Diverse/Dictionare

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Dicţionar juridic

de

A accepta livrarea (take delivery) = acceptarea de către deţinătorul unui contract futures a livrării mărfii care reprezintă activul de bază. De exemplu, cumpărătorul unui contract futures pe aur care are nevoie de acest metal poate planifica să accepte livrarea în loc să-şi închidă poziţia.

 

 
A accepta livrarea certificatelor valorilor mobiliare care au fost cumpărate dacă valorile mobiliare sunt în formă materializată.

Balanţă = tabel statistico – economic folosit în analiză şi planificare prin care se compară şi se raportează indicatorii care urmează a fi corelaţi, echilibraţi pe o anumită perioadă. Cuprinde două părţi:
– prima evidenţiază formarea de resurse;
– a doua, utilizarea acestora. F.M.

Dictionar Financiar

de

Avans in cont curent: credite pe termen scurt acordate de banca prin plata cecurilor emise de titularii de cont si in cazul in care acestia nu au disponibilitati banesti in cadrul unei limite convenite.

ATM: dispozitive montate de banci de la care utilizatorii de card pot retrage numerar.
BUBOR: nivelul mediu de referinta al ratelor dobanzii pentru depozitele in lei la diferite termene oferite pe piata interbancara din Romania.

Card de debit: cardul care permite detinatorului sa faca plati numai in limita sumei disponibile in contul curent sau de salariu.

Card de credit: cardul care permite  realizarea de cheltuieli  in limita unei sume stabilite in functie de veniturile si capacitatea de plata a detinatorului de card. Creditul de pe card poate fi garantat prin garantii, cu polita de asigurare pentru riscul financiar sau cu polita de asigurare de viata cesionata in favoarea bancii.

Cec: cecul in care este specificat numele beneficiarului.

Cec la purtator: cecul al carui beneficiar este posesorul care se prezinta pentru incasare.

Cec de virament (de decontare): Cecul care serveste trecerea sumei din contul curent al emitentului in contul curent al beneficiarului.

Cec certificat (acceptat): cecul in care banca confirma pe cecul emis de titular existenta disponibilului in contul curent si asigura beneficiarul de plata cecului la prezentare.

Cec barat: cecul care implica obligatia efectuarii platii prevazute in cec numai catre o instituie bancara.

Cec nominal: ordinul de plata dat de titularul unui cont curent catre banca la care isi tine depozitul, de a elibera o suma de bani persoanei prevazute in cec sau celui care prezinta cecul spre incasare.

Conturi curente: conturi ai caror titulari pot fi persoane fizice sau companii si prin intermediul carora se desfasoara operatiuni de casierie (intrari de sume prin cecuri, virament bancar, ordine de plata depuse de altcineva in favoarea titluarului contului).

Credit comercial: acordarea de credite sub forma de marfa.

Credit revolving: credit care permite ca pe masura rambursarilor  imprumutatul sa beneficieze de obtinerea unor credite ulterioare, in anumite limite stabilite.

Credite de trezorerie: Credite pe termen scurt, in general pana la un an, care au ca scop acoperirea necesarului de lichiditati legat de ciclul de fabricatie si comercializare.

Credite pe termen mediu si lung: creditele destinate finantarii investitiilor. Cu ajutorul acestor imprumuturi se pot achizitiona mijloace fixe (echipamente de productie, masini, cladiri).

Credite de campanie: Credite care au ca scop acoperirea cheltuielilor de productie pentru firme cu activcitati sezoniere.

Credit ipotecar: Creditul prin intermediul caruia se poate achizitiona, construi sau moderniza o locuinta.

Creditul de consum: creditul pe termen scurt sau mediu acordat persoanelor fizice si destinat achizitionarii de bunuri de folosinta indelungata.

Conturi de depozit: Asigura fructificarea unei economii pe un termen mai indelungat. Conturile de depozit pot fi deschise atat de persoane fizice cat si de cele juridice.

Creditor: Instituie financiara (bancara) care acorda un imprumut unui solicitant de credit, pe o anumita  perioada de timp.

Corporate banking: oferta de produse si servicii bancare adresata clientilor companii.Include, pe langa depozite, carduri si servicii asociate, si operatiuni curente, consultanta si operatiuni specializate.

Debitor: persoana fizica sau compania care solicita un credit bancar si care se obliga prin contract sa plateasca bancii, la o anumita scadenta, imprumutul solicitat. De regula, debitor este orice individ sau entitate juridica a carei obligatie este de a plati o anumita suma de bani, intr-un termen stabilit, unui tert.

Depozit la vedere: deponentul poate utiliza oricand sumele existente in contul de depozit, pentru efectuarea de plati in cont sau retrageri din cont.

Depozitele la termen: Depozitele din care deponentul nu poate retrage suma existenta in contul de depozit decat dupa expirarea perioadei de maturitate a contului (la scadenta).

Dobanda: Pretul ce revine bancii ca urmare a folosirii de catre imprumutat a unei sume de bani pe care banca i-a pus-o la dispozitie pe o anumita perioada de timp. Dobanda mai reprezinta si remunerarea riscului pe care il implica imprumutul acordat de banca unui client.

Dobanda fixa: dobanda acceptata de solicitantul de credit si de banca, pentru intregul imprumut si pe toata durata creditului.

Dobanda variabila: Dobanda care se modifica periodic, in functie de nivelul dobanzii pe piata nationala sau internationala.

Euribor: Varianta europeana a LIBOR si care serveste drept punct de referinta pentru ratele de dobanda pe termen scurt practicate pe pietele monetare europene.

Gaj: Bunul remis de catre imprumutat bancii, in garantia creditului acordat de catre banca. Gajul poate fi cu sau fara deposedare.

Garantii bancare: Bunuri mobile sau imobile solicitate de banca si care in cazul nerambursarii creditului trec in proprietatea bancii.

Girantul: Persoana care se angajeaza ca in cazul in care imprumutatul nu achita creditul bancar, sa ramburseze total sau partial  imprumutul.

Ipoteca: Imprumutatul acorda bancii drept asupra unui imobil.

Ipoteca convenita: ipoteca convenita prin contract.

Ipoteca legala: ipoteca prevazuta de lege.

Ipoteca juridica: Ipoteca acordata de organele judecatoresti.

LIBOR (London inter-bank offer rate): Rata dobanzii la care cele mai mari banci internationale contracteaza imprumuturi interbancare.

Leasing: Operatiune de inchiriere de utilaje, echipamente industriale sau imobile, care apartin unei banci sau societati financiare. Scopul final este achizitia de catre chirias a bunurilor care fac obiectul contractului de leasing. Principalele forme de leasing sunt leasingul mobiliar, imobiliar si industrial.

Leasing financiar: la sfarsitul perioadei de leasing, bunul intra in proprietatea celui care a platit ratele de leasing.

Leasing operational: Bunul care a facut obiectul contractului de leasing ramane in proprietatea companiei care il detine.

Linie de credit – un tip de credit care presupune rezervarea de catre banca a unei sume pentru o perioada determinata de timp. Clientul poate folosi aceasta suma (linie de credit) prin retrageri de numerar sau plati si poate acoperi suma utilizata ori de cate ori doreste pe parcursul perioadei si in limita aprobata. Dobanda se aplica sumelor utilizate, iar diferentei de suma i se aplica de multe ori un comision, numit comision de neutilizare.

Overdraft (descoperit de cont) – posibilitatea clientului de a retrage numerar sau de a realiza plati pana la o anumita limita, care depaseste soldul (nivelul din prezent) al disponibilului sau din contul curent. Avantajul este: clientul poate folosi acesti bani cand este necesar, fiind returnati prin alimentarea contului (nu exista o rata lunara fixa), iar dobanda care trebuie platita este aplicata numai pentru suma de bani care a fost utilizata si pentru zilele cand aceste fonduri au fost folosite.

Perioada de rambursare: durata pe care se acorda imprumutul. Ea variaza in functie de natura creditului, de la cateva luni (la creditele pe termen scurt) pana la cativa ani (credite pe termen mediu) sau chiar zeci de ani (creditele pe termen lung).

Perioada de gratie: Perioada acordata de banca in care solicitantul creditului achita numai dobanzile si comisioanele datorate bancii.

Privilegiu: dreptul conferit prin lege unor creditori, , de a avea prioritate in a fi platiti atunci cand dispun de o garantie asupra unei parti  sau asupra totalitatii patrimoniului solicitantului de credit.

Principalul creditului – suma initiala a creditului acordat, capitalul imprumutat initial.

Plan de rambursare (scadentar de plata) – Planul de plati contine descrierea datelor (zilelor) si sumelor tuturor ratelor pe care clientul trebuie sa le plateasca cand returneaza un credit.

Perioada de gratie – este perioada (in luni de obicei) de la inceputul creditului, in care debitorul va plati doar dobanda aferenta capitalului imprumutat. In anumite cazuri si aceasta dobanda se poate acumula devenind scadenta dupa perioada de gratie. Procedeul este de obicei folosit in cazul creditelor pentru investitii, pentru a acorda un ragaz debitorului de a da in folosinta obiectul investitiei respective.

POS: terminal la punctele de vanzare, montat de catre banca la comercianti, prin intermediul caruia se pot face plati pe card.

Rata dobanzii – nivelul procentual aplicat capitalului imprumutat pe perioada derularii creditului

Rata dobanzii anuale efective DAE – arata care este costul real al unui credit luand in calcul nu numai cheltuielile cu rata dobanzii, dar si celelalte taxe, comisioane si unele asigurari care trebuie platite de catre client. Cand se calculeaza aceasta rata a dobanzii este luata in considerare si perioada in care sunt efectuate aceste cheltuieli, precum si valoarea banilor in timp!

Retail banking: oferta de produse si servicii a unei banci adresate persoanelor fizice (credite, depozite, carduri si servicii asociate cardurilor)

Risc de nerambursare: Probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata din cauza conjuncturii nefavorabile, a unor dificultati sectoriale sau a unor deficiente ale imprumutatului.

Scadenta: data la care imprumutatul se obliga sa achite creditul si dobanda aferenta acestuia.

Scadenta (maturitatea) ratei – acesta este termenul in care rata scadenta pentru fiecare luna trebuie platita. Scadenta fiecarei rate este continuta in planul de plati sau in contractul de credit

Warrant: Documentul care atesta existenta marfurilor intr-un depozit general

Dictionar juridic

de

ANTECONTRACT – Conventia prin care o parte sau ambele parti se obliga sa semneze in viitor un anumit contract, contract ale carui clauze principale sunt determinate in prezent .

AFINI – Persoanele intre care exista o legatura de rudenie ( sotii intre ei nu sunt afini, asa cum nici rudele unuia dintre soti nu sunt afini cu rudele celuilalt sot)

ACT SUB SEMNATURA PRIVATA – Mijloc de proba din categoria inscrisurilor, prevazut in art. 1176 si urm. Codul civil, cuprinde pe langa continut si iscalitura partilor, acestea fiind elementele necesare pentru valabilitatea lui. actul poate fi scris de mana, la masina, imprimat, cu exceptia testamentului olograf care trebuie sa fie scris in intregime de mana testatorului. Actele sub semnatura privata spre deosebire de cele autentice, nu au putere executorie, pentru aceasta fiind necesar obtinerea unei hotarari judecatoresti.

 ABUZ DE INCREDERE – Infractiune din categoria infractiunilor contra avutului personal sau particular si public si consta in insusirea un bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept sau refuzul de a-l restitui.

ACHIESARE – A incuviinta, a fi de acord, a recunoaste un act, un drept, o hotarare. In civil reprezinta recunoasterea din partea paratului a pretentiilor reclamantului.

ACT AUTENTIC – Actul care s-a facut cu solemnitatea ceruta de lege.

ACT SUB SEMNATURA PRIVATA – ca sa fie valabil trebuie sa cuprinda pe langa continut si iscalitura partilor.Nu are putere executorie.

 

CAPACITATE DE FOLOSINTA – Conform decretului 31/1954 reprezinta capacitatea de a avea drepturi si obligatii.Aceasta incepe la nasterea persoanei si inceteaza o data cu moartea acesteia.

CAPACITATE DE EXERCITIU – Potrivit  decretului 31/1954 reprezinta capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savarsind acte juridice( fie personal, fie prin reprezentantul legal, parinte sau tutore). Aceasta se dobandeste la data la care persoana devine majora (18 ani ) si inceteza o data cu moartea persoanei sau cu ocazia punerii sub interdictie judecatoreasca.

CERTIFICAT DE MOSTENITOR – Este un titlu in temeiul caruia persoana pentru care s-a emis face dovada calitatii sale de mostenitor. Este reglementat de Legea nr. 36/1995. El se elibereaza pe baza incheierii finale, data in cadrul procedurii succesorale notariale, de catre notarul in raza caruia defunctul a avut ultimul domiciliu.
Certificatul cuprinde referiri la masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

CLAUZA – Este o prevedere sau stipulatie cuprinsa intr-un act juridic. Clauza contractuala se stabileste in contract prin acordul de vointa al partilor. Clauza penala este clauza prin care partile evalueaza, anticipat si prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului in caz de neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor contractuale.
Ea are o larga aplicare in contractele economice, in contractele comerciale internationale etc. art. 1066 si urm. din Codul civil reglementeaza obligatiile cu clauza penala.

DOL – Consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, ori dolosive cu scopul de a incheia un act juridic, un contract sau un alt act. Daca nu s-ar fi intrebuintat astfel de mijloace viclene, persoana care a fost dusa in eroare nu ar fi incheiat acel act. Dolul este unul din elementele care afecteaza caracterul liber al consimtamantului. Codul civil (art. 960) prevede ca „Dolul este o cauza de nulitate a conventiei, cand mijloacele viclene intrebuintate de una din parti, sunt astfel incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat”.

DREPT DE SERVITUTE – Reprezinta o sarcina impusa asupra unui fond ( teren ) pentru utilitatea unui alt fond invecinat care apartine unui alt proprietar. Exemplificand se poate spune ca dreptul proprietarului unui teren infundat de a trece peste terenurile invecinate pentru a ajunge la o cale publica reprezinta o servitute ( de trecere ).

DREPT DE SUPERFICIE – Este alcatuit din dreptul de proprietate asupra unei constructii si dreptul de folosinta asupra terenului pe care se gaseste cladirea respectiva.

DREPT DE IPOTECA – Reprezinta un drept real imobiliar care are menirea sa garanteze o creanta si care confera creditorului ipotecar posibilitatea ca, la nevoie, sa isi satisfaca dreptul de creanta valorificand bunul ce formeaza obiectul ipotecii. Ipoteca mai confera titularului si dreptul de preferinta, adica creditorul ipotecar aflat in concurs cu alti creditori isi va satisface cu prioritate creanta sa, in raport cu ceilalti creditori.Asadar ipoteca are ca obiect bunuri imobile, care raman in patrimoniul debitorului.

DREPT DE ABITATIE – drept de uz avand ca obiect o casa de locuit. In principiu, nu poate fi cedat si nici inchiriat; prin exceptie titularul sau poate inchiria altcuiva partea din casa pe care nu o locuieste.

 

EVICTIUNE – Pierderea totala sau partiala a lucrului vandut ca urmare a unei hotarari judecatoresti care pornind de la o cauza anterioara ii recunoaste unui tert fie un drept de proprietate, fie un alt drept din categoria drepturilor reale asupra aceluiasi lucru.

GAJUL – Se mai numeste si amanet si este tot o garantie reala, indeplinind aceeasi functie ca si ipoteca cu deosebirea ca are intotdeauna ca obiect bunuri mobile care se incredinteaza creditorului sau unui tert.

INOPOZABILITATE – Este sanctiunea ce intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice.

IPOTECA – Garantie reala si accesorie care nu deposedeaza pe debitorul proprietar de bunul ipotecat. Ea da posibilitatea creditorului sa urmareasca bunul pentru a primi creanta sa cu preferinta. Este reglementata in cartea III, t. XVIII, cap. II, art. 1746 si urm. Codul civil.
 

VICII ASCUNSE – desemneaza in mod generic defectele sau deficientele calitative ale bunului vandut, inchiriat, sau ale lucrarilor executate, care, existand in momentul predarii bunului nu au fost cunoscute de catre dobanditor si nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obisnuite de verificare sau receptie si care fac ca bunul sa nu poata fi intrebuintat conform destinatiei sale ori ii micsoreaza posibilitatile de intrebuintare in asa masura incat se poate presupune ca dobanditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimtit sa plateasca pretul contractual stabilit daca l-ar fi cunoscut

 

avocat@coltuc.ro

Decizia ANRC nr. 896/2008 privind normele pentru aplicarea Legii nr. 451/2004 privind marca temporala

de
Decizia Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii nr. 896/2008 privind normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 451/2004 privind marca temporala a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 754 din 7.11.2008.
In temeiul prevederilor art. 8 alin. (1), (3) si (5) si ale art. 6 alin. (3) pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 106/2008 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Comunicatii, precum si ale art. 9 alin. (3) si ale art. 14 din Legea nr. 451/2004 privind marca temporala,

presedintele Autoritatii Nationale pentru Comunicatii emite prezenta decizie.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Prezentele norme tehnice si metodologice se aplica activitatii de marcare temporala si stabilesc procedura de notificare a Autoritatii Nationale pentru Comunicatii in vederea inceperii furnizarii serviciilor de marcare temporala, procedurile de generare si verificare a marcilor temporale, precum si conditiile de creare si mentinere a registrului electronic de evidenta a furnizorilor de servicii de marcare temporala.
(2) Orice persoana fizica sau juridica poate beneficia de servicii de marcare temporala in conditiile Legii nr. 451/2004 privind marca temporala si ale prezentei decizii.
Art. 2. – In intelesul prezentei decizii, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) ANC – Autoritatea Nationala pentru Comunicatii;
b) serviciu de marcare temporala – serviciul prin care unor date in forma electronica li se asociaza, printr-un mecanism de incredere, o marca temporala;
c) furnizor de servicii de marcare temporala (furnizor) – orice persoana, fizica sau juridica, care ofera servicii de marcare temporala in conformitate cu prevederile Legii nr. 451/2004 si ale prezentei decizii;
d) utilizator – orice persoana, fizica sau juridica, care, in baza unui contract incheiat cu un furnizor, beneficiaza de servicii de marcare temporala;
e) cheie privata – codul digital, cu caracter de unicitate, generat printr-un dispozitiv hardware si/sau software specializat;
f) cheie publica – codul digital, pereche a cheii private, necesar verificarii marcii temporale;
g) date de verificare a marcii temporale – date in forma electronica, cum ar fi coduri sau chei publice, utilizate in scopul verificarii unei marci temporale;
h) dispozitiv criptografic securizat – un dispozitiv hardware cu un inalt grad de fiabilitate, protejat impotriva modificarilor si a utilizarii neautorizate, care asigura un grad inalt de securitate a operatiilor criptografice in conformitate cu cerintele Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica;
i) politica de marcare temporala – regulile si principiile generale aplicate de furnizor in procesul de emitere si administrare a marcilor temporale;
j) functie hash-code – algoritmul aplicat asupra unui document electronic, care creeaza o amprenta unica a acelui document;
k) SHA – Algoritm Securizat de Hash-code (Secure Hash Algorithm);
l) RFC -documentele care au fost supuse analizei publice in cadrul unui proces coordonat de Grupul de lucru pentru ingineria internetului;
m) extensie de tip critic pentru marcare temporala – extensia unui certificat digital care trebuie procesata in mod obligatoriu de aplicatia care il utilizeaza, limitand folosirea cheii private asociate certificatului exclusiv la aplicarea semnaturii digitale din cadrul unei marci temporale.

CAPITOLUL II
Autoritatea de reglementare si supraveghere

Art. 3. – In conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. (3) pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 106/2008 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Comunicatii, ANC exercita atributiile care revin autoritatii de reglementare si supraveghere in domeniul marcarii temporale.
Art. 4. – (1) In cadrul Registrului furnizorilor de servicii de certificare, prevazut la art. 28 din Legea nr. 455/2001, ANC va crea o sectiune distincta pentru inregistrarea furnizorilor de servicii de marcare temporala.
(2) ANC gestioneaza Registrul furnizorilor de servicii de marcare temporala, denumit in continuare registru. Forma acestui registru este prevazuta in anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta decizie.
(3) Actualizarea registrului se efectueaza exclusiv de catre personalul ANC desemnat in acest sens si vizeaza toate modificarile privind activitatea furnizorului, precum si alte informatii relevante furnizate de acesta.
Art. 5. – ANC va face publice, spre consultare, urmatoarele date din registru:
a) tipul furnizorului – persoana fizica sau juridica;
b) numele si prenumele sau denumirea furnizorului, dupa caz;
c) forma de organizare a furnizorului persoana juridica – societate comerciala, regie autonoma, institutie publica, organizatie neguvernamentala;
d) domiciliul sau sediul – tara, oras, judet/sector, strada, numar, bloc, scara, etaj, apartament, cod postal, telefon, fax, e-mail, adresa in pagina web;
e) cetatenia, pentru persoana fizica, sau nationalitatea, pentru persoana juridica;
f) data la care si-a inceput activitatea de furnizare de servicii de marcare temporala;
g) cheia publica a furnizorului;
h) descrierea politicii de marcare temporala a furnizorului;
i) situatia activitatii furnizorului – operationala, suspendata, incetata, in curs de transferare, in curs de remediere a unor probleme identificate de ANC, cu indicarea termenului-limita;
j) istoricul furnizorului – data de incepere a activitatii, perioade de suspendare, alte situatii asemanatoare.
Art. 6. – (1) Informatiile prevazute la art. 5 din prezenta decizie sunt disponibile public, prin intermediul paginii de internet a ANC.
(2) Pe pagina de internet a ANC se vor publica si informatii cu privire la Legea nr. 451/2004, prezentele norme tehnice si metodologice, informatii generale cu privire la utilizarea marcilor temporale, informatii actualizate din domeniul marcarii temporale, trimiteri catre paginile de internet ale furnizorilor de servicii de marcare temporala.
Art. 7. – (1) ANC are obligatia de a pastra confidentialitatea tuturor informatiilor primite de la furnizorul de servicii de marcare temporala, cu exceptia celor prevazute de Legea nr. 451/2004 si de prezenta decizie ca fiind publice.
(2) ANC poate incheia un acord de confidentialitate asupra informatiilor primite de la furnizorul de servicii de marcare temporala, la cererea acestuia.
(3) Personalul cu atributii de control din cadrul ANC este obligat sa pastreze confidentialitatea datelor de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii atributiilor de control in ceea ce priveste activitatea furnizorilor de servicii de marcare temporala.

CAPITOLUL III
Furnizorii de servicii de marcare temporala

SECŢIUNEA 1
Dispozitii comune

Art. 8. – (1) Cu 30 de zile inainte de inceperea activitatii, furnizorul de servicii de marcare temporala va notifica ANC, prin completarea formularului prevazut in anexa nr. 2, care face parte integranta din prezenta decizie.
(2) Odata cu efectuarea notificarii prevazute la alin. (1), furnizorii au obligatia de a comunica ANC informatiile si documentele prevazute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 451/2004 si in anexa nr. 2.
(3) In termen de 10 zile de la primirea notificarii, ANC poate solicita completarea documentatiei prezentate, in conformitate cu alin. (2).
(4) Furnizorii au obligatia de a comunica ANC, cu cel putin 30 de zile in avans, orice intentie de modificare a procedurilor de securitate a sistemului informatic utilizat, cu precizarea datei si a orei la care modificarea intra in vigoare, precum si obligatia de a confirma in termen de 24 de ore modificarea efectuata.
(5) In cazuri urgente, in care securitatea serviciilor de marcare temporala este afectata, furnizorii pot efectua modificari ale procedurilor de securitate, urmand sa comunice ANC, in termen de 24 de ore, modificarile efectuate si justificarea deciziei luate.
(6) Furnizorii de servicii de marcare temporala sunt obligati sa respecte, pe parcursul desfasurarii activitatii, procedurile de securitate si de certificare declarate potrivit alin. (2)-(5). Acestia vor furniza servicii de marcare temporala in conformitate cu politica de marcare temporala declarata.
Art. 9. – (1) Furnizorul este obligat sa genereze sau sa achizitioneze o pereche functionala cheie privata-cheie publica si sa isi protejeze cheia privata prin utilizarea unui dispozitiv criptografic securizat, luand masurile necesare pentru a preveni pierderea, dezvaluirea, modificarea sau utilizarea neautorizata a cheii sale private.
(2) Perechea functionala prevazuta la alin. (1) va fi folosita exclusiv in scopul aplicarii semnaturii electronice asupra marcilor temporale emise.
(3) Cheia privata nu poate fi dedusa in niciun fel din cheia sa publica pereche.
(4) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa detina certificatul corespunzator cheii publice, pe baza caruia se va putea verifica semnatura asupra marcii temporale.
(5) Certificatul utilizat pentru marcarea temporala va fi transmis ANC, in forma electronica, la data notificarii inceperii activitatii.
Art. 10. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au obligatia sa respecte dispozitiile legale din domeniul prelucrarii datelor cu caracter personal.
(2) La data inceperii activitatii de furnizare de servicii de marcare temporala, furnizorul trebuie sa detina calitatea de operator de date personale si sa depuna la ANC o copie de pe certificatul doveditor, eliberat de Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.
Art. 11. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala au obligatia de a crea si mentine un registru electronic operativ de evidenta a marcilor temporale.
(2) Registrul electronic operativ de evidenta a marcilor temporale trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii:
a) toate marcile temporale emise de catre furnizorul de servicii de marcare temporala, cuprinzand, pe langa marca temporala propriu-zisa, si date referitoare la marca temporala si la certificatul utilizat;
b) inregistrari ale evenimentelor aparute in sistemul informatic utilizat pentru generarea marcilor temporale.
(3) Informatiile prevazute la alin. (2) lit. a) trebuie sa fie disponibile permanent pentru consultare pe pagina de internet a furnizorului.
(4) Furnizorul de servicii de marcare temporala are obligatia de a transmite, la cerere, catre ANC informatiile prevazute la alin. (2) lit. b).
(5) Structura si conditiile de exploatare ale registrului electronic operativ de evidenta a marcilor temporale sunt prevazute in anexa nr. 3, care face parte integranta din prezenta decizie.
Art. 12. – (1) Furnizorii de servicii de marcare temporala trebuie sa aduca la cunostinta tuturor utilizatorilor termenii si conditiile care privesc utilizarea serviciilor de marcare temporala, si anume:
a) datele de contact ale furnizorului;
b) politica de marcare temporala aplicata;
c) standardele tehnice aplicabile;
d) precizia timpului din marcile temporale;
e) orice limitari in folosirea serviciului de marcare temporala;
f) obligatiile utilizatorului;
g) informatii despre cum trebuie verificata marca temporala si orice limitari posibile asupra perioadei de valabilitate;
h) descrierea practicilor, procedurilor si sistemelor care asigura securitatea si integritatea datelor, accesul autorizat permanent la acestea si modalitatile de prevenire a accesului neautorizat (codul de practici si proceduri);
i) politica privind protectia datelor cu caracter personal;
j) perioada de timp in care sunt pastrate inregistrarile referitoare la evenimente ale furnizorului;
k) disponibilitatea serviciilor.
(2) Aceste informatii trebuie sa fie disponibile pe pagina de internet a furnizorului de servicii de marcare temporala.
Art. 13. – (1) Furnizorul de servicii de marcare temporala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa dispuna de mijloace financiare si de resurse materiale, tehnice si umane corespunzatoare pentru garantarea securitatii, fiabilitatii si continuitatii serviciilor oferite;
b) sa dovedeasca ANC ca dispune de resursele financiare pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea cauza cu prilejul desfasurarii activitati de marcare temporala si ca este capabil sa acopere pierderile suferite de catre o persoana care isi intemeiaza conduita pe efectele juridice ale marcilor temporale, in conditiile prevazute la art. 10 din Legea nr. 451/2004, pana la concurenta echivalentului in lei al sumei de 10.000 euro pentru fiecare risc asigurat. Riscul asigurat este fiecare prejudiciu produs, chiar daca se produc mai multe asemenea prejudicii ca urmare a neindeplinirii de catre furnizor a unei obligatii prevazute de lege. Furnizorul va trebui sa depuna la ANC o scrisoare de garantie din partea unei institutii financiare de specialitate sau o polita de asigurare la o societate de asigurari, in favoarea ANC, in valoare cel putin egala cu echivalentul in lei al sumei de 300.000 euro;
c) sa foloseasca personal avand cunostinte de specialitate, experienta si calificare necesare pentru furnizarea serviciilor respective;
d) sa utilizeze numai dispozitive criptografice securizate pentru efectuarea operatiilor criptografice implicate in procesul generarii marcii temporale;
e) sa utilizeze un sistem informatic care sa respecte cerintele de securitate prevazute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 451/2004;
f) sa pastreze toate informatiile necesare pentru a putea face dovada marcarii temporale in cazul unui eventual litigiu (inregistrari ale marcilor temporale emise, documentatia aferenta algoritmilor si procedurilor de generare a marcilor temporale emise, alte documente) pentru o perioada de minimum 10 ani de la data emiterii.
(2) In vederea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) lit. e), furnizorul va publica documentatia aferenta mecanismului implementat in vederea indeplinirii acestei obligatii, iar o copie a documentatiei va fi transmisa ANC.
Art. 14. – Orice persoana, fizica sau juridica, care doreste sa beneficieze de servicii de marcare temporala trebuie:
a) sa furnizeze informatiile referitoare la identitatea sa;
b) sa respecte limitarile impuse de furnizorul de servicii de marcare temporala

Cum alegeti o retea de franciza?

de

1. Oferta comerciala si conceptul
Verificati daca serviciile sau produsele comercializate de catre marca aleasa corespund tendintelor consumatorilor.
Notorietatea si cota de piata sunt principalii indicatori care va vor ajuta sa aflati care este pozitia pe piata a marcii alese.
Trebuie sa verificati daca francizorul este proprietarul marcii si a mijloacelor cantitative si calitative folosite pentru cresterea notorietatii marcii.
Inainte de a semna contractul, francizatul trebuie sa se asigure ca francizorul
dispune de servicii de consultanta pentru francizati si un numar suficient de
animatori.

2. Analiza DIP (document cu informatii precontractuale)
Citirea DIP va va permite sa verificati seriozitatea retelei. Principalele criterii de analiza sunt transparenta francizorului in privinta rezultatelor financiare si strategia folosita.
Francizorul detine propriile fonduri necesare pentru sprijinirea francizatilor ?
Puteti afla aceste informatii din capitalurile proprii, rezultatele financiare si cifra de afaceri. Daca francizorul obtine profit atunci va putea sprijini si candidatii francizati sa reuseasca in noua afacere.
De asemenea, DIP va va permite sa cunoasteti parcursul directorilor marcilor si ce i-a determinat sa se dezvolte in franciza. O experienta anterioara in distributie si/sau in acelasi sector de activitate sunt niste informatii pe care trebuie sa le luati in seama.


3. Istoricul retelei
Este bine sa stiti care este numarul de puncte de vanzare care au parasit reteaua. De obicei aceste informatii ar trebui sa fie in DIP(de obicei DIP este actualizat in fiecare an). Numerosi francizori indica doar soldul, fara sa precizeze numarul iesirilor din retea. Trebuie sa fiti foarte atenti la reteaua care deschide multe puncte de vanzare intr-un timp scurt.


4. Situatia financiara si rentabilitatea francizorului
Analiza datelor trebuie sa fie transparenta. Verificati daca modalitatile de implantare nu au fost schimbate si sunt intrunite aceleasi conditii ca la punctele de vanzare pilot.
Francizatul trebuie sa inteleaga si sa obtina raspunsuri la toate intrebarile sale. Felul in care reteaua raspunde intrebarilor candidatului francizat este un indiciu de transparenta.


5. Relatia francizor-francizat
Trebuie sa existe un echilibru economic intre francizor si francizat. Din punct de vedere juridic nici una dintre parti nu trebuie sa fie in inferioritate. Existenta unor asociatii a francizatilor in cadrul retelei de franciza este un semn al comunicarii.
Astfel francizorul nu va putea sa-si schimbe strategia fara o consultare cu membrii asociatiei de francizati.
Franciza implica relatii intre francizor si francizati, francizatii si prestatorii de servicii exterioare si intre francizati. Organizarea trebuie sa fie coerenta si performanta, procesul si metodele de lucru foarte bine stabilite.
De asemenea este bine sa intelegeti modul in care sunt luate deciziile in cadrul retelei. Trebuie sa evaluati natura, importanta si traseul prestarilor si serviciilor oferite de francizor in ceea ce priveste formarea, asistenta tehnica si comerciala.
Profesionalismul de care da dovada reteaua consta in transferul si calitatea know-how-ului.


6. Parerea francizatilor
Deosebit de importanta este parerea francizatilor. Pentru a putea gasi acest raspuns trebuie sa vizitati ceilalti francizati. In anumite retele, francizorul va poate indica rezultatele unor puncte de vanzare.
De obicei, « tinerii francizati » sunt cei care va vor oferi mai multe informatii cu privire la dificultatile si intarzierile care pot fi prevazute, costul real de intrare in retea, primele rezultate, relatia cu francizorul. Este bine sa discutati cu francizatii cu care va asemanati, care locuiesc in orase cu acelasi potential economic al orasului in care doriti sa va amplasati afacerea.
De asemenea, este bine sa ascultati si francizatii care critica reteaua

sursa

http://www.observatoiredelafranchise.ro/cgi-bin/home/p.php?n=116

Obiectul contractului de arendare

de

Cu alte cuvinte, obiectul contractului consta in primul rand in bunurile arendate, iar in al doilea rand in pretul platit de arendas, numit arenda.

Prin bunuri agricole care pot fi arendate se inteleg:
– terenurile cu destinatie agricola (arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi),
– pasunile impadurite,
– terenurile ocupate de constructii si instalatii agrozootehnice,
– amenajari piscicole si de imbunatatiri funciare,
– drumurile tehnologice,
– platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole,
– terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola,
– animalele,
– constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.

Bunurile agricole care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie complet si precis determinate, respectiv descrierea amanuntita a tuturor bunurilor arendate si inventarul lor, planul de situatie al terenurilor, etc. Daca nu se arendeaza toate bunurile detinute de arendator, trebuie sa se specifice in contract suprafata de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de acesta. In toate cazurile, pentru a fi in prezenta unui contract de arendare, bunurile mentionate trebuie sa fie destinate exploatarii, productiei agricole de catre arendas.

Daca folosinta unor bunuri dintre cele prevazute de lege se transmite cu titlu oneros in alte scopuri, de exemplu, terenul cu sau fara constructie in scopuri turistice sau sportive, animalele pentru carausie la constructia unei case, etc., contractul nu va mai fi supus reglementarilor vizand arendarea ci regulilor locatiunii.
Sursa: Atac                  

www.Justitia-Romana.org. Aici gasiti totul despre justitie

de

Pe pagina de internet www.Justitia-Romana.org, Centrul de Documentare si Informare Publica  pune la dispozitie informatii  referitoare la datele de interes public cu privire la instantele si parchetele din Romania. 

Autorii doresc sa ofere un instrument practic, usor de folosit si eficient pentru obtinerea de informatii de interes public referitor la institutiile implicate in actul de justitie.

La data de 10 noiembrie 2008 a fost incheiat un protocol de colaborare intre Consiliul Superior al Magistraturii si Centrul de Documentare si Informare Publica, ce are ca principal obiectiv  crearea de relatii bilaterale pe termen lung, schimbul de idei si experienta, in vederea informarii  opiniei publice cu privire la activitatea CSM si modul de functionare a sistemului judiciar din Romania

DEFINITII

de

In sensul legislaţiei privind protecţia consumatorilor următorii termeni se înţeleg astfel:

1. Agent economic – persoana fizica sau juridica, autorizata, care in cadrul activităţii sale profesionale fabrica, importa, transporta sau comercializează produse ori parţi din acestea sau prestează servicii;

2. Aliment nepreambalat – aliment vrac care nu este supus operaţiunii de preambalare si care, pentru vânzare, este măsurat sau cântărit in prezenta consumatorului

3. Autoritate cu atribuţii de protecţia consumatorilor – Autoritatea administraţiei publice centrale si serviciile sale desconcentrate abilitate sa constate si sa aplice sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor

4. Calitate – ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesitatile explicite sau implicite;

5. Centru comercial -structura de vânzare cu suprafaţa medie sau mare in care se desfasoara activitati de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţa si de alimentaţie publica, ce utilizează o infrastructura comuna si utilitati adecvate

6. clauza abuziva – clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract creează, in detrimentul consumatorilor si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile parţilor

7. comerciant – persoana fizica sau juridica autorizata sa desfăşoare activitatea de comercializare a produselor si serviciilor de piaţa;

8. comerţ ambulant – activitatea de comercializare cu amănuntul realizata prin trecere dintr-un loc in altul, in rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau in vehicule special amenajate

9. comerţ cu amănuntul/de detail – activitatea desfăşurata de agenţii economici care vând produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

10. comerţ cu ridicata/de gros – activitatea desfăşurata de agenţii economici care cumpăra produse in cantitati mari in scopul revanzarii acestora in cantitati mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali si colectivi

11. comerţ de gros cash and carry/forma de comerţ cu autoservire pe baza de legitimaţie de acces – activitatea desfăşurata de agenţii economici care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane juridice sau persoane fizice autorizate si asociaţii familiale autorizate conform legii, înregistrate in baza de date a vânzătorului, in scopul revanzarii si/sau prelucrării, precum si al utilizării acestora ca produse consumabile

12. comerţ in zone publice – activitatea de comercializare a produselor si serviciilor, desfăşurata permanent sau sezonier in pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice si străzi sau orice zona de alta natura destinata folosinţei publice

13. consumator/consumator final – orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociaţii, care cumpăra, dobândeşte, utilizează ori consuma produse sau servicii in afara activităţii profesionale

14. contract încheiat cu consumatorii – contractele încheiate intre comercianţi si consumatori, inclusiv certificatele de garanţie, bonurile de comanda, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite

15. data durabilităţii minimale – data stabilita de producător pana la care un produs alimentar isi păstrează caracteristicile specifice in condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie sa fie periculoase nici după aceasta data;

16. declaraţie de conformitate – declaraţia făcuta de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul ca un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;

17. distribuitor – agentul economic din lanţul de distribuţie;

18. durata medie de utilizare – intervalul de timp, stabilit in documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit intre parţi, in cadrul căruia produsele de folosinţa îndelungata trebuie sa isi menţină caracteristicile funcţionale, daca au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare

19. eticheta – orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia;

20. exerciţiu comercial – una sau mai multe activitatea de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publica, precum si a serviciilor desfăşurate de un comerciant

21. garanţie – orice angajament asumat de vânzător sau producător fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, in cazul in care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate in declaraţiile referitoare la garanţie sau in publicitatea aferenta

22. ingredient – orice substanţa, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui aliment si care va fi conţinuta si de produsul finit ca atare sau intr-o forma modificata

23. lot – un ansamblu de unitati de vânzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat in condiţii practic identice

24. pachet de servicii turistice – combinaţia prestabilita a cel puţin doua dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntrerupta a acestora sa depaseasca 24 de ore sau sa cuprindă o înnoptare, si anume, transport, cazare si alte servicii, fara legătura cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora si care reprezintă o parte semnificativa a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament balnear, agrement si altele asemenea;

25. paguba – prejudiciul creat consumatorilor prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum si cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sanatatii, precum si pierderea vieţii

26. practici comerciale abuzive – metode de vânzare restrictive sau condiţionate care afectează interesele consumatorilor

27. prestator – agentul economic care furnizează servicii;

28. producător:

a) agentul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;
b) agentul economic care fabrica materie prima;
c) agentul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) agentul economic care recondiţionează produsul;
e) agentul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifica caracteristicile produsului;
f) reprezentantul înregistrat in România al unui agent economic care nu are sediul in România sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;
g) agentul economic care importa produse in vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice alta forma de distribuţie specifica derulării afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaşte importatorul, chiar daca producătorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informează persoana prejudiciata in termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identitatii importatorului;

29. produs – bun material a cărui destinaţie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva; sunt considerate produse energia electrica, energia termica, apa si gazele livrate pentru consumul individual;

30. produs cu defecte – produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibila si data achiziţionării nu oferă siguranţa consumatorilor, producând pagube acestuia;

31. produs de folosinţa îndelungata – produsul relativ complex, constituit din piese si subansambluri, proiectat si construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare si asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activitatea de întreţinere;

32. produs contrafăcut – Orice bun, inclusiv ambalajul acestuia, la care se constata utilizarea fara autorizare a unei mărci care este identica cu o marca legal înregistrata, sau produsul care nu poate fi diferenţiat in aspectele sale esenţiale de un produs de marca, prin care se incalca drepturile prevăzute de lege ale detinatorului legal al mărcii respective. Alimentele contrafăcute sunt alimentele a căror calitate, menţionata in acte normative sau in orice document declarat de producător inclusiv pe eticheta produsului, a fost modificata, intenţionat sau neintenţionat, intr-un mod care ar putea constitui un risc pentru sănătatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele economice ori i-ar informa greşit.

33. produs falsificat – Produs la care se constata alterarea sub orice forma a elementelor de identificare a unei mărci, denumiri, sigle ori desen industrial legal înregistrate, de natura a induce in eroare asupra provenienţei sale, la produse care nu au fost fabricate de detinatorul legal al mărcii ori împuternicit al acestuia, sau la care s-a constatat utilizarea mărcii legal înregistrate fara a exista acordul titularului. Se considera falsificare a produselor alimentare sau a băuturilor de orice fel: adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice in produse, in scopul mascării unor defecte ale acestora, precum si in scopul modificării sau conferirii de proprietati pe care produsele nu le justifica prin compoziţia lor naturala sau prin reţetele de fabricaţie, precum si schimbarea compoziţiei fara a se schimba specificaţiile de pe eticheta, precum si folosirea oricăror practici nepermise de lege.

34. produs folosit – produs folosit de un alt consumator, reparat si testat, corespunzător din punct de vedere tehnic si funcţional unui produs similar nou sau recondiţionat, si care este un produs sigur.

35. produs periculos – produsul care nu poate fi definit ca produs sigur

36. produs recondiţionat – produs nou cu ambalaj deteriorat, aspect fizic exterior necorespunzător, mici defecte de fabricaţie, dar care este adus la parametrii tehnici de funcţionare iniţiali daţi de producător prin remediere.

37. produs sigur – produsul care, folosit in condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa si sănătatea consumatorilor, in funcţie de următoarele aspecte:

a) caracteristicile produsului, ale ambalării si ale instrucţiunilor de montaj si întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreuna cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire si orice alte indicaţii si informaţii furnizate de producător;
d) categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului;

38. punere pe piaţa – acţiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu in vederea distribuirii sau utilizării

39. recondiţionare – repararea unui produs nou anterior punerii pe piaţa, pentru a corespunde condiţiilor enunţate in declaraţiile de garanţie sau in publicitatea aferenta, la specificaţiile prevăzute in contractul de vânzare cumpărare pentru un produs nou si nereparat;

40. reparare – aducerea produsului care nu corespunde condiţiilor enunţate in declaraţiile de garanţie sau in publicitatea aferenta, la specificaţiile prevăzute in contractul de vânzare cumpărare, alte documente, ori in alte dispozitii legale;

41. serviciu – activitatea, alta decât cea din care rezulta produse, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitaţi ale consumatorilor

42. serviciu de alimentaţie publica – activitatea de pregătire, preparare, prezentare si servire a produselor si a băuturilor pentru consumul acestora in unitati specializate sau la domiciliul/locul de munca al consumatorilor

43. serviciu de piaţa – orice acţiune sau prestaţie care face obiectul vanzarii-cumpararii pe piaţa si care nu are drept consecinţa transferul proprietatii asupra unui bun corporal, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitaţi ale consumatorilor;

44. structura de vânzare – spaţiul de desfăşurare a unuia sau mai multor exerciţii comerciale;

45. structura de vânzare cu suprafaţa mare– structura de vânzare având o suprafaţa de vânzare mai mare de 1.000 m2;

46. structura de vânzare cu suprafaţa medie – structura de vânzare având o suprafaţa de vânzare cuprinsa intre 400-1.000 m2 inclusiv

47. structura de vânzare cu suprafaţa mica – structura de vânzare având o suprafaţa de vânzare de pana la 400 m2 inclusiv;

48. suprafaţa de vânzare – suprafaţa destinata accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plaţii acestora si circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii. Nu constituie suprafeţe de vânzare cele destinate depozitarii si păstrării mărfurilor,

49. Suprafaţa de vânzare a unui centru comercial – suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse si servicii de piaţa si de alimentaţie publica cuprinse in acesta

50. Termen de garanţie – limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, pana la care producătorul sau prestatorul isi asuma responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, daca deficientele nu sunt imputabile consumatorilor;

51. termen de valabilitate – limita de timp, stabilita de producător, pana la care un produs perisabil sau un produs care in scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor isi păstrează caracteristicile specifice, daca au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare si păstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintă data limita de consum;

52. vânzător – distribuitorul care oferă produsul consumatorilor;

53. viciu ascuns – deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!