Dreptul familiei

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Căsătoria în Tunisia

de

Căsătoria în Tunisia

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/JmtvsNVp6JY

Căsătoria în Tunisia

Cetăţenii români care doresc să se casătoreasca la Ambasada Romaniei la Tunis trebuie sa fie aibă permis de şedere în Tunisia.

Cetăţenii români care nu au permis de şedere în Tunisia au posibilitatea de a încheia căsătoria în faţa autorităţilor tunisiene, la Oficiul de Stare Civilă.

Pentru incheierea casatoriei in fata autoritatilor tunisiene Ambasada Romaniei poate elibera o declaratie de celibat. Declaratia de celibat este eliberata in limba romana si franceza. La eliberarea documentului este necesara prezentarea unui document de identitate: pasaport sau carte de identitate. Documentul este eliberat pe loc. Taxele consulare se plătesc, în numerar, echivalentul în Dinari Tunisieni a 60 Euro.
Orice serviciu consular se efectueaza pe baza unei programari obtinute in prealabil.

După obţinerea certificatului de căsătorie eliberat de autorităţile tunisiene, pentru a produce efecte juridice în România, acesta poate fi înscris în registrele de stare civilă ale Ambasadei României în Tunisia sau în România, la biroul de stare civilă al primăriei în raza căreia se află domiciliul comun al cuplului. In urma inscrierii documentului tunisian este eliberat un certificat de casatorie romanesc.


Actele necesare pentru casatorie cu cetăţean străin

de

Actele necesare pentru casatorie cu cetăţean străin

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/hq8HCofSbAm

Actele necesare pentru casatorie cu cetăţean străin

Actele necesare pentru cetăţeanul străin :
– Paşaport în original şi în copie xerox
– Certificat de naştere în original, în copie xerox legalizată  şi  traducere în limba română , legalizată
– Actele în original din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare (dacă este cazul), Aceste acte pot fi :
a) certificatul de deces al fostului soţ în original, copie xerox legalizată şi traducere în limba română legalizată;
b) sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă în original,  copie xerox legalizată şi traducere în limba română legalizată;
c) certificatul de naştere sau de căsătorie cu menţiunea de desfacere a căsătoriei în original,  copie xerox legalizată şi traducere în limba română legalizată.

– Adeverinţă de domiciliu şi stare civilă de la primăria de domiciliu şi traducere în limba română legalizată;
– Dovadă eliberată ori autentificată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România. Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România, fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente  justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie;
– Declaraţia dată pe proprie răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei  în România, în cazul în care dovada prevăzută la aliniatul precedent nu poate fi obţinută întrucât statul respectiv nu are misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România. Precizăm că, pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliu sau, în lipsă, reşedinţa.

– Certificatul medical privind starea sănătăţii(prenupţial). Acesta este valabil 14zile de la data emiterii(inclusiv data oficierii căsătoriei) şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana „Se poate căsători”

Precizări :
  –   Dacă actele prezentate de cetăţeanul străin sunt emise de un stat menbru al Conventiei de la Haga din 05 octombrie 1961 acestea trebuie să aibă aplicată Apostilla Conventiei de la Haga din 05 octombrie 1961;
–   Dacă actele prezentate de cetăţeanul străin sunt emise de un stat care nu este membru al  Conventiei de la Haga din 05 octombrie 1961 acestea trebuie să fie supralegalizate
–   Dacă actele prezentate de cetăţeanul străin sunt emise de un stat cu care România are  încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică acestea sunt scutite de apostilare sau supralegalizare;
–   Traducerile şi legalizările se fac la notar în România;
– Certificatul medical privind starea sănătăţii(prenupţial) se obţine de la organele sanitare competente din România;
– În  cazul în care cetăţeanul străin este născut în România şi au intervenit schimbări cu privire la numele de familie şi prenume precum şi în statutul său civil(căsătorie , divorţ, încetarea căsătoriei prin decesul soţului), are obligaţia legală să solicite mai întâi  reglementarea acestor modificari intervenite în satutul său civil şi  apoi să depună declaraţia de căsătorie.


Ce riscă persoana care rupe logodna

de

Ce riscă persoana care rupe logodna

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/XAntWouLbvA

Ce riscă acela care rupe logodna

Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Este reglementată de Noul Cod civil în Titlul II, destinat căsătoriei.
Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea logodnei. Logodna se poate încheia doar între un bărbat și o femeie (art. 266 NCC). Logodna nu este supusă vreunei formalități, însă logodnicii nu sunt împiedicați cu nimic să imprime actului juridic civil al logodnei anumite forme solemne: promisiunea de căsătorie în fața martorilor, oficierea religioasă a logodnei, punerea de verighete pe deget, schimbul de daruri de logodnă, ospăț etc. Logodnicii pot încheia actul de logodnă în formă autentică notarială, prevăzând clauze cu privire la ruperea logodnei, dar legea nu impune vreo condiție de formă. Simpla acceptare a logodnei dovedită cu orice mijloc de probă (ex: martori) produce efecte juridice.

Un aspect important îl reprezintă faptul că pentru valabilitatea logodnei nu se impune ca logodnicii să conviețuiască în fapt.
Valabilitatea logodnei presupune, exceptând avizul medical și autorizarea instanței de tutelă în situația în care una din părți este minoră, îndeplinireav următoarelor cerințe:
– consimțământul părților care trebuie să fie liber exprimat, neviciat prin eroare, dol, violență, să fie exprimat personal (reprezentarea nu este permisă) și simultan de logodnici;
– vârsta matrimonială – fiecare parte să aibă cel puțin 18 ani sau 16, dacă există motive temeinice cu avizul instanței de tutelă. Acordul instanței de tutelă se obține prin introducerea unei cereri la judecătoria din raza de domiciliu, prin care se precizează motivele de fapt pentru care un minor este necesar să se căsătorească.
– lipsa impedimentelor: existența unei căsătorii nedesfăcute, calitatea de rudă a părților în linie dreaptă sau până la gradul IV inclusiv, alienația sau debilitatea mintală, identitate de sex.
Logodnicii au drepturi și obligații egale, iar bunurile dobândite împreună pe perioada logodnei constituie bunuri proprietate pe cote-părți. Copii născuți dintr-o relație de logodnă au statutul de copii din afara căsătoriei.

Logodna poate fi oricând ruptă de oricare dintre logodnici fără a fi necesară vreo formalitate. În cazul ruperii logodnei, darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite, sunt supuse restituirii. Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea încheierii căsătoriei, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate. Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri. Poate fi considerată abuzivă ruperea logodnei cu puțin timp înainte de data stabilită pentru celebrarea căsătoriei, după o conviețuire faptică a logodnicilor pe o perioadă îndelungată de timp, după ce au fost distribuite invitațiile de nuntă, după ce s-au efectuat cheltuielile necesare pregătirii nunții, după ce au fost depuse actele la ofițerul stării civile. Infidelitatea unuia dintre logodnici, ce constituie cauză a ruperii logodnei, nu poate fi apreciată ca având caracter abuziv dacă nu se dovedește că infidelitatea exista anterior logodnei și cu toate astea s-a încheiat logodna.

Despăgubirile constau în plata de către partea aflată în culpă a cheltuielilor făcute sau contractate în vederea încheierii căsătoriei.
Se pot acorda despăgubiri și pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a atingerii aduse demnității, onoarei unui logodnic, sănătății fizice sau psihice a acestuia. La baza acordării despăgubirilor stă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1357 alin.1 NCC. Răspunderea poate fi antrenată și în sarcina persoanei care, în mod culpabil, determină pe unul dintre logodnici să pună capăt logodnei (de exemplu soacrele..).
Terții care au achitat sau contractat anumite cheltuieli în vederea căsătoriei logodnicilor pot cere logodnicului culpabil repararea prejudiciului. Acțiunea în răspundere civilă pentru prejudiciul patrimonial suferit poate fi antrenată și la cererea părinților unuia dintre logodnici, care dovedesc ajutorul material oferit ca urmare a încheierii logodnei.
Termenul de prescripție în care poate fi introdusă această acțiune este de un an de la ruperea logodnei. Prescripția poate fi invocată, potrivit art. 2513 NCC, numai în primă instanță, prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen de judecată cu părțile legal citate. Competența revine judecătoriei dacă valoarea prejudiciului este sub sau egală cu 500.000 lei, sau tribunalului dacă valoarea este mai mare.


Cum programati casatoria civila

de

Cum programati casatoria civila

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/N3hoxB8VfGw

Cum programati casatoria civila
Conform reglementarilor in vigoare, singurii in masura sa va oficializeze relatia sunt reprezentantii Oficiului Starii Civile din zona de domiciliu a unuia dintre membrii cuplului.

Iata de ce documente aveti nevoie pentru programarea casatoriei:

– actele de identitate ale ambilor parteneri;
-certificatele de nastere original si copie, iar pentru cetatenii straini, si traducere legalizata;

Certificatele medicale sunt valabile doar 14 zile

-certificatele medicale prenuptiale, care sunt valabile doar 14 zile de la data emiterii lor. Astfel, casatoria se poate incheia intre a 10-a si a 14-a zi de la depunerea actelor, deoarece actele raman la starea civila pentru publicitate timp de 10 zile;
-certificatul de deces al fostului sot/ sotie (original si copie);
-sentinta de divort in original si copie plus o copie tradusa si legalizata – in cazul cetatenilor straini;
-in cazul divorturilor pronuntate intre 8 octombrie 1966 si 31 iulie 1974, sentinta trebuie sa poarte mentiunea ca a fost inscrisa pe actul de casatorie in termen de 60 de zile de la pronuntare;
-actul de divort (original si copie);

-certificatul de nastere sau casatorie cu mentiunea de divort (original si copie);
-dovada eliberata sau autentificata de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate in Romania, in cazul casatoriei cetateanului strain, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile cerute de legea nationala;
-declaratie notariala pe propria raspundere din care sa rezulte ca cetateanul strain nu e casatorit si indeplineste conditiile prevazute de legea sa nationala si de legea romana daca statul respectiv nu are misiune diplomatica in Romania;

-declaratie notariala pe propria raspundere a cetateanului strain cu datele de stare civila;
-aprobarea primarului in cazul incheierii casatoriei in afara sediului primariei, daca din motive temeinice unul dintre soti se afla in imposibilitatea de a se prezenta;
-incuviintarea primarului pentru incheierea casatoriei inainte de termenul de 10 zile;
-aprobarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului municipiului Bucuresti in cazul unor impedimente de casatorie (conditii de varsta, rudenie sau adoptie);
-taxa de 1 leu platita la casieriile primariilor.


Căsătorie în penitenciar între un deţinut şi iubita lui

de

Căsătorie în penitenciar între un deţinut şi iubita lui

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/MfT5mBL91iP

Căsătorie în penitenciar între un deţinut şi iubita lui

Un hunedorean în vârstă de 34 de ani s-a căsătorit miercuri, într-o sală a Penitenciarului Bârcea Mare, cu iubita sa în vârstă de 35 de ani.

Proaspătul mire execută o condamnare pentru furt calificat şi mai are aproximativ un an de detenţie, până când va putea fi propus pentru eliberare condiţionată.

„La cununie au participat trei persoane private de libertate, prieteni ai mirelui,şi trei martori din afara închisorii”, a precizat Florin Berar, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Bârcea Mare.

Familia miresei a adus prăjituri şi suc pentru a sărbători evenimentul, însă ceremonia nu a durat mai mult de o jumătate de oră. Cuplul va putea petrece 48 de ore în intimitate, într-o încăpere a penitenciarului.


ACTE NECESARE ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI

de

ACTE NECESARE ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/EoQgR1yjQon

ACTE NECESARE ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI

Căsătoria se încheie la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, sau, după caz, al primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi, în baza următoarelor documente:

I.    Între cetăţeni români:

1.    Declaraţia de căsătorie, conform anexei nr. 23 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G.R. nr. 64/2011;
2.    Actul de identitate în original şi fotocopie;
3.    Certificatul de naştere, în original şi fotocopie;
4.    Certificatul medical privind starea sănătăţii (valabil 14 zile de la data emiterii şi cu menţiunea expresă că persoana se poate căsători precum şi aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti, după caz, pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege; avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, cu respectarea Codului familiei;

5.    Declaraţie (notarială) pe proprie răspundere că nu cunosc niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;
6.    Acte, în original şi în copie, traduse şi legalizate din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare:
–    certificatul de deces al fostului soţ;
–    certificatul de despărţenie sau de divot;
–    certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
–    sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă.

Căsătoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

II.    Între un cetăţean român şi un cetăţean străin:

Actele enumerate la punctul I, la care se adaugă:

1.    Dovada eliberată ori autentificată de Misiunile Diplomatice ori Oficiile Consulare acreditate în România;
2.    Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie;
3.    Declaraţie dată pe proprie răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România;
4.    Procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdo-muţi;
5.    Aprobarea Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului de Interne, a Ministerului de Justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română.

III.    Între cetăţeni străini:

Actele enumerate la pct. I şi II (1, 2, 3, 4).
Căsătoria se încheie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor din localitatea în care aceştia se află temporar.


Casatorie cu cetatean arab

de

Casatorie cu cetatean arab

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/iJrey33eUrY

Casatorie cu cetatean arab

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat arată că forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează. Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă a legii române.

Legea naţională comună sau legea domiciliului comun al soţilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă, după caz, cetăţenia sau domiciliul. În lipsa de cetăţenie comună sau de domiciliu comun, relaţiile personale sau patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau cu care întreţin în comun cele mai strânse legături. Divorţul este cârmuit, de asemenea, de legea domiciliului comun al soţilor. Daca legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român.

Fiecare ţară are particularităţile ei legislative în ceea ce priveşte instituţia căsătoriei, funcţie de religie, tradiţii, influenţe. Conform legislaţiei musulmane căsătoria este un contract de drept civil încheiat, în principiu, între viitorul soţ şi tutorele legal al viitoarei soţii. Prin acest contract soţul se angajează să plătească o sumă de bani, o „dotă” soţiei. Pentru ca respectivul contract să fie valabil este necesar să nu existe piedici în calea căsătoriei, să existe consimţământul persoanelor determinate, să se constituie dota şi să fie îndeplinite formalităţile legale. Un musulman poate avea două, trei sau patru soţii, dar nu mai mult de patru în acelaşi timp, însă un musulman nu se poate căsători cu o femeie căsătorită cu un altul pentru că o musulmană nu poate avea decât un singur soţ.
Constituirea dotei (mahr, sadaq) este o condiţie obligatorie pentru căsătorie: este interzis orice acord între părţi în vederea renunţării la aceasta. Dota trebuie să fie serioasă, nu simbolică, să aparţină în întregime femeii şi să nu presupună, în schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Soţul nu are dreptul să pretindă consumarea căsătoriei înainte de vărsarea dotei în întregime, sau  a părţii stabilite anterior prin contract. În cazul în care căsătoria a fost consumată sau dacă soţul moare înainte chiar de consumare, soţia are dreptul la dota întreagă. În cazul în care căsătoria se desface înainte de consumare, are dreptul la jumătate din dotă. În condiţiile anulării căsătoriei, soţia un are dreptul la dotă.

Prin căsătorie ambii soţi dobândesc noi drepturi dar şi noi îndatoriri. Este vorba de obligaţii care angajează în aceeaşi măsură părţile, cum ar fi coabitarea, respectul şi afecţiunea reciprocă, drepturi de succesiune, drepturi asupra copiilor rezultaţi din căsătorie etc. Soţia are dreptul la întreţinere (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, îngrijire medicală), dreptul la tratament egal cu al celorlalte soţii în caz de poligamie, dreptul de a face vizite părinţilor şi de a-i primi pe aceştia, libertatea de a-şi administra bunurile, fără control din partea soţului. Soţul are dreptul să-i ceară soţiei fidelitate, supunere, alăptarea la sân a copiilor, grija pentru bunul mers al căminului, respect faţă de tatăl său, de mama sa şi faţă de rudele apropiate.

Este de remarcat faptul că, în dreptul canonic musulman, soţii trăiesc în regim de completă separaţie a bunurilor.
Desfacerea căsătoriei se produce fie prin decesul uneia dintre părţi, fie prin divorţ. În ceea ce priveşte desfacerea căsătoriei prin divorţ, pot fi întâlnite două situaţii: repudierea, care poate avea loc la iniţiativa soţului (talaq) şi divorţul propriu zis (tatliq sau tafriqa), pronunţat de cadiu (judecător), la cererea oricăruia din soţi.


Căsătoria cu un cetăţean străin

de

Căsătoria cu un cetăţean străin

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/9YPVSzBPqaR

Căsătoria cu un cetăţean străin

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat arată că forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează. Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă a legii române.
În condiţiile în care căsătoria se încheie în faţa unei autorităţi ce aparţine unui alt stat, ambasadele şi consulatele României pot efectua înscrierea certificatului de căsătorie emis de autorităţile statului în care îşi desfăşoară activitatea. Această înscriere este necesară pentru recunoaşterea căsătoriei de către autorităţile române, în vederea producerii de efecte juridice.

 Documentele  necesare înscrierii certificatului de căsătorie sunt: extrasul actului de căsătorie străin, apostilat  sau legalizat de autorităţile locale, în original şi copie; declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altei transcrieri în România; declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altor căsătorii anterioare ale cetăţeanului român; copia paşapoartelor soţilor; copia certificatelor de naştere ale soţilor; copia buletinului sau a cărţii de identitate din România; taxa consulară. Oricare din soţi poate depune cererea, însă la eliberarea documentului este obligatorie prezenţa ambilor soţi, care vor semna în registrul de stare civilă. Naşterile, căsătoriile, schimbările de nume şi decesele petrecute în străinătate nu figurează în evidenţele autorităţilor române decât dacă sunt declarate şi înregistrate. Dacă nu sunt înregistrate, autorităţile române nu le pot recunoaşte din oficiu.

În situaţia în care doi cetăţeni români cu domiciliul în România doresc să se căsătorească în străinătate, acest lucru este posibil doar în condiţiile în care ei sunt înregistraţi rezidenţi temporari de autorităţile din ţara în care doresc să încheie căsătoria, locuind în statul respectiv mai mult de 90 de zile. Ambasadele sau consulatele române din ţara respectivă pot încheia căsătoria în măsura în care sunt îndeplinite toate celelalte condiţii pentru încheierea căsătoriei. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul în care un cetăţean român doreşte să se căsătorească cu un cetăţean străin. Nu vor fi ignorate însă şi prevederile legislaţiei din ţara respectivă. În unele state este interzisă oficierea căsătoriilor la ambasadele sau consulatele străine. În aceste state căsătoriile oficiate la ambasade sau consulate nu sunt recunoscute. Este recomandat ca înainte de a lua o hotărâre cu privire la oficierea unei căsătorii în străinătate să se ia legătura cu ambasada ori consulatul român din ţara respectivă pentru a afla dacă oficierea căsătoriei este posibilă şi dacă căsătoria va fi recunoscută.

Căsătoria nu produce efecte asupa cetăţeniei nici unuia dintre soţi. Nici cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni străini nu dobândesc automat cetăţenia soţului, nici cetăţenii străini nu dobândesc automat cetăţenia română. Cetăţenii străini căsătoriţi cu cetăţeni români beneficiază totuşi de termene mai scurte de acordare a cetăţeniei, cu condiţia să îndeplinească toate celelalte cerinţe ale legii cetăţeniei române.
Relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.


Despagubire pentru ruperea logodnei – Model Cerere

de

Despagubire pentru ruperea logodnei – Model Cerere

 

Despagubire pentru ruperea logodnei - Model Cerere

Cerere privind obligatia de despagubire pentru ruperea logodnei

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnata …………………………. , cu domiciliul in ……………….. str. ………………………….., nr. …., ap. …, sector …, in contradictoriu cu paratul ………………………………………. cu domiciliul in …………………………………….. str. ………. nr. …., ap. …, sector …,  formulez prezenta:

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

pentru ca prin hotararea ce o veti pronunta sa dispuneti:
obligarea paratului la plata despagubirilor in cuantum de….lei, reprezentand cheltuielile facute in scopul casatoriei.
cu cheltuieli de judecata.

IN FAPT, noi partile ne-am logodit in data de ……………………, ocazie cu care am organizat intr-un cadru restrans si o petrecere cu prietenii. De comun acord am stabilit data casatoriei, ce urma sa aiba loc peste ………………….. luni, in luna ………………………… a anului trecut.
In vederea organizarii acestui eveniment important din viata oricui, am rezervat pentru data de ………………. restaurantul ……………….. situat pe str. …………………din …………………. , pentru care am achitat cu chitanta nr. ….. suma de …………………., reprezentand 50% din contravaloarea chiriei si meniurilor, urmand ca restul de 50% sa fie achitat dupa incheierea petrecerii organizate pentru sarbatorirea casatoriei. De asemenea am platit suma de ………………. pentru formatia ce urma sa asigure muzica in seara petrecerii.
La toate acestea s-au adaugat cheltuieli pentru cumpararea rochiei de mireasa si a celorlalte accesorii necesare, inclusiv verighetele.
Cu aproximativ ……. zile inaintea nuntii, paratul m-a anuntat telefonic despre faptul ca nu mai doreste o casatorie cu mine, cel putin pentru data stabilita si ca ar trebui sa mai asteptam o vreme, sa nu ne grabim. Nu cred ca dupa o relatie care a durat ………… ani, este vorba despre graba.
Dupa vestea primita, am incercat sa recuperez de la restaurant suma achitata ca avans, dar nu am reusit, intrucat ei achizitionasera deja mancarea si bautura necesare, iar banii nu mai puteau fi returnati.
Ca urmare, fata de situatia mai sus aratata, va rog sa-l obligati pe parat la plata despagubirilor in cuantum de …….. lei, reprezentand cheltuielile facute in scopul casatoriei ce nu a mai avut loc din culpa exclusiva a paratului.

IN DREPT, prev. art. 269 Cod civil.

Inteleg sa ma folosesc de proba cu acte si martori.

DOMNULUI PRESEDINTE AL …………………………………………………………………


Nulitatea casatoriei – Valabilitate

de

Nulitatea casatoriei – Valabilitate

 

Nulitatea casatoriei - Valabilitate

Casatoria este lovita de nulitate absoluta in urmatoarele cazuri:

– lipsa consimtamantului personal si liber (art. 293 raportat la art. 271),

– casatoria intre persoane de acelasi sex (art. 293 raportat la art. 271),

– casatoria unei persoane care este casatorita (art. 293 raportat la art. 273),

– casatoria intre rude, fara autorizarea prevazuta de lege (art. 293 raportat la art. 274),

– casatoria alienatului mintal sau debilului mintal (art. 293 raportat la art. 276),

– casatoria care nu s-a incheiat in fata ofiterului de stare civila (art. 293 raportat la art. 287 alin. (1)),

– casatoria care nu s-a incheiat in prezenta a 2 martori (art. 293 raportat la art. 287 alin. (1)),

– sotii nu si-au dat consimtamantul in mod public, impreuna (art. 293 raportat la art. 287 alin. (1)),

– casatoria minorului care nu a implinit 16 ani (art. 294),

– casatoria incheiata in alte scopuri decat acela de a intemeia o familie (art. 295) – casatoria fictiva.

Nulitatea absoluta se acopera in cazul minorului care nu a implinit 16 ani daca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti ambii soti au implinit 18 ani sau sotia a nascut ori a ramas insarcinata.

Nulitatea absoluta a casatoriei fictive se acopera daca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti a intervenit convietuirea sotilor, sotia a nascut ori a ramas insarcinata sau au trecut 2 ani de la incheierea casatoriei.

Orice persoana interesata, inclusiv procurorul din oficiu, poate introduce actiunea in constatarea nulitatii absolute a casatoriei.

Procurorul nu poate introduce actiunea dupa incetarea sau desfacerea casatoriei decat cand actioneaza pentru apararea drepturilor minorilor sau interzisilor.


Cum este pedepsit abandonul de familie – Abandon

de

Cum este pedepsit abandonul de familie – Abandon

 

Cum este pedepsit abandonul de familie - Abandon

In cazul abandonului de familie, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Daca partile nu s-au impacat dar, in cursul judecatii, inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Revocarea suspendarii conditionate nu are loc decat in cazul cand, in cursul termenului de incercare, condamnatul savarseste din nou infractiunea de abandon de familie.

Abandonul de familie se pedepseste in cazurile prevazute de art. 305 CP, la lit. a) si b) cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, iar in cazul prevazut la lit. c) cu inchisoare de la 1 la 3 ani sau cu amenda.


Abandonul de familie – Abandon

de

Abandonul de familie – Abandon

 

Abandonul de familie - Abandon

Constitutia, legea fundamentala a statului, arata in articolul 26 ca autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima familiala si privata.

Abandonul de familie este o infractiune grava, prevazuta in art. 305 din Codul Penal. Multi o comit cu usurinta, fie din nestiinta, fie cu vadita rea-intentie. Abandonul de familie, ca infractiune, consta in:

parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l (pe cel pe care are obligatia sa il intretina) la suferinte fizice sau morale;

neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege;

neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca.

Prima situatie prevazuta de Codul Penal, parasirea implica o actiune de indepartare de la domiciliu a celui obligat la intretinere, iar alungarea presupune, dimpotriva indepartarea de catre faptuitor a celui indreptatit la intretinere, de la domiciliul sau. Lasarea fara ajutor implica din partea celui obligat la intretinere o atitudine de pasivitate; acesta nu pleaca de la domiciliu si nici nu il indeparteaza de la domiciliu pe cel indreptatit la intretinere ci, continuand sa stea impreuna, nu ii furnizeaza mijloacele de trai necesare.

Al doilea caz, prevazut la litera b., se refera la abandonul de familie realizat sub aspectul material, prin neindeplinirea obligatiilor de intretinere prevazute de lege. Este vorba de persoanele care au, potrivit legii, obligatia de intretinere fata de o alta persoana si care nu isi indeplinesc aceasta obligatie, nu acorda ajutor material si moral. Tinand cont ca legea impune obligatia de intretinere in anumite conditii, la determinarea infractiunii de abandon se tine seama de aceste conditii, pe care instanta le verifica. Daca acestea nu sunt indeplinite, se considera ca infractiunea nu a fost savarsita.

In cazul savarsirii infractiunii de neplata, cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca, timp de doua luni consecutiv, conditia indepliniri obligatiilor in cursul judecatii este realizata daca, in recurs, inculpatul face dovada ca a platit pensia de intretinere datorata pana la data pronuntarii sentintei condamnatorii.

Faptele mentionate sunt considerate infractiune doar daca sunt savarsite de o persoana care are obligatia legala de a intretine pe cineva, fata de cel indreptatit la intretinere (de exemplu, sot si sotie).

Conform Codului Familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, frati si surori si alte persoane prevazute de lege (fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort sau desfiintata, sotulul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot etc, in asemenea cazuri fiind prevazute conditiile in care exista o asemenea responsabilitate). De cele mai multe ori, obligatia are un caracter reciproc, adica cel care are obligatia de intretinere, poate deveni, prin schimbarea situatiei concrete, cel indreptatit la intretinere.

Savarsirea faptelor care constituie infractiune de abandon de familie este condamnabila mai ales din punct de vedere moral, indiferent de ceea ce spune legea penala in mod strict, indiferent daca sotia – in general mama copilului – nu face plangere penala; faptul in sine este rusinos si denota lipsa de sentimente umane.

Acesta ar fi doar unul dintre motive pentru care, impotriva celui care nu isi indeplineste obligatiile de familie, trebuie sa existe o opinie publica generala care sa ia, de cate este nevoie o atitudine corespunzatoare.


Părăsirea de domiciliu – una şi aceeaşi cu abandonul de familie?

de

Părăsirea de domiciliu – una şi aceeaşi cu abandonul de familie?

 

Părăsirea de domiciliu - una şi aceeaşi cu abandonul de familie

Chiar dacă mulţi au această percepţie, părăsirea domiciliului conjugal din motive fortuite nu este acelaşi lucru cu abandonul de familie.

Viaţa de familie, relaţiile dintre soţi, copii şi relaţia lor cu părinţii se bucură de o serie de prevederi ale legii civile, însă există şi cazuri care impun şi unele măsuri cu caracter penal. După cum ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică, una dintre aceste situaţii, încadrată penal în categoria „Infracţiuni contra familiei”, este abandonul de familie.
Tatăl unui copil minor susţine că a fost obligat să-şi părăsească domiciliul conjugal în urma unui scandal în familie, recunoscând că s-a enervat atât de tare încât a luat cu el toţi banii din casă, ignorând că frigiderul era aproape gol, iar fiica sa, în vârstă de aproape doi anişori, nu avea practic ce să mănânce: „Soţia mea a fost nevoită să ceară ajutorul vecinilor ca să-i cumpere fetiţei lapte şi ce mai avea nevoie. M-a forţat să plec, chiar m-a ameninţat că o să-şi cheme părinţii de la ţară, să mă evacueze, ei fiind proprietari. De ruşinea vecinilor, am plecat, cu toate că amândoi avem viză de flotant în casa socrilor. Eu i-am trimis vorbă să mă primească înapoi, dar ea m-a ameninţat că ne vedem la tribunal. Vreau să ştiu dacă legea vede acest lucru ca abandon de familie şi pot să înfund puşcăria din cauză că soţia nu are niciun venit, eu am luat toţi banii din casă şi copilul suferă?”.

Părăsire de domiciliu
Dacă lucrurile stau aşa, situaţii de genul celei relatate mai sus se încadrează la părăsire de domiciliu şi nu la abandon de familie, precizează consilierul juridic, cele două încadrări fiind absolute diferite. Totul, din cauză că soţul şi tatăl unui minor susţine că a plecat fortuit din domiciliul conjugal şi nu pentru că asta i-a fost dorinţa. Totuşi, chiar dacă locuieşte în altă parte, bărbatul este obligat să se ocupe de copil şi familie în continuare, fiindcă statutul de soţ şi părinte îl obligă. Dacă soţia îi va respinge însă dreptul de a se ocupa de copil, soţul o poate da în judecată, urmând ca instanţa să dispună cele mai bune măsuri în favoarea intereselor minorului.

Ce este abandonul de familie
Pentru a nu se face confuzii între părăsirea de domiciliu fortuită şi abandonul de familie, legislaţia penală a stabilit clar dimensiunile abandonului de familie. Aşadar, abadonul de familie înseamnă săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege; c) neplata cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, care se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
Răspunderea penală
Acţiunea penală pentru abandonul de familie se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlă-turând răspunderea penală. Dacă părţile nu s-au împăcat, însă în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, poate pronunţa împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.


Art. 305 Abandonul de familie – Abandon

de

Art. 305 Abandonul de familie – Abandon

 

Art. 305 Abandonul de familie - Abandon

Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;

c) neplata cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,

se pedepseşte, în cazurile prevăzute la lit. a) şi b), cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81.

Revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.


Avocat Giurgiu – Avocat in Giurgiu

de

Avocat Giurgiu – Avocat in Giurgiu

Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori

Art. 97 Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati. Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.

Art. 98
 Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.
Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice imprejurare, se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.

Art. 99
 De cate ori se iveste neantelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti, hotaraste potrivit cu interesul copilului.

Art. 100 Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. In caz de neantelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultind autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit virsta de 10 ani, va decide, tinand seama de interesele copilului.

Avocat dreptul familiei – Dreptul familiei

de

Avocat dreptul familiei – Dreptul familiei

Situatia legala a copilului
Art. 62
 Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.
Daca parintii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. in acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotara, ascultind pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Art. 63 Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca are fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie.

Art. 64
 Copilul din afara casatoriei dobandeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita.
In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea de incuviintare copilului sa poarte numele acestuia din urma.

In cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile art. 62 alin. 2.

 

INFIINTARE S.A.

de

INFIINTARE S.A.

Societatea comerciala pe actiuni (SA) – este forma de societate comerciala al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii raspunzand numai in limita capitalului subscris

Pot fi actionari la o societate pe actiuni:
– persoane fizice, cetateni romani sau straini;
– persoane juridice romane sau straine.

 

ACTE NECESARE

Pentru infiintare firma – societate pe actiuni (SA) trebuie sa ne puneti la dispozitie  urmatoarele documente:

 

 

1.Copie C.I. / B.I./Pasaport actionari;
2.Copie act de proprietate al sediului social in care va functiona societatea ;
3.Documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social înregistrat la administraţia financiară în circumscripţia căreia se situează imobilul cu destinaţie de sediu social;
4.Cerificatul emis de administraţia financiară competentă, care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu social nu a fost înregistrat un alt document ce atestă înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros sau gratuit;
5.Declaraţia pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, în cazul în care, din certificatul emis  de administratia financiara competenta rezultă că sunt deja înregistrate la administraţia financiară alte documente care atestă înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social.
6.Actul care atesta dreptul de folosinta al societatii in spatiul destinat deschiderii sediului social;
7.Acordul vecinilor / Acordul asociatiei de proprietari;
8.Specimenele  de semnatura ale reprezentantilor societatii pe actiuni.

Hotarare guvern – Indemnizatia de crestere a copilului si indemnizatia de insotitor vor putea fi cumulate

de

Potrivit unei hotarari de Guvern adoptate in cursul zilei de miercuri, 12 decembrie, persoanele singure care au in intretinere un copil cu dizabilitate grava vor beneficia simultan de indemnizatia lunara de crestere a copilului si de indemnizatia lunara de insotitor.

Hotararea prevede “reglementarea situatiilor in care autoritatile administratiei publice locale aproba scutiri, esalonari, reduceri ale taxelor si impozitelor.

Stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copiilor la 85% din media veniturilor nete ale persoanei cu mentinerea limitelor maxime reglementate in prezent, de 1.200 lei pentru concediul pana la implinirea de catre copil a varstei de doi ani si de 3400 lei pentru concediul pana la implinirea de catre copil a varstei de un an”, se arata intr-un comunicat postat pe site-ul Executivului.

Stimulent de 500 de lei pentru mamele care se intorc mai repede la serviciu

de

Ministrul Muncii, Ioan Botis, a anuntat ca statul vrea sa dea 500 de lei mamelor care ies mai devreme din concediul maternal si se intorc la serviciu.

 

Majorarea stimulentului cu 100 de lei fata de suma anuntata anterior a venit, spune Ioan Botis, in urma calculelor facute in Minister.

Sursa: RTV

Varsta standard de pensionare: 60 de ani pentru femei, 64 de ani pentru barbati

de

Comisia de munca din Camera Deputatilor, la reexaminarea Legii pensiilor, a votat un amendament comun, care prevede ca varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 64 de ani pentru barbati.

 

Deputatii coalitiei parasisera anterior sedinta Comisiei de munca, reunita pentru reexaminarea Legii pensiilor.

“Varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 64 de ani pentru barbati. Atingerea acestei varste se realizeaza prin cresterea varstelor standard de pensionare”, se precizeaza in amendamentul votat de deputatii PSD si PNL.

Totodata, amendamentul respectiv prevede ca “stagiul minim de cotizare este de 10 ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati”, reducandu-se astfel termenul de 15 ani prevazut in forma initiala.

De asemenea, amendamentul prevede ca “stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atat pentru femei, cat si pentru barbati”, reducandu-se astfel de la 35 ani, cat se prevedea in proiectul de lege trimis spre reexaminare.

Presedintele Basescu a cerut, in 7 octombrie, reexaminarea Legii pensiilor, avand obiectii fata de un singur articol al acesteia, respectiv prevederea referitoare la varsta standard de pensionare pentru femei, seful statului cerand stabilirea acesteia la 63 de ani, nu la 65 de ani.

Sursa: Mediafax

Indemnizatia pentru cresterea copilului va reveni la suma fixa de 600 de lei

de

Autoritatile au pus ochii si pe banii copiilor. Printre indemnizatiile care vor fi taiate este posibil sa fie inclusa si indemnizatia pentru cresterea copilului, care ar urma sa revina la suma de 600 de lei. Potrivit unor surse guvernamentale,

reprezentantii Ministerului Muncii lucreaza deja la acest proiect.

În prezent, indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda pe o perioada de doi ani si reprezinta 85% din veniturile totale realizate pe ultimele 12 luni. Indemnizatia maxima este de 4.000 de lei.

Sursa: RTV

Senatul a aprobat marţi o propunere legislativă a PNL care prevede ca alocaţiile pentru copii să fie diferenţiate în funcţie de venitul lunar al familiei

de

Propunerea a primit 77 de voturi pentru, 1 împotrivă şi o abţinere, iar Senatul este prima cameră sesizată, Camera Deputaţilor fiind decizională.Astfel, propunerea a şapte parlamentari PNL prevede ca

 alocaţiile de stat să fie calculate în funcţie de veniturile familiilor, prin aplicarea unui procent diferit asupra salariului de bază minim brut (în valoare de 600 de lei). Alocaţiile vor reprezenta 5%, pentru copiii proveniţi din familii cu venituri peste 6000 lei; 10% pentru copii proveniţi din familii cu venituri cuprinse între 3500 şi 6000 lei; 15% – pentru copii proveniţi din familii cu venituri cuprinse între 2500 şi 3500 lei; 20% – pentru copii proveniţi din familii cu venituri cuprinse între 1500 şi 2500 lei; 25% din salariul minim brut pentru copiii proveniţi din familii cu venituri mai mici de 1500 lei.

realitatea

Cât este de necesar contractul prenupţial?

de

Intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă, posibil din 2010, înseamnă, printre altele, legalizarea contractului prenupţial, care stipulează clar cum se împart bunurile în caz de divorţ. Acest document, realizat de cei

 ce au suficient sânge rece încât să se gândească la divorţ încă dinainte de a-şi pune pirostriile, stârneşte deja controverse. Pe de-o parte, este blamat pentru că scoate din planul idilic conceptul de familie, pe de altă parte însă, îi pune la adăpost pe cei care fac singuri averi impresionante, pe care nu vor să le împartă cu partenerul de care se despart.
Jumi-juma, pentru familiile modeste

Codul Familiei, completat de Codul Civil, reglementează foarte clar modul în care se împart bunurile la divorţ: tot ceea ce a fost dobândit în căsnicie se împarte la doi, iar partenerii aleg ce păstrează fiecare. În cazul neînţelegerilor, partajul se face în instanţă, situaţie în care procedura de divorţ este mai anevoioasă.

Avocatul Cosmin Dimancea spune că realizarea contractului prenupţial este necesară în cuplurile în care între cei doi există diferenţe foarte mari privind situaţia financiară. Altfel, arată avocatul, acest document este util doar prin prisma alinierii legislative la dreptul european. De asemenea, existenţa acestui act uşurează procedura de divorţ şi reduce timpul necesar pronunţării acestuia.

Contractul care jigneşte, dar păzeşte

În societatea americană, realizarea unui contract prenupţial este un gest ce tinde spre normalitate. La noi, o astfel de solicitare din partea unuia dintre parteneri l-ar putea leza pe celălalt. „Cred că dacă soţul meu ar fi cerut contract prenupţial m-aş fi gândit de două ori înainte de a mă căsători cu el. Este ca şi cum ai începe cu stângul căsnicia, pentru că celălalt te tratează cu neîncredere şi te suspectează că râvneşti la averea lui”, spune Iulia, o tânără care s-a măritat anul trecut cu un bărbat care are o afacere prosperă.

 

 

 

evz

Mamele care nasc gemeni sau tripleţi vor primi indemnizaţie de la stat pentru fiecare copil

de
Propunerea legislativă aparţine unor deputaţi din rândul minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, precum şi unor parlamentari PNL şi PDL şi are drept obiect acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului
pentru fiecare copil în parte, în cazul sarcinilor multiple.

Astfel, s-a decis ca, în cazul naşterilor survenite în urma sarcinilor multiple, suplimentar faţă de indemnizaţia stabilită de lege se acordă câte 600 de lei pentru fiecare copil, începând cu al doilea născut. De asemenea, iniţiatorul a mai precizat şi că de indemnizaţie pentru creşterea copilului beneficiază şi „persoanele care se află în plată la data intrării în vigoare” a Legii.

Iniţiatorul a considerat că punctul de reper în stabilirea indemnizaţiei nu trebuie să fie numărul de sarcini, ci numărul de copii. Potrivit iniţiatorului, în cazul naşterilor gemelare sau trimelare, pe lângă indemnizaţia standard, se doreşte acordarea a încă 600 de RON pentru fiecare al doilea sau al treilea născut.

Pe această propunere legislativă, decizia finală aparţine Camerei Deputaţilor.

Sursa: NewsIn

Mamele care iau 85% din venit nu mai primesc alocatia

de

Copiii mamelor cu indemnizatie de 85% din venituri nu vor mai primi alocatia de 200 de lei, a declarat, ieri, ministrul muncii, Marian Sârbu.Multe dintre mamicile care si-au depus dosarele înca din ianuarie înca nu au primit

 

nici un ban pâna în prezent, desi legislatia spune ca evaluarea actelor nu ar trebui sa dureze mai mult de doua luni.

Sursa: Click

Parintii care au gemeni sau tripleti ar putea primi 600 de lei în plus pentru fiecare copil

de

22241Executivul a avizat favorabil un proiect de lege, initiat de sase senatori si deputati de la PNL, PDL si minoritati, care prevede acordarea unui supliment de 600 de lei în cazul nasterilor multiple, începând cu al doilea nascut, pe lânga indemnizatia clasica de crestere a copilului, în valoare de 85% din media veniturilor pe ultimul an. Proiectul a primit avize favorabile de la comisiile din Senat si urmeaza sa fie dezbatut de Camera Deputatilor, forul decizional. Potrivit documentului propus, masura ar urma sa se aplice si parintilor care au în crestere gemeni sau tripleti, pâna la doi, respectiv trei ani, la momentul intrarii în vigoare a legii, iar cheltuiala totala se ridica la aproximativ 25 de milioane de lei anual.

Sursa: Cotidianul

Bunurile proprii sau bunuri comune

de

Bunurile proprii ale sotilor sunt prevazute, limitativ, în art. 31 din C. familiei. Acestea reprezinta exceptia de la regula comunitatii de bunuri. Sotii nu pot sa stabileasca apartenenta la categoria bunurilor proprii a altor bunuri decât

 cele prevazute în art. 31 C. familiei.

În afara de art. 31, determinarea bunurilor ca fiind proprii se face si în functie de data dobândirii lor (care este anterioara casatorie), având în vedere legatura acestor bunuri cu persoana sotului dobânditor, precum si subrogatia reala (art. 31 lit. f). În anumite situatii, chiar daca bunul a fost dobândit în timpul casatoriei, dar este folosit de catre unul dintre soti pentru uzul personal sau pentru exercitarea unei profesii, acesta devine bun propriu.

    Sunt bunuri proprii ale fiecarui sot:

    1.     Bunurile dobândite înainte de încheierea casatoriei. Desi Codul familiei nu face nici o precizare în acest sens, sunt bunuri proprii si acelea dobândite dupa încetarea sau desfacerea casatoriei de fiecare dintre fostii soti separat sau împreuna.

   2.   Bunurile dobândite în timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara de cazul în care dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune. Bunurile dobândite prin mostenire, legat sau donatie în timpul casatoriei devin bunuri proprii datorita caracterului personal al dobândirii lor. Daca bunurile dobândite prin mostenire ar deveni comune s-ar încalca devolutiunea succesorala stabilita de lege. În ceea ce priveste liberalitatile (donatiile si legatele) sunt acte cu titlu gratuit facute în considerarea persoanei gratificate. Astfel, bunurile dobândite prin donatie si legat sunt bunuri proprii întrucât se tine cont de vointa dispunatorului. Bunurile dobândite prin donatie sunt proprii, fie ca este vorba de donatie directa, indirecta, deghizata sau dar manual.

   

    Între soti se pot face donatii, însa numai în privinta bunurilor proprii. Daca obiectul donatiei între soti l-ar constitui bunurile comune, s-ar crea posibilitatea micsorarii comunitatii de bunuri ceea ce este interzis prin lege (art. 30 alin. 2 C. familiei).

    În timpul casatoriei, bunul primit prin legat este propriu, indiferent daca legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular întrucât legea nu distinge. Legatul trebuie sa provina de la un tert si nu de la celalalt sot. În acest caz, legatul îsi produce efectele la moartea testatorului.

    Daca legatul provine de la celalalt sot, el îsi produce efectele la moartea sotului testator, adica la încetarea casatoriei.

    Partea finala a art. 31 lit. b precizeaza ca dispunatorul (testator sau donator) poate sa prevada ca bunul va deveni comun. Dreptul dispunatorului ca bunul sa devina comun este limitat de prevederile legale cu privire la rezerva succesorala. În cazul în care obiectul donatiei îl formeaza bunurile din rezerva succesorala a sotului gratificat, clauza prin care s-ar dispune ca donatia devine bun comun este nula deoarece bunurile apartin prin lege mostenitorului rezervatar si nu vor intra în categoria bunurilor comune. Daca dispunatorul precizeaza, în mod expres, ca bunul este comun sau este destinat obtinerii unui alt bun comun (de exemplu, când se doneaza o suma de bani în vederea achizitionarii unui apartament pe care dispunatorul îl doreste comun), atunci bunul donat este comun. Daca dispunatorul nu face o asemenea precizare atunci bunul donat este bun propriu.

    Daca liberalitatea este facuta unuia dintre soti cu mentiunea expresa ca devine bun comun, se considera ca sotul donatarului sau legatarului nu se poate opune la acceptarea donatiei sau testamentului.

    Darurilor de nunta, acestea sunt considerate bunuri comune ale sotilor deoarece sunt dobândite în timpul casatoriei. Aceasta situatie este întâlnita în cazul în care darurile de nunta sunt obisnuite. Daca darurile de nunta constau în sume mari de bani sau în bunuri de valoare (de exemplu, o casa) donate de catre parinti, fara sa se precizeze ca ele se fac ambilor soti, atunci bunurile sunt proprii.

           

 

    Bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti.

   

    Aceste bunuri devin proprii având în vedere destinatia lor. Textul legii se refera la doua categorii de bunuri: bunuri de uz personal si bunuri destinate exercitarii profesiei unuia din soti.

    Pentru a fi bunuri proprii, bunurile de uz personal trebuie sa întruneasca anumite conditii:

   – bunul sa apartina unuia din soti (de exemplu, obiectele de vestimentatie);

   – bunul devine propriu sotului care-l foloseste, fara sa se faca distinctie între modurile de dobândire (de exemplu, bunul dobândit de sotul care-l foloseste pentru uzul sau personal devine propriu chiar daca a fost procurat cu bunuri comune);

   – bunul trebuie sa fie destinat în mod efectiv uzului exclusiv si personal al unuia din soti (de exemplu, îmbracamintea). Nu este suficienta, deci, numai destinatia bunului, dupa natura sa, pentru ca acesta sa fie bun propriu, ci trebuie sa fie folosit efectiv de catre unul din soti. Bunurile de lux (de exemplu, bijuteriile), fiind lucruri de valoare, sunt bunuri comune, chiar daca sunt folosite de catre un singur sot.

    În cazul bunurilor destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, acestea sunt bunuri proprii daca au fost dobândite de catre un sot si daca sunt destinate exercitarii profesiei de catre sotul dobânditor al bunului. Aceste bunuri sunt proprii, indiferent daca ele sunt dobândite cu mijloace proprii ale sotului dobânditor sau cu mijloace comune ambilor soti. Totusi, daca bunurile destinate exercitarii profesiei unuia din soti reprezinta obiecte de lux si au fost dobândite cu valori comune, aceste bunuri sunt comune deoarece au depasit destinatia lor matrimoniala. În cazul în care un sot exercita mai multe profesii, bunurile destinate exercitarii fiecareia dintre acestea sunt proprii, cu conditia sa fie vorba de îndeletniciri cu caracter profesional.

    Când ambii soti au aceeasi profesie, bunurile pe care le folosesc pentru exercitarea ei sunt bunuri aflate în coproprietatea acestora, ele pastrându-si caracterul de bunuri proprii.

 

 

     Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri.

      Bunurile dobândite cu titlu de premiu si recompensa sunt bunuri proprii ale sotului.

    Premiul, în sensul art. 31 lit. d din C. familiei, se acorda pentru merite deosebite sau pentru activitatea de creatie literara, artistica sau stiintifica.

      Prin recompensa trebuie sa se înteleaga un fel de premiu acordat pentru merite deosebite.

    De asemenea, C. familiei, atunci când vorbeste de „manuscrise stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii”, se refera la obiectele materiale prin care se exteriorizeaza opera de creatie intelectuala a autorului. Autorul are un drept de proprietate asupra obiectului material prin care se exteriorizeaza opera de creatie intelectuala iar acest drept este un bun propriu. Manuscrisele, în cazul în care au o valoare istorica si documentara deosebita, sunt considerate ca facând parte din patrimoniul cultural-national.

    

      Indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei.         

  

      Indemnizatia de asigurare sau despagubire pentru pagubele pricinuite persoanei, încasata de unul din soti, ori creantele cu privire la acestea sunt bunuri proprii întrucât sunt destinate sa repare o paguba exclusiv personala.

      Din textul legii rezulta urmatoarele:

   – indemnizatia de asigurare presupune un contract de asigurare cu privire la persoane. Prin urmare, indemnizatia de asigurare reprezinta un bun propriu întrucât aceasta se acorda pentru pagube pricinuite persoanei unuia dintre soti, si nu pentru pagube aduse bunurilor acestuia.

   – despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei unuia dintre soti, ca urmare a faptei ilicite a altei persoane, constituie bun propriu.

    Indemnizatia de asigurare si despagubire se acorda pentru a se repara pagube intim legate de persoana celui vatamat. Daca prejudiciul este strâns legat de persoana, despagubirea si indemnizatia sunt bunuri proprii.

   

       Valoarea care reprezinta si înlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare.

    În temeiul art. 31 lit. f din C. familiei, devin proprii:

   – bunul dobândit în schimbul altui bun propriu.

   – pretul vânzarii unui bun propriu.

   – creanta pretului de vânzare a unui bun propriu.

   – bunul cumparat cu pretul obtinut din vânzarea unui bun propriu.

   – indemnizatia de asigurare pentru prejudiciul adus unui bun propriu.

   – despagubirea datorata pentru pagubele cauzate unui bun propriu.

    Aceste bunuri devin proprii în baza subrogatiei reale cu titlu universal. Subrogatia reala presupune înlocuirea juridica a unui bun cu altul. Subrogatia îsi produce efectele si partial, în cazul în care un bun comun a fost reparat sau modificat cu bunuri proprii sau când a fost dobândit în parte cu bunuri comune si în parte cu bunuri proprii. Subrogatia este expres reglementata de lege doar în cazul bunurilor proprii.

 

      3.Actele de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor comune.

    Potrivit principiului egalitatii dintre soti, ei hotarasc de comun acord si în deplina egalitate cu privire la administrarea, folosinta si dispozitia asupra bunurilor comune.

    Aceasta regula este valabila si în cazul separatiei în fapt, în cazul disparitiei unuia dintre soti (chiar constatata judecatoreste), în cazul punerii sub curatela sau al punerii sub interdictie. În cazul celui care beneficiaza de curatela sau care este pus sub interdictie, drepturile se exercita prin intermediul curatorului, respectiv tutorelui.

    Potrivit art. 35 alin. 2 din C. familiei, oricare dintre soti este prezumat relativ a avea mandat tacit din partea celuilalt sot în îndeplinirea actelor de administrare, folosinta si dispozitie cu privire la bunurile comune. Totusi, daca sotii sunt despartiti în fapt, aceasta prezumtie nu functioneaza. De asemenea, prezumtia de mandat tacit nu functioneaza în cazul actelor de dispozitie cu privire la imobile sau a donatiilor. Încalcarea limitelor mandatului tacit se sanctioneaza cu nulitatea relativa, sotul interesat având si posibilitatea actiunii în revendicare.

    Actiunea în constatare, precum si actiunile în conservare cu privire la un bun comun pot fi introduse de unul din soti, chiar si împotriva vointei celuilalt sot, pe când actiunea în revendicare (act de dispozitie) poate fi introdusa de unul din soti în limitele mandatului tacit.

    Daca persoana casatorita, declarata moarta pe calea unei hotarâri judecatoresti, reapare, hotarârea judecatoreasca este anulata iar toate actele încheiate de celalalt sot sunt considerate ca fiind încheiate în timpul casatoriei.

    4.Sporul valorii imobilului proprietatea unuia dintre soti.

    Sporul valorii imobilului (sub forma de constructii alaturate, învecinate, suprapuse sau simple îmbunatatiri fara sa se ajunga la transformarea esentiala a bunului proprietate exclusiva a unuia dintre soti) nu conduce la calificarea bunului principal ca bun comun. În aceasta situatie, sporul ar putea fi calificat bun comun, daca mijloacele folosite au fost comune. Daca se ajunge la o transformare esentiala a bunului principal printr-un spor generat de contributia ambilor soti, bunul principal devine un bun comun.

     5.Sumele economisite si depuse la banca.

    Desi în raporturile dintre banca si soti, titular al sumelor depuse este sotul indicat în livret (întrucât dovada depunerii se face numai cu livretul), depunerea unor sume de bani la banca nu schimba caracterul comun sau propriu al acestora. Astfel, sumele de bani-bunuri comune îsi pastreaza acest caracter prin depunerea la banca, chiar daca în livret apare ca titular un singur sot.

 

    6.Locuinta construita ori cumparate cu credit.

    Se identifica urmatoarele situatii:

   1. Când numai o parte din rate au fost achitate în timpul casatoriei, locuinta este bun comun numai în masura achitarii acestor rate.

   2. Daca toate ratele au fost achitate în timpul casatoriei, locuinta este bun comun.

   3. Daca sotii s-au înteles ca o locuinta construita pe numele unuia dintre ei dar cu contributia ambilor (predarea locuintei facându-se anterior încheierii casatoriei) sa devina bun comun, atunci locuinta respectiva dobândeste acest caracter în momentul celebrarii casatoriei.

 

       7.Situatia unor categorii de terenuri.

       În cazul terenurilor dobândite prin împroprietarire (se are în vedere crearea dreptului de proprietate care nu a existat anterior în legatura cu acea persoana si, nu reconstituirea dreptului de proprietate), bunul dobândit este bun propriu, daca împroprietarirea s-a facut doar în considerarea meritelor deosebite în munca (Legea nr. 187/1945).

       În celelalte cazuri de împroprietarire bunul devine comun daca este dobândit în timpul casatoriei.

    În cazul reconstituirii dreptului de proprietate, bunul va avea calificarea de bun propriu sau comun avuta în momentul deposedarii în perioada comunista.

                                                         

         8.Constructii efectuate de unul din soti pe terenul-proprietate comuna.

        Daca mijloacele sunt bunuri proprii si exista consimtamântul celuilalt sot, constructia va fi bun propriu iar constructorul devine si superficiar. Daca nu are consimtamântul celuilalt sot, i se aplica prevederile art 494 C. civil asa cum au fost detaliate anterior.

          Daca mijloacele folosite la constructie sunt doar în parte, bunuri proprii, constructia va fi bun propriu în masura în care încorporeaza bunuri proprii si bun comun în rest, numai daca exista consimtamântul celuilalt sot.

 

         9.Constructiile efectuate de soti pe terenul unuia dintre ei.

 

         Se deosebesc mai multe situatii:

       1. Daca un sot ridica o constructie cu mijloace-bunuri comune pe terenul celuilalt sot, cu consimtamântul acestuia (sau constructia este ridicata de ambii soti), constructia este bun comun iar sotul-constructor dobândeste drept de superficie asupra terenului. Daca constructorul nu a avut permisiunea sotului, proprietar al terenului, el poate fi obligat la darâmarea constructiei cu plata de daune-interese sau sotul, proprietar al terenului, poate deveni proprietar exclusiv al constructiei invocând accesiunea (art. 494 C. civ.).

   2. Daca sotul-constructor foloseste mijloace proprii, devine proprietar exclusiv al constructiei si superficiar al terenului numai daca are consimtamântul sotului, proprietar al terenului. Daca nu are acest consimtamânt, este pasibil sa suporte consecintele indicate în paragraful anterior pentru constructorul de rea-credinta (art 494 C. civ.).

                                                               

         10.Constructii efectuate de soti pe terenul-proprietatea unui tert.

        În acest caz se aplica regulile accesiunii imobiliare artificiale – art. 488, art. 492-494 C. civ. Se identifica urmatoarele situatii:

   1. Daca sotii-constructori au fost de buna-credinta (au permisiunea proprietarului terenului, chiar obtinuta ulterior), ei devin proprietari ai constructiei si superficiari asupra terenului.

   2. Daca nu au permisiunea proprietarului terenului, acesta din urma poate invoca accesiunea imobiliara artificiala si deveni proprietar asupra constructiei cu obligatia de a plati constructorilor valoarea manoperei si a materialelor sau sporul de valoare al fondului. De asemenea, poate cere darâmarea constructiei si plata de daune-interese.

   3. Daca proprietarul terenului nu este cunoscut sau manifesta dezinteres, el nu poate fi considerat proprietarul constructiei întrucât el dobândeste aceasta calitate în momentul în care invoca accesiunea imobiliara artificiala.

   4. În cazul în care terenul a fost atribuit de stat în folosinta sotilor pentru ridicarea locuintei, constructia este bun propriu iar dreptul de folosinta asupra terenului este accesoriu fata de constructie, existând pe durata acesteia. În ceea ce priveste dreptul de folosinta asupra unui asemenea teren, este bun comun sau bun partial comun si partial propriu, urmarind prin corespondenta calificarea juridica a constructiei. În cazul partajului locuintei comune sau numai partial comune, dreptului de folosinta i se va aplica aceeasi solutie ca si dreptului asupra locuintei.

           

        11.Veniturile din munca.

        Remuneratia specifica contractului de munca poate fi privita sub forma unui drept de creanta (în cazul remuneratiei neîncasate) care se stinge prin plata si sub forma unui drept real (în cazul remuneratiei încasate). Remuneratia sub forma unui drept de creanta este un bun propriu iar remuneratia încasata este bun comun. De aceasta din urma se va tine seama la determinarea cotei-parti a fiecaruia din soti din totalitatea bunurilor comune. Specific remuneratiei încasate este si faptul ca nu i se aplica întotdeauna regulile subrogatiei reale. Astfel, cu remuneratia încasata, care este bun comun, se pot achizitiona bunuri proprii.

    Sunt bunuri comune si remuneratiile încasate în timpul casatoriei chiar daca au fost depuse la CEC, bursa dobândita de catre unul din soti, veniturile încasate de membrii cooperatori sau pensiile platite de asigurarile sociale, chiar în conditiile unei perioade de contributie anterioare casatoriei.

    Solutia indicata la remuneratia rezultata din raportul de munca este valabila si remuneratiei autorilor (Legea nr. 8/1996).

 

        12.Alte venituri provenite din munca.

 

        Partile sociale, în relatiile dintre societatea comerciala si soti, pentru capital subscris în timpul casatoriei, au ca titular sotul indicat în scriptele societatii. În relatiile dintre soti, partile sociale au ca titulari ambii soti daca au fost subscrise bunuri comune.

 

 

        13.Constructiile efectuate de catre concubini.

 

    Relatiile patrimoniale dintre concubini sunt patronate de dreptul comun (dreptul civil). Aceasta deoarece statul ocroteste numai relatiile afective dintre barbat si femeie manifestate în cadrul casatoriei. În cosecinta, proprietatea comuna poate avea ca titulari concubinii, în cazul coachizitiei sau contributiei comune la ridicarea unei constructii. Aceasta proprietate comuna este pe cote-parti si nu una devalmasa.

    În cazul în care concubinii se înteleg ca o constructie ridicata prin contributia ambilor sa devina comuna, atunci edificiul va dobândi caracterul de bun comun, în sensul dreptului familiei, la oficializarea casatoriei.

    În cazul concubinilor constructori se aplica regulile accesiunii imobiliare artificiale asa cum au fost detaliate mai sus.

Inregistrarea divortului din strainatate

de

Acte necesare pentru recunoasterea hotararii de divort din strainatate
Cererea de recunoastere a hotararii straine va trebui in mod obligatoriu insotita de urmatoarele acte:

 

 

  • a) copia hotararii straine ;
  • b) dovada caracterului definitiv al acesteia – certificatul de divort sau hotararea definitiva;
  • c) informatii privind numele purtat de soti dupa divort, reveniri la numele anterior casatoriei, samd…

    Pentru demersurile de recunoastere a sentintei de divort de catre o instanta/autoritate din Romania, persoanele interesate pot da imputernici un avocat din Romania care sa ii reprezinte, fara ca prezenta lor sa mai fie necesare.

    • www.coltuc.ro

    Nu sunt multumit de pensia alimentara.Ce fac?

    de

    In conditiile in care nu sunteti multumita de valoarea pensiei de intretinere stabilita de instanta, puteti cere, din nou, majorarea pensiei de intretinere. Sigur ca va trebui sa faceti dovada venitului realizat de tatal copilului, iar

     

    atunci cand vi se va spune ca aveti si dumneavoastra un venit consistent, veti arata ca si cheltuielile dumneavoastra sunt mari (eventual puteti invoca ca aveti in intretinere si alte persoane indreptatite, spre ex. parintii in varsta).

    La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere se tine cont de necesitatea celui care o cere si de posibilitatile celui care o da. Veti spune ca fetita are nevoie de pensia tatalui, intrucat venitul net (banii ce va raman efectiv) nu va ajuta sa ii acordati toate cele necesare, fara ajutorul tatalui, intrucat aveti si alte cheltuieli substantiale. In dosarul penal de abandon de familie, veti cere ca tatal sa fie obligat la plata pensiei de intretinere restanta.

    Dupa obtinerea hotararii prin care se va stabili si obligatia de plata a restantei, o veti putea pune in executare, prin intermediul unui executor judecatoresc. De altfel, pentru a nu fi condamnat penal pentru abandon, banuiesc ca, tatal va face tot posibilul sa plateasca datoria fata de copil inainte de judecata finala. Continuati procesele, pentru ca nu o faceti pentru dumneavoastra, ci in calitate de reprezentant al fetitei dumneavoastra, in favoarea acesteia.

    In acelasi timp, ca raspuns la o alta intrebare a dumneavoastra, trebuie sa stiti ca tatal va poate da in judecata oricand va crede ca este necesar in interesul copilului sa actioneze in acest fel (ma refer aici la stabilirea domiciliului minorei). Nu este obligatoriu sa redeschida procesul si nici nu este obligatoriu ca instanta sa admita schimbarea domiciliului. Totul se va hotari doar in baza probelor administrate la proces, unde veti avea posibilitatea sa va aparati prin a arata ca nu este in avantajul copilului sa-si schimbe domiciliul.

    Apreciez din mesajul dumneavoastra ca, in conditiile in care sunteti in strainatate, fetita este crescuta in tara de altcineva (poate gresesc). Daca este asa, cred ca doar din acest motiv aveti principalele dispute cu tatal si din acest motiv va ameninta ca va va lua fata. Puteti circula cu fetita in strainatate – in spatiul UE, fara sa fie necesar acordul tatalui, doar in baza hotararii judecatoresti de incredintare. Daca prin hotararea de stabilire a domiciliului nu a fost prevazuta o anume adresa, ci doar s-a spus „la domiciliul mamei”, o puteti lua cu dumneavoastra in strainatate.

     

    Casa de avocatura Coltuc va poate ajuta

     

     

    Copilul meu nu mai vrea la grădiniţă

    de

    Copilul are nevoie de o perioadă de readaptare la grădiniţă. După o pauză lungă, pot apărea momente în care copilul vrea să renunţe. S-a obişnuit din nou acasă, protejat şi îngrijit cu afecţiune de către toţi cei dragi, mai ales

    dacă a fost bolnav. Este un „privilegiu“ la care nu vrea să renunţe atât de uşor. Dacă este un copil sensibil, temător, foarte ataşat de dv., asiguraţi-l că-l iubiţi şi că vă gândiţi la el tot timpul. Însoţiţi-l dimineaţa şi rămâneţi câteva minute împreună, înainte de a vă lua rămas bun. Lăsaţi apoi băiatului un obiect al dv. personal (breloc, eşarfă etc.) pe care să-l aibă alături în orele petrecute la grădiniţă. Nu vă manifestaţi îngrijorarea atunci când copilul plânge şi se agaţă de dv. Îi veţi accentua şi mai mult temerile. Pentru a-l încuraja, păstraţi-vă calmul! Reamintiţi-i micuţului că acolo sunt copii de vârsta lui, cu aceleaşi preocupări ca şi el, că sunt copii a căror companie îi face plăcere şi alături de care împarte o mulţime de momente plăcute în timpul zilei. Precizaţi clar ora la care veţi veni să-l luaţi acasă şi nu întârziaţi.

    evz

    Adeverinta de venit de la ANAF, pentru indemnizatia de crestere a copilului

    de

    Persoanele care obtin venituri din activitati independente sau agricole vor putea solicita de la organele fiscale un nou model al Adeverintei de venit, pentru calcularea indemnizatiei pentru cresterea copilului, in conformitate

    cu noile reglementari, in vigoare de la 1 ianuarie 2009, potrivit Avocatnet. Pentru aceste persoane, calculul indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului se realizeaza, de la inceputul acestui an, de catre Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale, pe baza dovezilor eliberate de autoritatile competente privind veniturile efectiv realizate sau venitul estimat sau, dupa caz, pe baza declaratiei pe propria raspundere a persoanei solicitante

    Doriti sa divortati si nu stiti ce sa alegeti?Culpa comuna,exclusiva a unuia dintre soti

    de

    Casa de avocatura Coltuc va invata ce decizie sa luati.Alegeţi unul dintre tipurile de divorţ, respectiv prin acord, din motive temeinice, din culpă comună, din culpa exclusivă a unuia dintre soţi,Divorţ prin acord.Este varianta cea mai simplă, ieftină, elegantă care durează cel mai puţin

     

    Toate celelalte implica si administrarea de probe

     

     

    Alte detalii pe avocat@coltuc.ro

    Raspunsurile sunt gratuite

    www.coltuc.ro

    Alocatia va creste la 42 lei

    de

    Potrivit ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu, citata de Agerpres, alocatia va creste de la 40 de lei la 42 de lei, în conformitate cu rata inflatiei. Tot miercuri, Guvernul a hotarât si indexarea cu 8% a alocatiei copiilor aflati în plasament, începând cu ianuarie 2009, cuantumul lunar crescând de la 90 la 97 lei.

    Alocatia pentru copii, creste la 42 de lei, de la 1 ianuarie 2009

    Sursa: Adevarul

    Indemnizatia pentru cresterea copilului va reprezenta, dupa 1 ianuarie 2009, echivalentul sumei de 85% din media veniturilor nete lunare obtinute în ultimele 12 luni anterioare nasterii.

    de

    Guvernul a adoptat în sedinta de astazi normele metodologice privind aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta referitoare la indemnizatia acordata mamelor pentru cresterea copiilor, a anuntat ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, citata de Agerpres.

    Sursa: Adevarul

    Ce acte îmi sunt necesare pentru înregistrarea căsătoriei la oficiul stării civile?

    de

    Certificate de naştere în original şi copie nelegalizată;
    – certificate medicale prenupţiale valabile 14 zile de la data emiterii, care trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana în cauză se poate căsători;
    – buletine de identitate, actele de identitate sau paşapoartele pentru cetăţenii străini şi pentru cei

     

    români care domiciliază în străinătate, original şi copie, valabile la data depunerii actelor şi la data încheierii căsătoriei

    – cel puţin unul dintre solicitanţi să aibă domiciliul sau reşedinţa în localitatea unde se oficiază căsătoria;
    – declaraţia de căsătorie se face în baza declaraţiei dată în scris în faţa ofiţerului de stare civilă şi trebuie să cuprindă dorinţa de a se căsători, faptul că cei care vor să se căsătorească au luat cunoştinţă reciprocă de starea sănătaţii lor şi de condiţiile prevăzute în codul familiei, ce nume de familie vor purta în timpul căsătoriei, etc.
    Dacă unul dintre solicitanţi nu e la prima căsătorie:
    – sentinţa de divorţ în 2 exemplare, ambele rămase definitive şi legalizate, timbre fiscale sau chitanţa C.E.C. în cazul în care mariajul anterioar a fost încheiat în localitatea unde se oficiază căsătoria;
    – pentru căsătoria anterioară încheiată în altă localitate se va depune un singur exemplar din sentinţa rămasă definitivă şi legalizată;
    – sau certificatul de deces în original şi copie nelegalizată;
    – dacă din căsătoria anterioară au rezultat copii şi aceştia sunt în îngrijirea soţului / soţiei care se recăsătoreşte se vor prezenta certificatele de naştere în original şi copie nelegalizată.
    Dacă unul sau ambii solicitanţi sunt cetăţenii străini:
    – certificatul de naştere original, copie şi traducere legalizată;
    – actul care atestă că a fost desfăcută căsătoria anterioară sau a încetat, original, copie şi traducere legalizată;
    – dovada de la autorităţiile locale dacă există convenţie între România şi statul respectiv;
    – dacă această convenţie nu există, dovada se va elibera de ambasada statului respectiv;
    – va cuprinde în mod obligatoriu îndeplinirea condiţiilor pentru căsătoria în România în conformitate cu legea naţională;
    – dacă ambii soţi sunt cetăţeni străini sau cu domiciliul în străinătate va fi necesar să se facă dovada şederii în municipiul în care se va solicita efectuarea căsătoriei, în intervalul cuprins între data depunerii actelor şi data oficierii.
    Nu în ultimul rând viitori soţi trebuie să fie însoţiţi la oficierea căsătoriei civile de doi martori cu buletinele de identitate valabile. Actele se depun la starea civilă cu minim 10 zile înainte de oficializarea căsătoriei. Se poate încheia la expirarea termenului de 10 zile în care se cuprinde atât ziua în care a fost făcută declaraţia de căsătorie cât şi ziua în care se oficiază

    http://www.atac-online.ro/04-12-2008/Casatoria.html

     

     

    avocat@coltuc.ro

    www.coltuc.ro

    Noul Cod Civil ne trimite la primar pentru divort

    de

    Casatoriile vor fi desfacute la Starea Civila. Infractorii recidivisti vor plati dublu. Asa prevad noile Coduri ale justitiei, care iau drumul parlamentului.

    Cele patru Coduri care stau la baza sistemului judiciar (Codul Civil, Codul Penal, dar si cele de procedura) vor fi trimise în parlament si ar putea fi aplicate în câtiva ani. si asta pentru ca magistratii trebuie sa se obisnuiasca cu modificarile fundamentale aduse actualei legislatii.

    Unele dintre cele mai importante prevederi se refera la casatoriile care vor fi desfacute la Starea Civila si la obligarea logodnicilor sa returneze cadourile primite în cazul în care se hotarasc sa rupa relatia. Aceste amendamente sunt aduse Codului Civil, dar nici cel Penal nu e mai prejos. În timp ce pedepsele pentru anumite infractiuni – cum ar fi furtul – vor scadea, recidivistii risca sa înfunde puscariile chiar si câteva zeci de ani.

    Despagubiri logodnicei parasite

    Astfel, potrivit proiectului de Cod Civil, sotii care nu au de împartit custodia copiilor minori vor putea divorta rapid „pe cale administrativa“, adica la Starea Civila. Cu logodna însa – reglementata în premiera de legea româneasca – este ceva mai complicat. Motivul: cel care refuza sa-si mai puna pirostriile dupa o perioada în care si-a „oficializat“ relatia cu un inel va fi obligat sa-i restituie „jumatatii abandonate“ darurile primite „în considerarea logodnei sau pe durata acesteia (…) cu exceptia darurilor obisnuite“. „Clasificarea cadourilor – în obisnuite si mai putin obisnuite – se va face de catre magistrati, în functie de potenta financiara a fiecarui cuplu“, au explicat legiuitorii.

    Sursa: Evenimentul Zilei

    Divortul

    de

    Titularul cererii de divorţ:
    Cererea de divorţ poate fi introdusă de oricare dintre soţi.
    Aceasta trebuie să fie depusă personal, astfel persoana care depune cererea dobândeşte calitatea de reclamant, iar soţul chemat în judecată are calitatea de pârât.

    Unde se depune cererea de divorţ:
    Cererea de divorţ o depuneţi la judecătoria în raza căreia se află cel din urmă domiciliu comun al dumneavoastră şi al soţului/ei sau la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul soţului pârât, când nu aţi avut un domiciliu comun sau nici unul dintre dumneavoastră nu mai locuiţi în raza celui din urmă domiciliu comun.
    În situaţia când soţul pârât nu are domiciliul în ţară depuneţi cererea de divorţ la judecătoria în raza căreia se află domiciliul dumneavoastră.

    3. Cuprinsul cererii de divorţ:
    Ca titular al cererii de divorţ, pe lângă cerinţele generale prevăzute pentru orice cerere de chemare în judecată, trebuie să indicaţi în cererea de divorţ numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau

    Dreptul de proprietate asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei de catre cei doi soti

    de

    Potrivit art.30 alin.1 Codul Familiei: „bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor”.

    Toate bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei sunt bunuri devalmase, chiar daca in actul de achizitionare este trecut doar unul dintre soti sau cumpararea s-a facut din veniturile unuia dintre soti si chiar daca bunul a fost dobandit in timp ce sotii erau despartiti in fapt

    Potrivit art.31 Codul Familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot urmatoarele categorii de bunuri:
    a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
    b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
    c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unia dintre soti;
    d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii si alte asemenea bunuri;
    e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagubae
    pricinuite persoanei;
    f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

    Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot .

    Astfel prin lege s-a instituit prezumtia ca oricare dintre soti, exercitand prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot si ca este imputernicit sa-l reprezinte.

    Aceasta prezumtie de mandat tacit este relativa, putand fi rasturnata prin dovada contrara. Sotul interesat are posibilitatea sa faca dovada ca nu a dat celuilalt sot mandat cu privire la un anumit act sau ca s-a opus la incheierea lui. Atat lipsa consimtamantului celuilalt sot cat si existenta lui pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.

    Art. 35 alin. 2 Codul Familiei in partea finala, determina limitele mandatului tacit reciproc al sotilor deoarece prevede ca pentru incheierea actelor de instrainare sau de grevare a bunurilor imobile (terenuri si constructii) ce alcatuiesc comunitatea de bunuri, este necesara existenta consimtamantului expres al celuilalt sot.

    In legatura cu bunurile comune, Codul familiei arata ca sotii raspund cu aceste bunuri pentru: cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune, obligatiile contractate impreuna, obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei si pentru repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acesta au sporit bunurile comune ale sotilor.

    In cazul in care unul dintre viitorii soti este proprietarul unei locuinte (bun dobandit inainte de incheierea casatoriei) in care va locui cu viitorul sot sau daca pe parcursul casniciei sotul neproprietar face anumite investitii in cladirea respectiva (zugraveli, gresie, etc) acesta in urma partajului nu risca sa piarda propria locuinta in favoarea celuilat. Locuinta respectiva este bun propriu (fiind dobandita inainte de casatorie), sotul celalat putand avea, cel mult un drept de creanta pentru cheltuielile facute cu imbunatatirile

     

    Eliberarea (schimbarea)pasaportului

    de

    Pasaportul se elibereaza de catre sectia de politie de care apartine persoana in cauza, in termen de 20 de zile de la depunerea urmatoarelor acte:

    -cerere tip completata cu toate rubricile;

    -fisa anexa tip cu toate datele personale;

    -actul de identitate in original si copie;

    certificatul de nastere in original si copie;

    -certificatul de casatorie in original si copie, daca este cazul;

    -hotararea de divort in original si copie legalizata daca este cazul;

    -pasaportul anterior daca exista;

    -chitante privind achitarea taxelor legale:

    • taxa consulara in contul bugetului de stat, platita la CEC sau la Trezorerie;
    • taxa reprezentand contravaloarea pasaportului platita la CEC sau la BCR;

    Chitantele trebuie sa fie pe numele solicitantului, in conturile stabilite si in original

    Soti care nu au cetatenie comuna si nu au domiciliu comun

    de

    Potrivit art. 23 alin. 3 din Conventia privind asistenta juridica dintre Romania si Iugoslavia, competenta de solutionare a actiunii de divort revine instantei pe a carei raza teritoriala sotii au avut ultimul domiciliu comun.

    Prin decizia civila nr. 1896/A din 30 iunie 2000 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 7516/C/1999 s-a admis apelul declarat de reclamantul T.I. impotriva sentintei civile nr. 3857 din 3 iunie 1999 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 6824/1998, a fost schimbata sentinta primei instante, iar in fond a fost admisa actiunea de divort formulata de reclamant impotriva paratei T.I., dispunandu-se desfacerea casatoriei incheiata de parti la data de 10 iunie 1995 in Serbia, din vina ambilor soti. Totodata, s-a dispus ca parata sa reia numele avut anterior casatoriei. Minora partilor a fost incredintata mamei parate, iar reclamantul a fost obligat la intretinere in cuantum de X din veniturile sale nete realizate lunar.

    Tribunalul a apreciat ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane, iar pe fond a retinut ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate, incat continuarea casatoriei nu mai este posibila.

    Parata a declarat recurs impotriva acestei decizii, invocand necompetenta instantelor romane de a solutiona cauza.

    Curtea a apreciat ca recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

    Potrivit art. 23 alin. 3 din Conventia privind asistenta juridica dintre Romania si Iugoslavia, competenta de solutionare a acestei cauze revine instantei pe a carei raza teritoriala partile au avut ultimul domiciliu comun, iar in speta, partile au avut ultimul domiciliu comun in localitatea Dumbravita, judetul Timis.

    Astfel, pana la nasterea minorei Andreea sotii au locuit in localitatea Dumbravita, minora fiind nascuta in localitatea Zrenjanin, in Serbia. Dupa nasterea minorei parata nu a mai revenit in Romania, iar reclamantul si-a desfasurat activitatea neintrerupta in calitate de angajat al regionalei C.F.R. Timisoara.

    Conform art. 20 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, daca sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun, relatiile lor personale si patrimoniale sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au avut resedinta comuna, iar acest stat este Romania.

    In consecinta, exista concordanta intre dispozitiile Legii nr. 105/1992 si cele ale conventiei bilaterale dintre cele doua tari ai caror cetateni sunt partile in cauza .
        Pronuntata – Curta de apel Timisoara, Sectia civila, Decizie nr. 210/2002 din 30/01/2002

    Bunuri comune

    de

    Paratul a depus o intampinare si cerere conventionala, prin care a contestat caracterul de bun comun al apartamentului, sustinand ca acesta este bunul sau propriu, fiind achizitionat la 9 noiembrie 1972, anterior casatoriei care a avut loc la 3 iulie 1973.

    Judecatoria Ploiesti, prin incheierea din 9 iunie 1982, a admis in principiu actiunea si cererea reconventionala, a stabilit ca apartamentul este bun propriu al paratului si ca avansul s-a platit de parat din suma cu care matusa reclamantei a inteles sa-i ajute pe amandoi, in perioada anterioara casatoriei, astfel ca reclamanta are numai un drept de creanta in cota de 1/2 din avans si din ratele platite de la data casatoriei pana la despartirea in fapt .

    Prin sentinta civila nr. 4861/1982 Judecatoria Ploiesti a admis in parte actiunea si cererea reconventionala si a atribuit apartamentul paratului, cu obligarea acestuia de a plati reclamantei o sulta, in completarea valorii bunurilor mobile ce i-au fost atribuite ei in intregime.

    Prin decizia nr. 1919/1982 Tribunalul jud. Prahova a admis recursul declarat de reclamanta, a modificat incheierea si sentinta de mai sus, a cpnstatat ca apartamentul este bun comun si l-a atribuit reclamantei, cu obligarea de a plati paratului o sulta, atribuind acestuia toate celelalte bunuri mobile.

    Instanta a retinut ca apartamentul a fost contractat de parat pentru el si pentru reclamanta, inainte de casatorie, si ca avansul a fost platit de parat, insa cu bani pusi la dispozitie de o matusa a reclamantei „pentru ambii tineri”.

    S-a retinut, de asemenea, ca dupa depunerea avansului, partile au platit impreuna rate, reprezentand mai mult de jumatate din valoarea apartamentului pe care l-au considerat proprietatea ambilor.

    Procurorul general a declarat recurs extraordinar sustinand, in principal, ca gresit s-a retinut ca apartamentul este bun comun al ambelor parti, el fiind bun propriu al paratului, deoarece a fost contractat si luat in primire de acesta anterior casatoriei, astfel ca trebuiau aduse la imparteala numai avansul si ratele pe care acestia le-au platit impreuna.

    Tribunalul Suprem, sectia civila, prin decizia nr. 1298/1983, a respins recursul extraordinar, retinand ca apartamentul este bun comun, potrivit conventiei incheiate de parti, in acest sens, anterior casatoriei.
    Impotriva hotararilor de mai sus, procurorul general a declarat recurs extraordinar, sustinand ca acestea sunt vadit netemeinice si esential nelegale, reiterand motivul de casare de mai sus, din primul recurs extraordinar.

    Dispozitiile art. 30 din codul familiei, instituie regimul proprietatii comune in codevalmasie asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei, care este obligatoriu.
    Prin declararea ca nula a oricarei conventii contrarii se intelege interdictia de a se institui, prin vointa partilor, un alt regim matrimonial asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Dispozitia prohibitiva de mai sus vizeaza apararea bazei materiale a familiei care nu poate fi sustrasa regimului juridic instituit de lege .

    Atunci cand unul dintre viitorii soti construieste un imobil pe numele sau, cu ajutor de la stat sau in regie proprie, dar si cu contributia celuilalt, ambii convenind ca imobilul sa devina bun comun in codevalmasie la data casatoriei lor, conventia astfel incheiata este valabila, urmand sa-si produca efectele de la data incheierii casatoriei partilor. Este vorba in acest caz de o conventie sub conditie care opereaza de la data casatoriei.

    Asa fiind, viitorii soti pot conveni ca un imobil construit pe numele unuia din ei, dar cu contributia amandorura, sa intre sub regimul comunitatii de bunuri, la data casatoriei lor.
    In speta, s-a retinut corect, pe baza probelor administrate, ca, inainte de casatorie, partile au convenit ca apartamentul in litigiu, desi contractat pe numele viitorului sot si predat acestuia, sa devina, la data incheierii casatoriei, bun comun al ambilor soti.
    Simpla existenta a conventiei, in acest sens, este suficienta, prin ea insasi, pentru recunoasterea caracterului comunitar al bunului respectiv.

    Faptul ca in conceptia si aplicarea Legii nr. 4/1973, contractul de construire de locuinta, ca si cel de cumparare, se incheie in considerarea persoanei beneficiare, nu-si are aplicare in cazul sotilor, deoarece actul profita, potrivit dispozitiilor art. 30 din codul familiei, adica in puterea legii, si sotului care nu a participat la act.

    In speta, reclamanta a dobandit acest drept la data casatoriei, in calitatea ei de sotie, careia ii profita actul desi nu a participat la el, fiindu-i aplicabile, astfel, dispozitiile art. 30 din Codul familiei, fiind deci nerelevant faptul ca, la data contractarii, reclamanta nu avea domiciliul in municipiul Ploiesti.

    In raport de cele de mai sus, se constata ca sustinerea din recursul extraordinar potrivit careia apartamentul in discutie ar fi bun propriu al paratului este neintemeiata.

    De aceea, constatarea din decizia sectiei civile a Tribunalului Suprem in sensul ca apartamentul constituie bun comun urmeaza a fi retinuta, cu precizarea ca apartamentul respectiv a devenit bun comun de la data casatoriei.

    Fata de cele mai sus aratate, apartamentul fiind bun comun al ambilor soti, in mod corect a fost adus la masa partajabila.

    In consecinta, recursul extraordinar prin care se solicita a se constata ca bunul respectiv este bun propriu al paratului urmeaza a fi respins ca nefondat.

    Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 77 din 5 decembrie 1983

    Numele sotilor dupa divort.Cerere posterioara hotararii de divort pentru pastrarea numelui din timpul casatoriei

    de

    Problema numelui fiecarui sot se rezolva prin hotararea de desfacere a casatoriei, in conditiile reglementate prin art.40 al C. fam., iar nu in baza unei cereri ulterioare a unui din soti.

    Reclamanta F.F. a solicitat in contradictoriu cu B.D.D. incuviintarea sa pastreze dupa divort numele Burdescu avut in timpul casatoriei.
    Reclamanta si-a motivat cererea pe imprejurarea ca timp de 25 de ani a fost cunoscuta cu acest nume in mediul universitar in care activeaza atat in calitate de cadru didactic cat si de publicit.
    Judecatoria Craiova, prin sentinta civila nr.6572 din 20.III.2002, a admis actiunea si a incuviintat reclamantei sa poate numele dobandit in timpul casatoriei.
    In temeiul art.300 alin.1 procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie a dat curs cererii Ministrului Justitiei si a declarat recurs in anulare impotriva sentintei devenita irevocabila la prin neexercitarea cailor de atac.

    S-a considerat, in motivarea recursului in anulare, ca instanta a facut o gresita aplicare a art.40 alin.2 din C.fam. pronuntand in acest fel o solutie vadit netemeinica.

    Recursul in anulare este intemeiat.
    La desfacerea casatoriei prin divort art.40 din C. fam. ofera doua solutii in privinta numelui ce se va purta dupa divort.
    Sotii se pot invoi ca si dupa divort sotul care a luat numele de familie al celuilalt sot, in timpul casatoriei, sa poarte acest nume. In lipsa unei invoieli intre soti instanta poate da aceasta incuviintare pentru motive temeinice.

    A doua situatie se refera la cazul in care, intre soti nu exista o asemenea invoiala sau instanta nu a dat incuviintarea . In acest caz fiecare sot isi reia numele anterior casatoriei.

    In cazul in speta nu a existat o invoiala intre soti pentru ca reclamanta sa poarte dupa divort numele din casatorie si nici reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentinta civila nr.2303/1998 s-a dispus ca reclamanta sa poarte in viitor numele avut anterior casatoriei. Aceasta hotarare a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac.

    Fata de aceasta imprejurare, nu se mai putea pronunta o noua hotarare cu privire la un capat de cerere solutionat deja printr-o hotarare definitiva fara sa se incalce dispozitiile art.1201 C.civ. care se refera la autoritatea de lucru judecat.

    De altfel, nici nu se mai putea interveni pe cale judiciara cu o asemenea cerere in situatia in care reclamanta este recasatorita si se numeste in prezent Focseneanu. Reclamanta isi putea schimba acest nume potrivit regulei cuprinse in art.12 alin.3 din Decretul 31/1954 numai in cazurile si in conditiile stabilite de lege, care, in cazul din speta, este Ordonanta nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice.
    Pentru motivele aratate se va admite recursul in anulare se va casa sentinta atacata si pe fond se va respinge actiunea .
        Pronuntata – Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia civila, decizia nr.2479 din 10 iunie 2003

    Incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor

    de

    Potrivit dispozitiilor art. 42 Codul familiei, o data cu pronuntarea divortului, instanta de judecata hotaraste si carui parinte va fi incredintat copilul minor,

    tinand seama exclusiv de interesul acestuia, in care scop se are in vedere varsta, sexul si atasamentul lui fata de unul din parinti, garantiile morale si materiale pentru asigurarea unei dezvoltari fizice si intelectuale corespunzatoare.

    Judecatoria Pitesti a admis actiunea de divort introdusa de reclamant si a desfacut casatoria din vina exclusiva a sotiei parate, incredintand mamei pentru crestere si educare pe minorul in varsta de trei ani (la data pronuntarii sentintei) cu consecinta obligarii reclamantului la plata unei contributii de intretinere.

    Solutia a fost mentinuta in ceea ce priveste incredintarea copilului de Tribunalul Arges, care a admis apelul reclamantului doar in legatura cu dispozitiile referitoare la momentul de la care trebuia obligat la plata pensiei, mentinandu-se in rest sentinta.

    Sesizata cu recursul reclamantului, Curtea de apel a casat in parte decizia si in fond a incredintat pe minor tatalui recurent, considerandu-se ca este in interesul acestuia sa ramana in continuare in mediul familial in care a crescut si care sa-i ofere afectiune si bune conditii materiale si morale.

    Motivarea deciziei, punand in discutie dispozitiile cuprinse in art. 42 din Codul familiei, mentioneaza situatia de fapt dedusa din probele de la dosar, respectiv ca parata a parasit domiciliul conjugal, lasand pe minor la o varsta frageda in ingrijirea exclusiva a reclamantului, care a fost ajutat in timp de bunicii paterni, iar ulterior nu a insistat in a i se incredinta copilul si nici nu l-a mai vizitat.

    Pe de alta parte, a mai rezultat din aceleasi probe ca minorul a fost crescut in conditii bune de reclamant si parintii sai, care i-au asigurat o ingrijire si educare corespunzatoare, ceea ce s-a confirmat si prin raportul de ancheta sociala intocmit de autoritatea tutelara, toate acestea justificand solutia de incredintare adoptata in recurs.
        Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Pitesti Decizie nr. 2008R/1998 din 01/10/1998

    Divort. Stingerea actiunii in apel, prin impacarea partilor. Recurs

    de

    Potrivit art. 618 Cod procedura civila, actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor, in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate, conform legii.

    In situatia in care instanta de apel a declarat stinsa actiunea de divort prin impacarea partilor, sotia nu mai poate reveni, in recurs, cu solicitarea de a se continua procesul, pentru faptul ca sotul nu si-a respectat obligatiile asumate anterior impacarii, intrucat, fata de dispozitiile art. 618 alin. 3 Cod procedura civila, sotia poate porni o noua actiune, pentru fapte petrecute dupa impacare.

    Prin sentinta civila nr. 5.447 din 25.05.1994, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta S.M. impotriva paratului S.I., in contradictoriu cu Primaria sectorului 1 Bucuresti – autoritatea tutelara – si a declarat desfacuta, din culpa exclusiva a paratului, casatoria incheiata de parti la 25.10.1985; a dispus ca reclamanta sa pastreze numele de familie dobandit prin casatorie; s-a incredintat reclamantei spre crestere si educare pe minorii M. si I.; a obligat paratul la 20.000 lei lunar pensie de intretinere pentru minori, respectiv cate 10.000 lei pentru fiecare, cu incepere de la 29.06.1993, pana la majoratul fiecarui copil.

    Prin decizia civila nr. 1.815 din 14.11.1994, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de paratul S.I. impotriva mentionatei sentinte, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a respins actiunea prin impacarea sotilor, conform art. 618 alin. 2 Cod procedura civila.

    In termen legal, impotriva mentionatei decizii a declarat recurs reclamanta S.M., solicitand casarea acesteia, intrucat nu a avut loc o impacare reala, deoarece paratul nu si-a respectat obligatiile asumate anterior impacarii.

    Recursul este neintemeiat.

    Potrivit art. 618 alin. 2 si 3 Cod procedura civila, actiunea de divort se stinge, in orice faza a procesului, prin impacarea sotilor, iar reclamantul va putea intenta o noua actiune, pentru fapte petrecute dupa impacare, caz in care va putea invoca si fapte anterioare.

    In raport cu aceste dispozitii, rezulta ca impacarea este neconditionata.

    Asa fiind, de vreme ce sotii s-au impacat in fata tribunalului, iar acesta a constatat stinsa actiunea de divort, este neintemeiat recursul reclamantei, prin care, solicitand casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, formulat pe motivul ca, dupa pronuntarea deciziei recurate, sotul-parat a continuat sa se comporte necorespunzator, intrucat, in atare situatie, singura cale pe care o are recurenta-reclamanta este de a formula o noua actiune de divort, conform art. 618 alin. 3 Cod procedura civila.

    In consecinta, pentru considerentele expuse, constatand legalitatea si temeinicia deciziei criticate, Curtea urmeaza ca, in baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedura civila, sa respinga recursul, ca neintemeiat.
        Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Bucuresti, Sectia a IV-a Decizie nr. 215/1995 din 23/02/1995

    Spete Dreptul Familiei

    de

    Prin sentinta civila nr. 5558 din 13 septembrie 1996 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 4421/1996 – s-a declinat competenta materiala de solutionare a actiunii civile de partaj in favoarea Tribunalului Braila.

    In motivarea hotararii, instanta de declinare a avut in vedere valoarea bunurilor supuse partajului, care depaseste 150 milioane lei, precum si dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. b. Cod procedura civila privind competenta dupa materie in prima instanta a tribunalelor.

    Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal reclamanta invocand nulitatea prevazuta de art. 304 pct. 3 si 9 Cod procedura civila, dedusa din interpretarea gresita a art. 2 lit. b. Cod procedura civila.

    S-a motivat ca dispozitiile art. 2 lit. b Cod proc. civila, se refera la procese si cereri privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, categorie care exclude pe cele izvorand din comunitatea de bunuri a sotilor si care sunt raporturi juridice de dreptul familiei.

    S-a mai argumentat ca regimul comunitatii bunurilor astfel cum este reglementat in Codul familiei constituie singurul regim patrimonial legal obligatoriu, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor in timpul casatoriei si ca fata de particularitatile si sediul reglementarii drepturilor si obligatiilor ce decurg din comunitatea de bunuri, nu se poate trage concluzia ca art. 2 lit. b din Codul de procedura civila, se refera la procese sau cereri privind drepturi si obligatii rezultand din raporturile juridice patrimoniale dintre soti.

    Prin decizia civila nr. 699/25.10.1996, Tribunalul Braila a respins apelul reclamantei, cu motivarea ca raporturile juridice dintre fostii soti, sunt raporturi juridice civile ce nu exced sfera celor care se refera disp. art. 2 lit. b din Codul de procedura civila. Ori, motivele invocate de reclamanta au in vedere situatia in care cererea de partaj este facuta odata cu actiunea de divort, cand devin operante dispozitiunile legale referitoare la prorogarea de competenta prevazuta de art. 17 din Codul de procedura civila.

    Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs reclamanta, sustinand ca a fost data o interpretare gresita dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civila. Raportul juridic dedus judecatii, este unul de drept al familiei, fiindu-i asadar, conexe dispozitiunile de competenta exceptionala din materia divortului, nesolutionat la data pronuntarii hotararii criticate.

    Analizand recursul declarat de reclamanta, Curtea a apreciat ca acesta nu este fondat si l-a respins ca atare.

    Normele de competenta materiala dupa valoare au un caracter absolut, de la care nici partile nu pot deroga prin conventia lor si nici instanta la cererea acestora.

    Printre exceptiile procedurale referitoare la competenta teritoriala a instantelor sunt si cele prevazute de art. 607 din Codul de procedura civila, referitoare la despartenie, de la care prin conventia lor, partile pot deroga. Avand un caracter relativ, exceptia de necompetenta teritoriala nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta. Intr-o asemenea situatie, fiind operante dispozitiunile art. 17 Cod procedura civila, cererile accesorii, chiar daca exced sfera de competenta a instantei sesizate, pot fi solutionate de aceeasi instanta. Dispozitiunile referitoare la prorogarea legala de competenta au insa in vedere doar cererile accesorii si incidentele de procedura .

    Este adevarat ca in procesele de divort, printre altele cererea avand ca obiect partajarea bunurilor comune are un caracter accesoriu. Asa fiind, instanta competenta material si teritorial, poate prin prorogarea competentei sale sa solutioneze si capatul accesoriu de cerere privind actiunea de partaj, chiar daca valoarea bunurilor ar depasi suma de 150.000.000 lei si chiar daca, spre exemplu imobilul bun comun s-ar gasi in raza teritoriala de competenta altei instante. In cauza insa, actiunea de partaj a fost promovata separat de cea de divort, astfel incat nu-i sunt conexe dispozitiunile procedurale referitoare la prorogarea de competenta . Cum nici prin alte norme speciale nu s-a stabilit o competenta materiala exceptionala, urmeaza a fi aplicate normele de drept comun, institute de codul de procedura civila in art. 2 pct. 1 lit. b.

    Pentru aceste considerente, apreciind ca fata de valoarea de peste 150.000.000 lei a masei partajabile, actiunea pentru partaj de bunuri comune promovata separat de actiunea de divort este de competenta materiala dupa valoare a tribunalului.

    In consecinta, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefond

    Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Galati Decizie nr. 161R/1997 din 23/12/1997

    Dreptul familiei

    de

    În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăesc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţia), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie. Astfel, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege (prof. dr. Ion Filipescu).

    Familia îndeplineşte o serie de funcţii, in cadrul societăţii: – functia reproductivă, în sensul perpetuării speciei umane – funcţia economică, în sensul gestionării în comun a gospodăriei casnice şi a bunurilor soţilor – funcţia educativă, prin educaţia realizată în cadrul ei, strâns legată de cea realizată în societate

    Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de famili, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.

    Raporturile de familie pot fi: – raporturile de căsătorie – raporturi ce rezultă din rudenie – raporturi ce rezultă din adopţie – alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie, în anumite privinţe

    Reglementarea centrală a Dreptului Familiei este constituită din Codul Familiei. Conform Codului Familiei, în România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. Statul apara interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii. Familia are la baza căsătoria liber consimţită între

     

    CASA DE AVOCATURA COLTUC VA JUTA IN ORICE PROBLEMA DE DREPTUL FAMILIEI

    Legislatie Dreptul FAMILIEI

    de

    Lege nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului
    Lege nr. 236/2008 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala
    Lege nr. 174/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii

    Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei
    Legea nr 274/2004, legea privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii
    Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
    Legea nr 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
    Lege nr. 319/1944, privind Dreptul de mostenire al sotului supravietuitor
    Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie
    Codul Familiei – Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane
    Codul Familiei – Rudenia
    Codul Familiei – Casatoria

    Evaluarea in vederea obtinerii atestatului de persoana/familie apta sa adopte

    de
    Metodologie privind evaluarea in vederea obtinerii atestatului de persoana/familie apta sa adopte.Metodologie din 05/12/2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1016 din 21/12/2006.
    Evaluarea persoanei/familiei potential adoptatoare este un proces complex, planificat, prin care se urmaresc istoricul persoanei/familiei, evolutia, dinamica si functionarea acesteia in timp, interactiunile din cadrul familiei si in comunitate, capacitatile parentale ale persoanei/familiei care solicita obtinerea atestatului.
    Evaluarea persoanei/familiei potential adoptatoare se face de catre profesionistii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, denumita in continuare DGASPC, sau ai unui organism privat acreditat, denumit in continuare OPA, care a obtinut licenta de functionare; este o activitate care incepe odata cu primul contact, atunci cand familia/persoana depune cerere in vederea obtinerii atestatului de familie/persoana apta sa adopte, si continua printr-o serie de intalniri cu familia/persoana solicitanta.
    Procesul de evaluare include trei componente:
    Çč evaluarea sociala a persoanei/familiei potential adoptatoare;
    Çč evaluarea psihologica a persoanei/familiei potential adoptatoare;
    Çč pregatirea pentru asumarea in cunostinta de cauza a rolului de parinte a persoanei/familiei potential adoptatoare.
    Familia care doreste sa adopte un copil trebuie sa depuna la DGASPC din judetul/sectorul de domiciliu o cerere scrisa in vederea evaluarii conditiilor morale si materiale. La cerere se vor anexa actele prevazute de lege (art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.435/2004).
    Profesionistul (asistentul social/psihologul) care inregistreaza cererea persoanei/familiei realizeaza o informare administrativa preliminara a solicitantului/solicitantilor, oferind informatii despre actele solicitate de lege pentru intocmirea dosarului in vederea atestarii si etapele procesului de adoptie. Informatiile vor fi oferite intr-o intalnire de cel putin 30 de minute.
    Profesionistul care participa la aceasta intalnire va oferi solicitantului/solicitantilor un material informativ despre procedura adoptiei interne, care trebuie sa contina informatii referitoare la:
    – cadrul legal care reglementeaza adoptia in Romania;
    – definitia si efectele adoptiei;
    – conditiile de fond ale adoptiei;
    – actele care trebuie anexate la cererea de evaluare (art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.435/2004);
    – termenul de solutionare a cererii privind evaluarea, precum si modalitatile si termenele de contestare a rezultatelor evaluarii;
    – procedura de evaluare si pregatire in vederea obtinerii atestatului;
    – potrivirea dintre copil si persoana/familia adoptatoare (potrivirea teoretica si practica), cu mentionarea explicita a faptului ca aceasta are drept scop identificarea celei mai potrivite familii pentru fiecare copil adoptabil si nu invers (identificarea unui copil pentru o familie care doreste sa adopte);
    – perioada de incredintare in vederea adoptiei;
    – incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata;
    – serviciile/grupurile de sprijin care activeaza in comunitate;
    – monitorizarea postadoptie.
    Aceste informatii trebuie sa fie oferite persoanelor/familiilor potential adoptatoare prin intermediul unui material scris, accesibil acestora din punctul de vedere al limbajului utilizat. Solicitantii vor fi incurajati sa adreseze profesionistilor din cadrul serviciului de adoptie orice intrebari suplimentare legate de informatiile scrise care le sunt oferite.
    II. Realizarea intalnirilor in cadrul procesului de evaluare
    Asistentul social/psihologul va avea intalniri cu persoanele/familiile potential adoptatoare, intalniri care vor avea loc in grup, in cuplu si individual. Intalnirile vor avea loc la domiciliul solicitantilor si la sediul DGASPC. In procesul de evaluare sunt incluse si discutii cu alti profesionisti si orice alte investigatii suplimentare considerate utile de catre responsabilul de caz/profesionisti.
    Intre profesionisti si persoanele/familiile potential adoptatoare au loc mai multe intalniri (conform legislatiei in vigoare fiind stabilite obligatoriu minimum 6 intalniri) care trebuie sa fie realizate cu respectarea confidentialitatii. Profesionistul implicat in realizarea intalnirilor va fi deschis in atitudine si comportament, astfel incat sa ii induca si partenerului de discutie o atitudine deschisa, sincera, cu efecte benefice pentru ambele parti.
    Pe parcursul intalnirilor, profesionistul va proceda la:
    – informarea familiei potential adoptatoare despre:
    Çč copiii adoptabili;
    Çč rolurile si responsabilitatile familiei potential adoptatoare;
    Çč procedura de urmat pentru a deveni familie adoptatoare (cerintele/criteriile de indeplinit, caracteristicile pentru a deveni familie adoptatoare);
    – incurajarea solicitantilor in constientizarea punctelor slabe si punctelor tari (resurselor) si in analizarea acestora;
    – sprijinirea solicitantului in vederea dezvoltarii capacitatii de reflectie asupra propriei persoane, exprimarii emotiilor/sentimentelor si mobilizarii resurselor proprii pentru a lua decizia de a continua sau de a se retrage din procedura adoptiei;
    – angajarea in discutii fara a emite pareri sau opinii critice
    CASA DE AVOCATURA COLTUC

    bunurile comune SOTI

    de

    In cazul in care un bun este achizionat in timpul casatoriei iar avansul este bun propriu al unui dintre soti, se pune problema ce se intampla cu bunul nou achizionat in caz de divort?

    Deci, daca bunul in cauza a fost cumparat dupa casatorie – nu conteaza faptul ca in contract apare doar numele unuia dintre soti pentru ca in aceasta situatie se presupune ca respectivul sot avea un mandat tacit din partea celuilalt sot in vederea achizitionarii bunului – atunci acesta este bun comun.

    Uneori notiunea de bun comun se confunda cu prezumtia de impartire a bunurilor comune in cote egale (50-50) ceea ce nu este corect.

    In conditiile in care un bun a fost dobandit in timpul casatoriei si devine astfel bun comun desi contributia unui dintre soti a fost mai mare (sau de ce nu integrala) – contributie ce poate reprezenta avans sau rate de credit, atunci, in cazul unui partaj ca urmare a divortului, instanta va trebui, pe baza probelor administrate, sa stabileasca contributia efectiva a fiecaruia dintre soti la dobandirea bunului respectiv, stabilind astfel cota parte ce revine fiecaruia.

    Ce se intampla in caz de divort cu bunul cumparat in rate?

    Bunul este comun daca data contractul de vanzare-cumparare este in timpul casatoriei. Ceea ce intereseaza de fapt este momentul transferului dreptului de proprietate si nu modalitatea de plata in sine.

    casa de avocatura coltuc a rezolvat peste 10000 de dosare de divort