In urma acestei decizii istorice, banca este obligata sa modifice acum toate contractele de credit care au clauze abuzive, asemanatoare celor contestate in instanta. Potrivit avocatilor, oamenii pot depune, pe baza acestei hotarari, plangeri de recuperare a eventualelor sume platite in urma clauzelor abuzive
Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.
Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.
Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:
– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;
– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;
– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;
– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;
– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:
www.curia.europa.eu
Press and Information
Court of Justice of the European Union
PRESS RELEASE No 66/14
Luxembourg, 30 April 2014
Judgment in Case C-26/13
Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt
Consumers who contract a loan in foreign currency must be able to assess the economic consequences of the application of a rate of exchange (the selling rate) to the repayment of the loan which is different from that applicable to the calculation of the amount of the loan when it is made available (the buying rate)
The national court may substitute a provision of national law for an unfair term in order to re-establish a balance between the parties to the contract and to preserve its validity
The directive on unfair contract terms1 provides that unfair terms in a contract concluded with a seller or supplier are not binding on consumers. However, as regards terms which define the main subject matter of the contract and adequacy of the price and remuneration, on the one hand, as against the services or goods supplies in exchange, on the other, the directive authorises the Member States to provide in the national implementing legislation that those terms are not subject to an assessment of their unfairness provided they are in plain, intelligible language. The Hungarian legislation implementing the directive provides for such exclusion.
On 29 May 2008, Mr Kásler and Ms Káslerné Rábai concluded a contract for a mortgage denominated in a foreign currency with a Hungarian bank. The bank granted the borrowers a loan of 14 400 000 Hungarian Forints (HUF) (approximately €46 867).
The contract stipulated that the fixing in Swiss francs of the amount of the loan was to be made on the basis of the buying rate of exchange of that currency applied by the bank on the day the funds were advanced. In accordance with that term, the amount of the loan was fixed at CHF 94 240.84. However, under the contract, the amount in Hungarian forints of each monthly instalment to be paid was to be determined, on the day before the due-date, on the basis of the rate of exchange applied by the bank to the sale of Swiss francs.
Mr and Mrs Kásler brought an action before the Hungarian court challenging the term, which authorises the bank to calculate the monthly instalments due on the basis of the selling rate of exchange of the Swiss franc. They rely on the unfairness of that term, in so far as it provides, for the purpose of repayment of the loan, for the application of a rate different from that used when the loan was made available.
The Kúria (Hungarian Supreme Court) hearing the case on appeal, asks the Court of Justice whether the term concerning the exchange rate applicable to a loan contract denominated in foreign currency concerns the main subject matter of the contract or the quality/price ratio of the goods or services supplied. It also wishes to know whether the contested term may be regarded as being in plain, intelligible language, so that it is not subject to an assessment of its fairness pursuant to the directive. Finally, the Hungarian court wishes to know whether, if the contract cannot continue in existence if the unfair term is deleted, the national court is authorised to amend or supplement the contract.
The Court recalls, first of all, that the prohibition on determining the unfairness of terms relating to the main subject-matter of the contract must be interpreted strictly and may be applied only to terms laying down the essential obligations of the contract. It is for the Kúria to determine whether
1 Council Directive 93/13/EEC of 5 April 1993 on unfair terms in consumer contracts (OJ 1993 L 95, p. 29).
www.curia.europa.eu
the contested term constitutes an essential obligation of the contract concluded by Mr and Ms
Kásler.
Furthermore, the Court notes that the examination of the unfairness of the term at issue cannot be
avoided on the ground that that term relates to adequacy of the price and the remuneration on one
hand as against the services or goods supplied on the other. That term merely determines the
conversion rate between Hungarian florints and Swiss francs for the purpose of calculating the
repayments, without the lender providing any foreign exchange service. In the absence of such a
service, the financial costs resulting from the difference between the buying and selling rates of
exchange, which must be borne by the borrower, cannot be regarded as remuneration due as
consideration for a service.
Second, the Court states that a term defining the main subject matter of the contract is exempt
from an assessment of its unfairness only if it is in plain, intelligible language. In that connection,
the Court states that that requirement is not limited to clarity and intelligibility from a purely
structural and grammatical point of view. To the contrary, the loan contract must set out in a
transparent fashion the reason for and the particularities of the mechanism for converting the
foreign currency. Thus, it is for the Kúria to determine whether the average consumer, who is
reasonably well informed and reasonably observant and circumspect, on the basis of the
promotional material and information provided by the lender in the course of negotiating the loan
contract, would not only be aware of the existence of the difference between the selling rate of
exchange and the buying rate of exchange of a foreign currency, but also be able to assess the
consequences arising from the application of the selling rate of exchange for the
calculation of the repayments and for the total cost of the sum borrowed.
Finally, the Court observes that, if the deletion of an unfair term renders the contract
unenforceable, as in the present case, the directive does not preclude the national court from
substituting the contested term with a supplementary provision of national law. Such an
approach enables attainment of the aim of the directive, which consists in re-establishing a balance
between the parties while preserving, as far as possible, the validity of the contract as a whole.
If such a substitution were not allowed and if the court were obliged to annul the contract, the
dissuasive nature of the penalty of nullity and the objective seeking to protect consumers might be
jeopardised. In the present case, such an annulment would have the consequence that the whole
of the outstanding sum would become due. That is likely to be in excess of the consumer’s
financial capacities and, as a result, to penalise him rather than the lender who, in the light of that
consequence, might not be dissuaded from inserting such terms in its contracts.
NOTE: A reference for a preliminary ruling allows the courts and tribunals of the Member States, in disputes
which have been brought before them, to refer questions to the Court of Justice about the interpretation of
European Union law or the validity of a European Union act. The Court of Justice does not decide the
dispute itself. It is for the national court or tribunal to dispose of the case in accordance with the Court’s
decision, which is similarly binding on other national courts or tribunals before which a similar issue is raised.
Unofficial document for media use, not binding on the Court of Justice.
The full text of the judgment is published on the CURIA website on the day of delivery.
Press contact: Christopher Fretwell (+352) 4303 3355
Dupa cum stiti( a se vedea cazul taxei de poluare) deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene sunt OBLIGATORII pentru instantele din Romania.Aceste nu se aplica decat pentru un proces aflat pe rol si nu administrativ .
Iata ce se mai arata in decizia CJUE:
„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveste termenii care definesc obiectul principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, si fata de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislatia natională ca respectivii termeni nu sunt supusi unei evaluări a caracterului lor abuziv daca sunt exprimati într-un limbaj simplu si inteligibil. Legislatia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.
La data de 29 mai 2008, dl Kasler si dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF), aproximativ 46 867 euro.
Contractul prevedea că rata de schimb în franci elvetieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutar aplicata de bancă în ziua în care banii au fost virati. În conformitate cu aceasta prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94 240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinti maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită, urma sa fie stabilita, cu o zi înainte de data scadenta a ratei, în functie de rata de schimb aplicată de banca pentru vânzarea de franci elvetieni.
Domnul si doamna Kasler a introdus o actiune în fata instantei maghiare contestand prevederea din contract care permite bancii sa calculeze ratele lunare in functie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elvetian. Ei sustin caracterul abuziv al acestei prevederi, intrucat in acest fel se aplica o rata de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispozitie.
Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronuntându-se în apel, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreste, de asemenea, să stie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu si inteligibil, astfel incat sa nu poata fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva european.
În cele din urmă, instanta maghiară doreste să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua daca este eliminata clauza abuziva, instanta natională este autorizata să modifice sau să completeze contractul.
Curtea reaminteste, în primul rând, că interdictia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretata strict si poate fi aplicata numai prevederilor care stabilesc obligatiile esentiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie sa determine daca prevederea în litigiu constituie o obligatie esentială a contractului încheiat de domnul si doamna Kasler.
Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitata pe motiv că se referă la caracterul adecvat al pretului si remuneratiei, pe de o parte, si fată de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Aceasta prevedere doar determină rata de conversie dintre florintul maghiar si francul elvetian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca sa furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenta unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenta dintre pretul de cumpărare si de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneratie pentru un serviciu oferit.
În al doilea rând, Curtea precizează că un termen care defineste obiectul principal al contractului este scutit de o evaluare a caracterului sau abuziv numai dacă este într-un limbaj clar si inteligibil. În această privintă, Curtea precizează că această cerintă nu se limitează la claritate si inteligibilitate din punct de vedere pur structural si gramatical. Dimpotrivă, contractul de credit trebuie să stabilească într-un mod transparent motivul si particularitătile mecanismului de conversie valută. Astfel, Kuria trebuie sa determine dacă consumatorul mediu, care este suficient de bine informat si suficient de atent si de avizat, pe baza materialelor promotionale si informatiilor furnizate de către creditor în cursul negocierii contractului de împrumut, este nu doar constient de existenta diferentei dintre cursul de schimb pentru vânzare si cel de cumpărare a unei valute, dar, de asemenea, să fie în măsură să evalueze consecintele care decurg din aplicarea ratei de vânzare pentru calculul ratelor de rambursare si pentru costul total al sumei împrumutate.
În cele din urmă, Curtea observă că, în cazul in care eliminarea unei clauze abuzive face contractul inaplicabil, ca în cazul de fată, directiva nu interzice instantei nationale sa înlocuiasca termenul în litigiu cu o prevedere suplimentară a legislatiei nationale. O astfel de abordare permite atingerea obiectivului directivei, care constă în restabilirea unui echilibru între părti, păstrând, pe cât posibil, validitatea contractului ca un întreg.
Dacă o astfel de înlocuire a termenilor contractuali nu ar fi permisa si daca instanta de judecată ar fi obligata să anuleze contractul, caracterul disuasiv al sanctiunii nulitătii, precum si obiectivul de a se încerca protejarea consumatorior ar putea fi puse în pericol.
În cazul de fată, o astfel de anulare ar avea drept consecintă faptul că întreaga suma datorată ar deveni scadenta. Ceea ce ar depasi probabil capacitatea financiara a consumatorilor si, ca urmare, să-i penalizeze mai degrabă pe ei decât pe banci care, în consecintă, s-ar putea să nu fie descurajati de la introducerea unor astfel de termeni in contracte.
NOTĂ: Instantele din statele membre au posibilitatea, în litigiile care au fost sesizate, să adreseze întrebări Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii Europene. Curtea de Justitie nu solutionează litigiul national. Este de competenta instantei nationale sau tribunalului să solutioneze cauza în conformitate cu decizia Curtii, care este obligatorie pentru celelalte instante care sunt sesizate cu o problemă similară la nivel national.
ARTICOL SCRIE DE AVOCAT COLTUC pentru Stirile Pro Tv si incont.ro