunostinte de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa-mi permita anticiparea unei devalorizari vadite a leului fata de CHF, revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de vointa al partilor intrucat hiper-valorizarea CHF deturneaza contractul de la scopul in vederea caruia a fost incheiat si executarea acestuia in contextul actual nu mai corespunde vointei concordante a partilor. 3. Denominarea in moneda nationala a platilor conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea efectuarii platilor, intre rezidenti ce fac obiectul comertului cu bunuri si servicii in moneda nationala. Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar “Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2”. Achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevazuta in anexa nr. 2 a Regulamentului valutar astfel incat se impune ca executarea obligatiilor decurgand din acest contract sa se faca in moneda nationala. De asemenea, efectuarea platilor in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constand in comisioanele de schimb valutar din leu in euro si din euro in CHF cu consecinta impovararii consumatorului, determinand o onerozitate excesiva fata de obligatia asumata, fapt contrar principiului echitatii si bunei credinte care trebuie sa guverneze executarea contractului. Avand in vedere acest aspect, denominarea in moneda nationala a platilor constituie o aplicare in fapt a prevederilor legale precum si a principiului echitatii.
Comisionul de risc este abuziv • Este, de fapt, o dobinda mascata;
• Este platit pentru aceeasi prestatie pentru care se plateste deja dobanda;
• Este inregistrat ca atare in contabilitatea bancii, ca „venituri din dobanzi”;
• Este menit sa asigure banca in contra riscului dat de portofoliul sau de credite neperformante, ceea ce inseamna ca riscul bancii din aceste credite neperformante nu este suportat nici de banca, nici de debitorii neperformanti, ci de debitorii bun-platnici, asa cum sunt si reclamantii;
• Ca acest comision este stabilit printr-o clauza abuziva rezulta si din faptul ca, pina la momentul actionarii in judecata si chiar si ulterior, reclamantii nu au avut nici un incident de plata; desi, normal, ar fi trebuit ca banca sa restituie aceasta suma acumulata cu titlu de comision de risc (pentru ca riscul nu s-a intimplat niciodata), suma nu a fost si nu va fi restituita decit ca urmare a obligarii la restituire in cazul cistigarii acestui proces
Caracterul abuziv este prezumat conform art. 4 din Legea 193/2000 precum si de anexa la aceasta
• Clauza relativa la dobinda este sub efectul prezumtiei de clauza abuziva, deoarece nu este clar exprimata in contract; intr-un text, contractul spune ca dobinda este fixa pe toata durata contractului, dar la un alineat imediat urmator se arata ca banca poate, totusi, sa modifice in mod unilateral dobinda, in functie de conjunctura economica; adica dobinda ar trebui sa fie fixa, dar prin vointa unilaterala a bancii devine variabila;
• Comisionul este o dobinda ascunsa; dovada este declaratia financiara a VBR pe anul 2009, unde comisionul este inregistrat la venituri din dobinzi; comisionul nu poate fi considerat un pret al banilor, caci „pretul” banilor este dobinda; iar daca acest comision ar fi considerat un pret al banilor, prezumtia de caracter abuziv ar fi si mai puternica, intrucit pentru aceeasi prestatie/serviciu, banca incaseaza doua preturi;
• Comisionul este de n%, platibil lunar (dar nu se stie daca este pe an sau pe luna ori pe zi; cu toata aceasta neclaritate, banca il incaseaza luna de luna, de la inceputul contractului) si aplicat la valoarea initiala a contractului sau la soldul creditului;
• Prezumtia de clauza abuziva poate fi ridicata doar prin dovada scrisa, facuta de banca, a caracterului negociat al contractului, si nu doar a unuia sau altuia dintre detaliile contractului (art. 4 alin.3, teza a doua : daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens; asadar, proba nu se poate face nici cu martori, nici cu interogatoriul si, cu atit mai putin, cu expertiza, caci acestea nu sunt probe prezentate de banca, ci provocate de banca; o proba nu poate fi prezentata daca nu pre-exista prezentarii);
• Nu intra sub incidenta prezumtiei de caracter abuziv clauzele referitoare la pretul marfii sau la tariful serviciului, cu conditia ca pretul sa fie clar si usor intelgibil pentru un om cu un nivel de cunostinte mediu (bunul simt comun) – art. 4 alin.6; daca pretul nu e clar exprimat, atunci prezumtia redevine aplicabila; in orice caz, contractul de credit bancar este o varianta de imprumut; el nu are pret (pentru ca banii nu sunt marfa) si nici tarif (pentru ca imprumutul nu este un seriviu prestat clientului) si, in consecinta, nu se poate sustine excluderea acestuia de la aplicabilitatea art. 4.
După acţiunile împotriva băncilor, ANPC a luat la ochi şi contractele standard a doi operatori de telefonie mobilă. Protecţia Consumatorilor vizează eliminarea clauzelor din toate contractele de la Vodafone şi Cosmote care permit firmelor să ceară o taxă pentru încetarea înainte de termen a contractelor – aşa numita taxă de reziliere.
ANPC a primit reclamaţii de la clienţii celor două firme de telefonie mobilă şi a încheiat procese verbale de constatare. Potrivit legii 193/2000, de la 1 octombrie 2013, plângerile întemeiate care vizează contractele preformulate – aşa cum sunt şi cele de telefonie mobilă – sunt trimise în instanţă. În cazul în care instanţa constată că există prevederi contractuale cu caracter abuziv, aceasta dispune eliminarea acestora din toate contractele în executare încheiate între profesionistul în cauză şi consumatori.
Altfel spus, de la o reclamaţie a unui consumator se poate ajunge la modificarea tuturor contractelor.
În cazul de faţă, sesizarea împotriva Vodafone România a ajuns deja în instanţă şi este înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal – dosarul 36773/3/2013, cu obiectul acţiune în constatare.
Un client al Vodafone a reclamat faptul că la momentul în care făcut o cerere de reziliere a contractului operatorii companiei l-au înştiinţat că trebuie sa plătească taxa de reziliere calculată, pornind de la suma de 200 euro, împărţită la 24 de luni, înmulţită cu numărul de luni rămase până la încetarea de drept a contractului, potrivit termenilor şi condiţiilor generale de afaceri (TCG). Clientul în cauză ar fi trebuit să plătească 140 de euro pentru a-şi încheia relaţia cu Vodafone.
ANPC a analizat cererea şi a considerat-o întemeiată. A reţinut că 13 clauze din TCG sunt abuzive: acestea se referă la remuneraţiile pe care Vodafone trebuie să le plătească în cazul în care clientul cere rezilierea contractului înainte de expirarea termenului. Sumele de bază din TCG sunt situate, în general, între 150 şi 200 de euro.
Comisarii de la Protecţia Consumatorilor a constatat că este clar şi fără echivoc că aceste clauze nu au fost negociate cu consumatorul, fiind parte a unui contract preformulat. Apoi, ANPC apreciază că Vodafone a creat un dezechilibru între obligaţiile sale şi cele ale clientului, din moment ce solicită compensaţii financiare în cazul în care clientul solicită rezilierea anticipată a contractului, dar nu se obligă la rândul său să despăgubească clientul dacă reziliează contractul înainte de termen.
„Încă de la încheierea acestor contracte consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu profesionistul, semnând un contract prestabilit. Pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. În cazul contractelor prezentate clauzele invocate pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în condiţiile în care se prevede doar în sarcina consumatorului, obligaţia de a plăti o despagubire, în cazul denunţării unilaterale a contractului, nefiind cuprinsă în contract o astfel de obligaţie, în sarcina profesionistului şi în favoarea consumatorului în cazul invers, al rezilierii contractului la iniţiativa sau din vina profesionistului”, se arată în procesul verbal încheiat de ANPC.
În cazul Cosmote, este vizată clauza potrivit căreia clientul trebuie să plătească 100 de lei dacă îşi întrerupe abonamentul cu trei luni înainte de scadenţă şi 800 de lei dacă o face cu mai mult de un an precizeaza avocat COLTUC MARIUS pentru economica.net
„Dacă încetarea Contractului a intervenit la mai puţin de 3 luni faţă de sfârşitul Perioadei Iniţiale, costurile de încetare sunt echivalentul a 100 Lei/Cartela SIM dezactivată; (ii) daca încetarea Contractului a intervenit la mai mult de 3 luni dar la mai puţin de 6 luni faţă de sfârşitul Perioadei Iniţiale, costurile de încetare sunt echivalentul a 200 Lei/Cartela SIM dezactivată; (iii) dacă încetarea Contractului a intervenit la mai mult de 6 luni dar la mai puţin de 12 luni faţă de sfârşitul Perioadei Iniţiale, costurile de încetare sunt echivalentul a 400 Lei/Cartela SIM dezactivată; (iv) dacă încetarea Contractului a intervenit la mai mult de 12 luni faţă de sfârşitul Perioadei Iniţiale, costurile de încetare sunt echivalentul a 800 Lei/Cartela SIM dezactivată „, potrivit contractelor Cosmote.
În cazul Cosmote, printre clauzele contractuale se regăseşte şi una care spune că firma se obligă să despăgubească clientul în aceleaşi condiţii, dacă reziliează contractul înainte de termen.
Până la acest moment, deşi împotriva Cosmote s-a încheiat un proces verbal de contravenţie în decembrie 2013, nu există încă niciun dosar pe această speţă pe rolul instanţelor.
Ce spun companiile
Oficialii Vodafone susţin că situaţia este o eroare, şi că au eliminat această taxă din contracte. Însă, chiar TCG prezentaţi pe site-ul companiei arată că aceasta este încă prezentă. Apoi, aceştia susţin că nu au perceput o astfel de taxă clientului – deşi în cazul de faţă acesta a refuzat să o plătească, deci i-a fost solicitată.
VOLKSBANK ROMANIA SA BUCURESTI Recurent, Pârât
Anuleaza cererea de recurs formulata de recurenta-pârâta VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. BUCURESTI împotriva deciziei civile nr. 186 din 14 mai 2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila, ca netimbrata. Irevocabila
Sa fie oare o practica pentru ca bancile si-au dat seama ca vor pierde?
ANPC a chemat in instanta opt banci dupa data de 1 octombrie 2013, dupa ce legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre consumatori si profesionisti a fost modificata. Noile prevederi spun ca o clauza dintr-un contract preformulat declarata ca fiind abuziva va fi eliminata din toate contractele profesionistului care a propus aceste contracte, la initiativa ANPC sau a unei asociatii de consumatori.
Dupa ce a publicat lista bancilor chemate de ANPC in instanta, ECONOMICA.NET va prezinta, in serial, si clauzele pe care ANPC le considera abuzive in functie de banca.
Banca Comerciala Romana are deja trei procese cu ANPC – deschise la sectia de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti – si este banca cu cele mai multe clauze reclamate, dat fiind faptul ca BCR a utilizat mai multe tipuri de contracte preformulate, in functie de destinatia creditului.
Juristii ANPC remarca, in notele interne, ca BCR a denuntat unilateral actele aditionale de aliniere la OUG 50, astfel ca o decizie a instantei va afecta toate contractele bancii care contin respectivele clauze.
„Pentru o mai buna intelegere, reiteram faptul ca aceste contracte inaintate instantei de judecata sunt contracte a caror acte aditionale au fost denunatate in temeiul art II din legea 288/2010, de catre Banca Comerciala Romana urmand ca dvs prin structurile teritoriale sa informati consumatorii care depun reclamatii referitoare la contractele de credit incheiate de catre BCR, care a incheiat cu petentii acelasi tip de contracte de credit si ale caror acte aditionale incheiate in temeiul OUG 50/2010 au fost denuntate despre trimiterea in instanta pentru a se pronunta asupra caracterului abuziv al clauzelor mentionate anterior. In cazul in care din analizarea reclamatilor la BCR identificati si alte clauze care prezinta indicii de clauza abuziva, sau alte tipuri de contracte va recomandam sa transmiteti reclamatiile catre ANPC – D.C.S.P. in vederea analizarii si inaintarii acestora in instanta”, se arata in nota de informare interna a ANPC.
Toate clauzele reclamate se refera la dobanzi si comisioane. Cele mai multe au in vedere modul de calcul al dobanzii – principalul aspect reclamat de clientii BCR pana acum. BCR a utilizat dobanzi variabile interne in contracte, calculate dupa formule neprecizate. ANPC ataca clauzele referitoare la calculul dobanzii, fie ca vorbim de dobanda de referinta variabila, dobanda de referinta administrata, dobanda revizuibila semestrial – aplicabile la formula de calcul a dobanzii curente dupa ce, in general, dobanda era fixa intr-o perioada limitata a creditului.
„Decizia la acel moment a fost cel puţin surprinzătoare”, a declarat Toma. „Instanţa spunea cumva că întâi ar trebui să demonstrăm că este abuzivă clauza de dobândă. Astfel, dacă aş dori să merg pe chestiuni procedurale, ar trebui să schimb obiectul şi să plec de la Judecătorie”, adaugă acesta.
Ceea ce a şi făcut. A modificat capetele de cerere şi a depus un nou dosar, de data aceasta cu obiectul „acţiune în constatare”, în noiembrie 2011, la Judecătoria Piteşti, prin care cerea ca instanţa să constate ca fiind abuzivă clauza de dobândă, în temeiul legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
Instanţa i-a admis în parte acţiunea (iunie 2012), şi atât clientul, cât şi BCR prin avocaţii de la Nestor Nestor Diculescu Kingsten Petersen (NNDKP) au atacat decizia cu apel.
Tribunalul Argeş a decis în favoarea clientului în martie 2013 şi a decis modificarea clauzei de dobândă contractele de credit cu prevederea: „dobânda curentă aplicabilă sumei împrumutate după primele 12 luni este formată din dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă EURIBOR la care se adaugă marja fixă de 1,5%”, precum şi plata unor cheltuieli de judecată de peste 10.000 de lei.
Recursul BCR la această decizie a fost respins de către Curtea de Apel Piteşti în 20 decembrie 2013, astfel că decizia a rămas irevocabilă.
Un client al Credit Europe Bank a câştigat definitiv procesul cu banca, după ce Tribunalul Bucureşti a respins recursul instituţiei de credit în cazul unui litigii în care erau contestate clauzele privind comisionul de administrare a creditului şi cel de acordare.
Instanţa de fond a considerat că cele două comisioane sunt abuzive şi trebuie eliminate din contractul de credit ipotecar, iar sumele percepute de-a lungul timpului trebuie returnate clientului împreună cu dobânda legală.
Clientul a dat banca în judecată în octombrie 2012, instanţa de fond s-a pronunţat în martie 2013, iar decizia definitivă a Tribunalului a venit pe 30 ianuarie 2014.
Credit Europe Bank se înscrie astfel pe o listă mai lungă de bănci a căror clauze contractuale au fost considerate abuzive de unele instanţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a luat o decizie CORECTA într-un litigiu în recurs dintre Banca Comercială Română şi un client. A considerat că este abuzivă clauza de dobândă şi că trebuie înlocuită cu o dobândă negociată
Magistraţii de la ÎCCJ au declarat ca abuzivă clauza BCR prin care banca are dreptul să calculeze „discreţionar” dobânda creditului, în temeiul legii 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
Decizia a venit în cazul Munteanu, dosarul 17947/3/2011, un litigiu pornit în martie 2011 la Tribunalul Bucureşti. Clientul BCR, beneficiarul unui credit imobiliar din 2008, a cerut instanţei să constate ca fiind abuzive mai multe clauze din contract, care se referă la modul de calcul a dobânzii, la comisionul de administrare şi cel de acordare, precum şi la clauza care permite băncii să declare scadenţa anticipată a creditului dacă valoarea garanţiei scade sub cea de la momentul acordării împrumutului.
Dobânda de la sediul BCR
BCR a utilizat în contractele de credit ipotecare/imobiliare o dobândă fixă în primul an, urmată de o rată formată din „dobânda de referinţă variabilă”, la care se adauga o marjă fixă. După primul an, dobând creditului creştea de la 5,5-7,5% la peste 10%, în momentul în care se aplica dobânda internă.
Iată cum arată clauza din contractul lui D. Munteanu – aceasta variază faţă de alte contracte doar în privinţa nivelului dobânzii din primul an şi a nivelului marjei:
„La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 7,4% pe an şi este fixă în primele 12 luni şi variabilă ulterior. Dobânda fixă se menţine constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepţiile prevăzute la pct. 7 şi 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 procente”.
Curtea de Apel a decis să înlocuiească DRV cu Euribor la care se adaugă marja fixă iniţială de 1,5 puncte procentuale. La fel ca în cazul tuturor contractelor BCR, la momentul emiterii OUG 50/2010, banca a crescut marja fixă de dobândă la peste 9 pp.
În apel, după pronunţarea deciziei, clientul a venit cu o cerere de completare, prin care să se stabilescă cotaţia Euribor folosită la calculul dobânzii. Curtea de Apel a hotărât ca dobânda să varieze în funcţie de Euribor la o lună – un indicator folosit mai rar de către bănci în contracte, fiind preferate scadenţele la trei şi şase luni.
Un roman plateste in medie 21 de lei lunar pentru un cont bancar cu card atasat (varianta de baza, Visa Electron sau Maestro), cu care realizeaza 3 operatiuni de baza: incasarea banilor in cont, retragerea unei sume de 1.000 de lei de la ATM-uri, precum si vizualizarea, la bancomat, a sumelor de bani existente pe card si obtinerea unui mini-extras de cont, reiese dintr-o analiza a comisioanelor practicate de 19 banci romanesti
Costul unui cont cu card atasat difera insa destul de mult de la banca la alta: cel mai ieftin porneste de la 10,5 lei (ING), ajunge la 14-15 lei (Volksbank, Credit Europe Bank, Piraeus Bank si Banca Romaneasca), si urca la un maxim de 40 de lei (BCR si Banca Italo-Romena). In jurul pretului mediu de 21 de lei se incadreaza mai multe banci (CEC Bank, Millennium Bank si ProCredit Bank). Un numar de 11 banci au comisioane sub medie, în timp ce doar 8 practică preţuri mai mari, dar care se apropie de 30-40 de lei.
Analiza a luat in calcul, mai intai, costurile lunare aferente unui card si a contului bancar pe baza caruia functioneaza. Astfel, atat pentru emiterea unui card, cat si a contului pe baza caruia functioneaza acesta, cele mai multe banci, cu mici exceptii, nu percep nicio taxa. Clientii bancilor pot deschide un cont bancar si fara un card atasat, singura exceptie fiind ING, unde deschiderea contului este conditionata de emiterea cardului, intrucat la unitatile acestei banci nu exista ghisee clasice, operatiunile fiind realizate la ATM-uri si automatele specializate, cu ajutorul cardului.
Pentru administrarea unui cont bancar, bancile percep comisioane în medie de 2-3 lei, cele mai mari fiind la UniCredit Tiriac Bank (7,5 lei) si BCR (4,5 lei) iar cel mai mic (0) la Banca Transilvania, singura banca ce nu-si taxeaza clientii pentru intretinerea unui cont.
Concret, rambursarea ancitipata se calculeaza la suma principalului (adica al creditului acordat de banca), fara dobanzile si comisioanele aferente.
Pentru a fi si mai clar, daca va uitati in graficul de rambursare a creditului, veti vedea ca prima coloana este reprezentata de principal, adica soldul creditului luat de la banca, dupa care urmeaza soldul dobanzilor, comisioanelor, asigurarilor, iar in final rata totala de platit.
Atunci cand vreti sa rambursati anticipat creditul, inainte de expirarea perioadei de creditare, banca va anula dobanzile si comisioanele ce urma sa le platiti in cazul in care ati fi continuat sa platiti rate lunare.
Veti castiga astfel contravaloarea respectivelor dobanzi si comisioane.
Tot ce aveti de platit este comisionul de rambursare anticipata, dar numai in cazul in care este vorba de un credit cu o dobanda fixa.
Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci sunt cele care dau dreptul acestora de a interveni in mod unilateral si discretionar in modificarea clauzelor contractuale, in special in modificarea costurilor unui credit acordat, independent de un element obiectiv cum ar fi variatia unui indice de referinta verificabil, ne-a declarat Daniela Gavrila.
Desi prevederile legale care interzic aceasta clauza ca fiind abuziva nu sunt de data recenta, bancile au continuat sa practice astfel de clauze contractuale, a continuat sursa citata.
In acelasi timp, aceste clauze au un impact semnificativ si prin natura contractului de credit bancar care este un contract de adeziune, clientul neavand posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, a subliniat sursa citata.
Potrivit Legii nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa in mod expres stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Actul normativ prevede ca o clauza contractuala carenu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Mai mult, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Legea nr. 193/2000 stabileste ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In plus, actul normativ prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.
“Dupa aceasta poveste si la insistentele mele am fost invitat la banca si mi-au transmis verbal ca imi reduc la loc dobanda, primind astfel un nou scadentar. Le-am explicat ca in toata aceasta perioada mi-au luat o suma de bani in plus la fiecare rata, suma necuvenita si ca doresc sa imi fie returnata. Mi-au spus ca nu se poate, fapt care m-a determinat sa apelez la instanta de judecata”, a precizat avocat COLTUC MARIUS
Judecătoria sectorului 2 al Capitalei a declarat abuzive unele clauze din contractele elaborate de Volksbank România prin care banca a putut majora dobânzile, dar şi pe cele referitoare la aplicarea comisionului de risc, dând câştig de cauză ANPC, care a reprezentat 19 clienţi ai băncii. Judecătoria sectorului 2 al Capitalei a admis sesizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) împotriva Volksbank România, acţiune depusă în instanţă de autoritate după ce a fost sesizată prin 19 plângeri formulate de clienţii băncii, potrivit minutei instanţei.
Astfel, instanţa a constatat că există clauze abuzive în contractele analizate, potrivit unei decizii din 11 mai a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. Pentru clauzele abuzive, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în baza articolului 13 alineatul 1 din Legea 193/2000, a aplicat băncii o amendă contravenţională în valoare de 1.000 de lei. De asemenea, judecătorul a obligat Volksbank să modifice contractele analizate şi să înlăture clauzele constatate ca fiind abuzive. Sentinţa poate fi atacată cu recurs la Tribunalul Bucureşti.
„Banca îşi rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se aplică de la data comunicării”, este una dintre clauzele considerate abuzive de instanţă, în cazul tuturor reclamanţilor. De asemenea, instanţa a declarat abuzivă şi clauza din Convenţie care stabilea că: „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, afişând noua rată la sediile sale; rata dobânzii curente astfel modificată se aplică de la data afişării”.
În plus, instanţa a stabilit că şi alte clauze din contract cum ar fi cele care stabilesc majorarea sumei de plată în cazurile în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a sumei precizate, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate, ori în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute, care în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, banca poate obliga împrumutatul să plătescă sume suplimentare.
Judecătoria a stabilit că sunt abuzive şi clauzele prin care banca solicită sume suplimentare din cauze cum ar fi cele în care „pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi”, sau prevederi şi reglementări aplicabile, „care supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligaţiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală şi dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenţie cu privire la creditele acordate sau la obligaţia sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcţionează şi este organizată banca”.
Tot abuzivă a fost considerată şi clauza prin care banca solicită compensări pentru prevederile şi reglementările care „impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezervă, depozit special sau orice cerinţă similară (de exemplu, în corelaţie sau legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor Basel) afectează activele Băncii, constituite cu sau pentru costurile băncii sau care impun băncii orice altă condiţie care afectează creditele acordate sau obligaţia sa de a acorda credite”.
Volsbank solicită compensaţii şi pentru reglementări care ar duce la „creşterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziţie a oricărui credit; reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanţe a Băncii”. „În termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare astfel încât să compenseze Banca pentru creşterile costurilor, sau altor rambursări”, se specifica în clauza introdusă de bancă, pe care instanţa a declarat-o abuzivă.
Mai mult, instanţa a apreciat că şi comisionul de risc”(…) aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadenţă, pe toată perioada de derulare a Convenţiei de credit, este o prevedere contractuală abuzivă.
Neregulile bancilor constatate de Protectia Consumatorului
Din dispozitia secretarului de stat Constantin Cerbulescu, presedinte al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, in cursul lunii iulie 2010 s-a desfasurat un control national privind respectarea prevederilor legale din domeniul protectiei consumatorilor la prestarea serviciilor de plata de catre societatile bancare.
Au fost verificati 252 operatori economici, la 161 dintre acestia constatandu-se abateri de la prevederile legale in vigoare. Au fost aplicate 66 de amenzi contraventionale in valoare totala de 527 500 lei si 95 de avertismente. De asemenea, la 17 operatori economici s-a dispus masura opririi temporare a prestarii serviciilor de incheiere a contractelor de credit, pana la remedierea deficientelor.
Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Bucuresti a verificat 7 operatori economici. Pentru abaterile constatate au fost aplicate 5 amenzi contraventionale, in valoare de 188 000 lei si 3 avertismente.
Abateri constatate, privind:
1. Informarea consumatorilor – nerespectarea art. 25 si 26 din OG 21/1992, privind protectia consumatorilor
– informare incompleta privind unele comisioanele specificate in lista cu dobanzi, tarife si comisioane, afisata in unitate. Comisioanele erau specificate sub forma “lei/operatiune + comision BNR”, fara a se preciza valoarea comisionului. Abatere constatata la operatori economici din judetul Teleorman;
– neinscrierea in „Ghidul de tarife” a comisionului de denuntare a contractului desi in „Conditiile generale bancare pentru persoane fizice” era specificat: “in cazul in care utilizatorul de servicii bancare doreste sa denunte unilateral contractul in primele 12 luni ale contractului acesta va plati un comision de denuntare conform Ghidului de tarife” (Suceava);
– neafisarea valorii comisionului pentru plata facturii la Romtelecom (Teleorman);
– neafisarea la loc vizibil a listei cuprinzand tarifele, dobanzile si comisioanele practicate, (Teleorman);
– neafisarea autorizatiilor emise de BNR si/sau codul unic de inregistrare pentru punctul de lucru din care sa rezulte obiectul de activitate (Timis, Bacau);
– neafisarea orarului de functionare (Ilfov).
2. Informarea prealabila a consumatorilor, in scris, cu privire la conditiile contractuale – art. 97 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– neinformarea in scris cu privire la conditiile contractuale, cu minim 15 zile inainte ca utilizatorul sa devina parte la un contract cadru sau la oferta (Teleorman, Mures);
– neinscrierea in contractele incheiate cu utilizatorii a perioadei de timp pe care acestia o au la dispozitie pentru a-si insusi informatiile privind conditiile contractuale (Suceava);
– crearea de confuzie prin nebifarea in contracte sau bifarea ambelor optiuni referitoare la informarea in prealabil cu privire la conditiile contractuale (informarea consumatorilor cu 15 zile inainte de a deveni parte in contract si acordul consumatorului de a reduce cele 15 zile) (Vrancea);
– existenta in contracte a unei mentiuni prin care consumatorul declara ca a primit informatiile prealabile si, prin semnarea „Cererii de deschidere de cont”, acesta “este de acord cu reducerea termenului de 15 zile pentru transmiterea prealabila a informatiilor privind conditiile contractuale”. Din aceasta mentiune reiese ca in toate cazurile informarea se face, cu acordul consumatorilor, intr-un termen mai scurt de 15 zile. S-a constatat lipsa clauzei din care sa reiasa posibilitatea informarii consumatorului cu minim 15 zile inainte de semnarea contractului, daca acesta nu este de accord cu termenul scurtat (Vrancea);
– netransmiterea in scris sau pe un suport durabil a informatiilor referitoare la conditiile contractuale. Banca mentiona in contract, la capitolul „Informatii despre plata”, ca informarea prealabila se face prin: “aducerea la cunostinta prin publicare la loc vizibil in cadrul unitatii teritoriale” (Bistrita Nasaud);
– impunerea prin contract a reducerii termenului de 15 zile de informare prealabila prin inscrierea mentiunii: “clientul solicita expres reducerea termenului de 15 zile de informare prealabila” (Mures).
3. Incheierea unui contract cadru care trebuie sa cuprinda cel putin informatiile si conditiile de la art. 99 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– mentionarea in contract a altei instante judecatoresti decat cea abilitata sa solutioneze litigiile – sucursala bancii stipula in mod eronat in contract ca litigiile se solutioneaza la instanta din orasul in care e sediul central, ceea ce e de natura sa descurajeze consumatorii privind initierea actiunilor in instanta (Arges);
– contracte din care lipseau datele de identificare ale autoritatilor de supraveghere corespunzatoare (Vrancea, Arges);
– lipsa informarii consumatorilor privind posibilitatea solutionarii litigiilor prin proceduri extrajudiciare (sesizari depuse la ANPC sau BNR) (Vrancea);
– neprecizarea termenului de 2 luni de zile privind obligatia bancii de a notifica eventualele modificari la contract si implicit termenul in care consumatorul poate denunta contractul (Arges);
– lipsa mentiunilor privind costul total aferent denuntarii unilaterale sau modul de calcul al acestuia (Giurgiu).
4. Conditii de modificare a clauzelor contractuale – art. 101 – 104 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– modificarea clauzelor contractuale intr-un termen mai scurt de 2 luni de la notificare (Giurgiu);
– modificarea clauzelor contractuale fara notificarea clientului (Galati);
– substituirea obligatiei de notificare a modificarilor in contract cu alte proceduri neconforme cu legea, cum ar fi afisarea la sediul bancii (Giurgiu, Galati);
– anularea dreptului consumatorului de a fi notificat prin includerea unor clauze in contract cum ar fi „banca are dreptul sa modifice […] fara instiintarea prealabila a clientului” (Giurgiu);
– omiterea din contracte a clauzelor privind obligatia de a notifica modificarile (Arges);
– omiterea din contracte a clauzelor privind termenul minim de notificare privind modificarile, de 2 luni (Arges);
– omiterea din contracte a clauzelor privind dreptului consumatorului de a denunta unilateral contractul daca nu e de acord cu modificarile propuse (Arges);
– includerea in contracte a unor clauze ce prezuma acceptarea tacita a modificarilor (Galati).
5. Conditii de denuntare unilaterala a contractului – art. 105-109 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
Bancile au obligatia comunicarii unui preaviz cu doua luni inainte de reziliere, in cazul in care au initiativa rezilierii unilaterale.
– mentiuni contrare legii in contractul-cadru prin care banca isi aroga dreptul de a rezilia unilateral contractul, fara a notifica consumatorul si cu termen de aplicare imediat (Giurgiu);
– mentionarea unui termen de preaviz mult mai scurt decat cel prevazut de lege (Vrancea, Giurgiu, Salaj);
– lipsa mentiunii privind termenul de preaviz (Vrancea, Salaj).
6. Obligatiile prestatorilor de servicii de plata – art. 125 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– nu se pastreaza inregistrari ale notificarilor pe durata prevazuta de lege (Bihor, Satu Mare);
– lipsa informatiilor privind termenele si modalitatile de notificare a refuzului de executie a platii (Bihor).
7. Redactarea contractelor – art. 91, lit. a) din OG 21/1992, privind protectia consumatorilor
„Contractele vor fi redactate in scris, vizibil si usor de citit, cu o marime a fontului utilizat de minimum 10, pe hartie sau pe alt suport durabil, in cel putin doua exemplare, fiind remis cate un exemplar original fiecarei parti. Culoarea de fond a hartiei pe care este redactat contractul trebuie sa fie in contrast cu cea a fontului utilizat.”
– contracte scrise cu litere mai mici decat prevede legea (Iasi, Arges, Bacau);
– utilizarea de abrevieri sau acronime care nu sunt explicate consumatorului si care pot crea confuzie in intelegerea contractului (Prahova).
8. Clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori – Legea 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori
– contracte cu clauze abuzive privind dreptul bancii de a declara scadent descoperitul de cont, cum ar fi implinirea unei anumite varste sau plecarea din tara (Dambovita)
9. Practici incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii – Legea 363/2007, privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii
– netransparenta, ambiguitate in formula de calcul a ratei dobanzii, clauze de genul „banca isi rezerva dreptul de a revizui oricand rata dobanzii in functie de evolutia indicelui de referinta …”. Pe perioada in care indicele de referinta mentionat in contract a evoluat crescator, banca a crescut rata dobanzii; cand indicele de referinta a scazut, banca nu a redus rata dobanzii (Brasov, Mures);
10. Alte abateri de la legislatia privind protectia consumatorilor, constatate la fata locului
– la contractele in derulare, consumatorii sunt informati gresit cu privire la valoarea ratei dobanzii pe modul de calcul aplicat conform prevederilor OUG 50/2010 (Timis);
– inregistrare eronata a operatiunilor de plata (banca nu a operat plata comisionului anual de administrare cont, a notificat consumatorul cu privire la existenta unor restante pe care nu le-a precizat, a ignorat cererile clientului de verificare a situatiei contului) (Sibiu);
– consumatorii nu sunt informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor serviciilor oferite astfel incat sa poata lua o decizie de cumparare in conformitate cu propriile interese (Timis);
– nefunctionarea din motive tehnice a serviciului de transfer Western Union (Timis);
– operatorul economic nu a prezentat registrul de control (Timis).
11. Legalitatea functionarii operatorului economic – art. 26 din OG 21/1992 privind protectia consumatorilor
– lipsa autorizatiei de functionare emisa de primarie (Bacau, Salaj, Teleorman);
– lipsa autorizatiei de functionare emisa de BNR (Bacau, Salaj, Teleorman).
Grupul clientilor nemultumiti de modul cum BCR vrea sa modifice contractele de credit precizeaza care sunt, concret, revendicarile acestora:
“Nu vrem refinantare, vrem sa fim tratati corect, ca parteneri, nu ca sursa de venit.
Bancile pun pe umerii nostri de buni platnici costul creditelor neperformante pentru a-si mentine o marja frumoasa de profit, ajutati de clauzele abuzive din contractele de credit.
Sa va spunem pe scurt care sunt revendicarile noastre.
Dobanda din contractele de credit apare ca suma dintre o marja fixa si o dobanda variabila de referinta, cea din urma putand fi modificata unilateral de catre banca, noi neavand nici o putere de negociere sau de control.
In primul an dobanda a fost aprox euribor+marja adica 6.4%, apoi a survenit modificarea, o data 9.1%, iar in prezent 10.3%. Dupa primul an, cerand explicatii bancii, am constatat ca dobanda variabila era de fapt o dobanda interna si nu Euribor, iar la intrebarea “din ce este formata?” pe mine personal m-a izbit raspunsul: “este secreta!”
Acest fapt contravine grav OUG 99/2007 privind clauzele abuzive din contracte, legii 363/2007 despre Practici comerciale inselatoare si Legii 193/2000 privind protectia consumatorilor, din care va pot reda cateva pasaje:
“Orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri si prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii.”
Mai mult, banca ne-a trimis o instiintare prin care ne invita sa semnam actul aditional pentru alinierea la OUG 50/2010 cu urmatoarea clauza:
Dobanda=Euribor variabil+(dobanda de referinta variabila a bancii – euribor la data intrarii in vigoare a OUG)+marja fixa din contract adica aproximativ Euribor+9% asta in momentul in care Euribor este aproape de o valoare minima istorica, fapt ce protejeaza marja de profit a bancii, dar pe noi ne poate afecta foarte grav daca (pardon…cand) Euribor-ul o sa ajunga din nou la valori de 5%.
Dorim:
1. Alinierea la OUG 50/ 2010 si stabilirea dobanzii ca fiind Euribor+ marja fixa din contractele de credit.
2. Restituirea comisionului de acordare a creditului
3. Stabilirea comisionului de administrare cont la o valoare rezonabila raportata la valoarea soldului, nu a creditului initial.
4. Eliminarea comisionului de rambursare anticipata si comisionului de risc
5. In cazul restantelor, penalitatile sa fia raportate ca procent din valoarea sumelor restante, nu la valoarea creditului cum se intampla in prezent cand ne trezim cu zeci/sute de euro de plata daca intarziem cateva zile.
6. Eliminarea clauzelor abuzive de genul: majoarea dobanzii fara acceptul clientului, a declararii creditului scadent daca nu acceptam dobanzile lor si a declararii creditului scadent daca garantia nu acopera creditul.
7. Sa fie restituite toate sumele platite abuziv.
Avem legea de partea noastra si suntem siguri ca daca nu vom ajunge la o intelegere amiabila cu banca vom castiga in proces. Facem apel cu ajutorul dvs la toti cei care au credite BCR, sa ia atitudine si sa lupte alaturi de noi pentru o viata mai buna si pentru corectitudine. Suntem multi, uniti si hotarati sa ne facem dreptate. Va multumim pentru suport, va stam la dispozitie pentru mai multe detalii si va rugam sa ne sprijiniti in demersul nostru”.
Protectia Consumatorilor a sesizat justitia in cazul a 323 de reclamatii privind clauzele abuzive din contracte
In 2011, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a înaintat către instanţele de judecată procese verbale de constatare a clauzelor abuzive existente în contractele de creditare pentru 323 reclamaţii. Clienţii băncilor reclamă clauze abuzive în contractele de credit, refuzul băncii de a reeşalona creditul şi refuzul băncii de a refinanţa credite.
În cursul anului 2011 au fost efectuate două controale tematice la nivel naţional privind protecţia consumatorilor la încheierea contractelor de credit de consum, în urma cărora au fost aplicate amenzi în valoare totală de 2,8 mil. lei informează ANPC la cererea The Money Channel.
În ceea ce priveşte reclamaţiile primite de la consumatori, în cursul anului 2011 au fost înregistrate peste 3.300 de reclamaţii în urma cărora au fost aplicate amenzi în valoare totală de aproape trei milioane de lei. O parte din plângeri s-au transformat în procese.
Comisioane şi clauze abuzive, dobânzi majorate în exces, costuri netransparente si al căror nivel se modifică unilateral.
Acestea sunt păcatele care au determinat clienţii să dea băncile în judecată. În ultimul timp a început să plouă cu sentinţe ce impun creditorilor să depăgubească clienţii cu vârf şi îndesat. Cum recunoşti un contract abuziv?
CLAUZĂ ABUZIVĂ
Fără majorări unilaterale
G.I. a câştigat împotriva Piraeus Bank, ca intevenient într-un proces intentat de ANPC.
Acesta a obţinut eliminarea clauzei abuzive din contract care permitea băncii să modifice dobânda unilateral, inclusiv marja, potrivit economica.net. Creditul în franci elveţieni fusese contractat în ianuarie 2008. Dobândă, variabilă în primul an, era egală cu Libor la trei luni plus marja băncii de 4,3 puncte procentuale.
Marja s-a dovedit însă a nu fi fixă, pentru că a crescut cu 2 p.p. Ulterior, clientul şi banca au semnat un act adiţional pentru ca marja să scadă la 5,3%.
Ulterior, clientul a sesizat ANPC, care a chemat în judecată banca. Instanţa a decis să elimine clauza abuzivă care dădea dreptul băncii să modifice dobânda şi a cerut desfiinţarea actului adiţional.
DOBÂNDĂ UMFLATĂ
Cea mai mică marjă de dobândă
Melania N., clientă a ABN Amro (cumparata ulterior de RBS), a reclamat banca la ANPC din cauza creşterilor abuzive de dobândă şi a obţinut o marjă de doar 1,17%, cea mai mică aplicată vreodată de o bancă locală unui credit, potrivit Capital.
Cum a ajuns să reclame banca la ANPC? Românca accesase în 2007 un credit ipotecar în valoare de 33.000 euro, pe o perioadă de 20 de ani. Rata creştea surprinzător, deşi nivelul dobânzii interbancare, în funcţie de care era calculată dobânda la credit, scădea.
A reclamat banca la ANPC, iar în septembrie 2011, a primit un sms de la banca în care i se comunica o rată scadentă de 203 euro, cu 60 de euro sub ultima rată achitată. Banca a informat-o că noua dobândă este formată din Euribor la 12 luni, plus marja de doar 1,17%.
COMISION ILEGAL
Daune morale de 5.000 de euro
Doi clienţi din Bucureşti ai Volksbank au obţinut în 2011 daune morale de câte 5.000 de euro, acestea fiind unele din puţinele cazuri din ţară în care o băncă fost obligată să acorde astfel de despăgubiri unor debitori. Sentinţa este definitivă şi irevocabilă.
În plus, banca a fost obligată să restituie clienţilor sumele încasate în baza comisionului de risc, pe care instanţa l-a considerat ilegal. Valoarea totală a despăgubirilor pe care băncile sunt obligate acum să le acorde clienţilor pentru comisionul de risc încasat ilegal a urcat la câteva mii de franci elveţieni, care se adaugă sumelor ce le revin pentru daune morale.
Cei doi au contractat de la Volskbank credite imobiliare în anii 2006 – 2007, iar procesul cu banca a durat circa trei ani. În 2009 a avut loc prima pronunţare a instanţei.
EVOLUŢIE
Instanţele din provincie au soluţionat mai rapid conflictele
Până acum, potrivit avocatului Gheorghe Piperea, din informaţiile pe care le are la dispoziţie, o singură bancă a fost dispusă în Bu cureşti să negocieze cu clienţii însoţiţi de avocat, şi a reuşit să reducă numărul celor care doreau să o acţioneze în instanţă de la circa 75 la doar 15 persoane: este vorba de Bancpost.
Piperea reprezintă în instanţă clienţi ai BCR, Volksbank şi Raiffeisen. În Bucureşti, avocatul nu are încă o sentinţă definitivă pronunţată în instanţă. De altfel, tribunalele din provincie par să fi fost mai active în soluţionarea proceselor clienţi – bănci.
„Mă aş tept ca primele pronunţări definitive să apară în octombrie anul acesta. Cu toate astea, este posibil ca lucrurile să evolueze mai încet”, spune avocatul. Pe fondul crizei şi al conflictelor din ultimul timp unele bănci au flexibilizat mult relaţia cu clienţii.
„BCR a ales cu bună ştiinţă să restructureze creditele şi să ajute peste 20.000 de clienţi împreună cu familiile lor să depăşească dificultăţile financiare din ultima perioadă”, a spus Ionuţ Stanimir, şeful comunicării externe din BCR.
Potivit reprezentanţilor băncii, din cei 900 de clienţi care erau în proces cu banca 300 au beneficiat de renegocierea dobânzii, marja acesteia scăzând cu circa trei puncte. La un credit mediu de 52.000 de euro, scăderea dobânzii a micşorat rata lunară cu circa 100 de euro.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ieri ca un stat poate emite legi care sa prevada nulitatea unui contract incheiat intre un consumator si un comerciant care cuprinde o clauza abuziva daca astfel se asigura o mai buna protectie a consumatorului.
Tribunalul Departamental Presov, Slovacia, pe rolul caruia se afla un proces intentat de doua persoane fizice unei institutii nebancare care ofera credite de consum, a intrebat Curtea de Justitie a Uniunii Europene daca poate constata nulitatea unui contract de credit de consum care cuprinde clauze abuzive atunci cand o astfel de solutie ar fi mai avantajoasa pentru consumator.
In fapt, doamna Perenicova si domnul Perenic au obtinut un credit de 150.000 SKK (4.979 de euro) de la SOS, institutie nebancara care ofera credite de consum in temeiul unor contracte standardizate. Dobanda anuala efectiva (DAE) a creditului – si anume suma cheltuielilor legate de acesta aflate in sarcina consumatorului – a fost stabilita in contractul respectiv la 48,63%, in conditiile in care, potrivit calculului efectuat de instanta slovaca de trimitere, aceasta se ridica de fapt la 58,76%.
Băncile nu sunt singurele vinovate pentru clauzele abuzive inserate în contractele de credit încheiate cu clienţii persoane fizice. Banca Naţională a României, în calitate de reglementator şi supraveghetor al pieţei, poartă şi ea o parte din această responsabilitate, se arată în motivarea sentinţei Tribunalului Bucureşti într-un proces colectiv împotriva Volksbank, unde instanţa a dat dreptate clienţilor care au contestat mai ulte clauze din contractele de credit, scrie Economica.net.
Banca Naţională a României s-a ferit să discute până acum despre procesele în care sunt implicate băncile comerciale, după ce mii de clienţi le-au acţionat în instanţă invocând existenţa unor clauze abuzive, şi după ce aceştia au primit sentinţe definitive pozitive în foarte multe cazuri.
Tribunalul Bucureşti a terminat de redactat recent motivarea în sentinţa dată în procesul colectiv în care clienţi ai Volksbank au dat în judecată banca, reclamând mai multe abuzuri în contractele de credit, abuzuri care făceau creditele mai scumpe. Instanţa a dat dreptate clienţilor şi a dispus eliminarea clauzei privind comisionul de risc şi rambursarea banilor către reclamanţi, precum şi eliminarea clauzei care permitea băncii să modifice dobânda, fără ca în contract să fie stipulate condiţiile care pot duce la o astfel de modificare. În anul 2011, doar Volskbank avea pe rol peste 2.600 de litigii cu clienţii, din care 750 au şi primit o sentinţă definitivă şi irevocabilă în favoarea clienţilor.
Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit
Conform Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, inclusiv contractele de credit, lege publicata in 3 august 2012 in Monitorul Oficial, comerciantii, inclusiv bancile, vor fi obligate sa modifice toate contractele care includ o clauza abuziva constatata de o instanta de judecata intr-un dosar, dat fiind ca un contract de credit este in general un contract de adeziune.
Legea se aplica doar contractelor incheiate dupa intrarea in vigoare a legii.
Prevederile legii:
„Art. 38. – Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 12. – (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art.11.
(3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.”
2. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 13. – (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16.
(3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului.”
3. În tot cuprinsul legii, termenul „comerciant” se înlocuieşte cu termenul „profesionist”.”
Modificarea tuturor contractelor de credit abuzive
Dupa ce legea privind clauzele abuzive din contracte a fost modificata radical la inceputul lunii august, ANPC dar si romanii din asociatiile de protectie a consumatorilor au marea sansa de a munci in folosul tuturor celor care au in contracte aceste clauze abuzive, intalnite in special in contractele de credit, scrie economica.net.
Modificarea legii 193/2000 efectuata la inceputul lunii august aduce o posibilitate nemaiintalnita pana acum in Romania, aceea ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sau o asociatie de protectie a consumatorilor sa dea in judecata un comerciant (numit de acum profesionist) pentru clauzele abuzive din contracte, si constatarea existentei acestor clauze in instanta sa duca la modificarea tuturor contractelor care contin acele clauze incheiate intre comerciant si clientii sai. Domeniul in care s-a constatat in ultima perioada cea mai mare concentrare de clauze abuzive este cel bancar, asa cum arata miile de hotarari definitive in instanta.
BNR nu are atributii legislative pentru a ajuta bancile in cazul prevederilor din Codul Civil
Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, a declarat ca banca centrala va analiza cererea Asociatiei Romane a Bancilor de a ajuta bancile in vederea modificarii unui articol din Codul de procedura civila privind clauzele abuzive din contractele de credit, insa a subliniat ca BNR nu are atributii legislative ci doar de reglementare a sistemului bancar.
„Vom analiza cererea ARB, insa BNR nu are atributii legislative, nu poate emite sau modifica legi decat in ceea ce priveste reglementarea sistemului bancar”, a precizat Vasilescu.
Presa a relatat ca ARB a trimis o scrisoare BNR in care cere ajutorul cu privire la un articol din Legea 76/2012 care permite judecatorilor sa oblige bancile ca in cazul descoperirii unei prevederi dintr-un contract de credit considerata abuziva, sa elimite respectiva prevedere din toate contractele de credit. Ceea ce, sustine ARB, ar prejudicia sistemul bancar cu peste 600 de milioane de euro anual.
„Băncile nu doar că nu vor mai avea dreptul de a percepe pentru viitor costurile aferente clauzelor declarate ca fiind abuzive, dar se vor vedea obligate să şi ramburseze tuturor clienţilor respectivele costuri percepute în trecut“, se arată într-o scrisoare transmisă Băncii Naţionale.
ARB admite ca ar putea exista erori izolate in practica unor banci in trecut, dar consideră că instanţele nu sunt pregătite să aprecieze just clauzele din contracte.
In ultimul timp s-au inmultit cazurile in care clientii au dat unele banci in judecata acuzandu-le de clauze abuzive in contractele de credit, mai ales in cazul comisioanelor aferente unui credit, iar in o serie de cauze instantele de judecata au dat dreptate clientilor, obligand bancile sa le acorde despagubiri, respectiv sa le inapoieze contravaloarea comisioanelor apreciate ca fiind abuzive.
Curtea de Apel Bucureşti a decis, într-un proces deschis de către un client al BCR împotriva instituţiei de credit, că dobânda pe care acesta trebuie să o plătească este formată din marja fixă de 1,5%, stabilită iniţial în contract, la care se adaugă dobânda interbancară la nivel european (EURIBOR).
Instanţa a hotărât că practicarea unei dobânzi de referinţă variabilă reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care a dispus înlocuirea acesteia cu EURIBOR+1,5%.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat şi caracterul abuziv al clauzei cuprinse în anexa contractului de credit, care permite băncii să declare scadenţa anticipată a creditului, în cazul în care valoarea garanţiilor pe care clientul le-a constituit ar scădea sub valoarea creditului rămas de plată.
BCR are dreptul să facă recurs în termen de cincisprezece zile de la comunicarea deciziei instanţei.
Tribunalul Municipiului Bucureşti a decis, pe data de 9 martie, că perceperea unui comision de acordare a creditului, în cuantum de 2,5%, şi a unui comision de administrare, de 0,05%, reprezintă clauze abuzive ale contractului de credit, constatând nulitatea absolută a acestora şi obligând BCR să restituie clientului sumele plătite în baza acestora, precum şi să îi plătească suma de 3.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Clientii catre banci: curatarea contractelor de credit de clauzele abuzive va reda increderea in banci
Ca replica la scrisoarea Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) trimisa BNR in care cere sprijinul pentru modificarea unor prevederi ale Legii 193/2000 privind eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit, pe motiv că acest lucru ar putea genera pierderi pentru bănci de peste 600 milioane euro, reprezentantii clientilor bancilor au trimis si ei o scrisoare in care isi prezinta pozitia.
„Clienţii bancari din România iau act cu îngrijorare de faptul că Asociaţia Română a Băncilor (ARB) încearcă, încă o dată, să influenţeze puterea legislativă din România, practicând o activitate de < lobby > pentru ca anumite modificări aduse Legii nr.193/2000 să fie eliminate din conţinutul acesteia”, potrivit unui document semnat de peste 1.000 de clienţi ai bancilor înaintat BNR, Parlamentului şi Guvernului.
In scrisoare se arata că prevederile Legii 193/2000 vin atât în sprijinul consumatorului, cât şi al băncilor. Prin menţinerea prevederilor Legii 193/2000 se stopează afluxul de procese care consumă resursele consumatorului şi ale băncii, iar ţara noastră va avea o practică unitară.
„După cum se specifică şi în scrisoarea ARB, în momentul de faţă există în piaţă un curent de opinie defavorabil băncilor inclusiv din cauza acestor clauze abuzive care există în contractele aflate în desfăşurare. Credem că încrederea este cel mai important capital al unei bănci. Drept urmare, având un contract < curăţat > de clauzele abuzive, cetăţenii României ar putea investi din nou în bănci cu încredere, realizându-se astfel o relaţie de parteneriat între client şi bancă, aşa cum ne-am dori să fie, aceasta putând duce inclusiv la creşterea activităţii de creditare.
Consumatorul avea la dispoziţie prea puţine instrumente pentru a face faţă situaţiilor cu potenţial abuziv, iar modificările Legii 193/2000 ar remedia tocmai acele neajunsuri care sunt de neconceput în celelalte ţări comunitare, România fiind singura ţară din Uniunea Europeana în care nu există o lege a falimentului personal.
Insistăm asupra faptului că iniţiatorii acestui demers, clienţi buni platnici ai instituţiilor bancare din România, nu urmăresc reducerea datoriilor proprii angajate prin semnarea contractelor de credit, ci strict dobândirea drepturilor pe care le conferă statutul de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Bineînţeles, considerăm ca îndreptăţite aceste drepturi atât pentru noi, cetăţeni informaţi, cât mai ales pentru consumatorii lipsiţi de acest avantaj”.
Asociaţia Română a Băncilor a trimis o scrisoare către BNR şi Ministerul Justiţiei prin care a solicitat sprijinul pentru modificarea unor prevederi din Legea 193/2000 care urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2013 şi care ar putea pune în dificultate industria bancară.
Legea 193/2000 prevede că în cazul unui contract bancar, dacă o instanţă din România constată că documentul conţine o clauză abuzivă, atunci aceasta poate dispune eliminarea clauzelor din toate contractele similare.
Romanii au mai putina incredere in banci decat locuitorii tarilor vecine, cele mai frecvente reclamatii fiind legate de pretul produselor si serviciilor bancare, precum si clauzele abuzive din contractele de credit, releva un studiu.
Cercetarea, realizata pe un esantion reprezentantiv, a vrut sa afle, printre altele, care sunt cele mai de incredere 20 de institutii in care populatia din tarile din Europa de Est are cea mai mare incredere.
In Romania si Austria bancile se bucura de cea mai mica popularitate, fiind clasate pe locul 8 dintr-o lista de 20 de alte institutii, precum biserica, armata, spitalele, justitia sau scolile. Firmele de asigurari se bucura de o incredere mai mica decat bancile.
Cum apreciaza bancherii romani aceste rezultate? „Daca ne comparam cu alte institutii, suntem undeva la mijloc, locul 8 nu e nici rau, dar nici bun, mai ales ca locuitorii altor state au o incredere mai mare in banci. In Austria increderea e scazuta, ca la noi, pentru ca acolo populatia are un simt critic foarte dezvoltat. Insa in alte tari din zona, sistemul bancar ocupa locuri mult mai bune, intre 4 si 6, iar in Slovacia e chiar pe primul loc”, a spus Sorin Mititelu (foto), directorul produselor de retail la BCR, la Conferintele Pietei Financiare Florin Petria.
„E clar ca daca ne comparam cu alte tari, nu suntem intr-o pozitie favorabila, ceea ce inseamna ca avem de lucru la acest capitol. In ce fel, e de discutat. Cred ca ar trebui sa acordam mai multa atentie acestui lucru, pentru ca vedem ca increderea in economie se imbunatateste, insa in banci, nu. Asadar, cred ca e nevoie de un efort mai degraba din partea bancilor decat din partea publicului pentru ca acesta sa-si recastige increderea in institutiile de credit”, a adaugat el.
Intrebat care ar fi solutiile pentru imbunatatirea increderii populatiei in banci, Mititelu a spus ca problema ar trebui sa se rezolve prin tratarea cu mai multa atentie a celor mai comune situatii din relatia banci-clienti, prin mai multe explicatii si o comunicare mai intensa.
O buna parte din reclamatiile clientilor sunt legate de pret si de clauzele abuzive, adauga Mititelu, de aceea subiectul clauze abuzive necesita o discutie mai detaliata, pentru ca publicul sa inteleaga despre ce este vorba in realitate, intrucat exista ratiuni pentru tot ce s-a facut.
„Subiectele tratate in comunicarea publica in privinta clauzelor abuzive, pritr-o analiza mai detaliata si mai multe informatii, ar putea ajuta in primul rand bancile”, spune Mititelu.
El considera ca bancile nu au informat si explicat suficient. „Trebuie sa explicam mult mai bine de ce am luat deciziile pe care le-am luat”.
O problema in clarificarea acestei dispune este faptul ca pentru marea majoritate a consumatorilor prevaleaza de foarte multe ori imboldul unui castig imediat, chiar daca exista informatii corespunzatoare, lucru ce nu este cea mai potrivita solutie.
BCR castiga un nou proces cu clientii care o acuza de clauze abuzive in contractele de credit
Decizia instanței supreme confirmă alte cinci decizii anterioare care sustin că nu există nici o egalitate între dobanda de referință variabilă a bancii și indicele Euribor. Cele șase decizii definitive și irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție susțin poziția băncii în ceea ce privește validitatea contractelor de credit și metoda de determinare a dobânzii.
Clienții băncii au cerut instanței să schimbe metoda de calcul a dobânzii, care constă din dobânda de referință a băncii și marja fixă procentuala prevăzuta în fiecare contract de credit. Acest lucru ar fi dus la o dobanda substantial mai mică, până la un punct în care ar fi putut ajunge la 2% -3%, ceea ce ar fi însemnat că ar fi existat o modificare a costului creditului convenit anterior.
„Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilesc linii de conduita ferme pentru părțile unui contract si elimina anarhia contractuala. Contractele sunt încheiate, modificate și derulate în conformitate cu voința părților iar instanta de judecata intervine numai în situații excepționale și limitate. Ca orice drept reglementat, dreptul consumatorilor conține indrumari și limitări; aceste reguli, cu toate acestea, trebuie să fie rezonabile și echitabil interpretate și aplicate, fără a depăși cadrul legal general. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost prompta și corecta în sancționarea tentativei de a abuza de acest drept „.
Volksbank pierde un proces colectiv cu clientii la Judecatoria sectorului 2, dar decizia nu este definitiva
Volksbank România a pierdut un proces colectiv la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti cu 600 de clienţi care au reclamat clauze abuzive in contractele de credit, insa decizia nu este definitiva, banca urmand sa faca recurs la o instanta superioara.
De altfel, aceasta decizie vine la scurt timp după ce la finele lunii noiembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză băncii într-un proces cu doi clienţi care au cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind perceperea comisionului de risc dintr-un contract de credit.
Judecătoria Sectorului 2 a obligat Volksbank să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc (după caz, redenumit comision de administrare credit), de dobândă majorată şi de comision rezervă minimă obligatorie, de la data încheierii convenţiei de credit la zi.
Judecatorii au mai dispus ca banca sa plateasca reclamanţilor suma de 217 lei, pentru fiecare reclamant din tabel care nu a renunţat la judecată şi nu a încheiat tranzacţie, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Guvernul a aprobat, in urma cu 2 saptamani, o lege pentru infiintarea unui Tribunal specializat în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă la nivelul municipiului Bucureşti şi care ar putea primi şi competenţa de soluţionare a clauzelor abuzive, dupa ce legea prin care se pot denunta toate aceste clauze va intra in vigoare din 1 octombrie, a anuntat Ministerul Justitiei, intr-un comunicat.
Comunicat de presă referitor la intrarea în vigoare a unor dispoziţii legale privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori:
Începând de la data de 1 octombrie 2013 vor intra în vigoare dispozitiile art.12 şi 13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Aceste dispozitii se refera la posibilitatea reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor (constituite în anumite condiţii prevazute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor) de a chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conţin clauze abuzive, pentru instanţa ca să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
Aplicarea acestor prevederi nu afectează dreptul consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii, în contextul unor acţiuni individuale la care avea dreptul şi potrivit reglementării în vigoare la acest moment.
„Instanţa competentă să soluţioneze acest gen de cauze este tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, iar impotriva hotărârii astfel pronunţate se poate exercita numai calea de atac a apelului care va fi judecat de către curtea de apel.
În urmă cu două săptămâni, la propunerea Ministerului Justiţiei, pregătind intrarea în vigoare şi a acestor prevederi, Guvernul a aprobat cadrul legal care să permită înfiinţarea unui Tribunal specializat în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă la nivelul municipiului Bucureşti şi care ar putea primi şi competenţa de soluţionare a acestei categorii de cauze.
Degrevarea Tribunalului Bucureşti de cauze care au ca obiect societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială, insolvenţă, etc., este o necesitate, la fel ca şi soluţionarea acestui tip de acţiuni în timp cât mai scurt. Vreau să salut adoptarea în procedură accelerată de către Camera Deputaţilor a acestui proiect de lege şi sper ca şi Senatul să urmeze acest exemplu, astfel încât trecem cât mai repede posibil la înfiinţarea efectivă a acestei instanţe”, a declarat ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc.
Liber la legea care ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit
De la 1 februarie intra in vigoare a noului Cod de procedura civila si modificarile aduse uneia dintre cele mai importante legi pentru protectia consumatorilor – legea 193/2000. De la aceasta data, procesele pornite de Protectia Consumatorilor ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele. Data fiind istoria ultimilor ani de procese dintre clienti si banci, bancherii nu au motive sa doarma linistiti, scrie Economica.net.
Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori este temeiul de drept pe care s-au castigat procesele impotriva bancilor in ultimii ani.
Textul de lege defineste in ce fel o clauza poate fi considerata abuziva de catre instanta si organele de control, recte Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), si in ce conditii aceasta se inlatura. Legea transpune directiva europeana 93/13/CEE si are un puternic caracter de protectie a consumatorilor.
Legea de punere in aplicare a noului Cod de procedura civila intareste si mai mult legea 193/2000 in favoarea consumatorului. Se adauga articole noi care permit ANPC ca, in cazul in care constata ca un profesionist (noul termen pentru comerciant) are clauze abuzive in contractele preformulate, sa ceara in instanta obligarea acestuia la eliminarea acestor clauze din TOATE contractele, fie ele in derulare. Aceasta inseamna ca acei profesionisti care de-a lungul timpului au inserat in contracte anumite clauze considerate abuzive vor trebui sa indrepte situatia pentru TOTI clientii afectati, fara ca acestia sa fie nevoiti sa initieze vreo proceduta juridica.
Asociatia Romania a Bancilor (ARB) anunta ca este de acord cu infiintarea la Bucuresti a unui tribunal specializat pentru clauze abuzive si insolvente si își exprimă disponibilitatea de a sprijini eforturile autorităților pentru buna organizare și funcționare a acestuia.
Totodată, în condițiile în care comunitatea bancară va ajunge la concluzia că nu se creează cadrul protejării, în egală măsură, a intereselor clienților și instituțiilor de credit, Asociația Română a Băncilor va continua să susțină și să promoveze propunerile inițiale ale sistemului bancar, astfel încât instanța de recurs să fie Înalta Curte de Casație și Justiție.
Comunicatul ARB:
Asociația Română a Băncilor (ARB) a luat notă de decizia Guvernului de a nu amâna intrarea în vigoare, de la 1 octombrie 2013, a dispozițiilor art.12 şi 13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și de Comunicatul de presă al Ministerului Justiției privind înfiinţarea unui Tribunal specializat la nivelul municipiului Bucureşti în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială, insolvenţă şi care ar putea primi şi competenţa de soluţionare a acestei categorii de cauze.
Comunitatea bancară va urmări cu atenție procesul înființării Tribunalului specializat și își exprimă disponibilitatea de a sprijini eforturile autorităților pentru buna organizare și funcționare a acestuia.
Totodată, în condițiile în care comunitatea bancară va ajunge la concluzia că nu se creează cadrul protejării, în egală măsură, a intereselor clienților și instituțiilor de credit, Asociația Română a Băncilor va continua să susțină și să promoveze propunerile inițiale ale sistemului bancar, astfel încât instanța de recurs să fie Înalta Curte de Casație și Justiție.
Bancile cer ca procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie
Bancile cer modificarea legii astfel incat judecarea clauzelor abuzive din contractele de credit sa nu fie limitata la doua instante de judecata ci sa ajunga la curtea suprema, cea care urmeaza sa ia o decizie definitiva in aceste cazuri. Motivul: evitarea cazurilor in care instantele inferioare iau decizii contradictorii sau chiar eronate in aceleasi cazuri.
Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, a declarat astazi in cadrul unei conferinte gazduita de BNR ca a cerut Ministerului Justitiei modificarea Legii nr.193 privind clauzele abuzive, care limiteaza la doua instante, pana la Curtea de Apel, judecarea cazurilor, astfel incat bancile sa-si poata apara cauza si la instanta suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie, cea care ar trebui sa ia o decizie definitiva.
„Noi am cerut sa nu fie limitata judecarea unei cauze pana la Curtea de Apel, asa cum se prevede acum in lege. De ce? Pentru ca vrem sa fie reguli foarte clare si care sa nu lase nicio portita in interpretarea legii si modul in care un complet intelege sa dea un verdict, astfel incat sa ne trezim in situatia in care Romania sa aiba un sistem bancar slabit, fara o motivatie foarte clara”, a spus Ghetea.
„Vrem ca legea sa intre in vigoare de o maniera foarte clara, sa nu apara situatia neplacuta ca o hotarare a unei instante inferioare sa fie executorie si sa fie aplicata asa cum exista interpretari acum, chiar si retroactiv, chiar si asupra creditelor in derulare sau care s-au rambursat.
Legea sa fie suficient de clara si sa permita bancilor sa poata sa mearga si sa se apare pana la ce mai inalta instanta din Romania, pentru ca nu ne putem permite ca o instanta inferioara sa dea o anumita rezolutie si a doua zi sa fie luata ca exemplu de altii”, a spus seful ARB.
„Interesul este ca sa nu ajungem in situatii hilare provocate de o hotarare mai putin inspirata a unui complet de judeata. Daca nu aveti exemple despre cum lucreaza justitia in anumite situatii, in anumite cazuri, va pot da eu exemple, fara niciun fel de probleme”, a adaugat Ghetea.
Exemplul sau insa nu s-a referit la un caz privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit, ci la un proces dintre CEC Bank, banca pe care o conduce, si un fost angajat:
„Va dau un exemplu ce pur si simplu te sidereaza. In urma cu cativa ani, un salariat a contestat in instanta aprecierea anuala a CEC. Hotararea a fost ca banca trebuie sa anuleze aprecierea anuala! Cum or fi reusit judecatorii sa ajunga la concluzia asta, nu stiu. Sigur ca ne-am dus la o instanta superioara si am castigat. Asta dorim noi: ca lucrurile sa fie foarte clare, sa nu dea loc la interpretare, in niciun caz nu dorim sa mentinem, si o spun cu toata responsabilitatea, in numele comunitatii bancare, nu dorim sa avem clauze abuzive in contracte.
Dar nu dorim in acelasi timp ca oricine si la orice moment si cum doreste un complet de judecata oarecare sa poata spune in Romania: aha, asta e o clauza abuziva, hai sa o declaram abuziva. Pentru ca pot exista inerpretari, si daca o instanta superioara din Romania va decide ca este o clauza abuziva, va garantez ca banca respectiva se va alinia imediat, chiar daca va ramane cu impresia ca nu e OK. Nu am vazut banca care sa nu respecte legea sau o hotarare judecatoreasca, dar trebuie ca aceste lucruri sa fie facute cu mare atentie, pentru ca altfel vorbim de impact ce poate fi foarte daunator intregului sistem bancar si intregii economii romanesti, si ne referim inclusiv la efectele ce apar asupra populatiei, cea care ar creea aceasta disputa. Cum va arata articolul, daca se va schimba formularea, e altceva”, a spus Ghetea.
„Nu vrem sa pastram clauzele abuzive in contractele de credit”
Ghetea a precizat ca la 1 iulie urmeaza sa intre in vigoare Legea nr. 193 privind clauzele abuzive, lege amanata pana la aceasta data la recomandarea FMI, decizia de amanare fiind un semnal ca sunt nişte probleme ce trebuie rezolvate.
Radu Ghetea: „Este un subiect deosebit de serios, pe care-l tratăm fără pasiuni şi partipriuri, o problema care trebuie să preocupe pe toată lumea.”
„Dorinţa noatră este de a proteja sistemul bancar, dar in niciun caz nu dorim prin aceasta sa creăm impresia că vreo bancă sau asociaţia băncilor, comunitatea bancara, avem intenţia să menţinem clauzele abuzive în contracte. E total eronat să se interpreteze astfel. Dar daca lasam o instanta inferioara, pana la Curtea de Apel, sa decida ca exista o clauza eronata, fara sa ajunga la Inalta Curte de Casatie si Justitie o problema atat de serioase cum este declararea unei clauze ca fiind abuziva şi apoi sa o extindem la intregul volum de credite acordate, unii spun ca si la cele din trecut, rambursate deja, e probabil prea mult şi nu ne putem permite la nivelul sistemului bancar să acceptăm astfel de lucruri.
Dorinta noastra este de a proteja sistemul bancar, dar in niciun caz nu ne dorim prin aceasta sa promovam clauzele abuzive si sa le mentinem in contracte. Dar daca o instanta superioara din Romania considera ca o clauza este abuziva si pierde procesul, dar nu la o instanta inferioara, atunci lucrurile trebuie respectate.”
Bancile mai cer ca legea sa fie modificata astfel incat asociatiile clientilor sa nu mai poata face sesizari cu privire la existenta clauzelor abuzive din contracte.
Radu Ghetea: „Se vorbeşte în lege si de asociaţii de clienţi, dar noi avem o Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumuatorilor. De acord ca aceasta sa isi însuşeasca si la simpla sesizare a unui client că există o clauză abuzivă, atunci mergem în instantă, pentru ca e dreptul tuturor, inclusiv a bancilor, sa se apere, până la instanţa supremă.
Dacă pierdem, schimbăm contractul din cap până in picioare. Dar dacă lăsăm decizia la o instanţă inferioară şi la solicitarea unei asociaţii cu 3.000 de membri, ati vazut ce usor se fac asociatii de 3.000 de nemultumiti, nu cred că este bine.
Imi pare foarte rau ca a trebuit sa fiu foarte direct si sincer in ceea ce am vrut sa spun. Ştiu ca nu este pe placul tuturor şi nici nu poate fi. Dar asa cum este normal ca un client sa-si apare interesul, asa este normal ca si o banca sa-şi apere propriul sau interes. Cred ca ar trebui sa lasam un pic la o parte vechile diferende de opinie, vechile antipatii. Ati vazut acum câteva luni ca un celebru fotbalist francez îndemna lumea să-şi scoată banii din bancă, să puna sistemul bancar pe butici, să vada ce se intampla. Bine, punem sistemul bancar pe butuci, sau Doamne Fereste!, sistemul bancar romanesc, dar cui foloseşte acest lucru? Daca cineva crede ca foloseste cuiva, cred ca se inseala.”
„Noi consideram ca atat tip cat exista ANPC, ce se poate sesiza si la cererea unei singure persoane, e mult mai eficient decat la sesizarea unei asociatii de 3.000 de persoane, ce se asociaza de la nemultumirea unora, si au sanse mai mari sa piarda decat ANPC”, a mai spus Ghetea.