Modele de contracte, cereri, actiuni si alte acte

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Model de contract de vânzare-cumpărare comercială

de

Model de contract de vânzare-cumpărare comercială

Model de contract de vânzare-cumpărare de bunuri (comercializare PRODUSE)
Nr. _

din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

Intre:

1. S.C. _, înmatriculată la nr. , în Registrul comerţului, cu sediul

în , cod poştal_, tel/fax_, cont nr._, deschis la_, reprezenta-

tă prin , în calitate de vânzător, denumit şi furnizor şi

2. S.C. înmatriculată la nr. , în Registrul comerţului, cu sediul

în , str. , tel , cont nr. , deschis la_, reprezentată prin ,

în calitate de cumpărător, denumită beneficiar, s-a încheiat prezentul contract.

II. Obiectul contractului

1. Obiectul contractului priveşte comercializarea produselor din programul de fabricaţie al societăţii, conform anexelor, care fac parte integrantă din contract. Pentru fiecare produs, respectiv grupa de produse, care fac obiectul cererii cumpărătorului, vânzătorul emite anexe la prezentul contract.

2. Vânzătorul se obligă să transmită proprietatea mărfii, iar cumpărătorul să primească şi să plătească preţul convenit la termenele şi în condiţiile stipulate în contract. Marfa se determină în anexele contractului prin cantitate, calitate, sortiment, specificaţie, caracteristici, de către vânzător.

III. Termene de livrare

3. Termenele de livrare sunt prevăzute în anexele contractului – pentru fiecare poziţie. Termenele contractuale sunt de regulă trimestriale, eşalonările din cadrul trimestrului stabilindu-se prin acordul părţilor.

Vânzătorul poate livra marfa în avans faţă de termenele prevăzute numai cu acordul cumpărătorului.

Termenul de livrare poate fi reprogramat de vânzător în cazul neîndeplinirii de către cumpărător a obligaţiilor ce cad în sarcina sa, prevăzute la cap. XIII „clauze speciale”.

De la data livrării mărfii, riscul se transmite de la vânzător la cumpărător, data livrării fiind considerată data semnării avizului de expediţie de către delegatul cumpărătorului.
IV. Preţul

4. Preţul produselor este prevăzut în anexele contractului pentru fiecare poziţie şi este determinat potrivit reglementărilor legale în vigoare, prin:

a) negocierea părţilor pe baza cererii şi ofertei (în cazul produselor de acelaşi tip comercializate de cel puţin trei agenţi economici) plecând de la preţul de catalog;

b) listele de preţuri pentru produsele comercializate ca agent economic

unic.

Preţul produsului se înţelege franco-depozit vânzător, exclusiv ambalajul de transport.

Pentru produsele care nu au preţul calculat la data încheierii contractului, acesta se va stabili, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, înainte de prima livrare. Cu ocazia încheierii contractului se va trece în acesta un preţ estimativ, facturarea produselor la data livrării făcăndu-se la preţul calculat, considerăndu-se acceptul de principiu al cumpărătorului dat la încheierea contractului.

Valoarea totală a contractului este de_lei.

Modificările de preţuri intervenite în timpul derulării contractului se aplică de la data indicată în actul normativ modificator.

De asemenea, în caz că între data contractării şi data livrării indicele de inflaţie se modifică, preţul va fi modificat corespunzător.

V. Modalităţi şi condiţii de pla tă

5. Cumpărătorul are obligaţia de a efectua plata preţului produselor, după primirea şi recepţia acestora, în termenele şi în condiţiile contractului, prin:

a. Factură cu „dispoziţie de încasare” astfel:

– dacă este în aceeaşi localitate cu vânzătorul, are obligaţia să efectueze plata în termen de 3 zile de la primirea facturii certificată prin ştampila băncii;

– dacă nu este în aceeaşi localitate cu vânzătorul, cumpărătorul are obligaţia să dispună decontarea în termen de 5 zile de la primirea facturii certificată prin ştampila băncii;

b. CEC cu/fără limită de sumă;

c. Numerar.

6. Pentru produsele cu valoare totală mai mare de 300.000 lei, cumpărătorul are obligaţia de a face dovada garanţiei speciale şi anticipate a sumelor necesare efectuării plăţii de la banca creditoare prin: acreditiv, scrisoare de garanţie sau adeverinţă de disponibil, care va purta menţiunea „pentru plata produsului din anexa la contractul nr. _, din data_, poziţia_,” prevăzută la remiterea

contractului. In lipsa acestei garanţii vânzătorul îşi rezervă dreptul de a nu lansa în fabricaţie şi livra marfa, fără a purta răspunderea întârzierii în livrare sau neexecu-tării contratului.

7. Cumpărătorul se obligă să comunice în scris vânzătorului, în termen de 5 (cinci) zile modificarea contului sau alte date legate de plata produselor.

VI. Recepţia mărfii

8. Livrarea produselor se face pe baza recepţiei cantitative şi calitative efec-tuate la sediul vânzătorului sau prin autorecepţie.
Certificatul de calitate şi garanţie împreună cu procesul-verbal de autorecepţie vor însoţi documentul de expediere şi factura.

VIL Garanţii

9. Perioada de garanţie este de 6 luni de la punerea în funcţiune, calculată de la data procesului-verbal de recepţie a produsului la beneficiar, dar nu mai mult de un an de la data livrării.

Furnizorul răspunde în perioada de garanţie pentru calitatea produselor vândute şi de defecţiunile rezultate din culpa sa.

Cumpărătorul are obligaţia să manipuleze, să transporte, să dezambaleze, să depoziteze, să conserve, să pună în funcţiune şi să utilizeze produsele în conformitate cu prescripţiile date de furnizor. Furnizorul nu răspunde pentru defecţiunile apărute ca urmare a nerespectării acestor prescripţii de către cumpărător.

VIII. Activitatea de asistenţă tehnică şi service

10. Punerea în funcţiune precum şi toate operaţiunile de întreţinere şi service în perioada de garanţie, vor fi făcute de furnizor sau de firme de service autorizate de către acesta. Numai constatările consemnate în documentele firmelor autorizate dau dreptul ca remedierile să fie făcute în contul furnizorului.

Furnizorul poate acorda asistenţă tehnică sau service pentru defecţiunile care nu-i sunt imputabile, apărute în perioada de garanţie şi post-garanţie, la cererea expresă a cumpărătorului şi pe cheltuiala acestuia.

IX. Marcare şi ambalare

11. Marcarea şi ambalarea produselor prevăzute în anexele contractului intră în obligaţiile furnizorului şi se efectuează conform standardelor, normelor tehnice şi documentaţiilor de execuţie în cazul produselor la temă.

Preţul ambalajelor nu este inclus în preţul produsului.

12. Ambalajele din carton nu sunt restituibile. Pentru ambalajele din lemn de tip paletă şi cele din metal şi lemn de tip container, cumpărătorul are obligaţia de a restitui ambalajele în termen de 60 zile de la primirea produselor, cota fizică de restituire fiind de 100%.

Pentru depăşirea termenului de restituire de 60 zile de la primirea produselor cota fizică de restituire este de 100% iar cota valorică de plată la restituire este de 50%.

X. Expedierea şi transportul

13. Ridicarea şi transportul produselor sunt în sarcina cumpărătorului.

Cumpărătorul ridică produsele utilizând mijloace de transport corespunzătoare şi răspunde pentru lipsurile cantitative şi defecţiunile produse cu ocazia transportului.

La data predării produselor se transmit dreptul de proprietate precum şi riscurile.

14. La predarea produselor, furnizorul este obligat să anexeze:

– documentul de livrare (avizul de expediţie), certificatul de calitate;
– procesul-verbal de recepţie şi documentele aferente.

XI. Răspundere contractuală

15. Furnizorul nu răspunde pentru neexecutarea contractului în caz de forţă majoră notificată cumpărătorului în termen de 5 zile de la apariţia ei şi constatată în termen de 15 zile de la notificare.

în condiţiile alineatului precedent, contractul se reziliază fără a se putea pretinde daune interese.

16. Cumpărătorul este de drept în întârziere pentru neexecutarea obligaţiei de plată a preţului şi datorează daune moratorii în condiţiile clauzei penale.

Cumpărătorul are dreptul ca în cadrul termenelor prevăzute la cap. V art. 5 pct. 1 lit. a şi b să refuze achitarea la plată pentru:

a) marfa necontractată, necomandată sau expediată după termenul contractual, fără acceptul cumpărătorului;

b) marfa necorespunzătoare calitativ;

c) nerespectarea de către vânzător a preţului stabilit în contract, dacă modificările de preţ nu sunt efectuate în temeiul legii.

Pentru refuzul nejustificat de plată a preţului în alte condiţii decât cele prevăzute la literele a-c din alineatul precedent, cumpărătorul datorează furnizorului daune interese potrivit clauzei penale.

17. Furnizorul răspunde de executarea obligaţiilor contractuale asumate, în caz contrar fiind obligat la daune interese potrivit clauzei penale.

Acordul cumpărătorului expres exprimat pentru decalarea termenului de livrare a mărfii face inoperante daunele moratorii în sarcina vânzătorului, acesta fiind obligat numai la executarea în natură a contractului la noul termen convenit. în situaţia în care cumpărătorul nu este de acord cu modificarea termenului dar nu renunţă la cumpărarea produselor, vânzătorul datorează daune moratorii până la executarea obligaţiilor asumate. Renunţarea cumpărătorului la executare în caz de întârziere acceptată, fără acordul furnizorului, atrage răspunderea cumpărătorului pentru daune interese, în condiţiile contractului.

XII. Clauza penală

18. Părţile se obligă reciproc la executarea întocmai şi la timp a obligaţiilor contractuale.

Pentru neexecutarea în totalitate sau în parte, ori pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute în contract, părţile datorează daune interese în condiţiile prezentei clauze penale:

a) în sarcina furnizorului. Pentru întârzierea în executarea şi livrarea produselor, furnizorul datorează cumpărătorului daune moratorii în valoare de 0,05% în primele 10 zile de întârziere, 0,1% în următoarele 20 zile şi 0,15% pe perioada ce depăşeşte 30 zile, dar nu mai mult de 90 zile, calculate la preţul produselor respective.

Pentru neexecutarea produselor sau a prestărilor de servicii, furnizorul datorează cumpărătorului daune compensatorii în valoare de % din preţul produselor sau serviciilor neexecutate.
b) în sarcina cumpărătorului. Pentru fiecare zi de întârziere în plata preţului produselor, cumpărătorul datorează vânzătorului daune moratorii în valoare de 0,1% în următoarele 20 zile şi 0,15% în următoarele 60 zile, fără a depăşi 90 zile, din valoarea produselor neachitate.

In cazul renunţării în totalitate sau parţial la produsele contractate, cumpărătorul datorează vânzătorului daune compensatorii reprezentând din preţul produselor la care renunţă.

Pentru fiecare zi de refuz nejustificat pentru plata preţului, de la data refuzului până la data plăţii, cumpărătorul datorează daune moratorii de 0,6% din valoarea preţului refuzat.

XIII. Clauze speciale_

XIV. Dispoziţii finale

19. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu acordul părţilor reprezintă instrumentul oficial şi legal dintre societăţile comerciale partenere în afaceri.

Acordul de voinţă al părţilor o dată exprimat stabileşte toate drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, conferind raportului juridic încheiat putere de lucru şi relaţiei sociale reglementate, profitabilitate reciprocă.

20. Perfectarea procedurii de încheiere a contractului de vânzare urmează regimul juridic al cererii şi ofertei, legal exprimate în termene utile pentru ambele părţi.

Contractul se consideră încheiat în sistemul recepţiunii la data înregistrării acceptării cumpărătorului la registratura furnizorului, dată care se consemnează în conţinutul contractului.

21. Prezentul contract constituie singurul instrument juridic probant pentru soluţionarea eventualelor litigii între părţi pe cale amiabilă ori, în caz de neînţelegere, prin acţiune în justiţie în daune interese adresată instanţei competente.

22. Temeiul de remitere a contractului este de maximum 15 zile de la data sosirii la cumpărător. în cazul nerespectării acestui termen, furnizorul îşi rezervă dreptul de a replanifica termenele de livrare ale produselor.

23. Când cumpărătorul nu este de acord cu unele din clauzele contractului, cu ocazia remiterii către furnizor a exemplarului semnat, va menţiona pe contract „cu obiecţiuni” şi va anexa o notă cu obiecţiunile sale.

Furnizorul are obligaţia ca în termen de 15 zile să răspundă în scris cumpărătorului dacă acceptă sau nu obiecţiunile făcute de acesta în contract.

în cazul în care nu le acceptă, furnizorul va stabili o dată cuprinsă în intervalul de 15 zile după expedierea răspunsului scris la obiecţiunile făcute, data la care cumpărătorul va trimite un delegat cu împuternicire scrisă expresă pentru a concilia la sediul furnizorului obiecţiunile la contract.

Concilierea se materializează într-un proces-verbal de conciliere a obiecţi-unilor care în caz de acord devine parte integrantă şi se anexează la contract care se consideră încheiat.

24. Contractul a fost încheiat în 3 exemplare din care unul rămâne la emitentul contractului şi 2 exemplare, semnate de reprezentanţii legali ai celor două părţi contractuale – unul la cumpărător şi unul la furnizor.

Prezentul contract s-a încheiat pe data de , la sediul furnizorului_

Furnizor_

Cumpărător_

Model de contract de vânzare-cumpărare de acţiuni

de

Model de contract de vânzare-cumpărare de acţiuni

Contract de vânzare-cumpărare de acţiuni

Nr._din_

între:

– Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, denumită în continuare APAPS, cu sediul în Bucureşti, str. , sector , reprezentat prin domnul_, preşedintele Consiliului de administraţie, în calitate de

vânzător, şi

– Asociaţia_, cu sediul în , reprezentată prin domnul_,

preşedintele Consiliului de administraţie, în calitate de cumpărător, s-a încheiat prezentul contract de vânzare-cumpărare de acţiuni.

I. Obiectul contractului

Vânzătorul vinde şi cumpărătorul cumpără, libere de orice sarcini, un număr de acţiuni cu o valoare nominală de _ lei fiecare, în sumă totală de lei

reprezentând % din capitalul social al societăţii comerciale cu sediul

în_denumită în continuare „societate”.

II. Transmiterea proprietăţii acţiunilor

Proprietatea asupra acţiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plăţii avansului din preţul acţiunilor, cu toate drepturile şi obligaţiile prevăzute pentru acţionari de legea română şi de prezentul contract.

III. Preţul

Preţul convenit de părţi este de_lei pentru fiecare acţiune vândută, în

total_lei.

IV. Modalitatea de plată

Părţile convin că plata preţului se face după cum urmează:

a) suma de_lei, reprezentând_% din preţul contractului se

plăteşte de cumpărător în termen de 15 zile de la data semnării prezentului contract.

Pentru nerespectarea acestui termen de plată cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 1% din suma menţionată la alin. 1, pentru fiecare zi de întârziere.

b) suma de_ lei, reprezentând restul de_% din preţul

contractului, cumpărătorul se obligă să o plătească în 4 rate eşalonate astfel:

Nr. crt. Data Suma

1 ._ 1 aprilie 2004 _

2 ._ 1 aprilie 2005 _

3 ._ 1 aprilie 2006 _

4 ._ 1 aprilie 2007 _

TOTAL _

Dobânda pentru plata în rate a sumei de_lei este de_% pe

an şi se plăteşte la data scadenţei de plată a fiecărei rate.

în cazul în care suma virată de cumpărător la data scadenţei nu acoperă rata plus dobânda datorată, plata este considerată a fi făcută cu prioritate în contul dobânzilor.

In cazul de neplată a unei rate la scadenţă, cumpărătorul va plăti vânzătorului, pe perioada dintre data scadenţei şi data plăţii efective, o penalitate de_% din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.

Cumpărătorul va putea efectua plata anticipată a ratelor.

V. Conturi

Plăţile se fac în şi din următoarele conturi:

Pentru vânzător, cont nr. deschis la Banca Sucursala_.

Pentru cumpărător, cont nr. deschis la Banca Sucursala .

VI. Obligaţiile şi garanţiile vânzătorului

1. Vânzătorul declară că societatea a fost înfiinţată şi a funcţionat cu respectarea legii şi că, la data semnării prezentului contract, nu este în stare de faliment şi că este la zi cu plata tuturor impozitelor, taxelor şi altor sarcini fiscale exigibile până la această dată, aşa cum rezultă din evidenţele societăţii şi cele de la administraţia financiară.

2. Vânzătorul declară că, la data semnării prezentului contract, societatea nu este obligată la plata de daune şi nu este acţionată în judecată pentru nerespectare normelor legale privind protecţia mediului înconjurător. Vânzătorul nu răspunde pentru daunele la care societatea ar putea fi obligată după data semnării prezentului contract.

3. Vânzătorul atestă că societatea deţine titlul de proprietate asupra terenurilor şi clădirilor prevăzute în anexă în prezentul contract şi răspunde faţă de cumpărător pentru liniştita posesie a acestora, conform art. 1336 C. civ.

4. Vânzătorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale bunurilor proprietatea societăţii.

5. Vânzătorul, în calitate de proprietar al acţiunilor ce fac obiectul prezentului contract de vânzare-cumpărare garantează cumpărătorului că nu există drepturi aparţinând terţilor asupra acestor acţiuni.

VIL Obligaţiile şi garanţiile cumpărătorului

1. Cumpărătorul atestă că a putut verifica realitatea declaraţiilor vânzătorului prevăzute la pct. VI, subpunctele 1, 2 şi 3.

2. Cumpărătorul declară că a luat cunoştinţă de toate contractele civile şi comerciale încheiate de societate, care sunt în curs de executare la data semnării prezentului contract şi se obligă să nu ţină răspunzător pe vânzător pentru nici un prejudiciu ce ar decurge din acestea.

3. Cumpărătorul, în calitate de acţionar majoritar al societăţii, se obligă ca adunarea generală a acţionarilor să nu aprobe:

a) modificarea, timp de 5 ani de la data semnării prezentului contract, a obiectului principal de activitate al societăţii prevăzut în statutul acesteia;

b) vânzarea, într-o perioadă de 5 ani de la data semnării prezentului contract, a vreunuia din actele prevăzute în anexa la prezentul contract; în acest sens, cumpărătorul se obligă să prevadă în statutul societăţii această atribuţie a adunării generale a acţionarilor.

în cazul în care nu se respectă obligaţia prevăzută la lit. b, iar sumele obţinute din vânzarea unui activ nu sunt utilizate pentru reînvestire în societate, cumpărătorul va plăti APAPS suma reprezentând diferenţa între preţul obţinut din vânzarea activului şi valoarea contabilă a acestuia la data semnării prezentului contract.

4. Societatea utilizează, la data semnării prezentului contract salariaţi

cu contract de muncă pe durată nedeterminată. Cumpărătorul se obligă să facă toate demersurile necesare pentru ca societatea să menţină acest număr de locuri de muncă o perioadă de 2 ani de la data semnării prezentului contract.

5. Cumpărătorul garantează că informaţiile şi datele referitoare la situaţia societăţii, prezentate la data ofertei de cumpărare, cât şi în cadrul investigaţiilor şi expertizelor ulterioare, care au stat la baza stabilirii condiţiilor de vănza-re-cumpărare a acţiunilor, sunt complete şi reale.

6. Cumpărătorul este obligat să plătească preţul în condiţiile prevăzute la pct. 4.

Pentru garantarea plăţii integrale a preţului acţiunilor vândute de APAPS,

cumpărătorul constituie drept gaj acţiunile cumpărate de la acesta. APAPS şi cumpărătorul sunt de acord ca acţiunile constituite drept gaj să fie predate şi indisponi-bilizate, în numele APAPS, la sediul societăţii, până la data plăţii integrale a preţului.

Despre gajarea acţiunilor se vor face menţiuni în Registrul acţionarilor societăţii.

Cumpărătorul se obligă să permită APAPS ca oricând să verifice existenţa şi integritatea acţiunilor gajate.

VIII. Eliberarea acţiunilor

Acţiunile vândute de APAPS se eliberează cumpărătorului la data plăţii sumei pre-văzute la pct. IV lit. a, procedăndu-se potrivit pct. VII, subpct. 6. Aceste acţiuni vor fi elibe-rate acţionarilor numai după plata integrală către APAPS a preţului acţiunilor vândute

IX. Nulităţi

Dacă o clauză a acestui contract ar fi declarată nulă, celelalte prevederi ale contractului nu vor fi afectate de această nulitate. Părţile convin ca orice clauză declarată nulă să fie înlocuită printr-o altă clauză care să corespundă cât mai cu putinţă spiritului contractului.

X. Forţa majoră

Orice împrejurare independentă de voinţa părţilor, intervenită după data semnării contractului şi care împiedică executarea acestuia este considerată ca forţă majoră şi exonerează de răspundere partea care o invocă. Sunt considerate ca forţă majoră, în sensul acestei clauze, împrejurări ca: război, revoluţie, cutremur, marile inundaţii, embargo.

Partea care invocă forţa majoră trebuie să anunţe cealaltă parte în termen de 5 zile de la data apariţiei respectivului caz de forţă majoră şi, de asemenea, de la încetarea acestui caz.

Dacă nu procedează la anunţarea, în termenele prevăzute mai sus, a începerii şi încetării cazului de forţă majoră, partea care îl invocă va suporta toate daunele provocate celeilalte părţi prin neanunţarea în termen.

In cazul când împrejurările care obligă la suspendarea executării prezentului contract se prelungesc o perioadă mai mare de şase luni, fiecare parte poate cere rezoluţiunea contractului.

XI. Litigii

Vânzătorul şi cumpărătorul convin ca litigiile decurgând din interpretarea şi executarea prezentului contract, care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă, să fie supuse instanţelor judecătoreşti competente.

XII. Legea aplicabilă

Prezentul contract este supus legii române.

XIII. Alte clauze

Prezentul contract are valoarea de cesiune de acţiuni conform art. 64 alin. 1 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, şi, în baza acestuia şi a Programului de distribuire a acţiunilor, se vor efectua înregistrările corespunzătoare în Registrul acţionarilor societăţii.
Toate costurile lucrărilor de investigare suplimentare sau expertize specifice, a căror executare este cerută de cumpărător, sunt în sarcina sa.

Anexa cuprinzând lista terenurilor şi clădirilor societăţii face parte integrantă din prezentul contract.

Prezentul contract intră în vigoare la data semnării sale de către părţile contractante.

întocmit în patru exemplare, câte două exemplare pentru fiecare parte contractantă.

Semnat azi_

Vânzător,

AUTORITATEA PENTRU

PRIVATIZARE Şl ADMINISTRAREA

PARTICIPATIILOR STATULUI_

Cumpărătr,

ASOCIAȚIA_

PREȘEDINTELE_

Model de contract de depozit

de

Model de contract de depozit

Contract de depozit

Nr. din_

încheiat între:

1. Eu_, în calitate de depozitar, domiciliat în_şi

2. Eu_, în calitate de deponent, domiciliat în_, a intervenit

următorul contract de depozit.

Eu_, în calitate de depozitar, declar că am primit în depozit de la dl._următoarele bunuri:_.

Durata depozitului este de 1 an, începând de la data de_, obligatoriu

pentru mine şi facultativ pentru deponent, care şi-l va putea retrage când va dori, cu obligaţia să mă anunţe cu cel puţin 2 zile înainte.

Pentru paza depozitului am stabilit să primesc de la deponent suma de lei, pe care declar că am şi primit-o (sau o voi primi la data de_).

Suma pe care am primit-o nu o voi restitui chiar dacă restituirea depozitului se va face înainte de împlinirea termenului stabilit._
Dacă la împlinirea termenului de_contractul nu este denunţat, durata

acestuia se prelungeşte de drept, iar plata pentru paza depozitului pe perioada urmă toare de un an devine de îndată exigibilă, deponentul având obligaţia să mi-o achite, în caz contrar am dreptul să-l execut fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

Dacă deponentul va cere restituirea depozitului în perioada prelungirii tacite, adică după expirarea primului an, nu voi fi obligat să restitui depozitul decât în schimbul plăţii sumei stabilită s-o primesc pentru paza depozitului. In caz de neplată depozitul rămâne asupra mea, drept amanet, până ce mi se va plăti suma ce mi se datorează pentru paza depozitului.

Dacă în termen de 2 luni de la data scadenţei, deponentul nu-mi plăteşte suma ce mi se cuvine, voi avea dreptul să scot la vânzare depozitul, iar din preţul obţinut îmi voi reţine suma pe care deponentul mi-o datorează, plus cheltuielile de executare şi diferenţa, dacă va fi, o voi preda deponentului.

II. Eu_, deponent, declar că am dat în depozit d-lui_, pe

o durată de un an, bunurile enumerate mai sus, pentru care mă oblig să plătesc suma de_lei pentru paza lor (pe care am şi plătit-o).

înţeleg să respect toate prevederile acestui contract, pe care-l accept în întregul

său.

Toate comunicările judiciare şi extrajudiciare se vor face la domiciliile noastre, indicate mai sus.

încheiat astăzi_, în_exemplare.

Depozitar_

Deponent_

MODEL DE CONTRACT DE DEPOZIT ŞI SECHESTRU

Contract de depozit și sechestru
Nr._din_

Intre subsemnaţii:

1. Reclamantul , în procesul de partaj cu nr. , cu domiciliul în şi

2. Pârâtul _, în procesul de partaj cu număr mai sus menţionat, cu domiciliul în_, ne-am înţeles ca să încredinţăm păstrarea şi administrarea imobilului ce formează obiectul dosarului de partaj d-lui_, cu domiciliul în . Sus-

numitul, pe tot parcursul procesului, va administra imobilul, îl va putea închiria, îi va face reparaţiile necesare, fără nici un amestec din partea noastră.

Durata acestui contract este atâta timp cât va dura procesul de partaj.

Dacă procesul va dura mai mult de 1 an, dl._, an de an ne va pre-

zenta situaţia gestiunii în legătură cu administrarea bunului şi noi îi vom da descărcarea cuvenită în termen de 10 zile de la prezentarea gestiunii.

Dacă noi vom refuza să-i dăm descărcarea cuvenită, dl. , se va putea adresa

instanţei judecătoreşti, pe rolul căreia se află dosarul de partaj, pentru a obţine cuvenita descărcare. Aceeaşi instanţă va decide şi asupra înlocuirii d-lui , în cazul în

care nu-şi va respecta obligaţia de a prezenta anual situaţia gestiunii imobilului.

Pentru munca pe care o va depune, am hotărât să plătim d-lui_, o indemnizaţie de_ din încasările pe care le va face, sumă ce şi-o va reţine trimestrial din încasările pe care le va face.

Cheltuielile cu administraţia, reparaţii, impozite, cheltuielile de judecată cu eventualele procese intentate chiriaşilor, asigurare, sunt în sarcina noastră a proprietarilor.

Dl. va suporta cheltuielile de întreţinere constând în plata personalului ce

asigură paza şi curăţenia imobilului.

După scăderea cheltuielilor şi a indemnizaţiei, suma netă ne va fi nouă predată, în părţi egale, în schimbul chitanţelor ce le vom da d-lui sechestru.

Sechestrul primeşte din partea noastră o procură autentică pentru administrarea şi paza imobilului, care rămâne valabilă pe întreaga durată a acestui contract.

Taxele de timbru şi eventualele impozite ce vor rezulta din executarea acestui contract rămân în sarcina noastră, a proprietarilor.

Eu_, în calitate de sechestru, declar că sunt de acord cu toate prevederile acestui contract, pe care-l accept în întregime.

întocmit astăzi , în 3 exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.

Proprietari

1, 2

_

Sechestru

_

Model de acțiune pentru restituirea bunurilor lăsate în depozitul necesar

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârătul(a)_, domiciliat(ă) în_, pentru a fi obligat(ă) să-mi:

RESTITUIE BUNURILE LĂSATE ÎN DEPOZIT

cu ocazia incendiului (sau inundaţiei) ce a avut loc la data de şi să mi le restituie.

De asemenea, cer obligarea sa şi la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele acţiunii:

în fapt, la data de a avut loc un incendiu în imobilul din str. , vecin cu

imobilul meu care era expus la rândul sau să fie incendiat. In acele împrejurări groaznice prin care am trecut, am scos din imobilul meu următoarele bunuri mobile pe care le-am depozitat în domiciliul pârătului(ei) şi anume:_.

După stingerea incendiului pârâtul(a) a refuzat şi continuă să refuze să-mi restituie bunurile depozitate în domiciliul său în condiţiile expuse

De aceea, mă văd obligat(ă) să formulez această acţiune pentru a-mi redobândi bunurile aflate în depozit necesar la pârât(ă).

_în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1620 – 1625 C. civ.
Dovada acestei acţiuni o fac cu interogatoriul pârătului(ei), cu martorii:_, şi eventual cu expertiză tehnică.

Depun acţiunea în dublu exemplar, pentru a fi comunicată pârâtului(ei), chitanţa de plata taxei de timbru în valoare de lei şi timbru judiciar în valoare de

lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicații teoretice

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

Potrivit art. 1591 C. civ., „depozitul în genere este un act prin care se primeşte lucrul altuia spre a-l păstra şi a-l restitui în natură”.

Depozitul este de două feluri: depozit propriu zis şi sechestru (art. 1592 C. civ.).

Depozitul propriu-zis poate fi voluntar şi necesar (art. 1594 C. civ.). Mai este cunoscut şi depozitul neregulat la care face trimitere art. 1147 C. civ.

Persoana care încredinţează bunul mobil corporal se numeşte deponent, iar persoana care îl primeşte şi se obligă, cu sau fară plată, să-l păstreze şi să-l restituie (la cerere) în natură, se numeşte DEPOZITAR.

2. DEPOZITUL

Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 1620 – 1625 C. civ. şi reglementează patru forme de depozit.

1. DEPOZITUL PROPRIU-ZIS. Ca şi împrumutul, depozitul este un contract:

1) gratuit, chiar dacă depozitarul s-ar obliga să dea o gratificaţie;

2) real, pentru formarea sa fiind necesară predarea efectivă a lucrului;

3) unilateral, întrucât naşte obligaţii numai pentru depozitar si anume:

a) să se îngrijească de bunul primit ca de propriul său bun;

b) să nu folosească lucrul pentru nevoile sale personale;

c) să restituie lucrul la cererea deponentului.
2. DEPOZITUL VOLUNTAR. Acest depozit se formează prin consimţământul celui ce dă şi celui ce primeşte lucrul în depozit (art. 1593 C. civ.) şi ambele părţi trebuie să consimtă la încheierea contractului, consimţământ care poate fi expres, dar şi tacit.

De asemenea, părţile trebuie să aibă capacitatea de a contracta.

Obiectul acestui contract îl formează bunurile mobile, inclusiv cele consumptibile şi fungibile.

Dovada existenţei acestui contract se poate face numai prin înscris (art. 1597 C. civ.).

îndatoririle depozitarului sunt prevăzute de dispoziţiile art. 1599 – 1617 C. civ. iar ale deponentului de dispoziţiile art. 1618 – 1619 C. civ., la care facem trimitere.

Principalele obligaţii ale depozitarului sunt:

a) să păstreze bunul primit în depozit;

b) să nu folosească bunul aflat in depozit;

c) să păstreze secretul depozitului;

d) să restituie bunul depozitat.

Deponentul, la rândul său, are ca principale obligaţii:

e) să plătească depozitarului toate cheltuielile făcute cu păstrarea bunului depozitat;

f) să despăgubească pe depozitar de daunele produse din cauza depozitului.

3. DEPOZITUL NECESAR. Spre deosebire de depozitul voluntar care se formează prin consimţământul ambelor părţi, depozitul necesar ia naştere datorită unor împrejurări neprevăzute şi de neînvins, în scopul de a se salva bunuri de la o pieire iminentă. Spre exemplu, în caz de incendiu, inundaţie, cutremur, naufragiu, când deponentul se găseşte în situaţia să încredinţeze bunurile primului venit, neavând posibilitatea să aleagă persoana depozitarului sau să obţină de la aceasta un înscris, o dovadă care să ateste ce bunuri i-a lăsat in depozit (art. 1620 C. civ.).

Condiţiile deosebite în care ia naştere acest depozit au impus o derogare de la regulile de drept comun cu privire la probe, admiţându-se proba cu martori indiferent de valoarea bunurilor depozitate (art. 1621 C. civ.).

4. DEPOZITUL NEREGULAT. Este o formă a depozitului voluntar şi are ca obiect bunuri fungibile şi comsumptibile, depozitarul având dreptul să consume bunurile, inclusiv fructele sale, fiind considerat proprietarul lor.

La termenul stabilit, depozitarul are obligaţia să restituie alte bunuri de acelaşi gen, cantitate şi calitate.

Depunerile C.E.C. şi depozitul bancar sunt modalităţi ale depozitului neregulat.

3. SECHESTRUL

Potrivit art. 1626 C. civ. „sechestrul este convenţional sau judiciar”.

Depozitarul se numeşte sechestru, care este desemnat fie prin acordul părţilor din proces (sechestru convenţional), fie de justiţie (sechestru judiciar).

1. SECHESTRUL CONVENŢIONAL (art. 1627- 1631 C. civ.). „Sechestrul convenţional este depozitul unui lucru în litigiu, făcut de una sau mai multe persoane, unui al treilea, care ia asupra sa îndatorirea de a-l restitui, după terminarea procesului celui căruia va declara judecătorul că i se cuvine” (art. 1627 C. civ.).

Deci ia naştere prin înţelegerea părţilor.

Sechestrul poate să nu fie gratuit (art. 1628 C. civ.).

Dacă sechestrul este gratuit, se aplică regulile depozitului propriu-zis (art. 1629 C. civ.).

Obiectul acestui sechestru îl pot forma atât bunurile mobile cât şi imobile (art. 1630 C. civ.).

După soluţionarea litigiului, terţul este obligat să restituie bunul părţii care a câştigat procesul.

2. SECHESTRUL JUDICIAR (art. 1632 C. civ. şi art. 596 C. proc. civ.). Acest sechestru, alături de sechestrul asigurator şi de poprirea asiguratorie, este considerat o măsură de asigurare a acţiunii civile, motiv pentru care ne-am ocupat de aceste trei măsuri in Capitolul VII, Secţiunea I, pct. 25.

Instanţa poate ordona înfiinţarea acestui sechestru dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) existenţa unui proces în legătură cu proprietatea sau posesia unui bun comun, cât şi a interesului reclamatului;

b) existenţa unei cereri pentru înfiinţarea sechestrului judiciar, făcută de partea interesată;

c) instanţa să considere întemeiată cererea de înfiinţare a sechestrului;

d) când instanţa socoteşte că pentru luarea unei asemenea măsuri se impune ca reclamantul să depună o suma de bani, numită cauţiune, va stabili cuantumul acesteia şi va lua măsura numai dacă cauţiunea se va depune.

Dacă cererea de încuviinţarea sechestrului judiciar se admite, bunul este lăsat în custodia persoanei desemnate de instanţă care poate fi debitorul sau un terţ.

Sechestrul are dreptul şi obligaţia să facă toate actele de administrare şi conservare şi plata sa se va stabili de instanţă.

Model de contract de tranzacție

de

Model de contract de tranzacție

CONTRACT DE TRANZACŢIE

Nr. din_

Subsemnaţii:

1. Reclamant(ă)_, domiciliat(ă) în_şi

2. Părât(ă)_, domiciliat(ă) în_, părţi în procesul civil, dosar nr._, aflat pe rolul judecătoriei, tribunalului sau Curţii de apel_, cu termen de judecată la data de , având ca obiect_, în vederea terminării acestui proces, a intervenit această înţelegere, care are următorul cuprins:

De exemplu:

„Eu, reclamatul , voi primi de la pârât suprafaţa de , teren împomat, situat în , având ca vecini la N , la S , la E şi la V , cu toate construcţiile ce se afla pe el, în a cărui posesie voi intra la data de_

„Eu, pârâtul_, rămân în deplină proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de_, agricol, vecini la N_, la S_, la E_şi la V

Această înţelegere scrisă reprezintă voinţa noastră liberă, neviciată, act pe care îl vom depune la instanţa judecătorească cu rugămintea de a fi consfinţit printr-o hotărâre judecătorească definitivă (fără drept de apel), în temeiul art. 271 – 273 C. proc. civ.

întocmit astăzi_ , în trei exemplare, câte unul pentru fiecare parte şi unul pentru instanţa de judecată.

Semnătura reclamantului(ei)

Semnătura pârâtului(ei)

Explicații teoretice

Potrivit art. 1704 C. civ., „Tranzacţia este un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să nască”.

Tranzacţia trebuie să fie constatată prin act scris (art. 1705 C. civ.), se poate face numai de persoanele ce pot dispune de obiectul cuprins în ea (art. 1706 alin. 1 C. civ.).

Caracteristica tranzacţiei o constituie reciprocitatea concesiilor, pentru că poate implica renunţarea reciprocă a părţilor la anumite drepturi deduse judecăţii sau pe cale de a fi deduse judecăţii.

Tranzacţia este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, consensual, comutativ şi declarativ de drepturi.

Obiectul tranzacţiei trebuie să fie licit şi să fie în circuitul civil.

Potrivit art. 1708 C. civ., în tranzacţie se poate stipula o clauză penală care, datorită caracterului său accesoriu, se va anula în cazul anularii tranzacţiei.

Contractul de tranzacţie poate fi anulat dacă se reţin cauzele prevăzute de art. 1712 -1716 C. civ., respectiv:

1) eroarea asupra persoanei sau obiectului procesului (art. 1712 C. civ.);

2) a fost încheiată pentru a fi executat un titlu nul, cu excepţia cazului când părţile ar fi tratat expres despre această nulitate şi tranzacţia s-a executat de bunăvoie (art. 1713 C. civ.);

3) tranzacţia s-a încheiat pe documente dovedite ulterior că sunt false (art. 1714

C. civ.);

4) s-a tranzacţionat în legătură cu obiectul unui proces ce fusese judecat definitiv (art. 1715 C. civ.);

5) au fost descoperite acte necunoscute părţilor sau care au fost ascunse de una din ele (art. 1716 C. civ.).

Contractul de tranzacţie este reglementat de dispoziţiile art. 1704 – 1726 C. civ., iar pe plan procesual este reglementat de dispoziţiile art. 271 – 273 C. proc. civ., contract care se consfinţeşte prin hotărâre judecătorească dată fără drept de apel.

Potrivit art. 271 C. proc. civ., părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească învoiala lor.

învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii (art. 272 alin. 1 C. proc. civ.).
La judecătorii, învoiala va putea fi înfăţişată şi verbal. în acest caz, ea va fi trecută într-un proces verbal, care va fi încheiat cu aplicarea, prin asemănare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alin. 2 C. proc. civ., şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da (art. 272 alin. 2 C. proc. civ.).

Model de contract de închiriere (locațiune)

de

Model de contract de închiriere (locațiune)

CONTRACT DE ÎNCHIRIERE
Nr._din_

Între subsemnaţii:

1. Proprietar_, domiciliat în_şi

2. Chiriaş_, domiciliat în_, s-a încheiat prezentul

contract de închiriere.

I. Eu , în calitate de proprietar declar că am închiriat d-lui , imobilul (sau apartamentul) meu, situat în_, compus din_, pe care îl predau în

stare de folosinţă.

Chiria am stabilit-o la suma de_lei lunar, care se va plăti anticipat la începutul fiecărei luni.

Cheltuielile pentru întreţinerea imobilului revin chiriaşului (sau rămân în sarcina mea).

Cheltuielile privind plata curentului electric, gaze apă rece şi apă caldă, telefon, cablu T. V., radio, rămân în sarcina chiriaşului.

Termenul de închiriere este de_începând cu data de_

Chiriaşul este obligat să:_
– plătească chiria la termenul stabilit;

– întreţină locuinţa în bună stare, ca un adevărat proprietar;

– facă reparaţiile locative ce-i cad în sarcină, pentru ca bunul să nu se degradeze.

– nu efectueze modificări interioare de natură a schimba destinaţia încăperilor, fără consimţământul meu, ca proprietar;

– nu cedeze sau subînchirieze locuinţa, total sau parţial, fără consimţământul meu;

– permită, cu două luni înainte de expirarea contractului, să fie puse bilete pentru o eventuală închiriere şi să permită vizitarea imobilului de viitorii chiriaşi;

– mobileze suficient apartamentul, încât valoarea mobilei să garanteze plata chiriei pe cel puţin un an;

– nu schimbe destinaţia locuinţei care este numai pentru locuinţă;

Chiriaşul a luat cunoştinţă de statutul asociaţiei proprietarilor pe care i l-am remis astăzi, încât conformându-se acestui statut este obligat:

– să nu facă zgomot pe scările şi trecerile comune;

– să nu tulbure liniştea celorlalţi locatari în orele de odihnă stabilite prin regulament;

– să nu scuture covoarele decât între orele_;

– să nu întindă rufele în curtea de serviciu sau în mod vizibil pe balcoane, locul de uscare fiind numai în uscătoria destinată pentru aceasta;

– să nu ţină în încăperi, balcoane, curte mărfuri, mobile, materii inflamabile şi să împiedice circulaţia în curte, pe scările comune sau pe coridoare.

In caz de neplată a unei rate lunare sau de nerespectare a vreuneia din obligaţiile impuse mai sus, prezentul contract este reziliat de drept în favoarea mea, proprietarul, care voi trece la evacuarea chiriaşului fără somaţie, punere în întârziere sau judecată.

Orice îngăduinţă din partea mea, ca proprietar, nu trebuie interpretată ca o renunţare la pactul comisoriu expres stipulat.

II. Eu , în calitate de chiriaş, declar că am luat cu chirie imobilul descris mai sus, pentru care voi plăti chiria de_lei lunar, contract care se încheie pe termen de _, începând cu data de , în condiţiile enunţate, pe care le accept.

Am primit copia statutului asociaţiei proprietarilor şi mă oblig să respect toate obligaţiile ce-mi revin, în calitate de chiriaş, din prevederile acestui statut.

Încheiat astăzi_, în_ exemplare.

Proprietar_

Chiriaş_

Explicații teoretice

Contractul de locaţiune este reglementat de dispoziţiile art. 1410 – 1490 C. civ.

Codul civil din 1864 reunea alături de locaţiunea lucrurilor (art. 1411), contractul individual de muncă (art. 1470 pct. 1), contractul de întreprindere (art. 1470 pct. 2) şi contractul de transport (art. 1470 pct. 3), ultimele trei devenind, în prezent de sine-stătătoare.

De aceea, vorbind de locaţiune, avem în vedere locaţiunea (sau închirierea lucrurilor), contract în baza căruia o persoană numită LOCATOR se obligă a asigura unei alte persoane, numită LOCATAR, folosinţa temporară a unui bun în schimbul unei sume de bani, numită CHIRIE. Mai exact este vorba de vânzarea în tranşe a valorii de întrebuinţare a unui bun (art. 1411 C. civ.).

Spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, prin care se transmite cumpărătorului însăşi proprietatea bunului, prin contractul de locaţiune se transmite numai folosinţa temporară a bunului.

1. Caracterele juridice sunt:

1) consensual, pentru că se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, scris sau verbal;

2) titlul oneros, în schimbul folosinţei se plăteşte un preţ numit chirie;
3) sinalagmatic, pentru că naşte obligaţii în sarcina ambelor părţi.

2. OBIECTUL CONTRACTULUI de locaţiune îl constituie numai bunuri individual determinate şi neconsumptibile.

Fiind un contract sinalagmatic, locaţiunea dă naştere la obligaţii pentru ambele părţi.

3. Obligaţiile locatorului:

a) să asigure locatarului folosinţa nestingherită a bunului închiriat pe toată durata contractului, obligaţie succesivă ce comportă îndatoriri:

– predarea bunului închiriat în stare de folosinţă;

– pe tot parcursul închirierii să efectueze reparaţiile care îi revin prin contract, pentru a menţine bunul în stare de folosinţă;

b) obligaţia de garanţie care cuprinde garanţia de evicţiune şi pentru vicii.

4. Obligaţiile locatarului:

a) să folosească bunul potrivit destinaţie;

b) să îngrijească de bunul închiriat ca de bunul sau propriu, obligaţie care implică şi pe aceea de a efectua reparaţiile cerute, locative, datorate folosinţei bunului;

c) să achite chiria la termenele stabilite;

d) să apere bunul împotriva uzurpării provenite din partea unui terţ şi să încunoş-tinţeze pe proprietar;

e) să restituie bunul la expirarea contractului.

Locatarul are dreptul să subînchirieze şi să cesioneze, cu precizarea că cesionarea devine opozabilă locatorului numai după ce i se notifică sau acesta o acceptă printr-un act autentic.

Model de contract de reprezentanță

de

Model de contract de reprezentanță

CONTRACT DE REPREZENTANŢĂ

CĂTRE,_

Societatea noastră vă face cunoscut că vă acordă reprezentanţă exclusivă pentru_a vânzării produselor noastre şi anume:_

La cererea dumneavoastră vă vom livra orice cantitate din produsele enunţate, la preţul curent al zilei.

Cantitatea de produse ce sunteţi obligat(ă) să le vindeţi anual este de cel puţin_ % din produsele livrate.

Suportăm cheltuielile de transport şi vamă, iar cheltuielile de chirie, salariu, reclame, asigurare, etc. cad în sarcina dumneavoastră.

Comisionul dumneavoastră va fi de_ % din preţul de vânzare.

Facturile vor fi eliberate pe numele societăţii noastre la furnizare şi semnate de dumneavoastră ca reprezentant al nostru, dumneavoastră având dreptul de a trata, a vinde şi a primi preţul în numele nostru.

Aveţi dreptul de a acorda credit clienţilor însă numai până la valoare de_% din preţul produsului, cu o dobândă de_% pe lună (sau an).

Periodic, din_luni, se va face decontul şi sunteţi obligat a ne expedia

soldul în numerar.

Durata acestei reprezentaţii este de_cu începere de la data de_.

Societatea îşi rezervă dreptul de a denunţa oricând prezentul contract, în următoarele cazuri:

a) dacă nu veţi vinde cota minimală prevăzută mai sus;

b) dacă nu se va fi încasat la scadenţele ratelor cel puţin 50% din valoarea biletelor de ordin;

c) dacă nu ne veţi fi remis soldul în numerar, în termenul mai sus stabilit;

d) în caz de orice altă abatere de la clauzele prezentei comunicări.

Nu vă veţi putea ocupa de comercializarea aceloraşi produse pentru dvs. sau pentru alte firme._
La predarea reprezentaţiei sunteţi obligat să remiteţi persoanei indicată de noi marfa rămasă nevândută sau valoarea ei.

Cu toată stima,

S.C. „_” _

Precizare. Pentru ca această convenţie de reprezentanţă să devină valabilă, reprezentantul va fi obligat să confirme conţinutul în modul următor:

CĂTRE,
Confirm primirea scrisorii dumneavoastră din data de următorul conţinut „[Se reproduce în întregime conţinutul scrisorii]”;

Vă fac cunoscut că sunt de acord cu întreg conţinutul de mai sus. , care are
Cu toată stima

Model de contract de prezentare

de

Model de contract de prezentare

CONTRACT DE REPREZENTARE
Nr._din_

Între:

1. Producător S.C._, înmatriculată la nr._, în Registrul Comercial,

având sediul în , cont nr. , deschis la Banca_, filiala_, reprezentată prin_, în calitate de , şi

2. Reprezentant , al S.C. , înmatriculată la , în registrul comerţului având sediul în , judeţ/ sector , tel/fax cont , deschis la Banca _, se încheie acest contract în următoarele condiţii:

I. Numire

Producătorul numeşte pe , ca reprezentant pentru a lansa pe piaţă, a comercializa pentru zona teritorială (care va fi denumită în continuare teritoriu).

Reprezentantul acceptă această numire pentru produsele nominalizate în anexa la acest contract pe care_le poate oferi.
II. Durata contractului

Prezentul contract are valabilitate 6 luni de la data semnării lui. El poate fi reînnoit cu condiţia ca reprezentantul să-şi îndeplinească obligaţiile menţionate în cuprinsul art. 3. litera b, cu excepţia încetării lui în cazurile prev. la art. 6.1. şi 6.2.

III. Obligaţiile părţilor

A. Producătorul se obligă la următoarele:

a) Să furnizeze reprezentantului produsele pentru vânzarea în teritoriu la preţurile existente în momentul livrării, sortimentele şi cantităţile stabilite de comun acord.

b) Atunci când producătorul va fi în măsură să ofere spre vânzare în teritoriu orice produs nou pe care îl fabrică, va notifica despre aceasta reprezentantului, pentru ca acest produs nou să fie introdus, de comun acord, în lista cu produsele care fac parte din acest contract.

c) Să furnizeze reprezentantului materiale de promovare a vânzărilor, inclusiv material de reclamă de toate felurile şi literatură tehnică, în condiţiile negociate de plată, pentru a sprijini pe reprezentant în promovarea vânzărilor.

d) Să furnizeze reprezentantului, dacă este cazul, documentaţie tehnică pentru modernizările aduse produselor.

în cursul perioadei de garanţie, piesele defecte trebuie înlocuite de fără

plată.

După expirarea garanţiei, reprezentantul va plăti costul pieselor defecte la valoarea lor, eventual şi costul transportului când este cazul.

B. Reprezentantul se obligă la următoarele:

a) Să vândă în mod preferenţial produsele_. De asemenea, se obligă să

nu producă sau să vândă produse derivate din produsele , sau similare acestora

singur sau în asociere cu alţii, fără aprobarea expresă în scris a_. Prevederile

acestui paragraf se vor aplica la toţi subsidiarii afiliaţi reprezentantului sau formelor asociate acestora.

b) Să informeze cu regularitate (de două ori pe lună) producătorul despre activităţile sale. In aceste rapoarte trebuie incluse informaţii pertinente despre clienţii reali şi în perspectivă, activitatea concurenţilor, noi activităţi desfăşurate de reprezentant.

c) Să raporteze producătorului cu promptitudine despre reclamaţiile pe care reprezentantul nu le poate satisface cu privire la produse, împreună cu numele şi adresele persoanelor care fac asemenea reclamaţii.

d) în termen de 30 de zile de la livrarea mărfii, reprezentantul este obligat să achite integral contravaloarea acesteia, prin file de CEC cu sau fără limită de sumă \sau ordin de plată confirmat de banca plătitoare. în caz contrar, reprezentantului îi

revine obligaţia de a anunţa furnizorul, iar în cazul în care solicită, să restituie

marfa acestuia.

Nerespectarea acestei clauze de către reprezentant conduce la perceperea de Ipenalizări de către furnizor egale cu dobânda percepută de bancă.
C. Modalitatea de lucru. Beneficiarul se prezintă la reprezentant cu comanda (cont, preţ, cantitate, ştampilă, semnături autorizate).

Comanda se transmite la_prin telefon, telex sau fax, urmând a se primi

confirmarea comenzii.

In termen de trei zile de la primirea confirmării comenzii, beneficiarul se poate

prezenta pentru ridicarea mărfii la sediul cu comandă, delegaţie de ridicare

marfa şi carnet de cecuri sau cu dovada plăţii anticipate (exemplarul verde al dispoziţiei de plată cu ştampila băncii care atestă efectuarea plăţii) a contravalorii mărfii comandate.

In termen de trei zile de la încasarea facturii_, se obligă să vireze în con-

tul reprezentantului contravaloarea comisionului conform anexelor ce fac parte integrantă din prezentul contract. Aceste anexe se actualizează lunar de către producător şi se transmit reprezentantului.

Pentru unele produse de gabarit mic şi valoare mică, convenite de părţi, se creează un stoc tampon, care va fi achitat în termen de 30 de zile de la data livrării.

IV. Garanţii

Producătorul garantează produsele sale pentru o perioadă de 6 luni de la data livrării; pentru stocul tampon, 6 luni plus 30 de zile de la data livrării către reprezentant, dacă nu există alte clauze la acest contract cu condiţia prestării de service şi întreţinere normale. Obligaţiile producătorului în cadrul acestei garanţii vor fi limitate la repararea sau înlocuirea oricăror piese care se dovedesc defecte în condiţii de utilizare normală.

Cheltuielile de transport către producător pentru piesele defecte în perioada de garanţie vor fi în sarcina reprezentantului, în sarcina producătorului fiind cheltuielile de transport pentru produsele de înlocuire expediate reprezentantului.

Această garanţie nu se aplică nici unui produs sau părţi din produs care a făcut obiectul unui accident, neglijenţă, modificare, abuz sau utilizare greşită sau la articole ce se consumă în exploatare, care au durata de viaţă mai scurtă decât perioada de garanţie.

V. Confidenţialitate

Reprezentantul va trebui să păstreze confidenţiale atât el cât şi agenţii şi salariaţii săi toate datele şi informaţiile tehnice şi comerciale furnizate de producător referitor la produsele pe care reprezentantul le dobândeşte în negocierile pentru produse (denumite în continuare informaţii) şi va apăra toate informaţiile împotriva divulgării sau utilizării lor.

Reprezentantul recunoaşte că toate informaţiile pe cale le primeşte în legătură cu produsele constituie proprietatea producătorului şi că, după încetarea acestui contract, toate aceste informaţii vor fi restituite producătorului, iar reprezentantul va înceta de a mai face uz de ele. Această clauză nu se aplică la informaţiile care au devenit publice dar nu din culpa reprezentantului.

Clauza de confidenţialitate se va menţine şi după încetarea acestui contract, oricând va interveni aceasta.

VI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
Oricare din părţile contractante are dreptul să înceteze îndeplinirea obligaţiilor contractuale în termen de 10 zile lucrătoare după expedierea unei notificări de încetare recomandate dacă a intervenit una din următoarele situaţii:

a) insolvabilitate sau faliment a celeilalte părţi;

b) încetarea activităţii comerciale a părţii contractante respective;

c) dacă situaţia de forţă majoră se prelungeşte mai mult de 6 luni.

în cazul în care una din părţi va încălca acest contract sau nu va reuşi să îndeplinească una sau mai multe din obligaţiile sale prevăzute în contract, cealaltă parte poate prin notificare scrisă către partea aflată în culpă să ceară remedierea încălcării sau îndeplinirea obligaţiei şi dacă partea astfel notificată eşuează cu remedierea încălcării sau executarea obligaţiilor în decurs de 30 de zile de la notificare, cealaltă parte poate rezilia contractul printr-o a doua notificare scrisă.

încetarea contractului în urma clauzelor de încetare expres prevăzute nu va atrage răspunderi pentru compensaţii sau despăgubiri pentru pierderea vadului comercial, a clientelei, profiturilor potenţiale etc.

O astfel de încetare a contractului nu va afecta drepturile sau răspunderile părţilor angajate înainte de încetarea contractului.

VII. Forţa majoră

Forţa majoră apără de răspundere partea care o invocă.

Partea contractantă care invocă forţă majoră, o poate face opozabilă celeilalte părţi cu condiţia informării despre apariţia cauzei de forţă majoră în cel mult 15 zile de la apariţia acesteia adăugând o confirmare a unor autorităţi competente care să certifice realitatea şi exactitatea cauzei.

VIII. Relaţiile dintre părţi

Reprezentantul este o parte contractantă independentă nefiind un agent expres sau implicit al producătorului. Nici una din părţi nu are dreptul de a crea o răspundere sau obligaţie în numele celeilalte care să fie obligatorie pentru acea parte.

IX. Litigiile

Prezentul contract este singurul instrument juridic probant pentru soluţionarea eventualelor litigii între părţi pe cale amiabilă, ori în caz de neînţelegere prin acţiune în daune interese adresată instanţei judecătoreşti competente.

X. Dispoziţii finale

Anexele la contract fac parte integrantă din acesta.

Producător_

Reprezentant_

Model de contract de transport auto de călători şi bagaje

de

Model de contract de transport auto de călători şi bagaje

CONTRACT DE TRANSPORT
Nr._din_

1. PĂRŢILE CONTRACTANTE

– S.C._, cu sediul în_, tel/fax cont nr. _deschis la_ , înregistrată la registrul comerţului la nr._, cod nr. , reprezentată prin , în calitate de , denumită transportator, şi

– S.C._, cu sediul în_, tel/fax cont nr. deschis la_, înregistrată la Registrul Comerţului la nr. , cod nr. , reprezentată prin , în calitate de_, denumită agent de turism.

2. Obiectul contractului

Obiectul prezentului contract constă în transportul grupului de turişti, de către cărăuş de la_la_contra unui tarif de transport.
3. Durata contractului

Contractul se încheie pe perioada_

4. Tarifele

Tarifele de transport sunt cele din Anexa nr. 2.

5. Modalităţi de plată

Plata se va efectua pe bază de factură cu dispoziţie de încasare emise înainte de sosirea la destinaţie a autocarului cu grupul de turişti menţionaţi în documentele de transport.

Termenul de scadenţă al facturilor este de_zile de la emitere.

Pentru neplată în termenul prevăzut a facturilor se percep penalizări de % pentru fiecare zi întârziere din suma datorată până la data efectuării plăţii, conform prevederilor din Codul comercial.

6. Obligaţiile transportatorului

a) să asigure condiţiile de confort şi serviciile necesare unei călătorii normale.

b) să ia toate măsurile de siguranţă necesare pentru ca, pe timpul călătoriei, până la ajungerea la staţia de destinaţie, călătorului să nu i se întâmple nimic, fiind răspunzător în caz de moarte sau accidentare a călătorului.

c) să respecte itinerariul fixat de agentul de turism.

7. Obligaţiile agentului de turism

a) să achite taxa de transport;

b) să instruiască grupul de turişti în vederea respectării regulilor de călătorie stabilite pentru transportul auto de persoane

c) să nu depăşească greutatea admisă de transportator pentru bagaje. In caz contrar, agentul va plăti o taxă suplimentară calculată în funcţie de greutatea depăşită.

8. Răspunderea contractuală

In cazul pierderii sau avarierii bagajelor în timpul călătoriei transportatorul va răspunde numai când consecinţele negative s-au produs ca urmare a unui fapt ce-i este imputabil.

Transportatorul va răspunde în caz de pierdere sau avariere a bagajelor, precum şi de predare a lor altei persoane.

Transportatorul răspunde pentru integritatea persoanelor transportate şi care fac parte din grupul de turişti.

9. Exonerarea de răspundere

Transportatorul va fi exonerat de răspundere pentru moartea sau vătămarea

corporală a călătorului numai dacă va putea dovedi că s-au datorat culpei exclusive a călătorului sau a unor împrejurări ce nu-i sunt imputabile, deoarece nu le-a putut evita şi nici preveni.

Părţile sunt exonerate de răspundere pentru cazurile de forţă majoră, dovedite cu acte legale.
10. Rezilierea contractului

Rezilierea prezentului contract se va putea produce în condiţiile prevăzute în contractul cu acordul ambelor părţi sau în mod unilateral în caz de neplată în termenul prevăzut.

11. Litigii

Toate litigiile generate de derularea contract sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

12. Prezentul contract s-a încheiat în două exemplare din care un exemplar la transportator şi un exemplar la agentul de turism.

13. Orice înţelegeri care nu sunt în formă scrisă şi semnate de ambele părţi nu sunt recunoscute.

Transportator_

Agent de turism_

Model de contract de transport aerian de mărfuri

de

Model de contract de transport aerian de mărfuri

CONTRACT DE TRANSPORT

Nr._din_

1. PĂRŢILE CONTRACTANTE

– S.C._cu sediul în_tel/fax_, cont nr._, deschis la , înregistrată la registrul comerţului la nr. _, Cod fiscal nr.

_, reprezentată prin_, în calitate de_, denumită transportator, şi

– S.C. , cu sediul în tel/fax , cont nr. _, deschis la , înregistrată la Registrul Comerţului la nr._, cod fiscal nr. , reprezentată prin_, în calitate de_, denumită expeditor.

2. Obiectul contractului

Obiectul prezentului contract constă în transportarea cu avionul a cantităţii de_, de către transportator la_, de la_, contra unui tarif de transport.

3. Durata contractului

Contractul se încheie pe perioada_, şi poate fi prelungit de comun acord printr-un act adiţional la contract semnat de ambele părţi.

4. Tarifele

Tarifele de transport sunt de_.

5. Modalităţi de plată

Plata se va efectua pe bază de factură cu dispoziţie de încasare emise înainte de sosirea la descărcare a convoiului pe baza cantităţilor înscrise în documentele de transport.

Termenul de scadenţă al facturilor este de zile de la emitere.
Pentru neplată în termenul prevăzut a facturilor se percep penalizări de_ % pentru fiecare zi întârziere din suma datorată până la data efectuării plăţii.

6. Obligaţiile transportatorului

Transportatorul se obligă:

a) să asigure mijlocul de transport în stare corespunzătoare, la data şi ora fixată.

b) să ia în primire marfa;

c) să întocmească după primirea mărfii, documentele de transport.

d) să avizeze şi să elibereze mărfurile numai destinatarului indicat în scrisoarea de transport aerian şi pe baza semnăturii acestuia pe documentul de transport.

7. Obligaţiile expeditorului

a) să asigure încărcarea avionului, răspunzând de modul cum acestea sunt încărcate;

b) să plătească taxa de transport conform prezentului contract.

8. Drepturile expeditorului

Cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor care-i revin din contractul încheiat, expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii care face obiectul transportului, putând cere companiei aeriene:

a) retragerea mărfii pe aeroportul de plecare;

b) oprirea mărfii pe un aeroport de escală în parcurs;

c) eliberarea mărfii altei persoane decât destinatarul iniţial pe aeroportul de destinaţie, sau pe un aeroport de escală în parcurs.

9. Răspunderea contractuală

Transportatorul aerian răspunde pentru daunele produse încărcăturii pe toată durata transportului.

Despăgubirile datorate de către transportator pentru pierderea sau stricăciunile aduse încărcăturii se stabilesc după cum urmează:

– pentru mărfurile pierdute a căror valoare a fost declarată la predare, cuantu-mul despăgubirii reprezintă acea valoare, fără a depăşi însă valoarea reală a mărfii;

– pentru pierderea mărfurilor a căror valoare nu a fost declarată la predare, despăgubirea datorată este corespunzătoare valorii reale a mărfurilor în momentul pierderii;

– pentru pierderea bagajelor, fără valoare declarată, despăgubirea se stabileşte în limitele fixate prin instrucţiunile legale aplicabile în acest caz;

– în caz de avarie a mărfii despăgubirea este egală cu valoarea deprecierii mărfii, avăndu-se în vedere preţul curent în momentul producerii ei.

– transportatorul nu va răspunde pentru bagajele de mână neînregistrate şi aflate în paza călătorului.

Transportatorul răspunde pentru depăşirea termenului de executare a contractului de transport, acesta fiind exonerat de răspundere numai dacă întârzierea se datorează unor interese de stat, forţei

majore sau din motive privind securitatea zborului.
10. Rezilierea contractului

Rezilierea prezentului contract se va putea produce în condiţiile prevăzute în contractul cu acordul ambelor părţi sau în mod unilateral în caz de neplată în termenul prevăzut.

11. Litigii

Toate litigiile generate de derularea contractului sunt de competenţa arbitrajului Camerei de Comerţ şi Industrie_, care este recunoscută de semnatarii contractului.

12. Prezentul contract s-a încheiat în două exemplare din care un exemplar la transportator şi un exemplar la expeditor.

13. Orice înţelegeri care nu sunt în formă scrisă şi semnate de ambele părţi nu sunt recunoscute.

Expeditor_

Transportator_

Model de contract de transport fluvial

de

Model de contract de transport fluvial

CONTRACT DE TRANSPORT
Nr._din_

1. PĂRŢILE CONTRACTANTE

– Compania de Navigaţie Fluvială_, cu sediul în_, tel/fax_, cont nr. , deschis la , înregistrată la registrul comerţului la nr. , Cod fiscal nr. , reprezentată prin , în calitate de denumită cărăuş, şi

– S.C._, cu sediul în_, tel/fax , cont nr. , deschis la, înregistrată la Registrul Comerţului la nr. , cod fiscal nr. _, reprezentată prin , în calitate de_, denumită beneficiar.

2. Obiectul contractului

Obiectul prezentului contract constă în transportul cantităţii de , de către cărăuş la_, de la_, eşalonat în mod egal pe luni.

Transportul este executat pe relaţiile menţionate mai sus cu asigurarea manevrării barjelor în cele două porturi.

3. Durata contractului

Contractul se încheie pe perioada , şi poate fi prelungit de comun acord printr-un act adiţional la contract semnat de ambele părţi.
4. Tarifele

Tarifele de transport sunt cele din Anexa nr. 1.

Tarifele nu cuprind taxele pe tranzitare canal şi pilotaj, acestea urmând să fie

suportate de beneficiar.

Tarifele sunt valabile în condiţii de utilizare a cel puţin 90% din capacitatea na-\ velor (tone capacitate sau volum).
Funcţie de evoluţia preţurilor în economie, tarifele vor fi majorate cu respectarea prevederilor legale.

In condiţii de ape mici, dacă este necesară utilizarea rutei ocolitoare tarifele se majorează cu 25%.

5. Modalităţi de pla tă ||

Plata se va efectua pe bază de factură cu dispoziţie de încasare emise înainte de sosirea la descărcare a convoiului pe baza cantităţilor înscrise în documentele de II transport primite de la reprezentantul beneficiarului din cele două porturi.

Termenul de scadenţă al facturilor este de_zile de la emitere.

Pentru neplată în termenul prevăzut a facturilor se percep penalizări de_%

pentru fiecare zi întârziere din suma datorată până la data efectuării plăţii.

Pentru perioada cât navele staţionează încărcate drept garanţie de plată se vor percepe taxe de depozitare la nivel de /tonă capacitate şi zi.

6. Obligaţiile cărăuşului

Cărăuşul se obligă să asigure capacităţile necesare pentru transportarea lunară a minim_tone marfă pe relaţia:_.

7. Obligaţiile beneficiarului

a) Beneficiarul asigură cantităţile programate a fi derulate lunar conform art. 2 din contract.

b) Beneficiarul asigură încărcarea/descărcarea barjelor şi răspunde de modul cum aceste sunt încărcate/descărcate.

c) Beneficiarul asigură după operaţia de încărcare/descărcare, curăţarea res-1 turilor de marfă căzute pe covertă.

d) Beneficiarul asigură o încărcare corespunzătoare pe barje, funcţie de pes-1 cajele admise în sectoarele în care urmează să se deplaseze nava.

e) Beneficiarul întocmeşte documentele de transport pe care le predă navei ce execută prestaţia.

Scrisorile de trăsură se vor întocmi în_exemplare.;

Exemplarul pentru Agenţia_, va fi înaintat agenţiei în portul , de unde va fi transmis prin fax la sediul companiei în vederea emiterii facturii, astfel că în mo-1 mentul sosirii convoiului în portul de destinaţie să poată fi efectuată plata.

8. Condiţii generale de derulare a contractului

Dacă în cauze independente de voinţa armatorului, în interesul mărfii sau al navelor se impune transbordarea în alte nave, armatorul este în drept să procedeze ca atare, fără acordul beneficiarului şi pe cheltuiala acestuia.

In cazul în care beneficiarul nu achită în termenul prevăzut facturile primite, cărăuşul este în drept să rezilieze contractul în condiţiile art. 1079 alin. (2) C. civ., şi fără depoziţia prevăzută de art. 1021 C. civ.; să solicite penalităţi, să aplice prevederile Codului comercial cu drept de retenţie asupra mărfii, conform art. 5 din contract.

9. Exonerarea de răspundere

Părţile sunt exonerate de răspundere pentru cazurile de forţă majoră, dovedite cu acte legale.
Prin forţa majoră se înţelege: fenomene naturale care împiedică derularea în condiţii de siguranţă a transportului; reglementări ale administraţiei canalului; reglementări ale autorităţilor portuare; acţiuni militare; diversiuni, asediu; acţiuni organizate ale muncitorilor şi funcţionarilor.

Orice întreruperi ale navigaţiei din alte clauze decât cele de forţă majoră.

10. Avizarea convoaielor

Avizarea convoaielor în vederea tranzitării cât şi a unităţii abilitate să efectueze pilotarea pe canal se va face de cărăuş pentru plecarea convoaielor din _ şi de beneficiar pentru convoaiele cu plecare din _

11. Rezilierea contractului

Rezilierea prezentului contract se va putea produce în condiţiile prevăzute în contractul cu acordul ambelor părţi sau în mod unilateral în caz de neplată în termen.

12. Litigii

Toate litigiile generate de derularea contract sunt de competenţa arbitrajului Camerei de Comerţ şi Industrie , care este recunoscută de semnatarii contractului.

13. Prezentul contract s-a încheiat în două exemplare din care un exemplar la beneficiar şi un exemplar la armator.

14. Orice înţelegeri care nu sunt în formă scrisă şi semnată de ambele părţi nu sunt recunoscute.
Beneficiar_

Cărăuş_

Model de contract civil de angajare

de

Model de contract civil de angajare

CONTRACT CIVIL DE ANGAJARE

Nr._din_

1. Prevederi generale

1. S.C._, cu sediul în , şi

2. _, domiciliat în_, încheie prezentul contract de angajare, începând cu data de_.

2. Perioada de angajare

S.C._ angajează pe_, începând cu data de_, până la data de_, cu excepţia situaţiei în care contractul de angajare ia sfârşit la o dată anterioară în funcţie de condiţiile stabilite prin acest contract de angajare.

3. Sarcinile angajatului

S.C._este de acord să angajeze pe_, în funcţia de_, sarcinile de lucru ale angajatului fiind:_.

Angajatul va trebui, de asemenea, să ducă la îndeplinire orice alte sarcini care, de obicei, revin funcţiei de , ca şi alte activităţi pe care le solicită S.C._.

Angajatul este de acord să ducă la îndeplinire sarcinile pe măsura posibilităţilor şi experienţei sale. Angajatul este de acord, de asemenea, să lucreze norma întreagă de timp determinată prin prezentul contract de angajare.

4. Plata angajatului

S.C. îi va plăti angajatului o remuneraţie de lei lunar (sau anual), caz în care remuneraţia va fi în sume egale în fiecare_(unitatea de timp).

5. Rambursarea cheltuielilor

S. C._este de acord să ramburseze cheltuielile pe care le face din partea S.C. _, pentru S.C. _, şi cu care S.C._este de acord în prealabil. Pentru a i se deconta cheltuielile, angajatul trebuie să prezinte S.C._ o listă amănunţită a cheltuielilor însoţită de chitanţele corespunzătoare.

6. Concediul de odihnă

Angajatul are dreptul la zile de concediu de odihnă pe an cu plata integrală a remuneraţiei după luni de activitate. Angajatul îşi va lua concediul în perioada de timp stabilită de S. C._şi angajat de comun acord.
7. Concediul medical

Angajatul are dreptul la maximum zile de concediu de boală sau incapacitate de muncă plătit pe an. S.C._poate solicita angajatului o explicaţie scrisă

a motivelor absenţei sale, inclusiv o notă de la medic care să ateste motivul medical al incapacităţii de muncă a angajatului.

8. Sfârşitul contractului de angajare

A. S.C._poate pune capăt acestui contract de angajare imediat ce angajatul a încălcat prevederile contractului de angajare sau orice alte restricţii legale în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, inclusiv, dar nu numai, în caz de necinste, incompetenţă, condamnare pentru infracţiune. Angajatul va fi plătit pentru perioada de lucru efectuată până la data încetării.

B. S.C. _ poate pune capăt în scris acestui contract de angajare printr-o înştiinţare scrisă înaintată cu_zile în prealabil, dacă angajatul devine inapt fizic sau mental după cum atestă certificatul unui medic ales de S. C. Angajatului i se va plăti salariul pentru timpul de lucru efectuat.

C. Moartea angajatului determină încetarea imediată a contractului de angajate. Moştenitorului angajatului, potrivit legii, li se va plăti salariul acestuia pentru perioada de lucru efectuată.

După cum atestă semnăturile de mai jos, S. C._şi angajatul au semnat

acest contract de angajare la data de_.

S.C._

Angajatul_

Explicații teoretice

Societăţile comerciale cu activitate mai mare sunt obligate să angajeze personal care să contribuie la realizarea obiectului şi a scopului societăţii (personal cu fimcţie de conducere, vânzători, cercetători, contabili, şoferi etc.).

Angajarea personalului necesită încheierea unui contract civil de angajare căruia să nu-i fie aplicabile dispoziţiile legislaţiei muncii (care sunt mai restrictive) sau un contract de muncă căruia să i se aplice dispoziţiile legislaţiei muncii.

în ambele situaţii, contractul trebuie să conţină anumite prevederi obligatorii, cum ar fi:

– durata contractului;

– îndatoririle ambelor părţi;

– consecinţele în cazul în care una dintre părţi nu-şi respectă obligaţiile;

– cine are dreptul asupra descoperirilor sau invenţiilor;

– ce documente sunt confidenţiale;

– salariul, data plăţii, ore suplimentare, plata pentru perioada de boală, concediu, incapacitate sau invaliditate ivite în timpul angajării;
– în ce condiţii contractul poate fi anulat (desfiinţat);

– cine plăteşte impozitul pe venit etc.;

– cine suportă cheltuielile de transport, deplasare, cazare, convorbiri telefonice, fotocopiere, imprimare etc.

Model de contract individual de muncă

de

Model de contract individual de muncă

CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ
Nr._din_

1. Contractul individual de muncă nr._, încheiat pe baza contractului colectiv de muncă convenit între:

– Consiliul de Administraţie al_şi

– Reprezentanţii salariaţilor, înregistrat sub nr._

2. Părţile:

– SC „_” cu sediul în , reprezentată prin în calitate de şi

– Domnul (doamna) , cu domiciliul în_, posesor al C.I. seria , nr. , eliberat de , la , în vârstă de_, cu o vechime în muncă de , având ca pregătire profesională , încheie prezentul contract de muncă în următoarele condiţii:

3. Contractul de muncă se încheie pe durata nedeterminată (determinată), cu începere de la data de_(până la data de_).
4. Salariatul (a)_va îndeplini funcţia de_
5. Locul de muncă este_
6. Condiţii de încadrare: se încadrează cu normă întreagă, o fracţiune de normă, respectiv_ore/zi.
7. Condiţii de muncă: se încadrează în condiţii normale (grele, periculoase, nocive, penibile)_.

8. Salariul brut lunar este de_ lei, corespunzând categoriei (nivelului) reţeaua_.

9. Drepturile băneşti se plătesc în chenzine lunare stabilite după cum urmează:

a) chenzina I-a la data de_ale lunii curente pentru luna curentă;

b) chenzina a Il-a la data de ale lunii următoare pentru luna curentă;

c) indexare, conform termenelor stabilite prin hotărârile guvernamentale

10. Plata orelor suplimentare se va face conform contractului colectiv de muncă.

11. Salariatul(a)_beneficiază de următoarele sporuri:_.

De asemenea, beneficiază de următoarele drepturi băneşti:_.

12. Obligaţii Părţile convin ca anumite obligaţii băneşti să fie achitate direct prin serviciul financiar contabil ale unităţii după cum urmează:_.

13. Durata concediului anual va fi de . De asemenea dl. (d-na)_ beneficiază de un concediu suplimentar de_.

14. Obligaţiile generale ale părţilor:

– S.C. „_” se obligă în principal:

– să-i asigure celui încadrat condiţii corespunzătoare de lucru, punZmdu-i la dispoziţie, potrivit specificului muncii sale, tot ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

– să-i acorde celui încadrat toate drepturile ce i se cuvin în condiţiile prevăzute de lege;

– să respecte şi să îndeplinească prevederile contractului colectiv de muncă;

-alte obligaţii:_

– Salariatul se obligă:

– să îndeplinească atribuţiile, sarcinile stabilite prin fişa postului care este anexa la contractul individual de muncă;

– să respecte prevederile contractului colectiv de muncă şi ale regulamentului de ordine interioară;

– alte obligaţii: _.

Prezentul contract se încheie în două exemplare, dintre care unul se păstrează

la unitate, iar celălalt revine salariatului.

S.C. „_” Salariat

Menţiuni ulterioare:

– modificarea prezentului contract are loc la data de_prin schimbarea_pe baza .

S.C. „_” Salariat

În urma îndeplinirii procedurii legale pe data de prezentul contract încetează prin , pentru motivele , având la bază decizia nr. , în temeiul art. .

S.C. „_”

DIRECTOR

Explicații teoretice

Societăţile comerciale cu activitate mai mare sunt obligate să angajeze personal care să contribuie la realizarea obiectului şi a scopului societăţii (personal cu fimcţie de conducere, vânzători, cercetători, contabili, şoferi etc.).

Angajarea personalului necesită încheierea unui contract civil de angajare căruia să nu-i fie aplicabile dispoziţiile legislaţiei muncii (care sunt mai restrictive) sau un contract de muncă căruia să i se aplice dispoziţiile legislaţiei muncii.

în ambele situaţii, contractul trebuie să conţină anumite prevederi obligatorii, cum ar fi:

– durata contractului;

– îndatoririle ambelor părţi;

– consecinţele în cazul în care una dintre părţi nu-şi respectă obligaţiile;

– cine are dreptul asupra descoperirilor sau invenţiilor;

– ce documente sunt confidenţiale;

– salariul, data plăţii, ore suplimentare, plata pentru perioada de boală, concediu, incapacitate sau invaliditate ivite în timpul angajării;
– în ce condiţii contractul poate fi anulat (desfiinţat);

– cine plăteşte impozitul pe venit etc.;

– cine suportă cheltuielile de transport, deplasare, cazare, convorbiri telefonice, fotocopiere, imprimare etc.

Model de contract de consultanță

de

Model de contract de consultanță

CONTRACT DE CONSULTANŢĂ
Nr._din_

I. Declaraţie generală

Acest contract de consultanţă (acord) intră în vigoare la date de , între:

– , consultant, cu sediul în , şi

_, client, cu sediul în_.

II. Termen

Consultantul va fi la dispoziţia clientului începând cu data de_, până la data de_, cu excepţia situaţiei în care acest acord încetează la o dată anterioară, potrivit condiţiilor stabilite în prezentul acord.

III. Descrierea serviciilor de consultanţă

1. Consultantul va asigura următoarele servicii, inclusiv avize scrise (enumeraţi şi descrieţi serviciile).
2. Consultantul va asigura aceste servicii la capacitatea şi cu eficienţa sa maximă timp de minimum ore pe lună. Clientul şi consultantul pot să hotărască de

comun acord, în scris, mărirea numărului de ore pe lună.

IV. Plata

1. Clientul este de acord să plătească consultantului o sumă de_lei pe

ora de lucru efectuată potrivit acestui acord.

2. Clientul este de acord să ramburseze consultantului pentru cheltuielile pe care acesta le face în numele clientului şi cu care clientul este de acord în prealabil.

Cheltuielile rambursabile includ_.

Pentru rambursarea cheltuielilor, consultantul trebuie să prezinte clientului o listă amănunţită a cheltuielilor însoţite de chitanţe.

V. Consultantul este comerciant independent

în asigurarea serviciilor pentru client, consultantul este comerciant independent şi angajat, agent sau partener al clientului. Consultantul, nu clientul, răspunde de plata tuturor impozitelor, taxelor pentru asigurarea socială şi a oricăror altor plăţi prevăzute de lege.
VI. Consul tantul ui nu / se permite să se angajeze în nici o a ctivita te în conflict cu interesele clientului

Pe perioada acestui acord, consultantului nu îi este permis să se angajeze în nici o activitate sau afacere în conflict cu interesele clientului. Clientul poate determina dacă o activitate sau afacere intră în contradicţie cu afacerea lui.

VII. Încetarea acordului

Acest acord ia sfârşit în una din următoarele situaţii:

1. Expirarea acestui acord:

2. Clientul probează că, consultantul este angajat sau pe cale să se angajeze într-o activitate sau afacere care contrazice interesele afacerii clientului;

3. După ce clientul îi dă consultantului un preaviz de_zile anunţăndu-l că

intenţionează să pună capăt acordului;

4. După ce consultantul îi dă clientului un preaviz de_zile anunţăndu-l că

intenţionează să pună capăt acordului;

5. Clientul încalcă obligaţiile prevăzute în acord faţă de consultant. Consultantul notifică încălcarea, iar clientul nu o corectează în termen de zile de la primirea notificării de la consultant.

6. Consultantul încalcă obligaţiile prevăzute de acord faţă de client, clientul notifică încălcarea, iar consultantul nu repară încălcarea în termen de_zile de la

primirea notificării de la client.

Dacă acest acord ia sfârşit dintr-un motiv sau altul, clientul trebuie să plătească consultantul pentru munca efectuată de consultant până la data încetării acordului.

VIII. Notificări

Toate notificările prevăzute în acest acord trebuie să se facă în scris şi să se remită la următoarele adrese:

Semnăturile atestă acordul încheiat între client şi consultant la data de_

Client_

Consultant_

Model de contract de închiriere spațiu comercial

de

Model de contract de închiriere spațiu comercial

CONTRACT DE ÎNCHIRIERE
Nr._din_

1. PĂRŢILE CONTRACTANTE

Acest contract de închiriere se încheie între_, denumit locator, şi_ denumit chiriaş, la data de_.

2. Descrierea spaţiului

Locatorul închiriază chiriaşului spaţiul de la adresa_.
3. Termenul

închirierea va începe la data de , şi se va sfârşi la data de . La sfârşitul

acestui contract de închiriere, locatorul şi chiriaşul pot să îl prelungească de comun acord.
4. Starea spaţiului

Locatorul garantează că spaţiul va fi menţinut în bună stare, inclusiv toaletele, holurile, intrările şi lifturile. Locatorul, de asemenea, va asigura condiţiile de lumină, căldură, electricitate şi apă. Chiriaşul răspunde de plata telefonului, apei, electricităţii şi căldurii.

Locatorul va face reparaţiile privind spaţiul, cu excepţia celor datorate folosirii corespunzătoare a acestuia de către chiriaş sau de oaspeţii sau clienţii chiriaşului.

Locatorul va plăti pentru toate reparaţiile cu excepţia celor datorate comportamentului necorespunzător al chiriaşului sau al oaspeţilor sau clienţilor chiriaşului.
5. Proprietatea şi impozitul pe spaţiu

Locatorul garantează că el este proprietarul legal al spaţiului şi că are dreptul să îl închirieze chiriaşului. Locatorul îşi asumă responsabilitatea deplină a plăţii tuturor impozitelor şi altor sarcini de natură fiscală ce pot fi percepute pentru spaţiu.

6. Folosirea spaţiului

Chiriaşul are dreptul la folosinţa exclusivă a spaţiului pe durata contractului de închiriere. Chiriaşul are dreptul să folosească spaţiul ca birouri.

Locatorul se obligă că nu va pătrunde în spaţiul închiriat sau că nu-l va deranja în nici un fel pe chiriaş pe perioada închirierii. Locatorul, totuşi, poate să intre în spaţiu pentru a face reparaţii la o oră stabilită de comun acord cu chiriaşul, după ce locatorul anunţă cu zile în prealabil pe chiriaş. Locatorul, de asemenea, poate să pătrundă pentru a prezenta spaţiul altor posibili chiriaşi în timpul programului normal de lucru şi anunţăndu-l cu_zile înainte pe chiriaş.

7. Mobilierul

Chiriaşul poate să mobileze spaţiul în ce fel doreşte. Concret, chiriaşul, are dreptul să instaleze mobilier de birou şi echipament (de exemplu, copiatoare, computere, faxuri etc.).

La terminarea contractului de închiriere, chiriaşul trebuie să îndepărteze cu grijă tot mobilierul şi echipamentul şi să readucă spaţiul la aceeaşi stare ca la data în care chiriaşul s-a mutat în el, exceptând uzura normală.

8. Întreţinerea spaţiului

Chiriaşul va avea mare grijă de spaţiu şi nu va permite sau nu va face nimic pentru a-l deteriora, cu excepţia uzurii normale.

9. Chiria

Chiriaşul va plăti locatorului o chirie de pe lună. Chiriaşul trebuie să plătească chiria pe prima lună de la semnarea contractului de închiriere. Toate plăţile care urmează trebuie să se facă în prima zi din lună la adresa locatorului . Chiriaşul rămâne răspunzător de plata chiriei dacă abandonează spaţiul fără consimţământul locatorului.

10. Modificarea spaţiului

Chiriaşul nu va modifica spaţiul fără consimţământul prealabil al locatorului.

11. Garanţia în caz de deteriorări

Chiriaşul va plăti (suma) locatorului ca garanţie în caz de deteriorări, la

semnarea acestui contract de închiriere. La terminarea contractului de închiriere, locatorul va inspecta spaţiul şi va decide dacă există deteriorări în afara uzurii normale. Chiriaşul va fi informat de existenţa oricăror astfel de deteriorări şi de costul reparaţiilor. în termen de zile după terminarea acestui contract de închiriere, locatorul va

returna chiriaşului garanţia, mai puţin costul reparaţiilor pentru deteriorările aduse spaţiului.

12. Distrugerea spaţiului

Dacă spaţiul este distrus sau deteriorat de incendiu, cutremur, tulburări civile,
război sau altă împrejurare care îl fac complet inutilizabil, chiriaşul va avea dreptul să înceteze contractul de închiriere şi să primească înapoi o parte din chiria plătită după_zile de la preavizul transmis locatorului, prin care îl anunţă pe acesta că

intenţionează să pună capăt contractului de închiriere potrivit acestei prevederi.

13. SUBÎNCHIRIERE

Chiriaşul nu poate să cesioneze acest contract de închiriere altcuiva sau să sub-închirieze spaţiul vreunei persoane sau companii.

14. VÂNZAREA SPAŢIULUI

Acest contract de închiriere rămâne valabil dacă locatorul vinde sau transferă spaţiul în proprietatea altei persoane.

15. Conduita prejudiciabilă

Chiriaşul nu se va angaja într-o conduită prejudiciabilă în calitate de locatar al clădirii.

16. Încălcarea contractului de închiriere

1) De locator. Dacă locatorul nu îndeplineşte oricare dintre obligaţiile care îi revin potrivit acestui contract de închiriere, chiriaşul trebuie să îl anunţe în scris pe locator de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. Dacă locatorul nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii

în termen de zile de la primirea anunţului scris, chiriaşul poate considera aceasta o

încălcare a contractului. Dacă locatorul încalcă contractul de închiriere, chiriaşul poate înceta închirierea şi elibera spaţiul. Locatorul trebuie să retumeze prompt chiriaşului orice chirie plătită anticipat şi garanţia în caz de deteriorări.

2) De chiriaş. Dacă chiriaşul nu plăteşte chirie sau orice altă sumă de bani datorată locatorului, locatorul trebuie să îi anunţe în scris chiriaşului neplata. Dacă chiriaşul

nu plăteşte locatorului în termen de zile de la primirea notificării, atunci locatorul

poate considera aceasta o încălcare a contractului de închiriere.

Dacă chiriaşul nu îşi îndeplineşte nici una din celelalte obligaţii prevăzute în contractul de închiriere, locatorul poate considera aceasta o încălcare a contractului

de închiriere. Dacă chiriaşul nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termen de zile de la

primirea notificării, atunci locatorul poate să considere aceasta o încălcare a contractului de închiriere.

Dacă chiriaşul încalcă contractul de închiriere, locatorul poate să pună capăt contractului de închiriere şi să reintre în posesia spaţiului. Chiriaşul va plăti locatorului o sumă egală cu balanţa chiriei pentru restul termenului contractului de închiriere.

Chiriaşul va plăti, de asemenea, locatorului orice altă sumă de bani pe care o datorează locatorului.

După cum atestă semnăturile de mai jos, locatorul şi chiriaşul încheie acest contract de închiriere la data de_.
Chiriaş_
Locator_

Explicații teoretice

În vederea închirierii unor spaţii comerciale pentru birouri sau pentru o altă destinaţie, se impune o mare atenţie şi prudenţă din partea ambelor părţi.

Contractul de închiriere trebuie să identifice clar părţile, durata închirierii, chiria şi termenul de plată a acesteia, spaţiile de închiriere să fie bine descrise (adresă, etaj, scară etc.) şi să prevadă dacă există ori nu posibilitatea unei prelungiri la sfârşitul termenului.

De asemenea, trebuie să mai aibă în vedere:

– dacă chiriaşul depune vreo garanţie;

– cine trebuie să facă reparaţiile şi să plătească taxele de întreţinere;

– existenţa unor restricţii privind folosirea de către chiriaşi a accesului la dependinţe;

– dreptul locatarului de a vizita spaţiul pentru a vedea cum este îngrijit;

– în caz de deteriorare, cine răspunde;

– când şi în ce condiţii se poate cere rezilierea contractului;

– răspunderea civilă a părţii care încalcă prevederile contractului;

– dacă reînnoirea contractului este posibilă şi în ce condiţii;

– dacă se poate ori nu schimba destinaţia pentru care s-a închiriat şi dacă totuşi se schimbă (de exemplu, din magazin de consignaţie în bar de noapte, care deranjează pe proprietar) se poate ori nu cere rezilierea contractului de către proprietar;

– în ce condiţii şi la ce termene se poate rediscuta problema chiriei, ţinând seama că ne aflăm într-o perioadă continuă de devalorizare a monedei naţionale.

Model de contract de închiriere de echipament

de

Model de contract de închiriere de echipament

CONTRACT DE ÎNCHIRIERE
Nr._din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

închirierea de echipament are loc la data de_, între

1 ._, proprietar, cu sediul în_, şi

2 ._, chiriaş, cu sediul în_.
II. Descrierea echipamentului

Proprietarul va închiria chiriaşului următorul echipament:_.
III. Termenul

Închirierea începe de la data de_, şi se încheie la data de_, cu excepţia încetării înaintea termenului prevăzut în acest acord de închiriere.

IV Chiria pentru echipamentul închiriat

Chiriaşul este de acord să plătească proprietarului_lei, pe an, drept chirie pentru echipamentul închiriat. Chiriaşul este de acord să plătească această chirie anuală în douăsprezece rate lunare de_lei, plătibile la data de a fiecărei luni, începând cu data de_. Dacă chiriaşul nu plăteşte chiria la data convenită, chiriaşul îi va mai datora proprietarului dobânda anuală calculată la_ % începând cu data convenită a plăţii până la data efectuării plăţii.

V. Proprietatea

Proprietarul păstrează proprietatea asupra echipamentului închiriat, precum şi asupra fiecărei modificări aduse echipamentului. El nu poate fi obligat să retumeze contravaloarea nici unei reparaţii sau îmbunătăţiri aduse echipamentului de către chiriaş.

VI. Restricţii asupra echipamentului

1. Proprietarul va continua să rămână proprietarul echipamentului pe perioada închirierii.

2. Proprietarul nu va vinde, închiria sau dispune de echipament pe perioada închirierii.

3. Proprietarul nu va interveni în modul de utilizare de către chiriaş a echipamentului.

VII. Livrarea

1. Proprietarul va livra echipamentul chiriaşului înainte de data de la_(locul de livrare).

2. Chiriaşului nu i se cere să plătească chirie pentru echipament înainte ca echipamentul să-i fie livrat.

3. Proprietarul nu este răspunzător de pierderile pe care chiriaşul le suferă datorită întârzierii livrării

VIII. Întreţinerea

1. Chiriaşul va suporta cheltuielile de întreţinere şi reparaţii.

2. Chiriaşul nu va fi răspunzător de uzura datorată folosirii normale a echipamentului şi nici de deprecierea valorii echipamentului.

IX. Deteriorarea

1. Chiriaşul trebuie să repare orice deteriorare a echipamentului.

2. Chiriaşul trebuie să continue să plătească chirie pentru echipament chiar dacă acesta este deteriorat.

X. Pierderea

Dacă echipamentul este furat, pierdut sau deteriorat ireparabil, chiriaşul trebuie să plătească proprietarului cât mai curând posibil valoarea echipamentului deteriorat

plus_lei. După ce această plată a fost efectuată, chiriaşul va deveni proprietarul

echipamentului şi va avea dreptul să caute orice modalitate de compensare permisă de legile româneşti pentru echipamentul furat, pierdut sau distrus.

XI. Limite privind răspunderea proprietarului

1. Proprietarul închiriază acest echipament aşa cum este la data livrării şi nu este răspunzător pentru modul de funcţionare, designul, eficienţa comercială sau conformitatea lui pentru un anumit scop.
2. Proprietarul nu este răspunzător de pierderea, deteriorarea sau cheltuielile legate de echipament sau care se datorează utilizării de către chiriaş a echipamentului.

XII. SUBÎNCHIRIEREA ECHIPAMENTULUI

Chiriaşul nu are voie să subînchirieze echipamentul nimănui fără consimţământul exprimat în scris al proprietarului.

XIII. Încălcarea contractului de către chiriaş

1. Chiriaşul a încălcat contractul dacă: (1) chiriaşul nu plăteşte chiria lunară la data convenită sau nu plăteşte dobânda, sau (2) chiriaşul nu îşi îndeplineşte o obligaţie care îi revine prin acest contract de închiriere în termen de zile după ce proprietarul îl anunţă în scris că nu şi-a îndeplinit obligaţia.

2. Dacă chiriaşul a încălcat contractul, proprietarul poate pune capăt acestui contract. Proprietarul îl va anunţa în scris pe chiriaş despre încetarea acestui contract.

3. Dacă contractul încetează datorită încălcării lui de către chiriaş, atunci chiriaşul trebuie să returneze proprietarului echipamentul cât mai curând posibil. Chiriaşul trebuie să plătească proprietarului chiria pentru toată perioada în care chiriaşul a avut echipamentul în posesia sa plus_lei.

Proprietarul, de asemenea, are dreptul de a primi de la chiriaş despăgubirile prevăzute de lege ca urmare a încălcării de acesta a contractului.

4. Dacă chiriaşul nu returnează echipamentul proprietarului după ce proprietarul pune capăt contractului de închiriere, chiriaşul trebuie să plătească proprietarului: (1) costul înlocuirii echipamentului, (2) chiria pentru toată perioada cât echipamentul s-a aflat în posesia chiriaşului şi (3)_lei.

Proprietarul păstrează, de asemenea, dreptul de a recupera de la chiriaş orice sumă de bani în conformitate cu legile româneşti privind despăgubirile, ca urmare a încălcării de către chiriaş a obligaţiei de returnare a echipamentului.

XIV. ÎNCĂLCAREA CONTRACTULUI DE CĂTRE PROPRIETAR

1. Proprietarul a încălcat contractul dacă nu îşi respectă obligaţiile ce îi revin

prin acest contract de închiriere şi după_zile de la data la care chiriaşul îl

informează în scris de nerespectarea obligaţiilor.

2. Dacă proprietarul încalcă contractul, chiriaşul poate pune capăt contractului de închiriere.

3. Dacă închirierea încetează datorită încălcării contractului de către proprietar, chiriaşul trebuie să înapoieze echipamentul proprietarului.

Proprietarul va plăti costurile rezonabile legate de returnarea echipamentului. Chiriaşul păstrează dreptul de a fi despăgubit în conformitate de legile româneşti pentru încălcarea de către proprietar a contractului de închiriere.

XV. Sfârşitul perioadei de închiriere

Cu excepţia situaţiei în care proprietarul sau chiriaşul au pus capăt acestei închirieri datorită unei încălcări a contractului, la sfârşitul perioadei de închiriere chiriaşul va înapoia proprietarului echipamentul la_sau în alt loc menţionat de proprietar, care se află la o distanţă rezonabilă faţă de sediul chiriaşului.

XVI. Reprezentarea legală

1 . (numele avocatului), care îl reprezintă pe proprietar la încheierea contractului _.

2 . (numele avocatului), care îl reprezintă pe chiriaş la încheierea contractului.

După cum atestă semnăturile de mai jos, chiriaşul şi proprietarul au încheiat

contractul de închiriere la data de_.

Proprietar_

Chiriaş_

Explicații teoretice

în afara sediului, toate societăţile comerciale mai au nevoie de echipament pentru a putea funcţiona, iar acele societăţi care nu au posibilităţi financiare să achiziţioneze active cum ar fi terenuri, clădiri, echipament plătind bani, trebuie să recurgă la contractul de închiriere pentru echipamentul de care are nevoie.

La încheierea unui asemenea contract, trebuie să se aibă în vedere:

– calitatea echipamentului şi chiria ce se va plăti;

– data când se va plăti chiria;

– cine va plăti impozitele şi taxele pentru echipament;

– când şi unde se va livra echipamentul;

– cine răspunde de reparaţia şi întreţinerea echipamentului;

– cine suportă pierderile în cazul în care echipamentul se pierde, este furat sau deteriorat;

– dacă chiriaşul are dreptul să subînchirieze echipamentul şi ce despăgubiri trebuie să primească partea care şi-a respectat obligaţiile de la partea aflată în culpă etc.

Model de contract de comision

de

Model de contract de comision

CONTRACT DE COMISION
Nr._din_

Între:

1. Societatea Comercială _, cu sediul în _, str. , nr. , judeţul_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului, cont nr. , deschis la Banca _, reprezentată prin în calitate de_, denumită în continuare comisionar şi

2. Dl(D-na) , cu domiciliul în_, str._, nr._, bl._,sc._, et._, ap._, identificat(ă) cu C.I. seria_, nr._, denumit(ă) în continuare comitent.

I. Obiectul contractului

Obiectul prezentului contract constă în procurarea de către comisionar, în nume propriu şi pe cheltuiala sa următoarele bunuri:
Denumirea bunului_

Marca_

Cantitatea_

Calitatea_

Preţ maxim_

II. Termene

1. Comitentul se obligă să pună la dispoziţia comisionarului suma convenită la art. 1 şi comisionul convenit la pct. IV, cel mai târziu la data de_.

2. Comisionarul se obligă să procure şi să predea bunurile descrise la pct. 1 către comitent cel mai târziu la data de .

III. Obligaţiile comisionarului

1. Să execute mandatul încredinţat de comitent în condiţiile de cantitate, calitate, preţ şi la termenele convenite la pct. I, subpunctul 1 şi 3;

2. Să informeze pe comitent asupra modificării împrejurărilor avute în vedere la acordarea mandatului, pentru o eventuală reconsiderare a acestuia;

3. Să acţioneze cu bună credinţă şi diligenţa unui profesionist, având răspunderea directă faţă de terţul cu care a contractat;

4. Să restituie de îndată comitentului sumele primite şi pentru care nu a executat prestaţiile convenite.

IV. Obligaţiile comitentului

1. Să plătească comisionarul comisionul în sumă de lei şi să predea acestuia suma prevăzută la pct I la termenul convenit;

2. Să plătească comisionarului eventualele cheltuieli făcute de acesta şi să suporte eventualele prejudicii suferite de comisionar cu prilejul îndeplinirii mandatului său.

V. Răspunderi

1. Partea care din vina sa aduce prejudicii celeilalte părţi prin neexecutarea sau neexecutarea întocmai a prezentului contract, datorează despăgubiri.

2. Nerespectarea obligaţiilor de către una din părţi îndreptăţeşte cealaltă parte la neîndeplinirea obligaţiilor corelative.

3. Pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiilor asumate prin prezentul contract, părţile datorează penalităţi de _% din sumele cuvenite.

VI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

Prezentul contract încetează în următoarele cazuri: revocarea împuternicirii, renunţarea la împuternicire, moartea, dizolvarea, interdicţia, insolvabilitatea sau falimentul comitentului sau comisionarului, precum şi prin acordul părţilor.

VII. Alte clauze

1. Dreptul de proprietate şi riscurile se transmit direct de la terţi la comitent, în momentul procurării bunurilor de către comisionar.

2. Plata sumelor datorate de comitent comisionarului este garantată cu privilegiul comisionarului asupra bunurilor prevăzute la pct I.
3. Avantajele suplimentare obţinute de comisionar în îndeplinirea mandatului său se cuvin acestuia (plata unui preţ mai mic etc.).

4. Prezentul contract se completează cu prevederile legale în materie de mandat şi comision şi poate fi modificat prin acordul părţilor.

Comitent_

Comisionar_

Explicații teoretice

Contractul de comision este un contract bilateral, consensual şi oneros.

Prin acest contract o persoană, numită comisionar, se obligă ca din dispoziţiile unei alte persoane, numită comitent, să efectueze acte de comerţ, prin încheierea de acte, în numele său propriu, dar pe seama comitentului, fără reprezentarea acestuia.

Pentru această activitate, comisionarul primeşte o sumă de bani numită comision. Raporturile juridice care se stabilesc între comitent şi comisionar sunt cele ale unui mandat special fără reprezentare.

între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite de lege (v. art. 405 alin. 2).

Comitentul nu are acţiune împotriva persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune împotriva comitentului.

Comisionarul este direct obligat faţă de persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie (v. art. 406 C. com.).

Operaţiunile pe care comisionarul le face cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămân în sarcina sa şi prin urmare:

– dacă a vândut cu preţ mai mic decât cel hotărât sau, în lipsă, mai mic decât cel curent, el este dator să plătească comitentului diferenţa, afară numai dacă nu ar proba că vânzarea cu preţul hotărât nu se putea face şi că, vânzând astfel, comitentul a fost scutit de pagubă;

– dacă a cumpărat la un preţ mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza
operaţiunea şi a o considera ca făcută în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi să plătească diferenţa preţului;

– dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea cuvenită, comitentul îl poate refuza (v. art. 408).

Comisionarul care, fără autorizaţia comitentului, face plăţi, vânzări sau alte operaţiuni pe credit, rămâne direct răspunzător, comitentul având dreptul să-i ceară plata neîntârziată a creditelor făcute, cedându-i interesele şi foloasele ce ar rezulta din acestea (v. art. 409).

Comisionarul care vinde pe datorie este dator să arate comitentului actul, scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune că s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă (v. art. 410).

Când comisionarul este însărcinat să vândă sau să cumpere cambii, obligaţiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circulând în comerţ, sau mărfuri, având preţ la o bursă sau în piaţă, daca comitentul nu a dispus într-altfel, el însuşi poate să-i procure pe preţul cerut ca vânzător, lucrurile ce trebuia să cumpere sau să reţină pentru sine după preţul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia să vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul său la previziune.

Dacă, în cazurile arătate mai sus, comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că cumpărarea sau vânzarea s-a făcut în contul sau şi să ceară de la comisionar executarea contractului (art. 411).

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiunilor luate de către persoanele cu care a contractat, afară de convenţiune contrarie.

Când comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, faţă de comitent, pentru îndeplinirea obligaţiunilor rezultând din contract.

în acest caz, el are dreptul la previziunea specială numită „pentru garanţie”, „pentru credit”. Această previziune se stabileşte de părţi prin convenţiunea lor, iar în lipsă este lăsată la aprecierea judecăţii (v. art. 412).

Model de contract de comision – import – export

de

Model de contract de comision – import – export

CONTRACT DE COMISION – IMPORT-EXPORT

Nr._din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1. Societatea Comercială , cu sediul în , cont nr. , deschis la

Banca , reprezentată prin , în calitate de , denumită în continuare comitent şi

2. Societatea Comercială cu sediul în , cont nr. , deschis la

Banca_, reprezentată prin_, în calitate de denumită în continuare comisionar, a intervenit următorul contract:

II. Obiectul contractului

Obiectul contractului îl constituie reglementarea raporturilor juridice şi economice care apar între părţile contractante în legătură cu realizarea importurilor şi exporturilor pentru produsele specificate de comitent prin anexele nr. 1 şi 2 la acest contract, care sunt parte integrantă a prezentului contract şi/sau cerere de ofertă fermă.

III. Obligaţiile părţilor

Pentru acţiunile de import ce vizează produsele, materialele din anexa nr. 1 -parte integrantă a prezentului contract.

A. Obligaţiile comitentului

1. Să prezinte comisionarului cererile de import cu indicarea caracteristicilor tehnice, cantităţilor, sortimentelor, specificaţiilor, calităţii, termenelor de livrare, fondurilor în lei şi/sau valută şi a altor elemente necesare la negocierile cu partenerii externi, în vederea includerii acestora în contractele ce se vor încheia.

2. Să răspundă în 7 zile lucrătoare la corespondenţa transmisă de comisionar şi să asigure avizarea din punct de vedere tehnic a ofertelor externe, astfel încât comisionarul să poată încheia contractul extern în cadrul valabilităţii ofertei.

3. Să acorde tot sprijinul de care are nevoie comisionarul, în vederea clarificării tuturor problemelor cu caracter tehnic care apar cu ocazia încheierii contractelor economice şi să avizeze anexele tehnice la contractele ce se încheie.

4. Asigurarea, în funcţie de condiţia de livrare în timpul transportului, a mărfurilor contractate, se face de către comisionar, în numele şi pe contul comitentului; decontarea contravalorii acesteia se va face, între comitent şi comisionar, după sosirea mărfurilor în ţară.

5. Să recepţioneze cu specialiştii beneficiarului, împreună cu reprezentanţii comisionarului, mărfurile importate, cu respectarea prevederilor actelor normative interne şi a clauzelor cuprinse în contractul extern, semnând actele de recepţie întocmite.

6. In cazul constatării, de către personalul prevăzut la I, 1.5 a unor lipsuri cantitative şi/sau calitative la mărfurile importate să transmită în timp util, faţă de termenele de reclamaţie prevăzute în contractul extern, toate actele necesare şi să acorde asistenţa tehnică solicitată de comisionar, pentru ca acesta să întocmească reclamaţiile către cărăuşi şi/sau partenerul extern.

7. Să răspundă în scris în maxim 5 zile lucrătoare de la sesizarea comisionarului privind problemele de ordin tehnic legate de executarea contractului extern.

8. Să achite comisionarului sumele în lei/valută aferente produselor importate (preţul mărfurilor, taxele vamale, TVA-ul, transportul, asigurarea, comisionul etc.).

In cazul în care cererile de import nu sunt puse de acord cu alocaţiile în lei aprobate iniţial, iar pe timpul contractării valoarea acestora s-a mărit datorită influenţelor de curs, comitentul, urmare avizării făcute de comisionar în acest sens, va decide fie:

– suportarea diferenţelor în lei de la nivelul aprobat iniţial la cel necesar cumpărării valutei la licitaţie de către comisionar;

– punerea la dispoziţia comisionarului a valutei efective necesare.

Oricare din aceste variante va fi făcută comisionarului în scris, încă din timpul tratativelor comitentul fiind răspunzător de orice decizie în acest sens luată după ce comisionarul a semnat, cu avizul comitentului, contractele externe (penalizări, daune interese, alte cheltuieli).

Comitentul suportă diferenţele de curs înregistrate în perioada dintre semnarea contractului extern, cu avizul comitentului şi plata mărfii la extern.

9. Să vireze în contul comisionarului, la termenele stabilite de normele metodologice ale organelor bancare contravaloarea în lei în vederea deschiderii acreditivului, plăţii în avans în vederea participării la licitaţia valutară şi/sau valută efectivă din disponibilul propriu valutar.

10. Să suporte toate influenţele negative rezultate din diferenţele de curs valutar oficial de decontare, inclusiv cheltuielile legate de utilizarea creditului (dobânzile bancare, comisioanele de gestiune, de neutilizare a creditului, de angajament, de depozitare şi spezele bancare), până la lichidarea completă a contractului extern (se aplică la operaţiunile comerciale externe cu plata eşalonată, la termen, sau în cadrul unor linii de finanţare, credite pe diferite termene etc.).

Reglementarea se va face numai pe bază de facturi emise de comisionar, având la bază documentele emise de_.

11. Pune la dispoziţia comisionarului specialiştii săi pentru tratative în ţară şi/sau străinătate în vederea negocierii şi încheierii contractelor externe, şcolarizări, recepţiei mărfurilor, rezolvării reclamaţiilor, suportând direct sau conform prevederilor contractuale contravaloarea deplasărilor externe pentru delegaţii proprii.
B. Obligaţiile comisionarului

1. Să prospecteze piaţa externă pentru a pune la dispoziţia comitentului pentru produsele oferite sau solicitate, oferte tehnico-comerciale corespunzătoare finalizării activităţilor comerciale de import sau export, pe baza avizelor acestora.

2. Să transmită comitentului condiţiile tehnico-economice competitive şi termenele cele mai scurte posibile, ale ofertelor pentru produsele, echipamentele şi serviciile solicitate de către acesta.

3. Să încheie contracte externe, în nume propriu dar pe seama comitentului, în cantităţile şi sortimentele specificate de comitent, prin cereri de ofertă fermă sau înţelegeri scrise, în condiţiile de calitate şi la preţurile cele mai avantajoase, urmărind executarea întocmai a prevederilor contractului extern, din punct de vedere tehnic, comercial şi juridic.

4. Să încerce obţinerea din partea furnizorilor externi ca termenele de livrare din contract să coincidă sau să fie cât mai apropiate de termenele dorite/recomandate de comitent iar în caz contrar să obţină acordul expres al acestuia.

5. Să transmită comitentului o avizare de contractare a mărfurilor, în termen de 10 zile de la data confirmării contractului extern.

6. Să dea, în timp util, instrucţiunile necesare organizaţiilor/agenţilor comerciali competenţi pentru transportul, urmărirea şi dirijarea mărfurilor la destinaţia indicată de comitent.

7. Să transmită furnizorilor externi reclamaţiile comitentului cu privire la lipsurile cantitative şi/sau calitative ale mărfurilor importate şi să le rezolve, susţinând şi apărând drepturile şi interesele comitentului rezultate din contractul extern

8. Să obţină pentru importurile la care comitentul se obligă să pună la dispoziţie fondurile în lei necesare (conform II, 1.8.) sumele în valută necesare, prin participare la licitaţie valutară.

9. Să efectueze plăţile interne/externe şi decontările în lei şi/sau valută întocmind formele necesare în acest scop, conform reglementărilor în vigoare.

10. In caz de litigiu, să apere şi să susţină drepturile comitentului, rezultatele din contractele externe încheiate în faţa organelor arbitrale, în contul şi pe riscul acestuia.

In toate aceste acţiuni va solicita sprijinul comitentului, precum şi al altor organisme sau persoane specializate.

IV. Obligaţiile părţilor

Pentru acţiunile de export ce vizează produsele subansamblelor, pieselor de schimb ce constituie parte integrantă din prezentul contract din anexa 2.

A. Obligaţiile comitentului

1. Pe baza listei din anexa 2 – stabilită de comun acord sau pe baza solicitărilor comisionarului, comitentul se obligă să elibereze documentele de expediţie necesare şi să asigure trimiterea produselor până la vamă.
2. Să pună la dispoziţia comisionarului produsele finite şi piesele de schimb necesare asigurării unei bune funcţionări în termenul de garanţie în cantităţile şi la termenele stabilite.

3. Să instruiască profesional un reprezentant al comisionarului pentru asigurarea eventualelor reparaţii în termenul de garanţie, această activitate fiind complet definită pe baza contractului de service dintre părţile contract

4. Să garanteze calitativ produsele prin Declaraţia de conformitate şi/sau certificatul de garanţie care însoţeşte fiecare produs.

5. Să pună la dispoziţia comisionarului material publicitar (file tehnice de prezentare produs).

6. Să achite comisionarului sumele aferente comisionului negociat.

B. Obligaţiile comisionarului

1. Să achite contravaloarea mărfii solicitate (conform anexei 2 şi/sau cerere de ofertă fermă) astfel:

-25% din contravaloarea mărfii în avans;

– diferenţa (75% din contravaloarea mărfii) după livrarea mărfii, dar nu mai târziu de 10 zile din ziua trecerii mărfii prin vamă.

Pentru orice întârziere la plata comisionarului trebuie să plătească o penalitate de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată.

2. Să asigure service-ul produselor în termen de garanţie pe baza pieselor de schimb puse la dispoziţie de comitent.

3. In caz de litigiu, să apere şi să susţină drepturile comitentului, rezultate din contractele externe încheiate în faţa organelor arbitrale.

In toate aceste acţiuni va solicita sprijinul comitentului, precum şi al altor organisme sau persoane specializate.

4. Să prospecteze piaţa externă şi să facă publicitate produselor puse la dispoziţie de comitent cu precizarea în materialele publicitare că producătorul acestora este comitentul.

5. Să transmită comitentului toate solicitările rezultate în urma acţiunilor de prospectare a pieţei.

6. Să încerce obţinerea din partea potenţialilor beneficiari ca termenele de livrare a mărfurilor să coincidă sau să fie cât mai apropiate de termenele dorite/recomandate de comitent, iar în caz contrar să obţină acordul expres al acestuia.

7. Să efectueze plăţile ferme şi decontările în lei şi/sau valută întocmind formele necesare în acest scop, conform reglementărilor în vigoare.

8. Asigurarea mărfurilor contractate pe timpul transportului se face de către comitent în numele şi pe contul comisionarului, decontarea contravalorii acesteia se va face, între comisionar şi comitent, după sosirea mărfurilor.

9. Să recepţioneze mărfurile primite conform actelor normative în vigoare şi a clauzelor contractuale şi în cazul unor lipsuri cantitative şi/sau calitative, să transmită în timp util toate actele necesare comitentului pentru ca acesta să întocmească recla-maţiile către cărăuş şi/sau partener.

V. Dreptul de proprieta te şi riscurile

Marfa intră în proprietatea comitentului din momentul semnării procesului-verbal de predare-primire, întocmit la preluarea mărfi în vamă. In maxim 3 zile lucrătoare de la preluarea mărfii, comitentul va întocmi procesul-verbal de recepţie al mărfii. Un exemplar al acestuia va fi remis comisionarului în cel mult 48 de ore de la întocmire.

VI. Comisionul

Pentru prestaţiile efectuate atât pentru acţiunile de import cât şi pentru cele de export, comisionarul va încasa de la comitent un comision de 3% calculat la valoarea mărfii în vamă.

VIL Prevederi finale

1. Prezentul contract se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.

2. Contractul este valabil până la data de , şi se prelungeşte cu acordul ambelor părţi.

3. Pe durata contractului se poate compensa valoric pe părţi (tranşe) din mărfurile de import cu echivalent valoric al mărfurilor exportate numai pe baza unor negocieri distincte de comun acord al ambelor părţi.

4. Neînţelegerile rezultate din executarea prezentului contract vor fi rezolvate pe cale amiabilă prin negociere între părţi. Dacă în cazul negocierilor directe nu se va ajunge la un acord, litigiul va fi arbitrat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României – Bucureşti, în complet de 3 arbitri, câte unul ales de fiecare parte, iar cel de-al treilea va fi numit de către Preşedintele Curţii de arbitraj ca persoană neutră. Legea aplicabilă va fi cea a României, iar procedura este cea a Curţii de Arbitraj.

5. Orice modificare sau completare a prezentului contract se face în scris, cu acordul părţilor.

6. Prezentul contract s-a încheiat în 4 exemplare în data de , în_, fiecare parte primind câte 2 exemplare.

Comisionar_

Comitent_

Model de contract de comision (intermediere) în operaţiunile de export

de

Model de contract de comision (intermediere) în operaţiunile de export

CONTRACT DE COMISION

Nr._din_

Între următoarele părţi:

1. , cu sediul în , reprezentată prin , în calitate de_, numită în continuare comisionar pe de o parte, şi

2._, cu sediul în , reprezentată prin_, în calitate de numită în continuarea comitent pe de altă parte, s-a încheiat prezentul contract.

I. Preambul

Având în vedere interesul comitentului pentru promovarea produselor sale la export şi creşterea volumului de export;

Având în vedere experienţa comisionarului în operaţiunile de export, precum şi relaţiile sale cu parteneri externi tradiţionali;

Părţile din prezentul contract stabilesc următoarele condiţii de cooperare:

II. Obiectul contractului

1. Stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în activităţile de prospectare, contractare şi derulare a operaţiunilor de export pentru mărfurile comitentului.

2. încheierea contractelor comerciale externe se face de către comisionar în nume propriu, dar pe seama comitentului şi în limitele împuternicirii scrise date de acesta pentru fiecare contract în parte sau cu participarea directă la negocieri a reprezentanţilor împuterniciţi ai comitentului.

3. Prevederile contractelor comerciale de export încheiate de comisionar în condiţiile prevăzute de la paragraful anterior, ca şi anexele convenite în aceleaşi condiţii sunt opozabile comitentului.

III. Obligaţiile comisionarului

1. Să acţioneze pentru promovarea şi contractarea produselor prevăzute în oferta generală de export, şi ofertele tehnico-economice transmise de comitent.

2. Să prospecteze pieţele externe, antrenând după caz comitentul, pentru stabilirea posibilităţilor de comercializare a produselor comitentului.

3. La cererea expresă a comitentului, să întocmească studii de piaţă pentru stabilirea condiţiilor şi posibilităţilor de comercializare a unor produse ale comitentului pe anumite pieţe externe.

4. Să prezinte comitentului cererile de ofertă primite de la clienţii externi.

5. Să întocmească şi să transmită clienţilor externi ofertele tehnico-comerciale întocmite în baza ofertelor tehnico-economice ale comitentului.

6. Să negocieze şi să încheie contracte externe în limitele şi condiţiile ofertelor comitentului, cu clauze privind preţurile externe, modalităţile de plată, recepţia mărfurilor, calitatea acestora, garanţia acordată, modul de raportare şi soluţionare a reclamaţiilor, penalităţi pentru nerespectarea termenului de livrare stabilit etc., stabilite de comitent.

7. Să obţină licenţele de export necesare.

8. Să transmită comitentului traducerea în limba română a contractelor comerciale externe şi a anexelor aferente în termen de 5 zile de la semnarea acestora.

9. Dacă este cazul, să încheie contracte de transport extern, în condiţii avantajoase.
10. Să transmită comitentului, pe măsura îndeplinirii de către partenerul extern a obligaţiilor legate de asigurarea mijloacelor de plată şi de asigurarea mijloacelor de transport extern a următoarelor:

– Comanda fermă, în baza căreia comitentul va executa şi pregăti marfa pentru livrare la export;

– Dispoziţia de livrare, pentru încărcarea de către comitent a mărfii pe mijlocul de transport extern şi expedierea la extern.

11. Să sprijine pe comitent în rezolvarea problemelor externe legate de executarea contractelor externe.

12. Să reprezinte interesele comitentului în faţa organelor jurisdicţionale şi arbitrale internaţionale, comitentul fiind obligat să acorde sprijinul necesar în problemele tehnice, de producţie etc.

13. Să întocmească formalităţile pentru vămuire şi transport necesare livrării mărfurilor la extern, precum şi pentru asigurările externe în conformitate cu uzanţele interne şi internaţionale. în cazul în care expedierea la extern se face de la comitent, comisionarul va transmite comitentului formalităţile pentru vămuire şi transport extern odată cu dispoziţia de livrare.

14. Să întocmească toate formalităţile necesare încasării de la partenerii externi a sumelor rezultate din vânzări.

15. Să transmită comitentului comunicările clienţilor externi legate de derularea contractelor externe, în termen de 5 zile de la primire.

16. Să apere interesele comitentului prin obţinerea de condiţii de preţ, comerciale şi juridice favorabile comitentului şi în general să susţină interesele comitentului ca şi cum ar fi propriile sale interese.

17. Să transmită comitentului reclamaţiile externe în termen de 2 zile lucrătoare de la primirea lor de la partenerii externi şi să urmărească rezolvarea acestora potrivit prevederilor contractuale externe.

18. Să facă modificări ale clauzelor contractuale externe referitoare la preţuri, calitate, recepţie, garanţie, reclamaţii numai cu acordul scris al comitentului.

19. După încasarea de la partenerii externi a valorii mărfurilor exportate să întocmească formele pentru decontarea la comitent a contravalorii mărfurilor exportate conform actelor normative în vigoare. Să achite comitentului contravaloarea mărfurilor exportate după reţinerea comisionului, a comisioanelor bancare, a eventualelor cheltuieli efectuate de comisionar în numele comitentului pentru pregătirea/încărcarea pe mijlocul de transport şi transportul intern al mărfurilor de la locul de încărcare până la frontiera română, precum şi a celorlalte cheltuieli în legătură cu realizarea exportului respectiv.

20. Să întocmească formele pentru trimiterea produselor comitentului la testări, la târguri şi expoziţii internaţionale, precum şi pentru vânzarea acestora pe piaţa respectivă sau returnarea în ţară. Cheltuielile pentru rezervarea de spaţii de expunere la târguri şi expoziţii vor fi suportate de comitent.
21. In cazul nerealizării contractului extern din motive neimputabile comitentului, comisionarul va sprijini comitentul pentru asigurarea desfacerii pe piaţa externă sau internă a produselor ce au făcut obiectul comenzilor ferme date de comisionar în cadrul contractului respectiv.

22. Comisionarul răspunde pentru culpa proprie.

IV. Obligaţiile comitentului

1. Comitentul va asigura creşterea permanentă şi diversificarea producţiei pentru export pusă la dispoziţia comisionarului şi va asigura realizarea de produse competitive la un înalt nivel tehnic, adaptarea operativă a producţiei la cerinţele pieţei externe.

2. Să întocmească şi să transmită comisionarului cu 30 de zile înainte de începerea anului sau la semnarea prezentului contract, oferta generală de export formată din:

– programul anual de export conţinând denumirea şi codul produselor, cantităţile disponibile pentru export şi eşalonarea pe trimestre, preţul intern de export în lei şi valută convertibilă (în condiţiile de livrare franco frontiera română, ambalat şi încărcat în mijlocul de transport, comision comisionar inclus) etc.;

– informaţii privind termenele de livrare (de la data comenzii ferme a comisionarului), controlul calităţii, condiţiile de garanţie (inclusiv modul de soluţionare: înlocuirea gratuită a produselor defecte/plata contravaloare), modalităţi de ambalare (variante posibile, dimensiuni, greutate, acces la cale ferată etc.), recepţia produselor la sosirea acestora la partenerul extern, condiţii pentru acceptarea reclamaţii-lor externe, service-ul şi asistenţa tehnică (dacă este cazul) etc.;

– prospecte, broşuri, desene etc. (în limba română şi/sau o limbă de circulaţie internaţională pentru prezentarea produselor).

3. Să analizeze cererile de ofertă externe primite de la comisionar pentru produsele şi/sau cantităţile necuprinse în oferta generală de export şi să transmită acestuia ofertele tehnico-economice în termen de 5 zile. Aceste oferte tehnico-economice trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru oferta generală de export.

4. Să participe împreună cu comisionarul la prospectarea pieţelor externe prin specialiştii săi şi să ia măsurile necesare de adaptare a produselor la cerinţele pieţei, adică în condiţiile de calitate, preţ şi timp de livrare comparabile cu cele de pe piaţa respectivă.

5. Să pună la dispoziţia comisionarului, ori de câte ori este necesar, delegaţi sau împuterniciţi pentru tratativele cu partenerii externi în vederea semnării contractelor externe.

6. Să confirme comisionarului comenzile ferme în 2 zile de la primirea acestora.

7. Să execute întocmai prevederile contractelor externe, comenzilor ferme şi dispoziţiilor de livrare.

8. Să comunice comisionarului punctul de vedere asupra reclamaţiilor parte-nerilor externi în termen de 5 zile de la primirea acestora.
9. Să rezolve împreună cu comisionarul toate problemele şi reclamafiile izvorâte din realizarea contractelor externe, în termenele şi condiţiile prevăzute în acestea. Să pună la dispoziţia comisionarului toate actele şi documentele necesare soluţionării de către organele jurisdicţionale şi arbitrate competente a litigiilor ce eventual se vor ivi în derularea contractelor externe.

10. Să pună la dispoziţia comisionarului în termen de 48 de ore de la livrarea mărfii, documentele de livrare şi facturare stabilite prin contractele externe pentru încasarea de la partenerii externi a contravalorii mărfurilor livrate (document de transport, certificate de calitate etc.).

11. Să asigure transportul pe parcursul intern şi să suporte toate cheltuielile interne în lei pentru punerea la dispoziţie a mărfii în condiţii franco frontiera română, ambalat, protejat şi încărcat pe mijlocul de transport.

12. Să asigure transportul pe parcursul extern şi să suporte toate cheltuielile externe pentru punerea la dispoziţie a mărfii în condiţii franco la frontiera română, potrivit facturilor externe, a mărfurilor exportate. Acest comision va fi reţinut de comisionar în momentul plăţii către comitent a contravalorii mărfurilor încasate de la partenerul extern (conform paragrafului III, 18. de mai sus).

13. Cota de comision stabilită la paragraful IV, 12 se poate modifica la cererea comisionarului şi cu acordul comitentului, dar nu mai mult de o dată pe an.

14. Să asigure pe cheltuiala sa asistenţa tehnică, service-ul şi, dacă este cazul, înlocuirea produselor exportate găsite neconforme în perioada de garanţie în condiţiile prevăzute în contractele externe.

15. Dacă este prevăzut în contractul extern, să trimită în străinătate specialişti cunoscători ai unei limbi de circulaţie internaţională pentru asigurarea asistenţei tehnice, service-ului şi/sau înlocuirii produselor defecte. Comitentul coordonează şi răspunde de activitatea acestor specialişti.

16. Să comunice comisionarului imposibilitatea executării obligaţiilor contractuale datorate unor cauze de forţă majoră în termen de 5 zile de la apariţia acestor cauze şi să transmită actele doveditoare în termen de 10 zile de la aceeaşi dată. comisionarul va elabora documentaţia de notificare a partenerului extern conform prevederilor din contractul extern.

17. Să comunice comisionarului în termen util data exactă la care comisionarul trebuie să asigure mijlocul de transport pe parcursul extern pentru livrările maritime, fluviale şi în camion. Pentru celelalte modalităţi de livrare, comitentul trebuie să asigure mijlocul de transport pe parcursul extern pentru încadrarea în termenul de livrare contractual.

18. Să suporte comisioanele şi spezele bancare legate de încasarea de la extern şi plata către comitent a contravalorii mărfurilor exportate, iar dacă este cazul, cele legate de mărfurile comandate comitentului şi nelivrate la export din vina comitentului.

19. Să anunţe partenerul extern prin intermediul comisionarului, înainte de eventualele modificări constructive ale unor repere şi să transmită buletinele de modificări.

V. Alte prevederi

1. Drepturile de proprietate asupra bunurilor formând obiectul contractelor externe ca şi riscurile privind aceste bunuri trec de la comitent direct la partenerul extern, la data şi în condiţiile şi modalităţile prevăzute în contractele externe.

2. Corespondenţa cu partenerul extern se va purta de către comisionar.

3. Comitentul acordă comisionarului dreptul exclusiv pentru exportul produselor sale către partenerii externi prezentaţi de comisionar.

4. Pentru fiecare propunere concretă a comisionarului pentru exportul produselor comitentului pe o piaţă, comitentul va informa comisionarul asupra eventualelor sale exporturi sau negocieri directe sau prin intermediul unor terţi în vederea elaborării unei politici comerciale comune în interesul reciproc al părţilor pe piaţa respectivă.

5. Alte condiţii specifice nestipulate în prezentul contract vor fi menţionate în contractele externe sau/şi comenzile ferme transmise de comisionar.

6. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării şi este valabil până

la_, după care valabilitatea lui se prelungeşte automat pe perioade de câte un

an prin tacita reconducţie, dacă nici una din părţi nu-l denunţă cu cel puţin 90 de zile înainte de începerea următoarei perioade de un an.

7. Prezentul contract este valabil pe toată durata derulării contractelor externe încheiate în timpul de valabilitate a acestui contract.

8. Clauzele contractului pot fi modificate numai pe baza acordului comun scris al părţilor.

Prezentul contract a fost încheiat în 2 (două) exemplare, fiecare fiind considerat original, câte unul pentru fiecare parte, pentru a fi semnat de reprezentanţii autorizaţi ai părţilor.

Comisionar_

Comitent_

Model de contract de consignație

de

Model de contract de consignație

CONTRACT DE CONSIGNAŢIE (MODEL 1)
Nr._din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE:

1. Societatea comercială_, cu sediul în înregistrată în Registrul

comerţului la nr. _, cont nr. , deschis la Banca _, reprezentată

prin_, în calitate de_, denumită în prezentul contract consignant.

2. Societatea comercială_, cu sediul în înregistrată în Registrul

comerţului la nr. _, cont nr. __ deschis la Banca_, reprezentată

prin_, în calitate de_, denumită în prezentul contract consignatar.

II. Obiectul contractului

Consignantul încredinţează consignatarului mărfurile prevăzute în anexa 1, spre a fi vândute la preţul prevăzut în contract, în schimbul unui comision.

III. Obligaţiile părţilor:

1. Livrarea se va efectua de consignant în cantităţile stabilite de comun acord cu consignatarul.

2. Expedierea se va face în baza avizului de expediere, a procesului-verbal de recepţie (autorecepţie) şi a certificatului de atestare a calităţii.

3. Transportul se va efectua fie cu mijloacele de transport ale consignantului, fie cu cele ale consignatarului, contravaloarea acestuia fiind suportată proporţional de ambele părţi.

4. Mărfurile rămân în proprietatea consignantului, care poate dispune de ele oricând, până la data vânzării (şi-n orice mod le poate prelua fără preaviz, chiar dacă contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată).

5. Consignatarul se obligă la toate măsurile unui bun comerciant în păstrarea, conservarea mărfurilor şi asigurării lor ASIROM, în favoarea consignantului.

Asigurarea se va face de consignatar pentru o valoare cel puţin egală cu preţul bunurilor prevăzute în contract sau în facturile din momentul expedierii.

In caz de neasigurare sau anulare a asigurării, consignatarul se consideră de drept în culpă şi va răspunde de orice lipsuri sau pagube, provocate prin caz fortuit sau de forţă majoră.

6. Consignantul va controla, verifica şi inventaria bunurile încredinţate consignatarului, oricând, fără demersuri.

7. Consignatarul este obligat a păstra mărfurile primite în ambalajele lor originale şi a conserva întocmai etichetele, mărcile şi orice alte semne exterioare aşa cum au fost aplicate de consignant.

Consignatarul poate înmagazina sau depozita mărfurile încredinţate lui numai la magazin sau în locuri special amenajate în acest sens, legal dobândite şi deţinute.

8. Consignantul răspunde faţă de terţi pentru viciile produselor, în termenul de garanţie, iar consignatarul pentru viciile aparente.

9. Cheltuielile pentru conservarea şi desfacerea mărfurilor privesc pe consignatar.

10. Preţurile mărfurilor depuse în consignaţie este cel din anexă şi poate fi modificat de consignant oricând prin dispoziţie scrisă.

11. Valoarea mărfurilor vândute va fi achitată consignantului în termen de 5 zile de la data vânzării. Decontarea se va face prin dispoziţie de plată sau CEC.

Se interzice consignantului vânzarea mărfurilor pe credit.

12. Consignatarul este obligat a contabiliza toate operaţiunile referitoare la mărfurile lăsate în consignaţie, în registre speciale.

13. Consignatarul nu poate exercita fără acordul consignantului nici un drept de retenţie: nici asupra bunurilor încredinţate lui spre vânzare, nici asupra sumelor rezultate din vânzarea lor.

14. Alte clauze stabilite de comun acord de către părţi:_.

IV. Dispoziţii finale:

15. Prezentul contract poate să fie modificat prin acordul părţilor sau prin efectul legii.

16. Raporturile dintre consignant şi consignatar sunt guvernate de regulile mandatului iar cele dintre consignatar şi beneficiar de regulile vânzării-cumpărării.

17. Prezentul contract este în vigoare până la data de_, valabilita-

tea lui prelungindu-se automat an de an (prin tacita reconducţiune) dacă nici una dintre părţi nu denunţă cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea termenului următor.

18. Prezentul contract s-a încheiat în 4 exemplare. El s-a aprobat de Consiliul de Administraţie al_, în şedinţa din data de_.
Consignatarul_
Consignantul_

CONTRACT DE CONSIGNAŢIE (MODEL 2)

Nr._din_

Între:

1. S.C. , cu sediul în jud._, înregistrată în Registrul

Comerţului la nr. _, cont nr._, descris la_, reprezentată

prin_, în calitate de , denumită în prezentul contract consignant şi

2. S.C._, cu sediul în înregistrată în registrul comerţului la nr._, cont nr._, deschis la , reprezentată

prin , în calitate de denumită în prezentul contract consignator.

I. Obiectul contractului

Vânzarea în sistem de consignaţie a bunurilor, mărfurilor, provenite din activitatea de producţie sau de la terţi, încredinţate de consignant spre vânzare consig-natorului conform avizelor întocmite la ridicarea mărfurilor.

II. PĂRŢILE

A. Consignantul:

1. încredinţează spre vânzare consignatorului, deodată sau treptat, mărfuri (provenite din activitatea sa productivă sau de la terţi) menţionate în avize de expediţie, note şi facturi.

Orice transmitere de bunuri spre vânzare către consignator va fi precedată sau însoţită de o notificare scrisă, cuprinzând condiţiile de vânzare a bunurilor (programarea decontării).

2. Păstrează toate drepturile asupra bunurilor respective şi continuă a putea dispune oricând de ele, putând relua şi ridica oricând toate sau o parte din bunurile încredinţate consignatorului fără preaviz şi fără alte despăgubiri, cheltuielile de transport fiind suportate de consignant.

3. Asigurările de orice fel contractate de consignatar cu privire la bunurile predate în consignaţie, se consideră încheiate în favoarea consignantului – Consignantul va notifica asigurătorului existenţa consignaţiei, înainte de plata despăgubirilor.

4. Consignantul are dreptul de a controla şi verifica oricând bunurile încredinţate consignatarului şi proceda la inventarierea lor.

5. Consignantul poate modifica oricând unilateral condiţiile de vânzare, acestea fiind obligatorii pentru consignatar din momentul în care îi sunt confirmate în scris.

6. In cazul vânzării pe credit a bunurilor predate în consignaţie, situaţia acceptată în mod expres în prealabil de consignant, creanţa pentru preţul datorat aparţin consignatarului. Consignantul are oricând dreptul de a interzice vânzările pe credit.

7. Consignantul fixează preţul de vânzare pentru produse, le încredinţează consignatarului. Diferenţa dintre preţurile efectiv realizate din vânzările făcute şi preţurile din facturi revine consignatarului – diferenţa cuprinzând şi cheltuielile legate de transportul şi vânzarea produselor.

8. Consignantul răspunde de calitatea produselor încredinţate spre vânzare consignatarului, de viciile aparente şi ascunse ale bunurilor, constatate conform legislaţiei în vigoare.

9. Garanţia şi service-ul cad în sarcina_.

B. Consignatarul

1. Primeşte de la consignant, spre vânzare, bunurile şi mărfurile încredinţate conform prezentului contract.

2. Are obligaţia de a lua toate măsurile unui bun comerciant pentru conservarea în bună stare a acestor bunuri.

3. Răspunde de orice lipsă, pierdere sau deteriorare provenită din culpa sa, a agenţilor sau prepuşilor săi.

4. Este obligat să păstreze bunurile, mărfurile în ambalajele lor originale, să conserve intacte etichetele, mărcile aplicate de producător.

5. Este obligat să depoziteze bunurile în spaţiile de depozitare avizate (acceptate) de consignant, a căror folosinţă are pe bază de acte scrise.

6. Este obligat a comunica în scris consignatului viciile aferente sau ascunse descoperite în bunurile încredinţate spre vânzare în cel mult 2 zile de la descoperirea lor.

7. Suportă toate cheltuielile de conservare, desfacere şi transport a bunurilor predate în consignaţie, în vederea comercializării către populaţie.

8. Consignatarul va remite consignantului la momentul primirii mărfurilor în consignaţie, o garanţie bănească reprezentând 10% din valoarea produselor depuse în consignaţie, exceptând prima livrare.

9. Nu poate vinde sau înstrăina bunurile din consignaţie decât în condiţiile prezentului contract.

10. Vinde bunurile numai cu preţurile stabilite de comun acord până la livrarea mărfii.

11. Este obligat a contabiliza toate operaţiunile referitoare la bunurile încredinţate spre comercializare.

12. Este obligat a înştiinţa pe consignant de toate mărfurile vândute de el din bunurile ce i-au fost încredinţate în consignaţie, la finele fiecărei săptămâni pentru toate operaţiunile săptămânii respective.

13. Este obligat a remite consignantului la sfârşitul fiecărei săptămâni, toate sumele de bani provenite din vânzările bunurilor din consignaţie, la valoarea menţionată în facturile consignantului, cu dispoziţie de plată transmisă prin telex .

14. Este obligat a restitui la cererea consignantului bunurile predate în consignaţie nevândute până în acel moment.

15. Consignatarul va amenaja în magazinul propriu un stand cu firma şi produsele_.

III. Termenele stabilite

1. Prezentul contract este valabil până la data de_.
2. Termenul de păstrare a bunurilor în consignaţie, spre vânzare, este de o lună, după care consignantul ori le retrage, ori le prelungeşte termenul de păstrare, cu posibilitatea reducerii preţurilor.

3. Consignantul poate dispune unilateral de ridicarea mărfurilor din consignaţie şi înaintea îndeplinirii acestui termen.

4. Consignatarul nu poate dispune unilateral încetarea obligaţiilor contractuale înainte de termen.

IV. Cazuri speciale

1. Consignatarul nu poate exercita faţă de consignant nici un drept de reten-ţie, nici asupra sumelor sau valorilor rezultate din vânzarea acestora.

2. Litigiile dintre consignant şi consignatar, precum şi cele cu terţi, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

3. Contractul se completează cu prevederile Codului civil şi comercial şi ale Legii pentru reglementarea contractului de consignaţie, precum şi cu celelalte acte normative în vigoare, incidente.

Prezentul contract a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte, azi_.

Consignant_

Consignatar_

Explicații teoretice

Contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision, prin care una din părţi, consignant, încredinţează alteia, consignatar, anumite bunuri mobile spre a fi vândute la un anumit preţ şi într-un anumit termen, plătindu-i pentru această activitate o sumă reprezentând, de regulă, o cotă parte din preţul vânzării, numită comision.

Potrivit unor reglementări legale, desfacerea bunurilor în consignaţie se efectuează, ca regulă, de către societăţile comerciale prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 autorizate a desfăşura o asemenea activitate.

Raporturile dintre consignant şi consignatar sunt guvernate de regulile privitoare la mandat, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţii legale speciale.

în baza contractului de consignaţie, consignatorul vinde bunurile primite în numele său propriu, cu obligaţia ca la termenele stabilite să remită consignantului preţul sau bunul ce nu s-a vândut.

Contractul de consignaţie este oneros, pentru că consignantul plăteşte consignatoru-lui o sumă de bani numită comision.

Model de contract de agenție comercială

de

Model de contract de agenție comercială

CONTRACT DE AGENŢIE COMERCIALĂ
Nr._din_

Între:

1. S.C._, cu sediul în_, înregistrată în registrul comerţului sub nr. , reprezentată prin , în calitate de , denumită în cele ce urmează „Principal”, şi

2. S.C._, cu sediul în_, înregistrată în registrul comerţului sub nr._, reprezentată prin , în calitate de , denumită în cele ce urmează „Agent”, unde:

Principalul este o societate comercială care desfăşoară afaceri şi şi-a stabilit o bună reputaţie în domeniul_, dorind să-şi extindă afacerile în Terito-

riu, iar Agentul doreşte să sprijine pe Principal în vederea promovării produselor Principalului în Teritoriu; au fost convenite cele ce urmează:

I. Obiectul contractului

Prezentul contract are drept obiect_(se trec următoarele variante de activităţi de agenţie comercială, alternativ sau cumulativ:

1. încheierea de contracte de vânzare-cumpărare privind Produsele Principalului cu persoane fizice sau juridice care îşi desfăşoară activitatea în teritoriul determinat;

2. negocierea de contracte prevăzute la pct. 1 privind produsele înscrise în Anexa nr. 1 a prezentului contract, denumite în continuare Produse. Anexa poate fi modificată periodic (fie prin acordul ambelor părţi, fie unilateral de către Principal dar numai după consultarea prealabilă a Agentului) în scopul adaptării ei la cerinţele pieţei).

II. Teritoriu

Prezentul contract va fi executat în cadrul Teritoriului delimitat de_(se trec limitele geografice ale Teritoriului).

Agentul este obligat să nu negocieze şi/sau să încheie contracte legate de obiectul contractului care în mod evident vor fi executate în afara Teritoriului sau îşi vor produce efectele în afara Teritoriului (ex., produsul este livrat prin intermediul Agentului unui cumpărător despre care ştie că îşi desfăşoară afacerile în afara Teritoriului ).

III. Obligaţii ale agentului

Agentul este obligat să acţioneze în îndeplinirea îndatoririlor sale, impuse de contract şi de lege, cu bună credinţă şi cu grijă manifestată în general în contractele de acest tip.

Agentul nu garantează principalului că terţa persoană contractată este solvabilă. Dar dacă agentul ştia, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, că acea persoană este insolvabilă, el va fi ţinut răspunzător faţă de principal. Agentul, fără acordul său expres exprimat în scris, nu poate fi obligat să participe la executarea contractului încheiat prin intermediul său (de exemplu să depoziteze Produsele Principalului, să primească plăţi în numele acestuia ).

Agentul va informa terţele persoane cu care negociază/încheie contracte asupra calităţii sale de agent (formulare care nu se foloseşte în cazul agentului comercial ).

IV. Instrucţiuni adresate agentului :

Agentul trebuie să respecte instrucţiunile Principalului, în special cele privind strategia de marketing, dacă aceste instrucţiuni sunt rezonabile, adică nu cauzează un prejudiciu Agentului şi/sau Principalului şi pot fi executate fără eforturi deosebite de către Agent.

în cazurile în care o decizie trebuie luată fără întârziere de către Agent şi nu este posibilă consultarea în timp util a Principalului, contractele încheiate de Agent cu terţe persoane pot include condiţii suplimentare sau deosebite faţă de cele cuvenite iniţial între Agent şi Principal, dacă aceste noi condiţii sunt în acord cu interesele Principalului, aşa cum rezultă ele din contract şi din instrucţiunile anterioare ale Principalului.

V. Comenzi şi cereri de ofertă

Agentul va informa pe Principal despre conţinutul comenzilor şi/sau cererilor de ofertă primite de Agent şi adresate Principalului sau Agentului în această calitate. Informarea va fi însoţită de copii după comenzile/cererile de ofertă şi, la cererea Principalului, de acte şi informaţii care să ateste bonitatea terţei persoane, poziţia sa pe piaţă, etc.

Dacă o comandă/cerere de ofertă ajunge direct la Principal iar acesta negociază şi încheie contractul direct cu terţa persoană, Agentul este îndreptăţit la comisionul pe care l-ar fi primit în baza art. 10, dacă cererea/comanda de ofertă este rezultatul eforturilor depuse de el anterior. în orice caz, Agentul este îndreptăţit la un comision de % din valoarea contractului astfel încheiat.

VI. Informarea principalului

Agentul va informa pe principal cât mai curând posibil cu privire la orice fapte care ajung la cunoştinţa Agentului în derularea activităţii sale şi care pot prezenta relevanţă pentru Principal în executarea obligaţiilor deja contractate, în încheierea de noi contracte sau în stabilirea strategiei de producţie şi/sau marketing (se recomandă includerea într-o anexă la contract a unui formular de raport adresat de Agent Principalului)

VIL Secretele comerciale şi know-how

Agentul este obligat să protejeze toate secretele de comerţ şi know-how-ul referitoare la Produsele Principalului (inclusiv cele legate de marketing-ul acestora) şi de care are cunoştinţă în timpul derulării prezentului contract, mai puţin cele care

au intrat în domeniul public. Această obligaţie va înceta după expirarea a_ ani de la data încetării prezentului contract.

VIII. Contabilitate

Agentul este obligat să aibă o evidenţă separată privind actele şi faptele sale în derularea prezentului contract. De asemenea, fondurile primite de la Principal în vederea sprijinirii activităţii Agentului trebuie înregistrate într-un cont bancar special.

IX. Obligaţiile principalului

A. Principalul trebuie să pună la dispoziţia Agentului toate datele tehnice şi comerciale necesare acestuia din urmă pentru a-şi îndeplini obligaţiile. In particular, Principalul trebuie să notifice Agentului orice scădere semnificativă, iniţiată de

Principal, a volumului desfacerii de Produse, cu minimum zile înainte de data

la care scăderea va avea loc.

B. Principalul este obligat să pregătească un număr de angajaţi ai Agentului în desfacerea Produsului. Pregătirea va avea loc la sediul Agentului, pe cheltuiala acestuia, exceptând costurile privind transportul, cazarea şi salarizarea instructorilor Principalului.

C. Principalul va pune la dispoziţia Agentului un număr de copii ale

manualului de utilizare, manualul de service (se’pot trece şi alte documente care cuprind informaţii privind buna folosire şi întreţinere a produsului).

D. Principalul este obligat să îndeplinească întocmai obligaţiile contractate în contul şi/sau în numele său de Agent dacă:

– au fost aprobate de către Principal înainte sau după momentul semnării documentului în care sunt inserate, sau

– sunt în acord cu instrucţiunile Principalului, sau

– asigură un profit rezonabil Principalului (termenul „rezonabil” deşi larg utilizat în contractele de acest tip, nu este recomandabil în condiţiile actuale ale pieţei româneşti. Drept urmare, părţile pot prevedea marja minimă de profit acceptabilă pentru Principal) ţinând cont de condiţiile în care contractul care le include a fost încheiat, sau

– evită sau minimalizează o pierdere care a avut loc dacă respectivul contract nu ar fi fost încheiat.

X. Comisionul

Principalul este obligat să plătească Agentului un comision care reprezintă % din valoarea fiecărui contract încheiat în contul şi/sau în numele Principalului.

In cazul în care contractul prevăzut la punctul anterior a fost încheiat dar nu s-a trecut la executarea lui din cauze care nu sunt imputabile Principalului, Agentul este îndreptăţit la un comision de_% din valoarea contractului respectiv.

Dacă Agentul numai pune în contact pe principal cu terţa persoană, el este îndreptăţit la un comision de_% din valoarea contractului ulterior încheiat.

XI. Plata comisionului

Plata comisionului devine exigibilă de îndată ce una din următoarele împrejurări a avut loc:

– Principalul a executat contractul încheiat prin intermediul Agentului, sau

– Principalul trebuia, în baza contractului încheiat cu terţa persoană, să-şi fi executat obligaţiile contractuale, sau

– Terţa persoană a executat contractul încheiat prin intermediul Agentului.

Plata comisionului va fi făcută nu mai târziu de_zile de la data la care obligaţia de plată a devenit exigibilă.

Dacă, în cazul art. 10 alin. 2, plata comisionului a fost deja făcută, Agentul este obligat să restituie Principalului comisionul primit nu mai târziu de_zile de la data la care i-a fost notificată neexecutarea. înţelesul acestui articol, plata va fi făcută (se trece modalitatea şi locul plăţii).

XII. Informarea agentului privind comisionul datorat

Principalul va furniza Agentului o declaraţie privind comisionul datorat, nu mai târziu de data la care comisionul este efectiv plătit agentului. Această declaraţie va cuprinde elementele avute în vedere la calcularea comisionului.

Principalul va fi obligat să pună la dispoziţia Agentului, la cererea acestuia, extrase din registrele comerciale ale Principalului în scopul verificării corectitudinii calculării comisionului (de la caz .la caz, se poate prevedea pentru Agent dreptul de inspecţie a registrelor Principalului).

XIII. Durata contractului

Prezentul contract va fi încheiat pe o durată de_(nu se recomandă în-

cheierea contractului pe o durată nedeterminată, datorită complicaţiilor care apar

în momentul încetării efectelor sale, prin voinţa uneia din părţi). Cu minimum_

luni înainte de expirarea acestei date, părţile pot negocia prelungirea prezentului contract. Dacă la expirarea acestei date, ambele părţi nu au căzut în mod expres de acord cu privire la prorogarea contractului, acesta încetează de plin drept.

(VARIANTA: Dacă după expirarea perioadei prevăzută la punctul anterior, ambele părţi continuă să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin prezentul contract, acesta se consideră prorogat în mod tacit pe o perioadă nedeterminată.

In cazul prorogării tacite pe o perioadă nedeterminată, fiecare din părţi va avea dreptul să înceteze executarea obligaţiilor contractuale notificând în acest sens celeilalte părţi. Această notificare va fi făcută cu minimum 1 lună înainte de data încetării efective, în primul an al acestui contract, cu minimum 2 luni în al doilea an şi cu minimum 3 luni în al treilea an şi anii subsecvenţi.

Prevederile de la ipoteza notificării încetării în cazul prorogării tacite se aplică şi în cazurile de încetare a contractului încheiat pe o durată nedeterminată >).

XIV. Restricţii de concurenţă

Agentul se obligă să nu încheie contracte de agenţie comercială cu alţi principali care îşi desfăşoară activitatea în Teritoriu, prin care să-şi asume obligaţii de natura celor de la art. 1 şi purtând asupra unor produse identice sau similare Produsului (se impune redactarea unei anexe cuprinzând produsele similare ). Această

restricţie se aplică atât pe durata prezentului contract, cât şi timp de_ani de

la data încetării lui (se impune prelungirea restricţiei după încetarea contractului deoarece Agentul a luat cunoştinţă de anumite secrete comerciale ale Principalului pe durata executării Contractului).

Principalul se obligă să nu vândă, direct sau prin intermediul altor agenţi (dar dacă asemenea acte de vânzare/intermediere au loc fără încuviinţarea Principalului, acesta din urmă nu va fi răspunzător ), Produsul în Teritoriu, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 5.

XV. Forţa majoră

Nici una dintre părţile contractante nu răspunde pentru neexecutarea la termen şi/sau în mod corespunzător, total sau parţial, dacă neexecutarea a fost cauzată de un eveniment imprevizibil la data încheierii contractului, cum ar fi: războiul, calamităţi naturale, grevele, restricţii legale şi orice alt eveniment care este în afara controlului părţii care îl invocă.

XVI. Încetarea contractului

Prezentul contract încetează de plin drept, fără a fi necesară intervenţia unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care oricare dintre părţi:

– nu îşi execută obligaţia considerată esenţială pentru acest contract;

– este declarată în stare de incapacitate de plată;

– a decedat;

– a fost pusă sub interdicţie;

– cesionează drepturile şi obligaţiile sale fără acordul celeilalte părţi;

– îşi încalcă din nou obligaţiile sale după ce a fost avertizată de cealaltă parte că o nouă încălcare a obligaţiilor sale duce la rezoluţiunea/rezilierea contractului;

– în maxim_zile de la dat când a fost notificată că şi-a încălcat obligaţiile asumate, nu execută sau execută necorespunzător respectiva obligaţie;

Partea care invocă încetarea contractului va notifica celeilalte părţi cauza de încetare în minimum_zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi pro-

ducă efectele.

Rezilierea nu va avea efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi.

Prevederile acestui articol nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului.

XVII. Compensarea agentului

In cazul în care prezentul contract încetează din vina Agentului, acesta este îndreptăţit la o compensaţie din partea Principalului pentru pagubele suferite ca urmare a încetării contractului, dacă prin asemenea încetare:

– Agentul a fost lipsit de comisionul pe care l-ar fi obţinut în condiţiile continuării prezentului contract, ţinând cont de beneficiile pe care Principalul le are şi după terminarea contractului datorită creşterii volumului de afaceri şi/sau clientelei aduse de agent, şi/sau

– Agentul nu a avut posibilitatea să-şi amortizeze cheltuielile create prin executarea prezentului contract.

Agentul nu este îndreptăţit la compensaţia prevăzută la punctul anterior dacă înainte de încetare a cesionat contractul unei terţe persoane.

XVIII. Divizarea contractului

în cazul în care o clauză sau o parte din prezentul contract va fi declarată nulă, clauzele rămase valabile vor continua să-şi producă efectele, cu excepţia cazurilor în care clauza/partea anulată va conţine o obligaţie esenţială.

Sunt considerate esenţiale următoarele obligaţii_(se indică obligaţiile

respective).

XIX. Cesiunea contractului

Părţile contractante nu vor cesiona drepturile şi obligaţiile ce le revin în baza acestui contract unei terţe persoane, fără acordul scris al celeilalte părţi.

Acordul va fi comunicat cedentului în termen de maximum_zile de la

data când i s-a cerut consimţământul.

In cazul că cedentul nu răspunde în termenul stabilit, se consideră că cedatul nu consimte la cedarea contractului.

XX. Returnarea materialelor

(a se vedea art. 21 de la contractul de distribuţie exclusivă)

XXI. NOTIFICĂRI (se foloseşte clauza tip)

XXII. Prevederi finale (se foloseşte clauza tip)

Semnăturile_

Explicații teoretice

Acest contract nu-1 găsim reglementat în legislaţia noastră, dar se practică, fiind adaptabil la cerinţele vieţii comerciale actuale din ţara noastră.

Contractul de agenţie comercială prezintă multe similitudini cu contractul de comision.

În cadrul contractului de agenţie comercială, una dintre părţi – agentul – se obligă să negocieze sau să încheie contracte de vânzare-cumpărare în contul şi/sau în numele principalului, în schimbul plăţii de către principal a unei sume de bani numită tot comision.

Contractele de vânzare-cumpărare încheiate de agent se încheie în contul principalului, care suportă toate riscurile ce decurg din respectivele contracte.
Dacă agentul încheie contractul în numele său, nu al principalului, răspunde personal de toate consecinţele.

Agentul comercial nu este salariatul principalului. El este un comerciant independent juridic faţă de principal.

Agentul poate intermedia vânzarea unor produse de alt tip decât cele prevăzute în contract, aparţinând unui alt principal.

Sediul materiei îl găsim în dispoziţiile art. 1532-1559 C. civ. şi art. 374-391 şi 405-412 C. com., cât şi în Directiva nr. 86/1953 emisă de Consiliul C.E.E., prin care au fost uniformizate procedurile din legislaţiile ţărilor comunitare privind contractul de agenţie comercială.

Model de contract de amanet

de

Model de contract de amanet

Contract de amanet
Nr._din_

între:

1. Societatea_, cu sediul în_, reprezentată prin_, în calitate de_, denumită în continuare creditor şi

2. _, domiciliat(ă) în_, legitimat(ă) cu C.I. (paşaport) seria_ , nr._ , eliberat de_ , la data de_ , numit(ă) în continuare debitor

a intervenit prezentul contract, în temeiul prevederilor Codului civil (art. 1685-1696), Codului de procedură civilă (art. 596, 710, 719) şi Statutului Societăţii Comerciale_, în următoarele condiţii:

I. Obiectul contractului

Debitorul predă bunurile menţionate şi descrie în anexa ce face parte integrantă din prezentul contract creditorului, spre garanţie a restituirii sumei de_

lei, adică (în litere)_, primită de acesta de la creditor.

II. Evaluarea bunului

Părţile prezentului contract convin ca evaluarea bunurilor prevăzute la art. 1 să se facă prin acordul lor, valoarea stabilită în acest fel fiind considerată valoare de înlocuire a bunurilor.
Dacă evaluarea presupune operaţiuni specifice asigurate de creditor, suporta- I rea cheltuielilor aferente este în sarcina debitorului.

III. Drepturile şi obligaţiile creditorului

1. Creditorul se obligă să restituie debitorului bunurile primite cu titlu de amanet la data când debitorul îşi îndeplineşte obligaţia de plată a datoriei.

2. Creditorul asigură depozitarea, conservarea, manipularea şi paza bunurilor primite de la debitor şi răspunde pentru degradarea, distrugerea ori dispariţia din culpa sa a acestora, până la concurenţa sumei prevăzute la pct. I, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi caz fortuit, intervenite înainte ca obligaţia sa, să devină exigibilă.

3. Creditorul are obligaţia să nu se folosească în nici un fel de bunurile primite de la debitor cu titlu de amanet.

4. Creditorul este îndreptăţit a ji plătit cu preferinţă din bunurile amanetate, înaintea altor creditori ai debitorului din prezentul contract, cu îndeplinirea formalităţilor legale în materie, valoarea de referinţă fiind cea stabilită de părţi.

IV. Drepturile şi obligaţiile debitorului

1. Debitorul se obligă ca în termen de zile calendaristice de la încheierea prezentului contract să restituie creditorului suma prevăzută la pct I, împreună cu % din

acesta, reprezentând cheltuieli de depozitare, manipulare, conservare, pază, transport, regie, alte cheltuieli şi comisionul operaţiunii, adică în total suma de lei.

2. Debitorul garantează că bunurile prevăzute în anexa la prezentul contract sunt proprietatea sa sau că are asupra acestora un drept de creanţă răspunzând personal creditorului, fiindu-i prezumată buna credinţă la încheierea prezentului contract.

3. Debitorul poate să restituie sumele datorate creditorului şi înainte de împlinirea termenului convenit.

4. Debitorul răspunde pentru viciile ascunse ale bunurilor predate creditorului.

5. In caz de neîndeplinire la termen a obligaţiilor asumate la art. 7., debitorul consimte ca, după îndeplinirea formalităţilor legale, bunurile specificate în anexa la prezentul contract să devină proprietatea creditorului.

V. Dispoziţii finale

Orice modificare a prezentului contract se face prin act adiţional însuşit şi semnat de ambele părţi.

Creditor_

Debitor_
ANEXA la contractul de amanet nr. , din_, încheiat între

Societatea Comercială_şi_.

Descrierea obiectelor amanetate:

Denumirea UM Cantitatea Valoarea convenită de părţi

Creditor_
Debitor_

Explicații teoretice

Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului său un lucru mobil spre siguranţa datoriei (art. 1685 C. civ.).

Amanetul dă creditorului dreptul de a plăti din lucrul amanetului, cu preferinţă înaintea altor creditori.

Ca să rezulte preferinţă se cere încheierea unui înscris, din care să rezulte suma datorată, specia şi natura bunurilor amanetate sau o descriere a calităţii şi greutăţii lor.

Obligativitatea unui act scris se impune când datoria este mai mare de 250 lei (art. 1686 C. civ.).

Contractul de amanet trebuie depus la judecătorie spre păstrare, potrivit art. 710 şi 719 C. proc. civ.

Până la executarea silită a debitorului, potrivit art. 1824 – 1836 C. civ., acesta rămâne proprietarul bunului (art. 1690 C. civ.).

Dacă creditorul abuză de amanet, debitorul poate să ceară ca acel amanet să se pună sub sechestru (art. 1693 C. civ. şi art 196 C. proc. civ.).

Amanetul este nedivizibil, deşi datoria este divizibilă, între erezii debitorului, ori între aceia ai creditorului (art. 1695 C. civ.).

Eredele debitorului ce şi-a plătit partea sa de datorie, nu poate cere restituirea părţii sale de amanet atâta timp cât datoria nu este plătită în întregul ei.

De asemenea, eredele creditorului care şi-a primit partea sa de datorie, nu poate să restituie amanetul cu dăunarea coerezilor săi încă neplătiţi (art. 1695 C. civ.).

Conform art. 1689 C. civ., creditorul, în caz de neplată, nu poate dispune de amanet, dar are dreptul de a-l reţine pentru el, drept plată până la suma datorată cu dobânzi, după o estimaţie făcută de părţi sau de experţi, sau să se vândă la licitaţie.

Este nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza să-şi aproprie amanetul sau să dispună de el fără formalităţile prevăzute de lege.

Amanetul este reglementat de Codul civil (art. 1685 – 1696), de codul de procedură civilă (art. 596, 710, 719).

Model de contract de împrumut garantat cu amanet

de

Model de contract de împrumut garantat cu amanet

Contract de împrumut garantat cu amanet
Nr. din_

Subsemnaţii:

1 ._, domiciliat în_, în calitate de împrumutător-creditor, şi

2 ._, domiciliat în_, în calitate de împrumutat-debitor, a întocmit următorul contract de împrumut garantat cu amanet, având următorul conţinut:

I. Eu, împrumutatul, _, declar că am luat cu împrumut de la domnul_, suma de_lei, pe care am primit-o la semnarea acestui contract care are şi caracterul unei chitanţe autentice de primire a sumei.

– Termenul împrumutului este de_, socotit de la data autentificării acestui contract.

– Dobânda cuvenită este de_% pe an, plătibilă trimestrial şi anticipat şi anume la data de_ale fiecărei luni (sau an).

– Voi plăti capitalul şi dobânzile la domiciliul creditorului_.

– Pentru garantarea împrumutului şi a dobânzilor, am dat amanet domnului creditor următoarele bunuri, evaluate de noi (sau de expertul ):

Bunul Valoare lei

– în caz de neplată la termenele stabilite, capitalul împrumutat devine exigibil. In asemenea caz sau când nu voi plăti capitalul împrumutat la expirarea termenului creditorul va putea să ceară „fără somaţie, punerea în întârziere sau judecata”, fie scoaterea la vânzare a amanetului, fie să rămână bunul amanetat asupra sa, până la concurenţa

sumei datorate, cu dobânzile respective dacă se cuvin, a cheltuielilor de executare şi deo-

sebit, eu, debitorul, voi plăti creditorului şi onorariul de avocat în sumă de _lei.

– Pentru orice comunicări judiciare sau extrajudiciare, declar că îmi aleg domiciliul în_.

II. Eu, creditorul , declar că am dat cu împrumut domnului , suma

de lei, cu garanţia amanetului asupra obiectelor specificate mai sus, pe care le-am primit de la debitor şi sunt de acord cu dobânda şi cu toate celelalte clauze enunţate mai sus.

Prezentul contract s-a încheiat astăzi_, în 3 exemplare, luând fiecare câte un exemplar şi un exemplar se va depune la Judecătoria_, pentru înregistrare şi depunere în mapa de amanete.

Autentificarea acestui contract se va face la Notarul public_, până la data de şi cheltuielile de autentificare cad în sarcina debitorului.

în cazul în care una dintre părţi va refuza să se prezinte la notarul public pentru autentificare, prezentul contract îşi va produce efectele ca un contract autentic.

Creditor_
Debitor_

Explicații teoretice

Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului său un lucru mobil spre siguranţa datoriei (art. 1685 C. civ.).

Amanetul dă creditorului dreptul de a plăti din lucrul amanetului, cu preferinţă înaintea altor creditori.

Ca să rezulte preferinţă se cere încheierea unui înscris, din care să rezulte suma datorată, specia şi natura bunurilor amanetate sau o descriere a calităţii şi greutăţii lor.

Obligativitatea unui act scris se impune când datoria este mai mare de 250 lei (art. 1686 C. civ.).

Contractul de amanet trebuie depus la judecătorie spre păstrare, potrivit art. 710 şi 719 C. proc. civ.

Până la executarea silită a debitorului, potrivit art. 1824 – 1836 C. civ., acesta rămâne proprietarul bunului (art. 1690 C. civ.).

Dacă creditorul abuză de amanet, debitorul poate să ceară ca acel amanet să se pună sub sechestru (art. 1693 C. civ. şi art 196 C. proc. civ.).

Amanetul este nedivizibil, deşi datoria este divizibilă, între erezii debitorului, ori între aceia ai creditorului (art. 1695 C. civ.).

Eredele debitorului ce şi-a plătit partea sa de datorie, nu poate cere restituirea părţii sale de amanet atâta timp cât datoria nu este plătită în întregul ei.

De asemenea, eredele creditorului care şi-a primit partea sa de datorie, nu poate să restituie amanetul cu dăunarea coerezilor săi încă neplătiţi (art. 1695 C. civ.).

Conform art. 1689 C. civ., creditorul, în caz de neplată, nu poate dispune de amanet, dar are dreptul de a-l reţine pentru el, drept plată până la suma datorată cu dobânzi, după o estimaţie făcută de părţi sau de experţi, sau să se vândă la licitaţie.

Este nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza să-şi aproprie amanetul sau să dispună de el fără formalităţile prevăzute de lege.

Amanetul este reglementat de Codul civil (art. 1685 – 1696), de codul de procedură civilă (art. 596, 710, 719).

Model de cerere de reţinere a amanetului de către creditor SAU pentru scoaterea sa la vânzare

de

Model de cerere de reţinere a amanetului de către creditor SAU pentru scoaterea sa la vânzare

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în , cu citarea intimatului(ei) ,

domiciliat(ă) în_, vă rog să dispuneţi executarea silită a contractului de împrumut, pe care îl anexez, intimat(ă) fiind_, pentru a dispune ca:

– amanetul stabilit de noi prin contractul enunţat să-mi rămână mie, drept plată, până la cuantumul sumei pe care mi-o datorează, sau

– amanetul să fie vândut la licitaţie, prin executorul judecătoresc.

Motivele acţiunii:

în fapt, la data de am împrumutat pe intimat(ă) cu suma de_

lei, pe termen de_, cu dobândă de_%, dăndu-mi ca amanet pentru

asigurarea datoriei bunurile enunţate.

Pentru că intimatul(a) nu mi-a plătit capitalul împrumutat, devenit exigibil la data de_şi nici dobânda exigibilă la data de_, vă rog să dispu-

neţi executarea silită a contractului de împrumut cu amanet, urmând ca:

– amanetul să rămână asupra mea, până la concurenţa sumei datorate, de_lei, cu dobânzi în sumă de_, sau

– scoaterea la vânzare a amanetului pentru ca să pot să-mi recuperez suma ce mi se datorează.

Potrivit contractului, executarea urmează să se facă fără somaţie.

în drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 1685 C. civ.

Dovada o fac cu contractul pe care îl anexez.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicații teoretice

Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului său un lucru mobil spre siguranţa datoriei (art. 1685 C. civ.).

Amanetul dă creditorului dreptul de a plăti din lucrul amanetului, cu preferinţă înaintea altor creditori.

Ca să rezulte preferinţă se cere încheierea unui înscris, din care să rezulte suma datorată, specia şi natura bunurilor amanetate sau o descriere a calităţii şi greutăţii lor.

Obligativitatea unui act scris se impune când datoria este mai mare de 250 lei (art. 1686 C. civ.).

Contractul de amanet trebuie depus la judecătorie spre păstrare, potrivit art. 710 şi 719 C. proc. civ.

Până la executarea silită a debitorului, potrivit art. 1824 – 1836 C. civ., acesta rămâne proprietarul bunului (art. 1690 C. civ.).

Dacă creditorul abuză de amanet, debitorul poate să ceară ca acel amanet să se pună sub sechestru (art. 1693 C. civ. şi art 196 C. proc. civ.).

Amanetul este nedivizibil, deşi datoria este divizibilă, între erezii debitorului, ori între aceia ai creditorului (art. 1695 C. civ.).

Eredele debitorului ce şi-a plătit partea sa de datorie, nu poate cere restituirea părţii sale de amanet atâta timp cât datoria nu este plătită în întregul ei.

De asemenea, eredele creditorului care şi-a primit partea sa de datorie, nu poate să restituie amanetul cu dăunarea coerezilor săi încă neplătiţi (art. 1695 C. civ.).

Conform art. 1689 C. civ., creditorul, în caz de neplată, nu poate dispune de amanet, dar are dreptul de a-l reţine pentru el, drept plată până la suma datorată cu dobânzi, după o estimaţie făcută de părţi sau de experţi, sau să se vândă la licitaţie.

Este nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza să-şi aproprie amanetul sau să dispună de el fără formalităţile prevăzute de lege.

Amanetul este reglementat de Codul civil (art. 1685 – 1696), de codul de procedură civilă (art. 596, 710, 719).

Model de cerere de împrumut garantat cu o creanţă în amanet

de

Model de cerere de împrumut garantat cu o creanţă în amanet

Cerere de împrumut garantat cu o creanţă în amanet

Nr._din_

Subsemnaţii:

1 ._, creditor, domiciliat în_, şi

2 ._, debitor, domiciliat în_

înţelegem să încheiem acest act de împrumut garantat cu o creanţă de amanet, în următoarele condiţii:

I. Eu, debitor,_, care datorez creditorului suma de_lei, pe care m-am obligat s-o achit până la data de_, pentru garantarea plăţii acestei sume

remit domnului creditor , ca amanet, conform art. 1692 C. civ., creanţa în valoare de lei, cu dobândă de %, pe care o am de la domnul , domiciliat în , şi anume un act sub semnătură privată semnat de respectivul, cu termen de

plată la data de_.

Creditorul se substituie în toate drepturile mele, ce decurg din această creanţă amanetată şi este în drept, ca până la termenul fixat pentru plata acestei creanţe, să facă toate demersurile necesare, pe căile legale, pe care eram în drept şi eu să le fac, pentru a putea încasa de la debitorul meu suma datorată, dobânzile şi cheltuielile care eventual se vor face.

Creditorul îşi va reţine capitalul împrumutat plus dobânzile şi cheltuielile efectuate din suma încasată, iar restul mi-l va înapoia întrucât îmi aparţine.

Dacă creditorul va reuşi ca până la data de_, să încaseze de la debitorul meu creanţa amanetată, mă oblig să-i restitui suma împrumutată plus dobânzile.

In caz de neachitare din partea mea, creditorul este în drept să investească acest act cu formulă executorie şi să scoată la vânzare creanţa amanetată, pentru ca din preţul rezultat să se îndestuleze, înaintea tuturor celorlalţi creditori ai mei, de capital, dobânzi şi cheltuieli executare, cuvenite conform art. 1686 C. civ.

In caz de neîndestulare, creditorul va fi în drept să mă urmărească în orice altă avere a mea.

Prezentul act se va notifica debitorului meu_, conform art. 1678 C. civ.

şi se va depune la Judecătoria_, spre a fi înscris şi păstrat potrivit art. 1710 şi 1719 C. proc. civ.

Pentru executarea acestui contract, noi, părţile, înţelegem să ne alegem domiciliul în_.

II. Eu, creditor,_, declar că sunt de acord cu toate clauzele acestui act şi îl accept în întregime.

încheiat astăzi_, în patru exemplare din care două pentru noi, unul se va trimite debitorului_, şi unul se va depune la Judecătoria_,

pentru a fi înscris şi depus în mapa de amanete.

Creditor_

Debitor_

Explicații teoretice

Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului său un lucru mobil spre siguranţa datoriei (art. 1685 C. civ.).

Amanetul dă creditorului dreptul de a plăti din lucrul amanetului, cu preferinţă înaintea altor creditori.

Ca să rezulte preferinţă se cere încheierea unui înscris, din care să rezulte suma datorată, specia şi natura bunurilor amanetate sau o descriere a calităţii şi greutăţii lor.

Obligativitatea unui act scris se impune când datoria este mai mare de 250 lei (art. 1686 C. civ.).

Contractul de amanet trebuie depus la judecătorie spre păstrare, potrivit art. 710 şi 719 C. proc. civ.

Până la executarea silită a debitorului, potrivit art. 1824 – 1836 C. civ., acesta rămâne proprietarul bunului (art. 1690 C. civ.).

Dacă creditorul abuză de amanet, debitorul poate să ceară ca acel amanet să se pună sub sechestru (art. 1693 C. civ. şi art 196 C. proc. civ.).

Amanetul este nedivizibil, deşi datoria este divizibilă, între erezii debitorului, ori între aceia ai creditorului (art. 1695 C. civ.).

Eredele debitorului ce şi-a plătit partea sa de datorie, nu poate cere restituirea părţii sale de amanet atâta timp cât datoria nu este plătită în întregul ei.

De asemenea, eredele creditorului care şi-a primit partea sa de datorie, nu poate să restituie amanetul cu dăunarea coerezilor săi încă neplătiţi (art. 1695 C. civ.).

Conform art. 1689 C. civ., creditorul, în caz de neplată, nu poate dispune de amanet, dar are dreptul de a-l reţine pentru el, drept plată până la suma datorată cu dobânzi, după o estimaţie făcută de părţi sau de experţi, sau să se vândă la licitaţie.

Este nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza să-şi aproprie amanetul sau să dispună de el fără formalităţile prevăzute de lege.

Amanetul este reglementat de Codul civil (art. 1685 – 1696), de codul de procedură civilă (art. 596, 710, 719).

Model de cerere de scoatere la vânzare a amanetului

de

Model de cerere de scoatere la vânzare a amanetului

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în , depun copie certificată şi învestită cu formulă executorie de pe contractul de amanet, vizată de Judecătoria_, unde amanetul a fost înscris sub nr. , din data de din care reiese că debitorul ,

domiciliat în_, datorează debitorului meu_, suma de_lei şi dobânzi în valoare de_lei, pe care trebuia să le achite până la data de_.

Debitorului meu, în baza Contractului încheiat între noi, i-am împrumutat suma de_lei, cu scadenţă la data de_, şi pentru garantarea plăţii mi-a remis, ca amanet, conform art. 1692 C. civ., creanţa în valoare de_lei pe care o are

de încasat de la debitorul său, respectiv de la dl._.

Pentru că debitorul debitorului meu, a cărei creanţă mi-a fost amanetată, refuză să-mi achite datoria, cu toate că i-am notificat această obligaţie, mă văd nevoit să cer executarea silită a sa.

Data depunerii_

Creditor_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicații teoretice

Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului său un lucru mobil spre siguranţa datoriei (art. 1685 C. civ.).

Amanetul dă creditorului dreptul de a plăti din lucrul amanetului, cu preferinţă înaintea altor creditori.

Ca să rezulte preferinţă se cere încheierea unui înscris, din care să rezulte suma datorată, specia şi natura bunurilor amanetate sau o descriere a calităţii şi greutăţii lor.

Obligativitatea unui act scris se impune când datoria este mai mare de 250 lei (art. 1686 C. civ.).

Contractul de amanet trebuie depus la judecătorie spre păstrare, potrivit art. 710 şi 719 C. proc. civ.

Până la executarea silită a debitorului, potrivit art. 1824 – 1836 C. civ., acesta rămâne proprietarul bunului (art. 1690 C. civ.).

Dacă creditorul abuză de amanet, debitorul poate să ceară ca acel amanet să se pună sub sechestru (art. 1693 C. civ. şi art 196 C. proc. civ.).

Amanetul este nedivizibil, deşi datoria este divizibilă, între erezii debitorului, ori între aceia ai creditorului (art. 1695 C. civ.).

Eredele debitorului ce şi-a plătit partea sa de datorie, nu poate cere restituirea părţii sale de amanet atâta timp cât datoria nu este plătită în întregul ei.

De asemenea, eredele creditorului care şi-a primit partea sa de datorie, nu poate să restituie amanetul cu dăunarea coerezilor săi încă neplătiţi (art. 1695 C. civ.).

Conform art. 1689 C. civ., creditorul, în caz de neplată, nu poate dispune de amanet, dar are dreptul de a-l reţine pentru el, drept plată până la suma datorată cu dobânzi, după o estimaţie făcută de părţi sau de experţi, sau să se vândă la licitaţie.

Este nulă orice stipulaţie prin care creditorul s-ar autoriza să-şi aproprie amanetul sau să dispună de el fără formalităţile prevăzute de lege.

Amanetul este reglementat de Codul civil (art. 1685 – 1696), de codul de procedură civilă (art. 596, 710, 719).

Contract de împrumut cu gaj de mărfuri

de

Contract de împrumut cu gaj de mărfuri

Contract de împrumut cu gaj de mărfuri

Nr._din_

Intre subsemnaţii:

1 ._, domiciliat în_, ca debitor şi

2 ._, Banca_, cu sediul în_, s-a încheiat

prezentul gaj în următoarele condiţii:

I. Eu,_declar că am luat cu împrumut de la Banca_, suma

de_lei, declaraţie care valorează chitanţa autentică de primire a sumei.

– Termenul împrumutului este de un an de la data prezentului contract.

– Dobânda cuvenită pe an este de %, plătibilă trimestrial şi anticipat.

– Pentru garantarea plăţii capitalului împrumutat, a dobânzilor şi a cheltuielilor de executare, am depus gaj comercial în favoarea băncii, următoarele bunuri:_, a căror valoare este de_lei.

– Banca a fost pusă în posesia bunurilor prin remiterea cheilor şi a contractului de închiriere asupra spaţiului în care sunt depozitate, şi bunurile date în gaj au fost asigurate de bancă prin poliţa de asigurare nr._din_.

– La orice plată parţială care va fi efectuată, eu, debitorul, sunt în drept să-mi retrag din gajul constituit o parte din bunuri echivalentă cu valoarea capitalului depus.

– In caz de exigibilitate, banca mă va putea urmări prin vânzarea gajului, cât şi prin urmărirea asupra oricărei alte averi mobile sau imobile a mea.

– Toate cheltuielile efectuate cu asigurarea mărfurilor gajate, chiria depozitului, salariul custodelui, etc., sunt în sarcina mea, debitorul.

II. Banca_, reprezentată de_, declară că acceptă condiţiile de mai sus şi că a plătit debitorului suma de_lei.

Pentru orice comunicări judiciare sau extrajudiciare, ne alegem domiciliul, eu debitorul în_, iar Banca la sediul ei din_.

încheiat astăzi_în două exemplare.

Banca_

Debitor_

Explicații teoretice

Sediul materiei îl constituie art. 1718 C. civ. raportat la art. 1685 – 1696 C. civ.

Contractul de gaj este un contract accesoriu, unilateral, real şi constituitiv de drepturi reale, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil, corporal sau incorporai, în vederea garantării datoriei sale.

în principiu, orice obligaţie poate fi garantată prin gaj şi orice bun mobil poate fi dat în gaj cu excepţia celor cu un regim special.

Contractul de gaj trebuie încheiat în scris (ad probationem) cu specificarea sumei datorate şi a bunurilor amanetate (natura, calitatea, cantitatea lor, etc.) şi trebuie înregistrat la judecătoria de la domiciliul debitorului, unde se depune un exemplar (la mapa actelor de amanet), pentru a-l face opozabil terţilor.

Cel ce constituie un gaj trebuie să fie proprietarul bunului dat în gaj şi să aibă capacitatea de a-l înstrăina (părinţii şi tutorii nu pot angaja bunurile minorului sau interzisului decât cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare).

Bunul gajat trebuie să fie, în principiu, efectiv predat creditorului (prin tradiţie la bunurile corporale şi prin remiterea titlului de creanţă la bunurile incorporale); legi speciale reglementează şi unele varietăţi de gaj fără deposedare; părţile pot, de asemenea, conveni ca bunul constituit ca gaj să fie dat în păstrare unui terţ ales de el.

Prin efectul contractului de gaj ia naştere în favoarea creditorului un drept real accesoriu de natură specială (dreptul de gaj), care nu-1 îndreptăţeşte pe titular să folosească bunul amanetat, dar îi conferă dreptul de preferinţă şi dreptul de urmărire (acesta din urmă putând fi însă paralizat prin excepţia ridicată de terţul posesor de bună-credinţă).

Creditorul gajist este obligat a păstra şi conserva bunul dat în gaj şi a-l restitui debitorului după achitarea integrală a creanţei garantate (împreună cu fructele şi veniturile bunului, care se cuvin debitorului proprietar, neputând fi folosite de creditorul gajist).

Debitorul este obligat să restituie creditorului cheltuielile pe care eventual le-a făcut pentru conservarea sau repararea bunului gajat.

în cazul în care, la scadenţă, debitorul nu-şi achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului cerând instanţei judecătoreşti fie să dispună scoaterea bunului gajat la vânzare prin licitaţie publică şi satisfacerea cu prioritate a creanţei sale din preţul obţinut (cu acoperirea dobânzilor şi cheltuielilor de conservare şi de urmărire), fie să atribuie lucrul amanetat creditorului drept plată datoriei (până la concurenţa valorii creanţei sale, eventual cu plata unei diferenţe în bani debitorului, dacă valoarea lucrului stabilită prih expertiză depăşeşte valoarea creanţei).

Legea interzice stipularea prin contract de gaj a oricărei clauze prin care creditorul ar fi autorizat să-şi însuşească lucrul amanetat în mod direct, fară a se adresa instanţei judecătoreşti.

Ca orice drept accesoriu, gajul se stinge în mod indirect, odată cu stingerea prin plată sau prin orice alte mijloace a obligaţiei principale pe care o garantează. Plata parţială a datoriei nu atrage însă stingerea parţială a gajului, care este indivizibil şi se stinge numai prin plata integrală a cheltuielilor datorate de debitor.

Gajul se poate stinge şi în mod direct, independent de soarta obligaţiei principale, prin renunţarea creditorului la gaj sau prin pieirea fortuită a bunului dat în gaj.

Creditorul gajist care deposedează în mod voluntar de gaj pierde dreptul de urmărire, gajul fiind astfel stins; dacă însă deposedarea creditorului se face împotriva voinţei sale (de către însuşi debitorul sau de către orice altă persoană), creditorul are o acţiune specială pentru redobândirea lucrului, numită vindicatio pignoris. Prin legi speciale au fost reglementate şi alte garanţii reale bazate pe ideea de gaj, cu sau chiar fară deposedare (ex. garanţia în numerar sau în bunuri mobile a gestionarilor, cesiunea de creanţă cu titlu de garanţie etc.).

Concluzionând, reţinem:

a) contractul de gaj, comercial sau civil, este un contract real, în temeiul căruia creditorul are atât drept de preferinţă, cât şi un drept de urmărire asupra bunului ce formează obiectul gajului.

b) gajul priveşte întotdeauna un bun mobil şi este, de fapt, un amanet, care presupune deposedarea debitorului.

c) dacă debitorul nu plăteşte la termen, creditorul poate vinde bunurile gajate şi să-şi obţină pe această cale preţul.

d) vânzarea bunului gajat trebuie făcută la licitaţie, care se face prin intermediul unui curtier (dacă e vorba de mărfuri), unui agent de schimb (dacă e vorba de valori cotate la bursă) sau un comisar-evaluator de obiecte scoase la licitaţie, ori de un notar (dacă este vorba de obiecte mobiliare).

e) creditorul gajist are dreptul de retenţie, în baza căruia el va fi plătit înaintea creditorilor care au un privilegiu general asupra bunurilor debitorului, de exemplu fiscul sau salariaţii debitorului.

Model de act de recunoaştere a datoriei garantată cu gaj de creanţă

de

Model de act de recunoaştere a datoriei garantată cu gaj de creanţă

Act de recunoaştere a datoriei garantată cu gaj de creanţă

Nr._din_

Între subsemnaţii;

1 ._, debitor, domiciliat în_, şi

2 ._, creditor, domiciliat în_, s-a încheiat prezentul act.

I. Eu, debitor, _, recunosc că soldul meu debitar pe ziua de, pentru mărfurile furnizate de_, este de lei şi mă oblig ca această sumă s-o plătesc până la data de_

– Pentru garantarea plăţii capitalului datorat, a dobânzilor şi a cheltuielilor de executare, ea debitor, am constituit gaj comercial în favoarea lui_, constând în_.

– În caz de neplată la termen a soldului datorat, creditorul poate cere scoaterea la vânzare a gajului.

II. Eu, creditor,_, declar că sunt de acord cu toate condiţiile din prezentul înscris.

Întocmit astăzi_în trei exemplare, unul pentru a fi depus la Notariat în vederea transcrierii şi câte unul pentru părţi.

Creditor_

Debit_

Model de cerere de transcriere a actului de gaj (de amanet) în registrul amanetului

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , cu domiciliul în_, în calitate de creditor(oare) gaj ist (ă), depun contractul intervenit între mine şi_, de constituirea unui gaj, în vederea transcrierii sale în registrul de amaneturi.

Data depunerii_

Creditor gajist_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Model de cerere pentru transcrierea gajului

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul (a)_, cu domiciliul în_, depun contractul intervenit între mine, în calitate de creditor gajist şi debitorul_, prin care reprezintă un gaj comercial, cu rugămintea de a dispune înscrierea sa în registrul de amanet.

Cu consideraţie

Semnătura,_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI _

Model de notificare adresată debitorului creanţei dată în gaj

NOTĂ: se depune la Judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază debitorul, care o va comunica debitorului.

CĂTRE,_

Subsemnatul(a) , cu domiciliul în , vă notific că actul de recunoaştere a datoriei garantată cu gaj de creanţă din data de autentificat sub nr._ , din_ , de_ , s-a constituit gaj în favoarea mea în valoare de .

Vă rog a lua cunoştinţă de aceste acte şi a vă conforma, ţinând seama că plata creanţei în sumă de lei trebuie să mi-o achitaţi până la data de_

Cu stimă,

Semnătura

Explicații teoretice

Sediul materiei îl constituie art. 1718 C. civ. raportat la art. 1685 – 1696 C. civ.

Contractul de gaj este un contract accesoriu, unilateral, real şi constituitiv de drepturi reale, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil, corporal sau incorporai, în vederea garantării datoriei sale.

în principiu, orice obligaţie poate fi garantată prin gaj şi orice bun mobil poate fi dat în gaj cu excepţia celor cu un regim special.

Contractul de gaj trebuie încheiat în scris (ad probationem) cu specificarea sumei datorate şi a bunurilor amanetate (natura, calitatea, cantitatea lor, etc.) şi trebuie înregistrat la judecătoria de la domiciliul debitorului, unde se depune un exemplar (la mapa actelor de amanet), pentru a-l face opozabil terţilor.

Cel ce constituie un gaj trebuie să fie proprietarul bunului dat în gaj şi să aibă capacitatea de a-l înstrăina (părinţii şi tutorii nu pot angaja bunurile minorului sau interzisului decât cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare).

Bunul gajat trebuie să fie, în principiu, efectiv predat creditorului (prin tradiţie la bunurile corporale şi prin remiterea titlului de creanţă la bunurile incorporale); legi speciale reglementează şi unele varietăţi de gaj fără deposedare; părţile pot, de asemenea, conveni ca bunul constituit ca gaj să fie dat în păstrare unui terţ ales de el.

Prin efectul contractului de gaj ia naştere în favoarea creditorului un drept real accesoriu de natură specială (dreptul de gaj), care nu-1 îndreptăţeşte pe titular să folosească bunul amanetat, dar îi conferă dreptul de preferinţă şi dreptul de urmărire (acesta din urmă putând fi însă paralizat prin excepţia ridicată de terţul posesor de bună-credinţă).

Creditorul gajist este obligat a păstra şi conserva bunul dat în gaj şi a-l restitui debitorului după achitarea integrală a creanţei garantate (împreună cu fructele şi veniturile bunului, care se cuvin debitorului proprietar, neputând fi folosite de creditorul gajist).

Debitorul este obligat să restituie creditorului cheltuielile pe care eventual le-a făcut pentru conservarea sau repararea bunului gajat.

în cazul în care, la scadenţă, debitorul nu-şi achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului cerând instanţei judecătoreşti fie să dispună scoaterea bunului gajat la vânzare prin licitaţie publică şi satisfacerea cu prioritate a creanţei sale din preţul obţinut (cu acoperirea dobânzilor şi cheltuielilor de conservare şi de urmărire), fie să atribuie lucrul amanetat creditorului drept plată datoriei (până la concurenţa valorii creanţei sale, eventual cu plata unei diferenţe în bani debitorului, dacă valoarea lucrului stabilită prih expertiză depăşeşte valoarea creanţei).

Legea interzice stipularea prin contract de gaj a oricărei clauze prin care creditorul ar fi autorizat să-şi însuşească lucrul amanetat în mod direct, fară a se adresa instanţei judecătoreşti.

Ca orice drept accesoriu, gajul se stinge în mod indirect, odată cu stingerea prin plată sau prin orice alte mijloace a obligaţiei principale pe care o garantează. Plata parţială a datoriei nu atrage însă stingerea parţială a gajului, care este indivizibil şi se stinge numai prin plata integrală a cheltuielilor datorate de debitor.

Gajul se poate stinge şi în mod direct, independent de soarta obligaţiei principale, prin renunţarea creditorului la gaj sau prin pieirea fortuită a bunului dat în gaj.

Creditorul gajist care deposedează în mod voluntar de gaj pierde dreptul de urmărire, gajul fiind astfel stins; dacă însă deposedarea creditorului se face împotriva voinţei sale (de către însuşi debitorul sau de către orice altă persoană), creditorul are o acţiune specială pentru redobândirea lucrului, numită vindicatio pignoris. Prin legi speciale au fost reglementate şi alte garanţii reale bazate pe ideea de gaj, cu sau chiar fară deposedare (ex. garanţia în numerar sau în bunuri mobile a gestionarilor, cesiunea de creanţă cu titlu de garanţie etc.).

Concluzionând, reţinem:

a) contractul de gaj, comercial sau civil, este un contract real, în temeiul căruia creditorul are atât drept de preferinţă, cât şi un drept de urmărire asupra bunului ce formează obiectul gajului.

b) gajul priveşte întotdeauna un bun mobil şi este, de fapt, un amanet, care presupune deposedarea debitorului.

c) dacă debitorul nu plăteşte la termen, creditorul poate vinde bunurile gajate şi să-şi obţină pe această cale preţul.

d) vânzarea bunului gajat trebuie făcută la licitaţie, care se face prin intermediul unui curtier (dacă e vorba de mărfuri), unui agent de schimb (dacă e vorba de valori cotate la bursă) sau un comisar-evaluator de obiecte scoase la licitaţie, ori de un notar (dacă este vorba de obiecte mobiliare).

e) creditorul gajist are dreptul de retenţie, în baza căruia el va fi plătit înaintea creditorilor care au un privilegiu general asupra bunurilor debitorului, de exemplu fiscul sau salariaţii debitorului.

Model de contract de distribuţie exclusivă

de

Model de contract de distribuţie exclusivă

Contract de distribuţie exclusivă
Nr. din_

între:

1. S.C. , cu sediul în , înregistrată în registrul comerţului sub

nr. , reprezentată prin , în calitate de , denumită în cele ce urmează

„Vânzător”, şi

2. S.C. , cu sediul în_, înregistrată în registrul comerţului sub nr._, reprezentată prin_ , în calitate de_ , denumită în cele ce urmează „Distribuitor”, unde:

Vânzătorul produce şi desface produsele stabilite în anexele acestui contract şi doreşte să acorde exclusivitate Distribuitorului în desfacerea produselor în Teritoriu în scopul creşterii constante a părţii de piaţă ocupate de respectivele produse, iar Distribuitorul doreşte să desfacă produsele Vânzătorului în condiţiile prezentului contract, în consecinţă, au convenit cele ce urmează:

I. Obiectul contractului

Vânzătorul acordă Distribuitorului dreptul de desfacere exclusivă a Produselor Vânzătorului, în cadrul Teritoriului pe care l-am stabilit, şi anume_, iar

Distribuitorul acceptă acest drept în condiţiile stipulate mai jos.

Pe durata acestui contract, Vânzătorul îl va aproviziona pe Distribuitor în mod continuu.

Distribuitorul se obligă să facă toate eforturile pentru a vinde Produsele în Teritoriu.

II. Produse

„Produse” înseamnă toate produsele enumerate în Anexa nr. 1. Preţurile lor sunt cele enumerate în Anexa nr. 2 şi sunt înţelese preţuri franco depozitul Vânzătorului (sau altă modalitate de determinare )

Vânzătorul are dreptul de a adăuga, înlocui sau şterge orice articol înscris în Anexa nr. 1, dacă prin aceasta nu prejudiciază pe Distribuitor şi dacă i-a notificat

modificarea cu minimum _ zile înainte de data, comunicată Distribuitorului, la

care modificarea va avea loc.

III. Teritoriu
Teritoriu” înseamnă următoarea arie geografică_.

Vânzătorul nu va numi în Teritoriu alt distribuitor pentru produsele care fac obiectul acestui contract şi va transmite Distribuitorului orice comandă sau cerere de ofertă primită de la o terţă persoană aflată în Teritoriu. Comenzile/cererile de ofertă primite de Distribuitor de la terţe persoane aflate în afara Teritoriului vor fi comunicate imediat Vânzătorului.

IV. Durata

Acest contract va fi în vigoare de la data de_până la data de_

cu excepţie făcând cazurile_.

(Dacă părţile sunt de acord, se inserează şi o clauză de prorogare tacită a contractului)

V. Preţul

Preţul la care Vânzătorul livrează Produsele Distribuitorului va fi cel din Anexa nr. 2, minus un rabat de % (după cum este cazul, se prevede că Distribuitorul va suporta cheltuielile de transport, asigurare a Produselor etc. ). Orice modificare a preţurilor din Anexa nr. 2 va fi notificată Distribuitorului cu minimum_zile înainte de data la care modificarea va avea loc şi îşi va produce

efectele numai dacă_(se trec elementele care sunt avute în vedere la recalcu-

larea preţului, de ex. numai creşterea anumitor costuri sau numai dacă rata inflaţiei în luna/anul precedent a depăşit un anumit procent).

Plata preţului se va face____ (se trece data, locul şi modalitatea de

plată, precum şi eventualele penalităţi pentru întârzieri în plata preţului. De regulă, în contractele de distribuţie vânzarea către Distribuitor se face pe credit).

VI. Obligaţiile distribuitorului

Distribuitorul va acţiona ca un comerciant independent, cumpărând produsele de la Vânzător şi revânzându-le în nume şi cont propriu. Distribuitorul va depune toate eforturile pentru a asigura o activitate promoţională adecvată şi pentru dezvoltarea vânzării Produselor în Teritoriu.

In baza acestui contract, Distribuitorul nu va acţiona ca agent al vânzătorului şi nu va avea nici un drept de a acţiona în numele sau de a crea obligaţii în sarcina Vânzătorului.

Acest contract nu creează un raport de muncă, de franchising ori de asociere între Vânzător şi Distribuitor.

VIL Cantităţile minime de produse cumpăra te de distribuitor

Anual, începând cu şi până la sfârşitul anului (în general, se stabileşte un

„prag” minim anual de produse cumpărate de către Distribuitor, care creşte în primii ani, pentru a se stabiliza după o anumită perioadă de la începerea executării contractului), Distribuitorul va cumpăra de la vânzător o cantitate de Produse (se trece fie cantitatea, fie valoarea), din care (se trece cantitatea/valoarea pe fiecare articol de Produs). Această cantitate poate fi modificată anual prin acordul părţilor. Dacă această cantitate nu este stabilită sau cantitatea/valoarea prevăzută pentru anul precedent nu a fost cumpărată, Vânzătorul are dreptul să rezilieze prezentul contract, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, în termen de_luni de la expi-

rarea anului precedent, cu o notificare prealabilă adresată cu minimum luni

înainte de data rezilierii.

VIII. Rapoarte lunare

Distribuitorul va transmite Vânzătorului, nu mai târziu de a 15-a zi a lunii următoare celei analizate, un raport având forma şi conţinutul prevăzute de Anexa nr. 4 la prezentul contract. In mod special, acest raport va cuprinde menţiuni privind stocul Produselor deţinut de Distribuitor şi volumul vânzărilor în luna analizată.

IX. Reclama şi publicitatea comercială

Distribuitorul este obligat, pe costul său, să promoveze publicitar produsele în Teritoriu. Vânzătorul va pune la dispoziţia Distribuitorului, gratuit, mostre de cataloage şi materiale publicitare folosite pentru promovarea în mod direct de Vânzător a acestor produse în_(se trece ţara, regiunea geografică, etc. ).

Distribuitorul va participa, pe costul său, la târgurile şi expoziţiile pe care le consideră relevante pentru promovarea Produselor în Teritoriu.

X. Service-ul produselor

Distribuitorul va asigura cumpărătorilor sprijinul de specialitate necesar pentru instalarea şi service-ul Produselor, indiferent dacă produsul respectiv a fost vândut sau nu de Distribuitor, cu condiţia ca Produsul să fi fost manufacturat de către Vânzător.

XI. Garanţiile acordate cumpărătorilor

Distribuitorul nu va acorda cumpărătorilor alte garanţii decât cele ce i-au fost acordate de către Vânzător cu ocazia cumpărării de la acesta a Produselor şi care sunt cuprinse în Anexa nr. 3 la contract.

încălcarea acestei obligaţii atrage după sine răspunderea Distribuitorului pentru eventualele prejudicii suferite de către Vânzător.

In cazul în care un Produs manufacturat de Vânzător a fost cumpărat de la o altă persoană decât Distribuitorul, acesta din urmă nu va percepe nici un tarif cumpărătorului pentru service-ul prestat, dacă acest service este gratuit conform garanţiilor acordate de Vânzător cumpărătorului respectiv. Vânzătorul este însă obligat, în astfel de situaţii, să ramburseze Distribuitorului service-ul prestat.

XII. Obligaţia deneconcurenţăa distribuitorului

Pe întreaga durată a prezentului contract şi_ani de la data expiră-

rii lui, Distribuitorul se obligă să nu reprezinte, manufactureze sau să vândă produse identice sau similare cu cele care fac obiectul acestui contract.

In mod excepţional, Distribuitorul poate acţiona în beneficiul unui producător competitor dacă a primit în acest sens autorizarea prealabilă scrisă a Vânzătorului.

XIII. Obligaţiile vânzătorului

Vânzătorul va accepta toate comenzile transmise de Distribuitor, în măsura în

care le poate onora. El va confirma comenzile acceptate în termen de zile

(săptămâni) de la data transmiterii lor.
Vânzătorul se obligă să execute integral şi la termen toate comenzile pe care le-a acceptat. (Se pot prevedea şi penalităţi de întârziere la livrare) De regulă, în contractele de franchising şi distribuţie franchisorul/vânzătorul nu îşi asumă o obligaţie de executare fermă a comenzilor acceptate, ci va face toate eforturile pentru a onora comenzile dar dacă nu le va onora, nu îi incumbă nici o răspundere faţă de franchisee/distribuitor).

De asemenea, vânzătorul se obligă să:

a) furnizeze Distribuitorului toate informaţiile tehnice, economice, etc. necesare pentru desfacerea Produselor, împreună cu documentaţia aferentă.

b) pună la dispoziţia Distribuitorului, pe cheltuiala acestuia din urmă, personalul tehnic necesar în vederea pregătirii personalului Distribuitorului în vânzarea şi service-ul Produselor;

c) furnizeze Distribuitorului o listă cu instrumentele necesare pentru verificarea, întreţinerea şi repararea Produselor şi o listă cu subansamblele, consumabilele, materialele necesare service-ului;

d) pună la dispoziţia Distribuitorului, la cererea şi pe cheltuiala acestuia din urmă, personal de specialitate pentru a asigura service-ul, dacă Distribuitorul nu dispune de personal specializat în acest sens. (După acest articol, poate fi introdus un articol care să reglementeze obligaţiile Vânzătorului în cazul în care Distribuitorul respinge Produsele datorită viciilor aparente. Pentru conţinutul unui asemenea articol, a se vedea „Contractul de vânzare”, art. 4 „Acceptarea bunurilor”).

XIV. Dreptul distribuitorului de a folosi mărcile de fabrică şi de comerţ ale vânzătorului

Vânzătorul transmite Distribuitorului dreptul de folosinţă asupra următoarele mărci de fabrică şi/sau de comerţ_. Aceste mărci sunt şi rămân proprietatea exclusivă a vânzătorului.

Distribuitorul va folosi aceste mărci pentru Produsele care fac obiectul acestui contract şi numai cu privire la materialele tipărite, expoziţii şi reclamă comercială legate de aceste Produse.

La terminarea acestui contract, dreptul de folosinţă asupra mărcilor cesionate va înceta imediat.

încheiat astăzi_, în_exemplare.

Vânzător_

Distribuitor_

Explicații teoretice

În temeiul acestui contract, o parte numită vânzător (producător), se obligă să vândă produsele sale într-un anumit teritoriu numai unei anumite persoane, numită distribuitor, în vederea vânzării în acel teritoriu.

Contractul trebuie să cuprindă următoarele elemente:
– descrierea teritoriului;

– precizarea produselor;

– preţul şi modalitatea plăţii;

– cantităţile minime pe care distribuitorul le va cumpăra periodic;

– cooperarea între vânzător şi distribuitor în vederea vânzării produselor în teritoriu;

– drepturile de proprietate industrială aparţinând vânzătorului şi condiţiile în care distribuitorul poate face uz de ele.

Model de contract de franchising (franciza)

de

Model de contract de franchising (franciza)

CONTRACT DE FRANCHISING
Intre:

1. S.C._, cu sediul în_, şi înregistrată în registrul comerţului sub nr._,

reprezentată prin , în calitate de , denumită în cele ce urmează „Franchisor” şi

2. S.C._, cu sediul în_, şi înregistrată în registrul comerţului sub nr._,

reprezentată prin_, în calitate de denumită în cele ce urmează „Franchisee”, unde:

Franchisorul desfăşoară o activitate de şi şi-a stabilit o certă reputaţie în ce priveşte înalta calitate (fiabilitate, etc.) a Produsului(elor) care fac obiectul prezentului contract.

Franchiseeul doreşte să vândă Produsul sub numele şi în concordanţă cu practica de afaceri ale Franchisorului.

Franchisorul se obligă, în condiţiile prezentului contract, să îi permită şi să îl asiste pe Franchisee în desfacerea Produsului prin intermediul unor magazine deschise de Franchisee în Teritoriu.

I. Definiţii

In următorul contract, termenii/expresiile de mai jos vor avea semnificaţiile următoare:

a) „preţul de livrare” – preţul la care Produsul este livrat în mod direct de Franchisor terţilor beneficiari, minus TVA, cheltuieli de transport şi asigurare.

b) „sub numele” – cuprinde numele comercial al Franchisorului şi/sau mărcile de fabrică, comerţ şi/sau serviciu, embleme, alte simboluri utilizate de acesta în identificarea şi promovarea produsului, excluzând pe cele care în mod expres nu au fost cesionate Franchiseeului.

c) „Teritoriul” – înseamnă (se delimitează geografic aria în care Franchiseeul îşi poate desfăşura activitatea în condiţiilor prezentului contract şi care poate fi teritoriul României, un judeţ, un oraş etc.).

d) „magazin” – înseamnă toate magazinele deschise de Franchisee în Teritoriu în condiţiile prezentului contract.

e) „Produsul” – înseamnă toate articolele prevăzute în Anexa nr. 1 la prezentul contract.

II. Licenţa şi durata

1. Franchisorul transmite Franchiseeului, pe durata prezentului contract, dreptul de a vinde Produsul sub numele Franchisorului şi în condiţiile acestui contract.

2. Acest contract va intra în vigoare la data semnării lui de ambele părţi şi, exceptând art. 15, îşi va produce efectele până la data de (pentru uşurinţa operaţiunilor contabile, este bine ca data de expirare a contractului să fie ultima zi a anului fiscal).

3. Acest contract poate fi reînnoit pentru perioade consecutive de_ani dacă, în termen de 6 luni înainte de expirarea fiecărei perioade, părţile decid prorogarea lui. In cazul în care, în interval de 6 luni, ambele părţi nu îşi manifestă expres intenţia de

a reînnoi contractul, acesta se consideră prorogat în mod tacit pe o perioadă de_

ani (de regulă este mult mai scurtă decât în cazul prorogării exprese). Contractul poate fi prorogat tacit numai o singură dată.

In cazul în care părţile refuză prorogarea contractului, nici una dintre părţi nu va putea fi obligată să plătească celeilalte compensaţii ca urmare a pierderilor suferite de aceasta din urmă şi datorate încetării efectelor Contractului.

III. Deschiderea de magazine

1. Franchiseeul va deschide primul magazin la_(se trec datele de localizare

a acestuia), în maximum de zile de la data semnării acestui contract, urmând ca ulterior să se deschidă un magazin în fiecare an pe durata prezentului contract, cu excepţia anului în care expiră valabilitatea lui.

2. Franchiseeul va pune la dispoziţia Franchisorului fotografii de calitate privind clădirea şi vecinătăţile sale, pe care Franchiseeul urmăreşte să o achiziţioneze în scopul deschiderii unui nou magazin, şi nu o va achiziţiona dacă în termen de 30 de zile de la data transmiterii fotografiilor, Franchisorul va ridica obiecţii în legătură cu clădirea sau amplasamentul ei.

3. In termen de 30 de zile de la data achiziţionării clădirii, Franchiseeul va transmite Franchisorului o copie după contractul de cumpărare/locaţiune (în cazul locaţiunii de imobile, este bine să se prevadă că numai acele contracte de închiriere încheiate pe o

durată mai mare de_ani şi care au anumite clauze prevăzute prin contractul de

franchising vor fi acceptabile pentru Franchisor ) însoţită de un plan de organizare a spaţiului achiziţionat, în vederea desfăşurării activităţii de desfacere a Produsului.

In termen de 30 de zile de la primirea actelor mai sus menţionate, Franchisorul va pune la dispoziţia Franchiseeului, în mod gratuit, un design corespunzător planului de organizare a spaţiului de desfacere, care va include şi specificaţii referitoare la mobilier şi materialele folosite la decorare.

4. La cererea Franchiseeului, Franchisorul:

– va recomanda pe Franchisee firmelor producătoare/distribuitoare ale mobilierului şi materialelor decorative specificate de Franchisor, sau

– va furniza Franchiseeului mobilierul şi materialele cerute de acesta în maximum_zile de la data transmiterii comenzii, la un preţ de livrare egal cu cel la

care Franchisorul a cumpărat produsele respective, cheltuielile livrării urmând să cadă în sarcina Franchiseeului.

ii

5. Fiecare magazin deschis de Franchisee va avea o deschidere la stradă de minimum_m şi o suprafaţă a parterului de minimum_mp.

6. Cu zile înainte de data deschiderii fiecăruia din primele magazine,

Franchisorul – pe cheltuiala sa – va pune la dispoziţia Franchiseeului salariaţi cu

experienţă în distribuţia Produselor care fac obiectul prezentului contract, în scopul pregătirii personalului şi a magazinului în cauză pentru desfacerea Produselor.

IV. Pregătirea personalului

1. în maximum 90 de zile de la data semnării acestui contract, Franchisorul va pregăti, timp de trei săptămâni, pe Directorul General (sau un administrator) al Franchiseeului în modul de organizare şi funcţionare ale unui magazin exploatat în concordanţă cu politica comercială a Franchisorului) Programul de pregătire va avea loc la sediul Franchisorului (sau al unui magazin al Franchisorului).

2. Franchiseeul se obligă ca, periodic, să permită Directorului General să frecventeze asemenea cursuri de pregătire, la date şi pentru durate stabilite de către părţi.

3. Franchisorul se obligă ca, în decursul fiecărui an, să instruiască un număr de maximum_salariaţi ai Franchiseeului în tehnici şi metode de distribuire a Produselor, la sediul Franchisorului şi pe o perioadă nu mai lungă de_zile.

4. In cazurile prevăzute de pct. 1-3 ale acestui articol, cheltuielile de salarizare, transport şi cazare ale personalului instruit vor fi suportate de Franchisee.

V. Manuale şi know-how

1. Periodic, Franchisorul va pune gratuit la dispoziţia Franchiseeului orice Know-how administrativ, tehnic şi operaţional legat de distribuţia Produselor. In mod special, va pune la dispoziţia Franchiseeului manuale de utilizare a produsului, privind service-ul Produsului, privind modul de pregătire al personalului vânzător, privind strategia şi tehnicile de marketing ale produselor. Titularul drepturilor de autor în cazul acestor manuale rămâne Franchisorul.

2. Franchiseeul se obligă să utilizeze know-how-ul şi informaţiile primite numai în scopul deschiderii de magazine şi desfăşurării activităţii acestora.

VI. Dreptul franchisorului de a retrage anumite produse

1. Franchisorul are dreptul să înceteze furnizarea anumitor produse Franchiseeului, dacă acest lucru se justifică prin condiţiile economice, sanitare, de ordine morală ale Teritoriului.

2. Franchisorul are dreptul ca, în condiţiile pct. 1, să ceară Franchiseeului încetarea distribuirii Produselor aflate în stocul acestuia din urmă, caz în care devin aplicabile prevederile art. 12.

VII. MĂRCI DE FABRICĂ, comerţ, serviciu

1. Franchisorul se obligă să transmită Franchiseeului folosinţa exclusivă, în limitele Teritoriului, a mărcilor utilizate în legătură cu Produsele care fac obiectul acestui contract (dacă se transmite folosinţa numelui comercial – în cazul în care el nu este protejat prin intermediul unei mărci – există riscul ca în Teritoriu să existe deja, în cadrul aceleaşi „industrii”, un comerciant având acelaşi nume comercial sau un nume similar. în aceste condiţii, pentru a evita un eventual litigiu este bine ca părţile să se informeze atent la Registrul Comerţului asupra denumirii firmelor care fac parte din „industria” lor ).

2. Franchiseeul va utiliza mărcile transmise numai în legătură cu Produsele convenite şi numai în formele, stilurile, culorile şi mărimile autorizate în scris de Franchisor.

3. Franchisorul se obligă să nu folosească nici o altă marcă sau nume pentru Produsele respective, altele decât cele care au fost cesionate Franchiseeului. De asemenea, pe întreaga durată a prezentului contract, Franchisorul se obligă să nu folosească pentru alte (decât cele convenit) produse nume sau mărci capabile să creeze confuzie cu cele cesionate Franchiseeului.

4. Franchiseeul se obligă ca la terminarea prezentului contract să înceteze orice folosinţă a mărcilor cedate şi să restituie Franchisorului toate documentele primite în legătură cu mărcile respective.

5. Pe durata prezentului contract ca şi după încetarea lui, Franchiseeul se obligă să nu includă în numele să comercial un nume sau o marcă din cele care fac obiectul acestui contract.

6. Orice atingere ori contestare din partea unor terţe persoane, în limitele Teritoriului, la adresa mărcilor cesionate va fi adusă imediat de Franchisee la cunoştinţa Franchisorului, specificăndu-se toate aspectele relevante. Franchiseeul va lua orice măsuri (administrative, legale, etc.) de natură a preveni eventualele încălcări sau de a apăra mărcile cedate. Asemenea măsuri pot fi luate şi de Franchisor, în nume propriu ori în numele Franchiseeului. Costurile asociate unor asemenea măsuri vor fi suportate în mod egal de cele două părţi.

VIII. Activitatea de distribuţie a produselor

1. Magazinele vor fi utilizate numai pentru vânzarea Produselor furnizate de Franchisor ori de terţe persoane agreate în scris de către Franchisor.

2. Franchiseeul este obligat să desfăşoare o activitate în conformitate cu standardele şi utilizând metodele şi formele stabilite de Franchisor prin prezentul contract şi prin instrucţiunile ulterioare comunicate Franchiseeului. Personalul Franchiseeului va purta, în cadrul magazinelor, uniformele furnizate de către Franchisor, după consultarea prealabilă a Franchiseeului şi pe costul acestuia din urmă.

3. Franchiseeul va folosi în interiorul magazinelor numai acele articole promoţio-nale (ambalaje, embleme etc.) care sunt aprobate în scris de către Franchisor. Franchisorul va furniza astfel de articole Franchiseeului, la cererea şi pe costul acestuia din urmă.

4. Franchiseeul va indica terţelor persoane, inclusiv consumatorii, că desfăşoară o activitate în calitate de Franchisee al Franchisorului.

5. întreaga activitate a Franchiseeului va fi desfăşurată în contul şi pe riscul să, fără a aduce nici o atingere numelui sau reputaţiei Franchisorului. Activitatea Franchiseeului implică, între altele, curtoazie şi solicitudine în relaţiile cu partenerii de I afaceri şi consumatorii, eficienţă în rezolvarea plângerilor adresate de consumatori.

i

6. Persoane abilitate din partea Franchisorului au dreptul să viziteze oricând în timpul orelor de lucru oricare dintre magazinele deschise în baza prezentului contract.

7. Franchiseeul va vinde la preţuri care nu pot fi mai mici decât preţul lor de achiziţie.

8. Franchiseeul va informa Franchisorul asupra schimbărilor vizând cadrul administrativ, legislativ şi de faceri din Teritoriu.

IX. Comenzile adresate franchisorului

1. Nu mai târziu de 60 de zile înainte de data deschiderii fiecărui magazin, Franchiseeul va comanda Franchisorului o cantitate de produse care să asigure funcţionarea normală a magazinului la data deschiderii.

2. In a_săptămână (se trece acea săptămână înainte de expirarea perioa-

dei, care permite Franchiseeului să primească Produsele în termen util, astfel încât să aibă tot timpul în stoc un număr suficient de Produse, de ex. penultima săptămână ) a fiecărei perioade de 4 săptămâni şi ori de câte ori este nevoie, Franchiseeul va transmite prin fax Franchisorului comenzile de Produse în cantităţile necesare funcţionării normale a fiecărui magazin în perioada următoare. Comenzile vor indica în mod clar numărul de catalog al fiecărui produs şi cantitatea cerută, în cifre şi litere, în caz contrar nu vor fi luate în considerare.

3. Franchiseeul este obligat să se conformeze procedurilor de redactare, transmitere a comenzilor, astfel cum au fost ele comunicate în scris de către Franchisor, iar Franchisorul este obligat să se conformeze procedurilor de livrare a produselor, astfel cum au fost ele notificate de către Franchisee.

X. Preţul

Preţul de achiziţie pe care Franchiseeul îl plăteşte pentru Produsele ce îi sunt furnizate este preţul de livrare minus un rabat de_%. Cheltuielile de transport şi asi-

gurare sunt în sarcina Franchiseeului.

Redevenţe

Franchiseeul va plăti o sumă de_lei, liberă de orice sarcini fiscale, astfel:

 -_lei la data semnării contractului;

 -_lei la 3 luni de la data semnării contractului;

 -_lei la 6 luni de la data semnării contractului.

Franchiseeul va plăti Franchisorului lunar o redevenţă de %, liberă de orice

sarcini fiscale, din valoarea produselor cumpărate şi recepţionate în luna precedentă, cel mai târziu_zi a lunii următoare celei luate în calcul.

(O asemenea clauză, deşi frecvent folosită în contractele de franchising redactate în alte ţări, nu credem că va fi utilizată în România în următorii ani, în special în cazurile în care ambele părţi sunt societăţi comerciale cu capital privat românesc).

XI. Livrarea produselor

1. Produsele comandate de Franchisee vor fi livrate acestuia sau agenţilor să la_(se indică locul şi modalitatea de livrare, de exemplu franco depozit

Franchisor, FOB portul de încărcare dacă Franchisorul este o firmă cu sediul în străinătate etc. Este prudent să menţionaţi că riscurile privind articolele livrate trec asupra Franchiseeului în momentul livrării).

2. Pentru viciile aparente sau pierderea Produselor, Franchisorul nu răspunde decât dacă:

– viciul/pierderea a fost observată de Franchisee sau agenţii săi în momentul livrării şi a fost anunţată Franchisorului în termen de ore de la data livrării.

– viciul/pierderea a fost observată de Franchisee sau agenţii lui în momentul recepţionării bunurilor la sediul Franchiseeului şi sunt indicii relevante că ea a avut loc

înainte de momentul livrării. în acest caz, Franchisorul va fi anunţat în maximum zile

de la data recepţiei.

XII. Vicii ascunse

1. Garanţiile pentru remedierea viciilor ascunse ale produselor livrate, termenele în care asemenea vicii pot fi reclamate Franchisorului sunt cele prevăzute de Anexa nr. 2 la prezentul contract.

2. In cazul în care Franchisorul cere Franchiseeului retragerea anumitor Produse de pe piaţă, acesta din urmă va fi indemnizat pentru toate pierderile suferite, mai puţin pierderile de profit.

Dacă Franchiseeul nu dă curs cererii Franchisorului, acesta din urmă nu va fi răspunzător pentru eventualele pagube suferite de Franchisee ca rezultat al distribuirii Produselor respective.

XIII. Plata

Plata se va face_(se trece data, de ex. „în 10 zile de la data livrării produ-

selor către Franchisee în condiţiile art. 11″; se trece locul plăţii, de ex. la banca Franchisorului; se trece modalitatea de plată, de ex, acreditiv, cec, cambii. Dacă Franchisorul este persoană fizică/juridică străină, se va preciza şi moneda de plată ). în

cazul în care plata nu se face la data stabilită, va fi plătită o penalizare de_% pe zi

de întârziere din suma datorată.

Cantităţile minime de Produse comandate de Franchisee

(O asemenea clauză se foloseşte dacă a fost aleasă modalitatea franchising-ului prin creşterea graduală a cantităţilor comandate. Pentru un model de asemenea clauză, a se vedea contractul de distribuţie exclusivă).

XIV. Restricţii de concurenţă

1. Franchiseeul nu va promova distribuirea Produselor în afara Teritoriului, dar va putea să onoreze comenzi pentru livrarea de Produse în afara Teritoriului emise de:

– consumatori,

– alţi Franchisee ai Franchisorului.

2. Franchisorul nu va promova şi nu va onora comenzile pentru distribuirea Produselor în Teritoriu şi nici nu va permite altui Franchisee sau distribuitor al Franchisorului să distribuie asemenea Produse în Teritoriu, cu excepţia cazului în care consumatori din Teritoriu adresează comenzi acestor franchisee/distribuitori.
XV. Încetarea contractului (se redactează o clauză cu un conţinut asemănător celei folosite în cazul contractului de distribuţie exclusivă).

XVI. Forţa majoră (se foloseşte clauza tip).

XVII. Consecinţe ale încetării efectelor contractului

In cazul încetării efectelor prezentului contract, Franchiseeul este obligat să:

– restituie, pe cheltuiala sa, Franchisorului toate produsele aflate în stoc şi care nu au fost integral plătite,

– plătească toate sumele datorate Franchisorului, chiar dacă asemenea sume au o scadenţă ulterioară datei încetării contractului.

XVIII. Divizarea contractului

(se foloseşte clauza tip).

XIX. Cesiunea contractului

(se foloseşte clauza tip).

XX Notificări

(se foloseşte clauza tip).

XXI. Prevederi finale

(se foloseşte clauza tip).

încheiat astăzi_, în_exemplare.

Franchisor_

Franchisee_

Explicații teoretice

Contractul de franchising nu este reglementat de legislaţia noastră şi nici de majoritatea legislaţiilor ţărilor cu economie dezvoltată. Cu toate acestea, sistemul de franchising continuă să ocupe un procent din ce în ce mai însemnat în desfacerea produselor către consumatori.

în cadrul contractelor de franchising, o parte denumită Franchisor primeşte de la o altă parte, numită Franchisee, în schimbul unei sume de bani, dreptul de a exploata un „pachet de drepturi” de proprietate intelectuală asupra unor produse determinate, în scopul de a revinde acele produse consumatorilor.

Eficienţa acestei modalităţi de desfacere a produselor depinde în mare măsură de abilitatea părţilor în redactarea clauzelor contractuale, redactare care este „flexibilă”, cel puţin cu privire la anumite clauze.

Prin contractul de franchising se urmăreşte şi se realizează deschiderea de noi magazi-ne sau creşterea graduală a volumului desfacerilor printr-un număr constant de magazine.

Prima modalitate are în vedere modelul de contract pe care-1 prezentăm în continuare şi care are în vedere prevederile Reglementării nr. 4087/1988 a Comisiei CEE referitoare la aplicarea prevederilor antitrust la contractul de franchising.

Model de contract de licență

de

Model de contract de licență

CONTRACT DE LICENŢĂ
Nr. din_

I. PĂRŢI CONTRACTANTE:

1. S.C._, cu sediul în_, înregistrată la registrul comerţului sub nr. , cont nr. , deschis la_reprezentată prin_, în calitate de proprietar al brevetului de invenţie, denumită în continuare licenţiator, şi

2. S.C. _, cu sediul în , înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. cont nr. , deschis la_, reprezentată prin_, în calitate de denumită în continuare licenţiat.

II. Obiectul contractului

Obiectul prezentului contract îl constituie acordarea licenţiatului a dreptului de folosire a licenţei de fabricare a_, al cărei proprietar este licenţiatorul.

III. Termen

Prezentul contract se încheie pentru un termen de_.

IV. Valoare

Valoarea pentru care se acordă dreptul de folosire a licenţei este de şi

constă în valoarea de vânzare şi în redevenţe lunare plătite licenţiatorului în procent de % din profitul obţinut de licenţiat din vânzarea produselor fabricate sub licenţă.

V. Obligaţiile licenţiatorului:

– Să achite valoarea dreptului de folosire a licenţei;

– Să respecte caracteristicile produselor pentru a căror fabricare deţine drept de folosire a licenţei;

– Să obţină, în ţara sa de origine toate autorizaţiile necesare fabricării produselor la care se referă licenţa;

– Să respecte termenele de plată.

VI. Obligaţiile licenţiatului:

– Să acorde asistenţă tehnică licenţiatului pentru fabricarea produselor respective prin reprezentanţi împuterniciţi;

– Să nu acorde altui producător din ţara de origine a licenţiatului, dreptul de folosire a licenţei pentru fabricarea produselor care fac obiectul prezentului contract;

VIL Valoarea licenţei

Valoarea licenţei de folosire a dreptului de fabricare a produselor specificate se va achita la data de_.

Plata redevenţelor lunare va începe din prima lună de vânzare a produselor care au fost indicate sub licenţa care face obiectul prezentului contract.

VIII. Litigiile

Litigiile decurgând din interpretarea şi executarea prezentului contract, care nu soluţionate pe cale amiabilă, vor fi supuse instanţelor judecătoreşti competente.

IX. Rezilierea contractului

Prezentul contract se reziliază de drept de către oricare dintre părţi dacă cealal-arte nu îşi respectă obligaţiile contractuale.

Licenţiator_

Licenţiat_

Explicații teoretice

În temeiul acestui contract, titularul unui brevet, numit licenţiator, transmite unui beneficiar numit licenţiatul dreptul de folosinţă totală sau parţială asupra invenţiei sale, potrivit brevetului sau asupra altei invenţii de care poate dispune, fiind expres abilitat în această operaţiune.

Licenţiatorul transmite numai folosinţa dreptului, nu dreptul exclusiv asupra brevetului de invenţie.

Contractul de licenţă poate fi de două feluri:

a) licenţă exclusivă, licenţiatul renunţând la posibilitatea de a acorda şi alte licenţe;

b) licenţa neexclusivă, licenţiatorul având dreptul să utilizeze sau să transmită brevetul, iar licenţiatul de a folosi invenţia în condiţiile convenite.

Licenţele neexclusive pot di depline sau limitate.

Contractul de licenţă încetează la expirarea termenului stabilit de părţi.

Este un contract intuitu personae, pentru că se au în vedere calităţile licenţiatorului, prin care se transmite numai folosinţa, nu dreptul exclusiv la brevetul de inventator.

Model de contract de know-how

de

Model de contract de know-how

CONTRACT DE KNOW – HOW
Nr._din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1. S.C._, cu sediul în_, tel./fax_, înregistrată la registrul comerţului cu nr. , Cod fiscal nr._, cont nr. , deschis la_, reprezentată prin_, în calitate de_, denumită furnizor şi

2. S.C._, cu sediul în_, tel./fax_, înregistrată la

trul Comerţului cu nr. , cod fiscal nr._, cont nr._, deschis la_, reprezentată prin_ în calitate de_, denumită beneficiar.

II. Obiectul contractului

Furnizorul transferă beneficiarului cunoştinţele referitoare la (tehnologie sau procedeu) contra unui preţ de_ lei.

III. Termenul contractului

Prezentul contract se încheie pe o perioadă de ani şi intră în vigoare data semnării lui.

IV. Obligaţiile furnizorului

– să asigure accesul beneficiarului la vizionarea procesului de fabricatie.

– să permită beneficiarului să fotografieze fazele procedeului ce face obiectul prezentului contract;

– să ofere beneficiarului posibilitatea de a se documenta în uzina furnizorului de know how;

– să ofere beneficiarului informaţii tehnice, documentări tehnologice referitoare la tehnologia sau procedeul ce face obiectului prezentului contract;

– să desemneze reprezentanţi care să şcolarizeze personalul beneficiarului în vederea aplicării în practică a cunoştinţelor transmise;

V. Obligaţiile beneficiarului

– să asigure reprezentanţilor furnizorului condiţiile materiale pentru desfăşurarea activităţii lor;

– să nu încheie contracte similare cu societăţi comerciale cu acelaşi obiect de activitate cu furnizorul;

– să plătească furnizorului preţul stabilit în contract pentru serviciile sale.

VI. Preţul

Preţul pe care beneficiarul se obligă să-l plătească furnizorului este de_lei.

VII. Clauza de confidenţialitate

Furnizorul se obligă prin prezentul contract să păstreze secretul cunoştinţelor transmise beneficiarului pe toată perioada desfăşurării prezentului contract şi pentru un termen de 3 ani de la încheierea raporturilor contractuale cu beneficiarul.

VIII. Litigii

Litigiile de orice fel dintre părţile contractante vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti şi de drept comun.

IX. Forţa majoră

Orice împrejurare independentă de voinţa părţilor contractante, intervenită după data semnării contractului şi care împiedică executarea acestuia este considerată ca forţă majoră şi exonerează de răspundere partea care o invocă. Sunt consirate ca forţă majoră, în sensul acestei clauze, împrejurări ca: război, revoluţie, calamităţi etc.

Partea care invocă forţa majoră trebuie să anunţe cealaltă parte în termen de_ zile de la data apariţiei respectivului caz de forţă majoră.

După încetarea cazului de forţă majoră, partea care l-a invocat, îşi va relua 1

ligaţiile contractuale în termen de 3 zile şi va anunţa cealaltă parte.

Dacă nu procedează la anunţarea, în termenele prevăzute mai sus, a începerii I încetării cazului de forţă majoră, partea care îl invoca va suporta toate daunele provocate celeilalte părţi prin neanunţarea în termen.

X. Licenţa

Dacă tehnologia sau procedeul la care se referă cunoştinţele transmise face I obiectul unei licenţe sau brevet de invenţie, părţile pot stabili printr-un alt contract t cesiunea de licenţă sau brevet.

XI. Rezilierea contractului

Se poate cere de către oricare dintre părţile contractante, în cazul neîndepli-I nirii culpabile a obligaţiilor de către cealaltă parte, cu o notificare prealabilă în termen de 15 zile.

XII. Dispoziţii finale

Modificarea ulterioară a clauzelor stipulate în prezentul contract este admisă I numai cu acordul ambelor părţi şi se va realiza prin act adiţional.

Prezentul contract a fost încheiat azi_, în două exemplare câte unul

pentru fiecare parte.

Furnizor_

Beneficiar_

Explicații teoretice

Noţiunea de Know-how. Acest termen provine din expresia „the know hw to do” tradus „a şti cum sau în ce fel să facă”.

Spre deosebire de contractul de licenţă prin care se transmite folosinţa unui brevet, de data aceasta se transmite numai un ansamblu de cunoştinţe, nebrevetate, procedeu tehnic, împreună cu toate datele necesare punerii sale în aplicare, asigurându-se astfel şi asistenţa tehnică necesară punerii în aplicare a respectivului procedeu.

Este vorba de transmiterea unor cunoştinţe sau procedee tehnice, care deşi nu sunt brevetate prezintă o oarecare necesitate.

De fapt, know-how-ul are ca principală caracteristică noutatea şi secretul, iar transmiterea lui de la titular la beneficiar se face prin predarea documentaţiei (dosarul, planuri etc.), trimiterea de specialişti, primirea de la beneficiar a personalului în vederea calificării, cât şi furnizarea de materiale necesare aplicării tehnicii sau procedeului transmis.

Model de contract de leasing imobiliar

de

Model de contract de leasing imobiliar

Contract de leasing imobiliar
Nr._din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1. S.C._, cu sediul în , tel/fax , cont nr. , deschis la , Cod fiscal nr. , reprezentată prin în calitate de denumită în continuare locator, şi

2. S.C._, cu sediul în_, tel/fax , cont nr. , deschis la_ , cod fiscal nr._, reprezentată prin în calitate de , denumită în continuare utilizator, s-a încheiat prezentul contract.

II. Obiectul contractului

1. Locatarul se obligă să transmită dreptul de folosinţă şi posesie, iar utilizatorul, să plătească şi să preia bunul imobil, situat în , cu terenul aferent în suprafaţă de având următoarele vecinătăţi: la N la S la V la E .

2. Predarea-preluarea bunului ce face obiectul utilizării în sistem de leasing imobiliar se consemnează în proces-verbal, anexat la prezentul contract.

Bunul imobil ce face obiectul prezentului contract va fi utilizat pentru:_

3. Locatorul se obligă:

a) să confere utilizatorului un drept de folosinţă şi posesia bunului utilizat în sistem de leasing imobiliar;_
b) să predea bunul la termenul stipulat în prezentul contract;

c) să respecte, la expirarea contractului de leasing imobiliar, dreptul de opţiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a solicita achiziţionarea bunului sau restituirea acestuia.

4. Utilizatorul se obligă:

a) să preia şi să folosească bunul după destinaţia care rezultă din contract;

b) să nu încheie un contract de sublocaţie privind bunul încredinţat, fără acordul locatorului;

c) să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă, în cuantumul valoric stabilit şi la datele fixate în prezentul contract;

d) să execute la termen şi în bune condiţii toate reparaţiile capitale şi curente;

e) să apere, în raporturile cu alte persoane, dreptul de proprietate al locatorului cu privire la bunul ce face obiectul prezentului contract;

f) să asigure bunul la o societate de asigurări autorizată şi să plătească primele de asigurare ori să preia contractul de asigurare de la locator;

g) să plătească toate impozitele şi taxele, precum şi utilităţile consumate (energie electrică, termică, gaze naturale, apă, salubritate, telefon, fax etc.);

h) să efectueze investiţiile convenite cu locatorul, prevăzute în anexa la prezentul contract;

i) să predea bunul locatorului, în stare bună de folosinţă, potrivit destinaţiei sale, la expirarea sau la rezilierea prezentului contract, în cazul în care nu şi-a exercitat dreptul la opţiune, prin notificare scrisă, cu cel puţin 30 de zile înainte de data expirării, fiind considerat că, iniţial, l-a primit în stare bună.

III. Termen

5. Termenul utilizării în sistem de leasing imobiliar este de ani, cu începerea de la data semnării procesului-verbal menţionat la art. 2.

Contractul nu se poate prelungi peste termenul stipulat la alineatul precedent.

IV. Preţ şi modalităţi de plată

6. Preţul contractului este de lei (inclusiv garanţia de participare).

Redevenţele locative acoperă valoarea de circulaţie a bunului şi marja de profit a

locatorului. La calculul redevenţei se va ţine seama şi de nivelul de amortizare a bunului.

Evoluţia ratei inflaţiei, care se înregistrează ulterior perfectării prezentului contract, poate determina indexarea redevenţelor locative.

7. Părţile au convenit ca plata să se efectueze prin:

a) virament cu ordin de plată; b) fila cec; c) cambie.

Plata se face lunar, în a 25-a zi, în contul locatorului nr. deschis la Banca_-Sucursala .

In cazul în care, la expirarea contractului de leasing imobiliar, utilizatorul îşi exprimă intenţia de a cumpăra bunul, locatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate anterior cu titlu de redevenţă şi amortizările.

V Răspunderea contractuală

8. In cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul stipulat, nu îşi respectă obligaţiile ce se referă la realizarea de investiţii sau în situaţia în care se află în reorganizare ori faliment, locatorul are dreptul să rezilieze prezentul contract cu daune-interese.

în cazul în care utilizatorului nu îşi execută obligaţia de plată a redevenţei, două luni consecutive, locatorul are dreptul de a rezilia contractul cu daune-interese ce cuprind redevenţele scadente şi cuantumul valoric al redevenţelor care au rămas de plătit până la expirarea prezentului contract.

Nerespectarea dreptului la opţiune al utilizatorului obligă locatorul la plata de daune care vor fi egale cu valoarea contabilă rămasă.

9. Prevederile art. 8 nu se aplică, dacă un caz de forţă majoră împiedică sau întârzie total/parţial executarea contractului. Pentru această situaţie, partea afectată va fi exonerată de răspundere privind îndeplinirea obligaţiilor sale pentru perioada în care această îndeplinire este împiedicată sau întârziată de cazul de forţă majoră, conform art. 1082 şi 1083 C. civ.

10. Prevederile articolului precedent nu se aplică în cazul în care partea care invocă forţa majoră era în întârziere.

11. Prin forţa majoră se înţelege un eveniment neprevăzut şi de neînlăturat, independent de voinţa părţilor, care întârzie sau împiedică total/parţial îndeplinirea obligaţiilor contractuale, cum ar fi: calamitate naturală, incendiu, stare de război.

Greva nu va fi considerată caz de forţă majoră.

Partea care invocă forţa majora este obligată să justifice celeilalte părţi, în termen de 5 zile de la apariţia cazului de forţă majoră, existenţa acesteia, prin notificare scrisă însoţită de acte doveditoare, confirmate de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Dacă notificarea nu s-a transmis în condiţiile stabilite, partea aflată în culpă este responsabilă de prejudiciile provocate celeilalte părţi, întrucât nu a făcut dovada existenţei cazului de forţă majoră.

VI. Modificarea contractului

12. Modificarea clauzelor contractuale se face de comun acord, prin act adiţional.

VII. Dispoziţii finale

13. Litigiile apărute în legătură cu formarea, validitatea, interpretarea sau executarea obligaţiilor contractuale se soluţionează pe cale amiabilă sau arbitrală. în lipsa unei clauze compromisorii, litigiile vor fi soluţionate la instanţele judecătoreşti competente.

14. Prezentul contract, inclusiv anexele, a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Locator_
Utilizator_

Explicații teoretice

Acest contract, în baza căruia se cumpără un bun spre a-l închiria, implică trei persoane:

– vânzătorul bunului;

– cumpărătorul bunului, care este finanţatorul afacerii;

– utilizatorul bunului, pe care îl obţine în calitate de locatar.

La sfârşitul locaţiei, utilizatorul, adică locatarul are un drept de opţiune între trei posibilităţi:

– să continue contractul de locaţiune;

– să rezilieze contractul sau

– să cumpere bunul la valoarea care trebuie să ţină seama de vărsămintele efectuate (cu titlu de chirie), amortizare şi valoarea sa reziduală.

Leasingul, care poate fi mobiliar sau imobiliar, trebuie analizat ca un mijloc de creditare, constând în bunuri materiale (instalaţii industriale, uzine, maşini etc.), care se cumpără în vederea închirierii, cedându-se astfel numai folosinţa, nu dreptul de proprietate.

Contract de leasing autovehicule

de

Contract de leasing autovehicule

Contract de leasing autovehicule

Nr._din_

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

– S.C. cu sediul în înmatriculată în registrul comerţului sub nr._

cont nr. deschia la Cod fiscal nr. reprezentată prin în calitate de ,

cetăţean posesor al C.I./paşaport nr. în calitate de locator, şi
– S.C. cu sediul în tel/fcvc înmatriculată în Registrul Comerţului sub

nr. cont nr. deschis la cod fiscal nr. reprezentată prin , în calitate

de , cetăţean posesor al C.I./paşaport nr. în calitate de utilizator.

S -a încheiat prezentul contract.

II. Obiectul contractului

Locatorul se obligă să transmită utilizatorului dreptul de folosinţă şi posesia unui automobil marca , având caracteristicile tehnice prezentate în anexa I la

contract, iar utilizatorul să plătească şi să preia acest bun.

III. Valoarea de intrare

Valoarea de intrare a automobilului este de_

IV Durata contractului

Contractul se încheie pe o durată de 36 luni, cu începere de la data de_

până la data de_.

V. Valoarea contractului

Valoarea contractului este de_.

Plăţile sunt eşalonate potrivit tabelului de mai jos:

Rata nr. | Val. rata | Dobânda | Comision de administrare fără TVA | Total de plată fără TVA

In cazul exprimării de către utilizator a opţiunii de cumpărare, transferul de proprietate se va face la valoarea reziduală la care se adaugă taxele de import.

VI. Modalităţi de plată

Plata se va face prin transfer bancar în contul indicat de locator în facturi. Transformarea obligaţiilor de plată din valută în lei se face la cursul zilei afişat de BNR. Diferenţele de curs dintre cel utilizat în facturi şi cel din ziua încasării de către locator mai mari de 2% se regularizează de părţi prin achitarea diferenţei către partea dezavantajată.

VII. Termen de livrare

Utilizatorul şi-a ales obiectul leasingului în conformitate cu propriile necesităţi funcţionale.

Termenul de livrare este de cel mult 15 zile de la încasarea de către locator a ratei 1.

VIII. Predarea – primirea

Utilizatorul va prelua obiectul leasingului în termenul prevăzut la art. 6. data exactă a predării-primirii fiind comunicată în scris de către locator.

Locul predării-primirii va fi_.

Predarea-primirea obiectului leasingului se va face numai către reprezentantul autorizat al utilizatorului la prezentarea de către acesta a împuternicirii de reprezentare.

Predarea-primirea obiectului leasingului se consemnează într-un proces-verbal care atestă condiţia conformă cu caracteristicile tehnice şi funcţionabilitatea obiectului leasingului._
Perioada de leasing începe odată cu predarea-primirea. Dacă utilizatorul întârzie preluarea obiectului leasingului, perioada de leasing va începe în ziua în care trebuia efectuată predarea-primirea. In cazul neefectuării predării-primirii din vina uneia din părţi, aceasta va suporta penalităţi de_.

IX. ÎNTREŢINEREA

Utilizatorul va folosi obiectul leasingului în mod corespunzător şi-l va păstra într-o stare de funcţionare şi estetică ireproşabile.

Obiectul leasingului va fi întreţinut de către utilizator conform prescripţiilor furnizorului, numai în atelierele autorizate de locator. Costurile reparaţiilor, neacoperite de garanţie sau rezultând din întreţinerea în ateliere care nu sunt autorizate de locator sunt în sarcina exclusivă a utilizatorului. Locatorul, are un drept de retenţie asupra obiectului leasingului, până la achitarea integrală a contravalorii reparaţiilor ale căror costuri nu sunt acoperite de garanţie sau se datorează neîntreţinerii în starea prevăzută mai sus.

X. Proprietate. Folosinţă

Locatorul rămâne proprietarul obiectului leasingului pe toată durata contractului de leasing.

Riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul predării-primirii obiectului leasingului.

Locatorul garantează utilizatorului, sub condiţia respectării tuturor clauzelor contractuale, liniştita folosinţă a obiectului leasingului.

Utilizatorul îşi asumă în mod irevocabil, pentru întreaga perioadă a prezentului contract, totalitatea costurilor, impozitelor şi taxelor care decurg din folosirea bunului în mod direct sau prin prepuşii săi, precum şi asigurarea continuităţii plăţii ratelor de leasing, până la achitarea integrală a valorii acestora şi, după caz a valorii reziduale.

Utilizatorul va permite locatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a obiectului leasingului.

XI. Asigurarea

Costurile ocazionate de asigurarea obiectului leasingului sunt în totalitate în sarcina utilizatorului.

Asigurarea va fi încheiată la o societate de asigurare agreată de locator înaintea predării-primirii obiectului leasingului, pentru toată perioada prezentului contract şi va fi cesionată locatorului.

XII. Asumarea riscului

Utilizatorul îşi asumă riscul în cazurile deteriorării, daunei totale sau furtului neacoperite de poliţa de asigurare din vina sa, cât şi în cazul uzurii premature a obiectului leasingului ca urmare a utilizării şi întreţinerii neconforme dispoziţiilor art. 8.

In caz de daună totală sau furt, locatorul va returna utilizatorului, din suma totală a plăţilor efectuate de către acesta în cadrul contractului de leasing şi contravaloarea despăgubirii de la societatea de asigurări, diferenţa ce depăşeşte valoarea contractului de leasing în scopul încheierii unui nou contract de leasing.

XIII. Întârzierea plăţilor
În cazul în care utilizatorul întârzie cu mai mult de zile lucrătoare plata obligaţiilor pecuniare ce rezultă din contractul de leasing, este obligat să plătească începând din ziua scadenţei, o penalitate de_% pe zi de întârziere aplicată sumelor scadente.

XIV. VÂNZARE, RETURNARE, PRELUNGIRE

Cu zile înainte de terminarea perioadei de leasing, cu condiţia ca toate

ratele de leasing sau orice alte obligaţii de plată să fi fost achitate de către utilizator, acesta va putea notifica în scris locatorului despre intenţia sa de a exercita una din cele trei opţiuni:

– să cumpere obiectul leasingului achitând valoarea reziduală stabilită în contract, cu 30 de zile înainte de terminarea perioadei de leasing;

– să returneze obiectul leasingului către locator cu suportarea costurilor de returnare către locator sau furnizor, în condiţiile comunicate de locator;

– să solicite prelungirea contractului de leasing, ratele de leasing urmând a fi negociate ulterior.

In cazul în care utilizatorul optează pentru cumpărarea obiectului leasingului, în măsura în care toate celelalte obligaţii decurgând din contract au fost îndeplinite de fiecare din părţi, locatorul se obligă expres ca, la expirarea contractului de leasing, să transfere utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing.

Momentul transferului de proprietate va fi momentul confirmării în scris de către locator, a intrării în contul locatorului a sumei reprezentând valoarea reziduală.

XV. Forţa majoră

Forţa majoră ivită după încheierea contractului care împiedică sau întârzie total/parţial executarea contractului apără de răspundere partea care nu şi-a putut îndeplini obligaţiile din această cauză pentru perioada în care această îndeplinire este împiedicată sau întârziată, conform art. 1082-1083 C. civ.

Prevederile articolului precedent nu se aplică în cazul în care partea care invocă forţa majoră era în întârziere.

Prin forţă majoră se înţelege un eveniment neprevăzut şi de neînlăturat, independent de voinţa părţilor care întârzie sau împiedică total/parţial îndeplinirea obligaţiilor contractuale, cum ar fi o calamitate naturală, incendiu, mobilizare, rechiziţie, insurecţie starea de război. Greva nu va fi considerată caz de forţă majoră. Partea care invocă forţa majoră este obligată să justifice celeilalte părţi, în termen de 5 zile de la apariţia cazului de forţă majoră, existenţa acestuia, prin notificare scrisă însoţită de acte doveditoare, confirmate de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Dacă notificarea nu s-a transmis în condiţiile stabilite, partea aflată în culpă este responsabilă de prejudiciile provocate celeilalte părţi, întrucât nu a făcut dovada existenţei cazului de forţă majoră.

XVI. Modificarea contractului

Modificarea contractului se face de comun acord prin act adiţional semnat de ambele părţi.

XVII. Dispoziţii finale
Litigiile apărute în legătură cu formarea, validitatea, interpretarea sau executarea obligaţiilor contractuale se soluţionează pe cale amiabilă sau arbitrală. In lipsa unei clauze compromisorii, litigiile vor fi soluţionate la instanţele judecătoreşti competente.

Prezentul contract, inclusiv anexele, a fost încheiat astăzi , în exemplare.

Locator_,

Utilizator_,

Explicații teoretice

Acest contract, în baza căruia se cumpără un bun spre a-l închiria, implică trei persoane:

– vânzătorul bunului;

– cumpărătorul bunului, care este finanţatorul afacerii;

– utilizatorul bunului, pe care îl obţine în calitate de locatar.

La sfârşitul locaţiei, utilizatorul, adică locatarul are un drept de opţiune între trei posibilităţi:

– să continue contractul de locaţiune;

– să rezilieze contractul sau

– să cumpere bunul la valoarea care trebuie să ţină seama de vărsămintele efectuate (cu titlu de chirie), amortizare şi valoarea sa reziduală.

Leasingul, care poate fi mobiliar sau imobiliar, trebuie analizat ca un mijloc de creditare, constând în bunuri materiale (instalaţii industriale, uzine, maşini etc.), care se cumpără în vederea închirierii, cedându-se astfel numai folosinţa, nu dreptul de proprietate.

Model de contract de factoring

de

Model de contract de factoring

CONTRACT DE FACTORING
Nr. din_

1. PĂRŢILE CONTRACTANTE:

1. S.C. , cu sediul în , înregistrată la registrul comerţului sub nr._ , cont nr. _, deschis la _, reprezentată prin , în calitate de_, denumită în continuare factor, şi

2. S. C._, cu sediul în_, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. , cont nr_, deschis la_  , reprezentată prin_, în calitate de , denumită în continuare aderent

2. Obiectul contractului

Prin prezentul contract, aderentul transmite factorului creanţele sale reprezentate prin facturi fiscale anexate prezentului contract, iar factorul, în schimbul unui comision încasează creanţele şi plăteşte facturile la data scadenţei lor.

3. Dreptul de proprieta te asupra creanţelor

Factorul dobândeşte dreptul de proprietate asupra creanţelor transmise de aderent, împreună cu toate garanţiile ce sunt ataşate acestora.

Factorul îşi rezervă dreptul de a nu accepta facturile neagreate pe plan comercial pentru lipsa de garanţii.

4. Obligaţiile aderentului

Aderentul se obligă:

a) să transmită factorului continuu, în mod periodic (lunar), în condiţiile stipulate în contract, facturile care dovedesc expedierea mărfurilor, cu menţiunea scrisă pe acestea că au fost cedate şi plata lor trebuie să se facă factorului.

Facturile sunt în scrise într-un borderou şi însoţite de garanţiile şi documentele justificative, precum şi de declaraţia prin care aderentul transmite factorului în plină proprietate creanţele privind preţul mărfurilor.

b) să garanteze existenţa creanţei la data cesiunii şi să execute întocmai şi la timp contractul încheiat cu debitorul cedat;

c) să cedeze factorului drepturile accesorii creanţei şi să comunice informaţiile pe care le are cu privire la debitori, în vederea urmăririi acestora;

d) să plătească factorului comisionul pentru activitatea depusă;

5. Drepturile aderentului

Aderentul are dreptul:

a) de a încasa de la factor contravaloarea facturilor acceptate de acesta;

b) de a primi de la factor informaţiile periodice privind situaţia clienţilor săi şi cu privire la motivele care au determinat neîncasarea unor facturi;

6. Obligaţiile factorului

Factorul se obligă:

a) să plătească aderentului facturile pe care le-a aprobat în prealabil;

b) să avizeze toate facturile cedate, pe măsura prezentării lor de către aderent;

c) să suporte riscul insolvabilităţii debitorilor;

d) să deschidă la dispoziţia aderentului pentru plata valorii facturilor cedată un cont curent.

7. Drepturile factorului

Factorul are dreptul:

a) de a dobândi proprietatea asupra creanţelor cedate de aderent, precum şi toate drepturile şi garanţiile ataşate;

b) de a refuza plata creanţelor, dacă debitorul opune o neregularitate ce se datorează aderentului şi factorul face în prealabil dovada existenţei situaţiei invocate;

c) de a încasa comisionul aferent activităţii sale;

d) de a înainta acţiunea în repetiţie împotriva aderentului pentru plata nedat o-rată în cazul inexistenţei totale sau parţiale a creanţei cedate sau când marfa livrată de acesta debitorului a fost refuzată ca necorespunzătoare pentru viciile ce ţin de marja.

8. Comisionul şi modalita tea de pla tă

Comisionul datorat factorului este de_% din valoarea facturilor încasate.

Plata se va face prin transfer bancar din contul_, deschis la , în contul_ , deschis la_.

9. Forţa majoră

Orice împrejurare independentă de voinţa părţilor, intervenită după data semnării contractului şi care împiedică executarea acestuia este considerată ca forţă majoră şi exonerează de răspundere partea care o invocă. Sunt considerate ca forţă majoră, în sensul acestei clauze, împrejurări ca: război, revoluţie, cutremur, marile inundaţii, embargo.

Partea care invocă forţa majoră trebuie să anunţe cealaltă parte în termen de 5 zile de la data apariţiei respectivului caz de forţă majoră şi, de asemenea, de la încetarea acestui caz.

Dacă nu procedează la anunţarea, în termenele prevăzute mai sus, a începerii şi încetării cazului de forţă majoră, partea care îl invocă va suporta toate daunele provocate celeilalte părţi prin neanunţarea în termen.

In cazul când împrejurările care obligă la suspendarea executării prezentului contract se prelungesc o perioadă mai mare de şase luni, fiecare parte poate cere rezoluţiunea contractului.

10. Litigii

Părţile convin ca litigiile decurgând din interpretarea şi executarea prezentului contract, care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă, să fie supuse instanţelor judecătoreşti competente.

11. Dispoziţii finale

Prezentul contract se încheie pe o durată de_, cu începere de la data

semnării de către părţi.

Contractul a fost încheiat azi_, în_exemplare.

Factor_

Aderent_

Explicații teoretice

Acest contract intervine între două persoane:

1) aderentul, cel care transmite factorului toate creanţele sale, de la care încasează integral sau parţial valoarea respectivă, moment din care riscul insolvabilităţii debitorilor lui trec asupra factorului, care nu-şi rezervă dreptul de a avea acţiune în regres împotriva aderentului;

2) factorul, care în schimbul unui comision, îşi ia obligaţia să încaseze toate creanţele ce i se transmit de cealaltă parte şi care îl subrogă în toate drepturile sale.

Când toate facturile, creanţele pe care aderentul le transmite factorului şi încasează de la acesta întreaga valoare, se numeşte „factoring tradiţional”.

Dacă plata facturilor, a creanţelor se face la data scadenţei, exigibilităţii lor, această operaţiune se numeşte „factoring la scadenţă”.

Reţinem deci că, în baza acestui contract, factorul dobândeşte proprietatea creanţelor transmise, nu are dreptul la acţiune în regres împotriva aderentului, ci numai o acţiune în repetiţiune a plăţii nedatorate, caz ce se iveşte în situaţia inexistenţei totale sau parţiale a creanţei ce i s-a transmis.

Model de contract de asigurare pentru diverse situaţii

de

Model de contract de asigurare pentru diverse situaţii

CONTRACT DE asigurare PENTRU DIVERSE SITUAŢII
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1. S.C._, cu sediul în , înmatriculată în Registrul comerţului_
sub nr. _, cont nr. _, deschis la_, reprezentată legal prin în calitate
de_, denumită în continuare asigurător, şi
2. DL/D-na _, domiciliat(ă) în , identificat cu C.I. seria ,
nr. , denumit în continuare asigurat.
II. Asiguratul
Asiguratul stabileşte ca beneficiar al asigurării în caz de deces pe_.
III. Prevederi generale
Asigurarea este valabilă pentru accidentele pe care asiguratul le suferă:
1. în exercitarea ocupaţiilor profesionale declarate;
2. în desfăşurarea oricărei alte activităţi normale, care nu are caracter profesional. Asigurarea este valabilă, de asemenea:
a) pe perioada serviciului militar în timp de pace, ca urmare a unei chemări pentru exerciţii obişnuite; pe perioada serviciului militar ca recrut în timp de pace, asigurarea operează exclusiv pentru riscurile care nu au legătură cu desfăşurarea serviciului pentru care acesta este chemat; asigurarea este suspendată pe durata serviciului care substituie serviciul militar obligatoriu, a înrolării voluntare, a chemării pentru mobilizare sera pentru motive cu caracter excepţional;
b) pentru accidente cauzate de conducerea motociclurilor;
c) pentru accidente cauzate de folosirea şi conducerea: autovehiculelor; autoturismelor de folosinţă privată; autovehiculelor pentru transporturi mixte de persoane şi bunuri; autocarelor care, împreună cu încărcătura, nu depăşesc o greutate de 3,51; autovehiculelor speciale sau de folosinţă specifică; maşinilor agricole; bărcilor cu motor pentru scopuri recreative;
d) pentru accidente rezultând din participarea la curse şi întreceri, la respectivele probe şi antrenamente, cu caracter amical şi recreativ şi care nu constituie surse de venituri pentru asigurat.
IV. Deces
Dacă accidentul are drept urmare decesul asiguratului şi acesta se constată în termen de maxim un an din ziua în care s-a produs accidentul, asigurătorul plăteşte suma asigurată pentru caz de deces beneficiarului desemnat.
V. Invaliditatea permanentă
Dacă accidentul are drept urmare o invaliditate permanentă, iar aceasta se constată în termen de maxim un an din ziua în care s-a produs accidentul, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie de asigurare calculată asupra sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală, conform procentelor şi prevederilor următoare:
Cazuri de invaliditate Procente
Pierderea absolută şi iremediabilă a funcţionalităţii unui organ sau membru este considerată ca pierdere anatomică a acestuia; în cazuri de micşorare a folosinţei, procentele indicate mai sus sunt reduse în raport de funcţionalitatea pierdută.
In cazuri de pierdere anatomică sau funcţională a mai multor organe sau membre în acelaşi accident, despăgubirea se stabileşte prin adunarea procentelor corespunzătoare pentru fiecare leziune, până la limita maximă a 100 de procente.
în cazurile de invaliditate permanentă nespecificate în tabelul de mai sus, indemnizaţia se stabileşte în funcţie de măsura în care este diminuată pentru totdeauna capacitatea generală a asiguratului pentru orice muncă utilă, indiferent de profesia sa, ţinând cont de procentele respective ale cazurilor mai sus menţionate. în caz de pierdere anatomică sau de reducere funcţională a unui organ sau a unui membru deja deficient, procentele indicate mai sus sunt micşorate ţinând seama de gradul de invaliditate preexistent.
VI. Indemnizaţia zilnică pentru internare într-o instituţie de tratament
Dacă accidentul are drept urmare internarea asiguratului într-o instituţie de tratament, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie pentru fiecare zi de internare, pentru o perioada maximă de 90 de zile chiar dacă nu sunt consecutive – dar într-un interval de până la 180 de zile de la data accidentului. Ziua de externare nu este indemnizată. In cazul în care asiguratul are încheiate cu asigurătorul şi alte poliţe de accidente care includ această clauză, asigurătorul va plăti indemnizaţia cu valoarea cea mai mare, urmând a restitui prima aferentă celorlalte asigurări. Ca urmare, în caz de declarare a accidentului, asiguratul va trebui să comunice şi existenţa altor poliţe încheiate pentru asigurat.
VII. Indemnizaţia zilnică pentru imobilizare într-o Îmbrăcăminte sau o aparatură imobiuzantă echivalentă
Dacă accidentul are drept urmare imobilizarea asiguratului într-o îmbrăcăminte de ghips sau o aparatură imobilizantă echivalentă, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie pentru fiecare zi de imobilizare, pentru o perioadă maximă de 40 zile, dar într-un interval de până la 180 zile de la data accidentului. în cazul în care asiguratul are încheiate cu asigurătorul şi alte poliţe de accidente care includ această clauză, asigurătorul va plăti indemnizaţia cu valoarea cea mai mare, urmând a restitui prima aferentă celorlalte asigurări.

VIII. Excluderi

Cu excepţia acordului contrar expres, sunt excluse din asigurare accidentele rezultând din:

a) război sau operaţiuni de război, chiar şi nedeclarat, invazie, ocupaţie militară, război civil, insurecţie, tulburări civile, revolte, greve, acte de terorism, sabotaj, vandalism;

b) explozii sau emanaţii de căldură sau radiaţii provenite din fisiunea nucleară,

precum şi din radiaţiile provocate de accelerarea artificială a particulelor atomice;

c) poluarea şi contaminarea mediului, chiar dacă au fost provocate de evenimente asigurate prin poliţă;

d) doi sau culpă gravă ale:

– asiguratului precum şi a persoanelor care convieţuiesc cu aceştia;

– prepuşilor asiguratului – persoană juridică.

e) conducerea autovehiculelor şi a bărcilor cu motor, altele decât cele prevăzute la art. 3 lit. b şi c;

f) participarea la curse şi întreceri, la respectivele probe şi antrenamente, altele decât cele prevăzute la art. 3 lit. d;

g) practicarea boxului, pentatlonului, a luptelor în diferite forme, alpinismului cu escaladarea rocilor sau cu acces la gheţari, bobului, imersiunii cu autorespiratoare, speologiei şi a sporturilor aeriene în general;

h) conducerea şi folosirea mijloacelor subacvatice şi aeriene, cu excepţia celor prevăzute la art. 3;

i) hernii şi eforturi în general;

j) sinuciderea asiguratului sau tentativa de sinucidere a asiguratului;

k) ingerarea sau absorbirea de substanţe, inclusiv otrăvitoare;

l) infecţiile care nu au drept cauză directă şi exclusivă o leziune;

m) operaţiile chirurgicale sau tratamentele, indiferent dacă au sau nu legătura cu un accident asigurat;

n) orice fel de boli, stări patologice cronice şi/sau acute, incidente şi accidente ale tratamentelor medicale.

o) sarcina persoanei asigurate, naşterea copilului sau pierderea de sarcină, avortul sau consecinţele acestora.

IX. Riscul de zbor

Asigurarea acoperă accidentele pe care asiguratul le poate avea în timpul călătoriilor pe calea aerului, efectuate în calitate de pasager cu avioane şi elicoptere exploatate de societăţi de trafic aerian regulat, neregulat sau de transport la cerere, civile sau militare folosite în scopuri civile, de firme private, pentru activităţi turistice sau de transfer, de so-cietăţi cu activitate de profit aerian, exclusiv pe durata transportului public de pasageri.
Rămân în orice caz excluse, zborurile efectuate cu avioane şi elicoptere exploatate de aerocluburi.

X Persoane care nu pot fi asigurate

Nu pot fi asigurate persoanele în vârstă de peste 70 de ani. Pentru acele persoane ce ajung la o asemenea limită de vârstă în timpul perioadei de valabilitate a poliţei, asigurarea încetează la data prevăzută în poliţă. Nu sunt, de asemenea, asigurabile persoanele lovite de apoplexie, afectate de epilepsie, paralizie, infirmităţi mentale, delirium tremens, alcoolism, toxicomanie, diabet sau alte boli grave sau permanente. Dacă aceste tulburări apar după încheierea contractului de asigurare, acesta încetează odată cu manifestarea lor, asigurătorul restituind prima aferentă perioadei rămase din asigurare. Persoanele cu defecte fizice sau mutilări evidente pot fi asigurate numai printr-un contract special.

XI. ÎNTINDEREA TERITORIALĂ

Acoperirile pentru deces şi invaliditate permanentă sunt valabile pe plan mondial. Acoperirile pentru internare într-o instituţie de tratament şi pentru imobilizare într-o îmbrăcăminte de ghips sau o altă aparatură imobilizantă sunt valabile pe teritoriul României.

XII. Declararea accidentului. Obligaţiile asiguratului

Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea evenimentului asigurat în termen de 3 zile de la data acestuia şi trebuie să consimtă la vizita medicilor asigurătorului la orice cercetare sau constatare pe care aceasta le consideră necesare, în acest scop dezlegând de secretul profesional pe medicii care l-au vizitat şi îngrijit.

In caz de deces prin prezentul contract, se stabilesc următoarele:

– când accidentul a cauzat decesul asiguratului sau când decesul survine în timpul perioadei de îngrijire, asigurătorul trebuie notificat în termen de 3 zile de la data acestuia;

– Rudele sale sau reprezentanţii legali trebuie să consimtă la orice cercetare sau constatare din partea asigurătorului, pe care aceasta le consideră necesare, în scopul stabilirii cuantumului indemnizaţiei de asigurare.

XIII. Criterii de indemnizare

Stabilirea indemnizaţiei este făcută de asigurător pe baza normelor contractuale.

Indemnizaţia este stabilită la_lei pe trimestru.

Suma asigurată este_lei. Plata indemnizaţiei va fi efectuată de asigurător

numai după ce asiguratul/beneficiarul (în caz de deces al asiguratului):

– va proba legitimitatea sa de a obţine plata indemnizaţiei;

– va declara dacă şi ce asigurări a încheiat pentru acelaşi risc;

– va preda toată documentaţia necesară asigurătorului pentru stabilirea indemnizaţiei de asigurare;

– va preda toată documentaţia ulterioară cerută de asigurător.

începutul procedurii de stabilire a indemnizaţiei nu constituie o recunoaştere a obligaţiei asigurătorului de a indemniza.

In conformitate cu prezentele condiţii de asigurare, asigurătorul plăteşte indemnizaţia pentru:

– urmările directe şi exclusive ale accidentului, care sunt independente de condiţiile fizice şi patologice preexistente sau survenite; influenţa pe care accidentul putea să o exercite asupra unor asemenea condiţii, precum şi prejudiciul pe care acestea îl pot aduce asupra efectelor vătămărilor produse prin accident, sunt consecinţe indirecte şi prin urmare nu se indemnizează;

– în cazul unor mutilări sau defecte fizice preexistente, indemnizaţia pentru invaliditate permanentă este plătită numai pentru urmările directe cauzate de accident ca şi cum acesta ar fi atins o persoană integră din punct de vedere fizic, fără legătură cu prejudiciul mai mare derivat din condiţiile preexistente.

XIV Plata indemnizaţiei Asigurătorul stabileşte indemnizaţia cuvenită în baza documentaţiei primite şi a condiţiilor de asigurare şi o comunică asiguratului sau beneficiarului. După primirea acceptului, asigurătorul efectuează plata. Plata indemnizaţiei se face, în termen de maximum 30 de zile de la data completării documentaţiei, în România, în conformitate cu prevederile legate în vigoare privind taxele şi impozitele.

Asigurat_

Asigurător_

Explicații teoretice

Prin contractul de asigurare o persoană fizică sau juridică, numită asigurat, se obligă să plătească unei alte persoane, numită asigurator, o sumă de bani denumită primă de asigurare, cu obligaţia pentru asigurator ca în cazul producerii unor evenimente prejudiciabile pentru asigurat (incendiu, inundaţie, cutremur, naufragiu, accident, moarte etc.) să-l despăgubească prin achitarea unei sume de bani denumită indemnizaţie de asigurare.

In acest contract, definit ca aleatoriu de dispoziţiile art. 1635 C. civ., caracteristic este elementul de incertitudine, pentru că evenimentul (sinistrul) în vederea căruia se face asigurarea poate interveni sau poate să nu intervină în termenul pentru care aceasta se încheie.

Acest contract poate conţine şi o clauză (stipulaţie) pentru altul, părţile putând stabili ca în cazul în care sinistrul are loc, asigurătorul să achite indemnizaţia de asigurare unui terţ, denumit beneficiar al asigurării.

1. CARACTERE JURIDICE. Contractul de asigurare este un contract:

a) consensual, fiind suficient acordul de voinţă al părţilor;

b) aleatoriu (de la cuvântul „alea” care înseamnă hazard) pentru că la data încheierii contractului nu se cunoaşte dacă evenimentul se va produce sau nu, iar întinderea prestaţiei uneia sau ambelor părţi depinde de un eveniment viitor şi incert;

c) bilateral şi oneros, fiecare parte urmărind un interes patrimonial;

d) cu execuţie succesivă, prima de asigurare putând fi achitată integral la încheierea contractului, sau în rate, la termenele pe care părţile le stabilesc.

e) de adeziune, pentru că se menţine obiceiul ca asigurătorul să stabilească clauzele şi asiguratul este chemat pur şi simplu să adere (să consimtă) la respectivele clauze prestabilite de asigurator.

2. Înţelesul termenilor proprii acestui contract, şi anume:

a) Riscul asigurării, adică pericolul împotriva urmărilor pe care le-ar produce sinistrul: inundaţie, incendiu, cutremur etc.;

b) Cazul asigurat înseamnă evenimentul efectiv survenit;

c) Prima sau rata de asigurare reprezintă suma (despăgubirea) pe care o va achita asiguratul asigurătorului, chiar dacă elementul de incertitudine (evenimentul viitor şi incert) nu va avea loc;

d) Suma asigurată, este suma maximă până la care este angajată răspunderea asigurătorului;

e) Dauna de asigurare reprezintă paguba materială pe care asiguratul o suferă în cazul în care evenimentul are loc;

f) Indemnizaţia de asigurare este suma pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului după survenirea evenimentului şi care corespunde cu suma asigurată;

g) Durata asigurării, respectiv termenul pentru care se face asigurarea şi care, de regulă, este de un an.

3. OBIECTUL ASIGURĂRII îl constituie orice bun (mobil sau imobil), cât şi viaţa şi capacitatea de muncă a omului.

4. Felurile asigurărilor. Avem:

a) Asigurări obligatorii, prin efectul legii, pentru unele bunuri, care nu mai necesită încheierea unui contract de asigurare. Dintre acestea cităm: asigurarea contra incendiilor a clădirilor, asigurarea călătorilor contra accidentelor pe căile ferate, rutiere şi pe apă, asigurarea autovehiculelor înmatriculate ce sunt folosite pe teritoriul ţării etc.

b) Asigurările facultative, care se încheie pe baza contractului de asigurare, obiectul lor fiind asigurarea de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

5. ÎNCETAREA CONTRACTULUI. Există mai multe moduri de încetare a contractului şi anume:

a) contractul cu durată determinată încetează prin ajungerea la termen, când expiră perioada pentru care s-a încheiat;

b) după ce se efectuează plata sumei asigurate, obligaţiile aiguratorului faţă de asigurat se sting, fapt ce echivalează cu încetarea contractului. Este vorba de asigurarea pe viaţă şi de accidente de persoane, când survine cazul asigurat. Dacă este vorba de bunuri, contractul încetează numai dacă bunul a fost distrus în întregime, nu parţial, caz în care el continuă.

c) denunţarea, rezilierea sau anularea contractului care fac ca contractul să înceteze înaintea expirării duratei sale şi a producerii cazului asigurat.

Denunţarea produce efecte pentru viitor, dat fiind caracterul contractului, care este cu executare succesivă.

Rezilierea înseamnă desfiinţarea contractului pentru viitor datorită culpei uneia dintre părţi, vinovată de neexecutarea obligaţiei asumate.

Nulitatea operează şi pentru trecut, readucând pe contractanţi la situaţia juridică avută la data încheierii asigurării, procedându-se la restituirea prestaţiilor efectuate.

Model de cerere de schimbarea încadrării juridice în materie penală

de

Model de cerere de schimbarea încadrării juridice în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, solicit schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii din art. în art. , pentru următoarele motive [3]_, conform art. 334 C. proc. pen. [4]

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Cererea de schimbarea încadrării juridice este o instituţie prin care se modifică încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, atunci când se constată că aceasta este incorectă, în vederea pronunţării unei hotărâri legale.

1.1. Termenul de introducere. Schimbarea încadrării juridice poate fi cerută în tot parcursul procesului, până la încheierea dezbaterilor în fond. Dacă cererea se formulează la un termen anterior dezbaterilor, instanţa nu se poate pronunţa prin încheiere, pentru că ar putea echivala cu o pronunţare anticipată, dar este obligată să ia act prin încheiere de această cerere şi să o rezolve o dată cu judecarea în fond, prin hotărârea pe care o pronunţă.

[2] Titularul cererii. Pot cere schimbarea încadrării juridice procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

[3] Motivele de fapt. în motivarea cererii se va arăta de ce este necesară schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu, pentru a primi o altă calificare juridică. Această cerere trebuie să se bazeze pe o analiză completă şi complexă a probelor dosarului, demonstrându-se că încadrarea dată faptelor deduse judecăţii este greşită şi că altele sunt dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

Astfel, ca urmare a schimbării încadrării juridice, fapta poate constitui un alt tip de infracţiune (de exemplu infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în loc de infracţiunea de omor) sau o altă variantă a aceleiaşi infracţiuni (de exemplu furt simplu în loc de furt calificat) ori o altă formă a infracţiunii (de exemplu tentativă în loc de infracţiune consumată).

[4] Temeiul juridicii constituie prevederile art. 334 C. proc. pen., potrivit cărora „dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea”.

[5] Instanţa competentă este instanţa învestită cu judecarea cauzei.

Model de contestaţie împotriva amenzii judiciare în materie penală

de

Model de contestaţie împotriva amenzii judiciare în materie penală

Domnule Procuror/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, vă rog să-mi anulaţi/reduceţi amenda judiciară în cuantum de_, dată prin ordonanţa procurorului/încheierea instanţei nr. / pentru următoarele motive [3]_

Data

Semnătura,

Domnului Procuror/Preşedinte al [4] _

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Amenda judiciară este sancţiunea ce poate fi aplicată unor participanţi la procesul penal, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, în cazul comiterii unei abateri judiciare în cadrul procesului penal.

Astfel, potrivit art. 198 C. proc. pen., se sancţionează:

a) cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 2.000.000 lei:

• neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;

• neîndeplinirea ori îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecu-tarea mandatelor de aducere;

b) cu amendă judiciară de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei, lipsa nejustificată a apărătorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii;

c) cu amendă judiciară de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei:

• lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat;

• tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;

• neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii;

• nerespectarea obligaţiei de păstrare prevăzută în art. 109 alin. (5) C. proc. pen.;

• neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei;

• neîndeplinirea, în mod nejustificat, de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, în mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmărire penală, în termenul prevăzut de lege;

• necomunicarea, în mod nejustificat, procurorului, în termenul prevăzut de lege, de către organul de cercetare penală, a începerii urmăririi penale, precum şi neexecutarea, de către acesta, în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, a dispoziţiilor scrise ale procurorului sau ale instanţei de judecată;

• nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asistă la şedinţa de judecată a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298 C. proc. pen.

1.1. Termenul de introducere. Contestaţia împotriva aplicării amenzii, respectiv solicitarea de reducere a cuantumului acesteia se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori încheierii de amendare.

[2] Titularul cererii. împotriva ordonanţei organului de urmărire penală sau, după caz, a încheierii instanţei de judecată prin care s-a aplicat amenda poate face contestaţie sau cerere de reducere a cuantumului amenzii persoana amendată.

[3] Motivele cererii. Persoana care face contestaţia trebuie să arate cauzele pentru care nu este vinovată de fapta imputată de organul care i-a aplicat amenda, justificând cu acte sau alte probe conduita sa; de asemenea, aceasta poate critica cuantumul prea mare al amenzii în raport cu vinovăţia sa.

[4] Organul competent. Cererea se adresează, după caz, procurorului care a emis ordonanţa de amendare sau preşedintelui completului de judecată care a pronunţat încheierea de amendare.

Domnule Comandant/Procuror/Preşedinte, [1]

Model de cerere de îndreptare a erorilor materiale în materie penală

de

Model de cerere de îndreptare a erorilor materiale în materie penală

Domnule Comandant/Procuror/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de_, în dosarul nr. vă rog să dispuneţi îndreptarea erorii materiale din . în dosarul nr. / . în sensul _[3] îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art._C. proc. pen. [4]

Data

Semnătura,

Domnului Comandant/Procuror/Preşedinte al [5] _

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. îndreptarea erorilor materiale este o modalitate de corectare a greşelilor evidente strecurate în cuprinsul unor acte procedurale.

De asemenea, potrivit art. 196 C. proc. pen., cererea poate fi făcută şi pentru înlăturarea unor omisiuni vădite din actul procedural, cum ar fi nepronunţarea asupra unor sume de bani pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi (în temeiul art. 189 şi art. 190 C. proc. pen.), precum şi cu privire la restituirea lucrurilor (spre exemplu corpuri delicte) sau ridicarea măsurilor asigurătorii (cum ar fi sechestrul asigurator) etc.

[2] Titularul cererii. Orice parte din procesul penal (învinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă etc.) poate face cerere dacă constată că s-a comis o eroare materială cu consecinţe juridice.

Potrivit art. 195 alin. (1) C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

[3] Motivele de fapt. în cerere trebuie menţionat actul vizat în care s-a comis o eroare materială ce trebuie îndreptată şi în ce sens trebuie îndreptată aceasta.

Potrivit art. 195 alin. (2) C. proc. pen., în vederea îndreptării erorii părţile pot fi chemate spre a da lămuriri.

[4] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. art. 195 C. proc. pen., respectiv art. 196 C. proc. pen.

[5] Organul competent. Cererea de îndreptare a unor erori materiale se adresează organului de urmărire penală (organul de poliţie sau procurorul) care instrumentează cauza sau preşedintelui completului de judecată, dacă dosarul se află în această fază procesuală.

Model de cerere apel în materie penală

de

Model de cerere apel în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul nr. ./___ al acestei instanţe, în termen legal [3]

Declar apel

împotriva sentinţei penale [4] nr. / pe care o consider nelegală şi netemeinică.

Motivele apelului sunt următoarele [5]:_

Solicit admiterea apelului, desfiinţarea în parte/în totalitate a sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale conform art. 379 C. proc. pen.

Data Semnătura, [6]

Domnului Preşedinte al [7]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Apelul este calea ordinară de atac prin care se urmăreşte reexaminarea cauzei şi a judecăţii anterioare de către instanţa superioară în grad.

Apelul are caracter devolutiv pentru că în această fază procesuală se pot administra probe, fără desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond. Numai după ce au fost epuizate toate probele cerute de părţi şi încuviinţate de instanţa de apel aceasta se pronunţă asupra admiterii sau respingerii apelului.

[2] Titularii apelului. Potrivit art. 362 C. proc. pen., pot face apel:

a) procurorul – în ce priveşte latura penală şi latura civilă;

b) inculpatul -în ce priveşte latura penală şi latura civilă. De asemenea, inculpatul poate face apel împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal, în ceea ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;

c) partea vătămată – atât în latura penală, cât şi în latura civilă, indiferent de modul în care se pune în mişcare acţiunea penală. Deşi prin dispoziţiile art. 362 alin. (1) lit. c) se limitează dreptul părţii vătămate în declarare apelului „numai în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ceea ce priveşte latura penală”, acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/2004°.

d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente – atât în latura penală, cât şi în latura civilă. Deşi art. 362 alin.(l) lit. d) C. proc. pen. limitează apelul acestora numai în ce priveşte latura civilă a procesului, prin Decizia nr. 482/20042) Curtea Constituţională a statuat că aceste dispoziţii „sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit părţii civile şi părţii civilmente responsabile să exercite calea de atac ordinară a apelului şi în ce priveşte latura penală a procesului”.

e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul – numai cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

0 orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau act al instanţei care a pronunţat sentinţa sau încheierea respectivă.

Potrivit art. 362 alin. (2), apelul poate fi declarat pentru toate aceste persoane (cu excepţia procurorului) şi de către de reprezentantul legal sau de către apărător, iar pentru inculpat şi de către soţul acestuia.

[3] Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel [de exemplu, art. 477 alin. (1) C. proc. pen. prevede un termen de apel de 3 zile de la pronunţare împotriva hotărârilor date în cazul judecării infracţiunilor flagrante]. Acesta curge de la pronunţare, pentru părţile prezente la judecată sau la pronunţare, şi de la comunicare pentru părţile care au lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare. Tot de la comunicarea copiei de pe dispozitiv curge termenul de 10 zile şi pentru cei arestaţi, chiar şi în altă cauză, pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ ori pentru inculpaţii internaţi într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare.

în ce priveşte apelul declarat de martor, expert, interpret sau apărător, privitor la cheltuielile judiciare datorate acestora, acesta poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza [art. 363 alin. (4) C. proc. pen.].

Apelul declarat peste acest termen poate fi considerat de instanţă ca fiind făcut în termen dacă se constată că întârzierea s-a datorat unei cauze temeinice de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile (art. 364 C. proc. pen.).

De asemenea, se poate face apel şi peste termen dacă partea a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării

pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile, după caz (art. 365 C. proc. pen.).

Nedeclararea în termenul prevăzut de lege a apelului atrage decăderea din exercitarea dreptului de a face apel, cu consecinţa respingerii acestuia ca tardiv introdus (art. 185 C. proc. pen.).

Termenul de apel se socoteşte pe zile libere [art. 186 alin. (2) C. proc. pen.], fără a se lua în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte. Astfel, rezultă că partea care declară apel are la dispoziţie 12 zile. Dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează [art. 186 alin. (4) C. proc. pen.].

Dacă cererea de apel este depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere, în cazul celor arestaţi, la unitatea militară, în cazul militarilor, sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată, apelul este considerat ca făcut în termen, potrivit dispoziţiilor art. 187 C. proc. pen. Dovada se poate face prin înregistrarea sau atestarea cererii de apel făcută de către administraţia locului de deţinere, sau unitatea militară ori prin recipisa de la oficiul poştal.

[4] Obiectul apelului. Potrivit art. 361 C. proc. pen., pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate în primă instanţă, cu excepţia următoarelor sentinţe, ce pot fi atacate doar cu recurs:

– sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile prevăzute în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.;

– sentinţele pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile prevăzute în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

– sentinţe pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

– sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

– sentinţele de dezînvestire.

Referitor la încheierile date în primă instanţă, acestea pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul [art. 361 alin. (3) C. proc. pen.]. Printre asemenea încheieri se pot menţiona: încheierile prin care se iau anumite măsuri procesuale, încheieri prin care se iau măsuri pentru buna administrare a justiţiei (respectiv admiterea sau respingerea judecări împreună a mai multor cauze pe motiv de indivizibilitate sau conexitate) etc.

[5] Motivele apelului. Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanţa de apel cel mai târziu până în ziua judecăţii. De asemenea, motivele de apel se pot formula şi oral în ziua judecăţii.

[6] Semnătura. Cererea de apel se semnează de persoana care face declaraţia. Pentru persoanele care nu pot semna cererea poate fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător, de primarul sau secretarul

consiliului local ori de un funcţionar cu atribuţii în acest sens, din localitatea de domiciliu a petentului.

Potrivit art. 366 alin. (2) C. proc. pen., cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei.

[7] Instanţa competentă. Judecarea apelului este de competenţa instanţei imediat superioară în grad celei care a pronunţat în fond sentinţa. Astfel, apelurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorie se soluţionează de tribunale, iar cele împotriva sentinţelor pronunţate de tribunale se soluţionează de curţile de apel.

Potrivit art. 367 alin. (1) C. proc. pen., cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Persoana care se află în stare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de deţinere, care are obligaţia de a înainta de îndată cererea la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Model de cerere de recurs în materie penală

de

Model de cerere de recurs în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul nr. / al_, în termen legal [3],

Declar recurs

împotriva [4]_, nr. , pronunţată de_

Consider hotărârea netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive [5]_şi vă rog să-mi admiteţi recursul, să casaţihotărârea şi să faceţi aplicarea corectă a legii.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [6]_

Explicații teoretice

[1] Natură juridică. Recursul este o cale de atac ordinară, de anulare, parţial devolutivă şi în mod excepţional extensivă, destinată a repara erorile de drept comise de instanţele de fond în hotărârile date.

Trăsăturile caracteristice ale recursului sunt următoarele:

a) este o cale de atac ordinară, ca şi apelul, ce se exercită într-un termen fix şi care tinde să împiedice hotărârea instanţei de fond să devină definitivă şi executorie;

b) este o cale de atac exclusiv de drept, deoarece provoacă un control parţial, numai în drept. Recursul repune în discuţie nu întreaga cauză, ci numai chestiunile de drept şi pentru motive bine determinate, pentru nulităţi de fond sau de formă;

c) este o cale de atac de anulare, deoarece tinde la obţinerea casării ori anulării hotărârii atacate;

d) este o cale de atac ireverenţioasă, întrucât se adresează unor instanţe judecătoreşti superioare (tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel, curţi militare de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie);

e) nu pune în mişcare o nouă judecată de fond a cauzei, ci doar o verificare a hotărârii atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi, eventual, a înscrisurilor noi prezentate la instanţa de recurs;

f) este o cale de atac uşor accesibilă, în sensul că orice hotărâre penală a instanţei de apel sau a primei instanţe care nu este supusă apelului poate fi atacată cu recurs.

[2] Titularul recursului. Pot face recurs, potrivit art. 3852 C. proc. pen., aceleaşi persoane prevăzute în art. 362 C. proc. pen. referitor la declararea apelului, care se aplică în mod corespunzător.

[3] Termenul de recurs este, potrivit art. 3853 C. proc. pen., de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 363-365 C. proc. pen. privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea recursului peste termen, din materia apelului, se aplică şi în cazul recursului.

Pentru unele hotărâri (încheieri sau sentinţe), legiuitorul a prevăzut alte termene de recurs, aşa cum vom arăta în continuare:

a) împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau a inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetare sau prelungirea arestării preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă se poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi la judecată, şi de la comunicare pentru cei lipsă [art. 1403 alin. (1) C. proc. pen.];

b) încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată, separat, cu recurs, de procuror sau inculpat, în termen de 24 de ore, termen ce curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă [art. 141 alin. (1) C. proc. pen.];

c) încheierea prin care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului în timpul judecăţii poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă [art. 160″ alin. (2) C. proc. pen. ];

d) împotriva încheierii instanţei, în cursul judecăţii, date în urma verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, prin care aceasta constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă [art. 160b alin. (4) coroborat cu art. 160aalin. (2) C. proc. pen.];

e) împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie (sub control judiciar sau pe cauţiune), precum şi împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă [art. 1609C. proc. pen., respectiv art. 160″°alin. (5) C. proc. pen.];

0 încheierea instanţei de judecată, dată în urma verificării, din oficiu, în camera de consiliu, a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, înaintea expirării duratei acesteia, prin care se dispune revocarea sau menţinerea acestei măsuri poate fi atacată cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă [art. 300’coroboratcuart. 160aalin. (2) C. proc. pen.];

g) împotriva hotărârii pronunţate de instanţă în cauzele în care urmărirea penală şi judecata se fac conform procedurii speciale pentru infracţiunile flagrante, termenul de recurs este de 3 zile de la pronunţare, potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. pen.

[4] Obiectul recursului. Potrivit dispoziţiilor art. 385″ C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs:

a) sentinţele pronunţate de judecătorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

d) sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Spre exemplu, pot fi atacate separat cu recurs:

-încheierea, dată în primă instanţă şi apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive (art. 141 C. proc. pen.);

– încheierea prin care a fost suspendată judecata în primă instanţă (art. 303 C. proc. pen.);

– încheierea dată în rezolvarea plângerilor împotriva măsurilor procesuale (măsuri asigurătorii şi restituirea unor lucruri) luate de prima instanţă sau împotriva modului de aducere a lor Ia îndeplinire (art. 168, art. 169 C. proc. pen.);

-încheierea prin care s-a confirmat măsura internării medicale în mod provizoriu [art. 162 alin. (6) C. proc. pen.];

– încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive [ art. 159 alin. (7) C. proc. pen. ];

– încheierea prin care s-a soluţionat liberarea provizorie pe cauţiune sau sub control judiciar (art. 1609C. proc. pen.); etc.

Mai pot fi atacate separat cu recurs, dar care urmează a fi judecat numai după pronunţarea sentinţei sau deciziei, încheierile prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare cuvenite martorilor, experţilor, interpreţilor sau apărătorilor [art. 3853 alin. (2) C. proc. pen.].

Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute de art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. însă, persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, secţiile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive său a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.

[5] Motive de recurs. în motivarea recursului recurentul trebuie să se refere la unul sau mai multe din cazurile prevăzute de art. 385® C. proc. pen. şi la încălcările dispoziţiilor legale de către instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs.

Motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. în cazul în care nu se respectă acest termen, instanţa nu este obligată să examineze decât cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Potrivit art. 385″° alin. (3) C. proc. pen., aceste dispoziţii nu se aplică în cazul prevăzut de art. 3856 alin. (3) (hotărârile ce au o singură cale ordinară de atac, a recursului), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

Având în vedere formularea art. 38510 C. proc. pen , doctrina55 a arătat că motivarea recursului este obligatorie, nemotivarea acestuia conducând la anularea recursului declarat (nulitate relativă).

în principiu, motivele de recurs nu pot fi decât motivele de drept, expres determinate de lege; ele nu pot consta în erori de fapt, cu excepţia erorii grave (art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.). Astfel, motivele de recurs sunt clasificate în motive formale (sau de procedură) şi motive substanţiale (sau de judecată).61

5.1. Motivele formale de recurs, aşa cum sunt enumerate în art. 3859 C. proc. pen., sunt următoarele:

a) nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sancţionată cu nulitate absolută [art. 192 alin. (2) C. proc. pen.];

b) sesizarea nelegală a instanţei. Este avută în vedere atât sesizarea primară, care se face prin rechizitoriu (art. 264 C. proc. pen.) sau plângere prealabilă a persoanei vătămate [art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. ], cât şi sesizarea suplimentară, care poate fi făcută în cazul extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale,

pentru alte fapte ori cu privire la alte persoane, sau sesizarea derivată, făcută în cazul declinării de competenţă, al strămutării cauzei penale, al desfiinţării cu trimitere ori al casării cu trimitere.

încălcarea dispoziţiilor referitoare la sesizarea instanţei se sancţionează tot cu nulitatea absolută [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.];

c) compunerea nelegală a instanţei ori încălcarea prevederile art. 292 alin. (2)

C. proc. pen. referitor la obligativitatea unicităţii şi continuităţii completului de judecată, în tot cursul judecării cauzei, sau existenţa unui caz de incompatibilitate”,

d) faptul că şedinţa de judecată nu a fost publică, afară de cazul când legea prevede altfel. Şi această încălcare a legii este caz de nulitate absolută, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

e) lipsa de la judecată a procurorului sau a inculpatului, când aceasta este obligatorie, potrivit legii. Hotărârile sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

0 faptul că urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia este obligatorie, sancţionată, de asemenea, cu nulitate absolută, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

g) desfăşurarea judecăţii fără efectuarea anchetei sociale în cazul infractorilor minori. Şi în această situaţie operează prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

h) neefectuarea expertizei psihiatrice a inculpatului în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Este vorba de efectuarea unei expertize psihiatrice în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi în cazul în care organul judiciar are îndoieli asupra stării psihice a inculpatului;

i) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege”,

j) când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor .

cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. Nepronunţarea asupra unor fapte deduse judecăţii este caz de nulitate absolută prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi se sancţionează prin casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanţa care a pronunţat hotărârea; celelalte cazuri referitoare la nepronunţarea asupra unor probe ori alte cereri se examinează dacă şi în ce măsură au influenţat soluţia pronunţată, urmând să se caseze pentru completarea probatoriilor;

k) când instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv. Este vorba de cazul în care calea de atac este primită şi nesupusă dezbaterii, chiar dacă, ulterior, s-a respins pe fond;

1) când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate. Acesta este un caz de nulitate relativă.

5.2. Motivele substanţiale de recurs, prevăzute de lege, sunt următoarele:

a) neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni sau pronunţare a de către instanţă a unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 334-337 C. proc. pen. (schimbarea încadrării juridice, extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea procesului penal pentru alte fapte sau extinderea procesului penal cu privire la alte persoane);

b) condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”,

c) aplicarea unor pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile privind individualizarea pedepsei sau în alte limite decât cele prevăzute de lege-,

d) când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului;

e) când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată”,

f) greşita încadrare juridică a faptei săvârşite;

g) când hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o aplicare greşită a legii-,

h) comiterea unei erori grave de fapt,

i) când judecătorii de fondau comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat”,

j) când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

[6] Instanţa competentă. Cererea de recurs se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, care este obligată să o înainteze, împreună cu dosarul de fond, instanţei ierarhic superioare, competentă să soluţioneze recursul.

Recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se judecă de către Completul de 9 judecători (plenul mic), conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind organizarea judiciară.

Model de contestație în anulare în materie penală

de

Model de contestație în anulare în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul nr. / al_, în termen legal [3], formulez prezenta

Contestaţie în anulare

împotriva hotărârii [4] nr. / a_, pentru următoarele motive [5]_

Vă rog să-mi admiteţi contestaţia în anulare, să desfiinţaţi hotărârea, să rejudecaţi cauza şi să pronunţaţi o nouă hotărâre care să fie legală şi temeinică, în temeiul art. 392 C. proc. pen.

Conform art. 390 C. proc. pen., solicit suspendarea executării hotărârii, până la soluţionarea prezentei contestaţii.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [6]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de anulare şi de retractare, exercitată împotriva hotărârilor penale definitive pronunţate cu încălcarea legii în îndeplinirea unor acte procedurale.

[2] Titularul cererii. Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţile din proces (inculpat, parte vătămată, parte civilă sau parte responsabilă civilmente), iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d) C. proc. pen., şi de către procuror.

[3] Termenul de introducere. Potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) C. proc. pen. poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.

Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) C. proc. pen. poate fi introdusă oricând.

[4] Obiectul contestaţiei îl reprezintă, potrivit art. 386 C. proc. pen., hotărârile penale definitive.

Potrivit art. 390 C. proc. pen., până la soluţionarea contestaţiei în anulare contestatorul poate solicita instanţei suspendarea executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

[5] Motivele contestaţiei. Motivele pentru care se poate face contestaţie în anulare sunt limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., respectiv:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Acest motiv este justificat de dreptul pe care îl au părţile de a fi prezente la şedinţele de judecată, ceea ce face să funcţioneze din plin dreptul la apărare, având posibilitatea ca, de pe poziţii egale, să susţină apărările lor şi să le combată pe cele ale părţilor adverse din proces. De aceea se impune ca procedura de citare să se facă potrivit dispoziţiilor art. 175, art. 291, art. 313, art. 375 şi art. 413 C. proc. pen.

Motivul de contestaţie în anulare analizat vizează neîndeplinirea legală a procedurii de citare la termenul la care se judecă pricina la instanţa de recurs. încălcarea procedurii de citare poate consta în: omisiunea citării, emiterea unei citaţii fără menţiunile esenţiale pe care aceasta trebuie să le cuprindă, lipsa de la dosar a dovezii de înmânare a citaţiei (procesul-verbal încheiat de factorul poştal sau agentul procedural) sau existenţa unei dovezi care nu este conformă cu cerinţele legii (spre exemplu: citaţia se înmânează altei persoane ce nu are nici un grad de rudenie cu cel citat ori se afişează în alt loc decât cel prevăzut de lege; atunci când citarea se face la locul de muncă, partea citată trebuie să ia act şi să semneze personal de primire, altfel nu se consideră procedura de citare legal îndeplinită; la fel şi pentru bolnavii internaţi în spital, deţinuţii, militari încazarmaţi, trebuie respectate regulile referitor laînmânarea şi semnarea personal a dovezii de citare).

Nelegalitatea procedurii de citare nu poate fi invocată decât de partea nelegal citată, neputându-se invoca citarea nelegală a unei altei părţi (spre exemplu, inculpatul nu poate invoca necitarea părţii civile).

De asemenea, nu poate exercita contestaţie în anulare partea care a fost prezentă la mai multe termene anterioare, dar a lipsit la judecata recursului, pentru că a avut termen în cunoştinţă şi nu se mai impunea citarea, afară de militarii încazarmaţi ori deţinuţii pentru care legea prevede citarea la fiecare termen;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. Cerinţa legii este cumulativă, adică nu este suficient să se facă dovada imposibilităţii prezentării la proces, ci trebuie probată şi imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre această situaţie.

Astfel de cazuri de imposibilitate pot fi următoarele: o boală gravă, un accident, întreruperea circulaţiei într-o anumită zonă şi a mijloacelor de comunicaţie telefonică sau telegrafică din cauza unor inundaţii, înzăpeziri etc.;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i‘) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar. Judecând recursul, instanţa trebuie să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, ea având obligaţia, în limitele devoluţiunii, să analizeze toate aspectele care privesc buna rezolvare a cauzei. Instanţa trebuie să se pronunţe asupra tuturor motivelor de casare invocate de părţi sau din oficiu, printre altele şi asupra motivului de casare care duce la încetarea procesului penal, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alineat penultim C. proc. pen.

Pentru a se putea reţine acest caz de contestaţie în anulare legea prevede cerinţa existenţei la dosar a unor probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal, această cerinţă urmând a fi interpretată în funcţie de cauza de încetare a procesului penal cu privire la care instanţa trebuie să se pronunţe;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Pentru a se putea invoca acest motiv de contestaţie în anulare trebuie să fie îndeplinite două condiţii cumulative: să existe o hotărâre penală definitivă şi să existe identitate de obiect şi persoană, adică în cadrul celei de-a doua judecăţi să fie vorba de aceeaşi persoană inculpată care a mai fost judecată, iar obiectul cauzei să-l constituie aceeaşi faptă sau fapte pentru care inculpatul a mai fost judecat.

[6] Instanţa competentă. Contestaţia în anulare se introduce, pentru cazurile prevăzute la art. 396 lit. a)-c) C. proc. pen., la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru cazul prevăzut la art. 396 lit. d) C. proc. pen., la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Model de revizuire cerută în baza art. 394 c. proc. pen.

de

Model de revizuire cerută în baza art. 394 c. proc. pen.

Domnule Procuror, [1]

Subsemnatul [2]_ , în calitate de_, în dosarul nr. / al_, în termen legal [3]

Vă rog să începeţi procedura de revizuire a hotărârii penale [4] nr. / pronunţată de_, pentru următoarele motive [5]_

Vă rog ca, după verificarea motivelor şi a probelor pe care le depun în sprijinul cererii de revizuire, să sesizaţi instanţa de judecată competentă pentru soluţionarea acesteia. [6]

Data

Semnătura,

Domnului Procuror al Parchetului de pe lângă [7]_

Explicații teoretice

[I] Natura juridică. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, exercitată împotriva hotărârilor penale definitive, pe temeiul unor împrejurări esenţiale ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

[2] Titularul cererii. Potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută de oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale, precum şi de către soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia.

De asemenea, potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., procurorul poate din oficiu să iniţieze procedura revizuirii.

[3] Termenul de introducere. Potrivit art. 398 C. proc. pen., cererea de revizuire se poate introduce oricând, dacă se face în favoarea condamnatului, chiar după executarea pedepsei sau după moartea acestuia.

Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de un an, care curge de la:

a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a) C. proc. pen., precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea;

b) în cazurile prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) C. proc. pen., dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea.

Potrivit art. 398 alin. (4), revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

[4] Obiectul revizuirii. Sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Precizăm că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin această cale extraordinară de atac se tinde la înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin aceste hotărâri; or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei. Cu alte cuvinte, nu sunt supuse revizuirii hotărârile prin care nu se rezolvă fondul cauzei, cum ar fi: încheierile date pe parcursul judecăţii, sentinţele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare, hotărârile prin care se soluţionează cererea de întrerupere a executării pedepsei etc.

[5] Motivele de revizuire. Cererea de revizuire trebuie să se refere la unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respectiv:

a) descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei. Revizuientul, în cererea sa, trebuie să prezinte fapte şi împrejurări noi, pe care le-a descoperit ulterior pronunţării hotărârii definitive, şi să indice şi mijloace de probă cu care să dovedească cele susţinute.

Din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., rezultă că revizuirea pe acest temei este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi aceste fapte sau împrejurări noi să fie de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.

în literatura de specialitate şi în practica judiciară, prin fapte sau împrejurări se înţelege probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.0

Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoaşterea acestora de către instanţa de judecată, indiferent dacă acestea au fost sau nu cunoscute de părţi; aşadar, legea nu-i atribuie expresiei „s-au descoperit” sensul necunoaşterii nici de părţi şi nici de instanţă, ci numai al necunoaşterii de către instanţă.

în ceea ce priveşte a doua condiţie, referitoare la faptele şi împrejurările „noi”, acestea trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare.

b) săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret, în cauza a cărei revizuire se cere. Referitor la acest al doilea caz de revizuire, se impune precizarea că trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii, şi anume:

– să se fi săvârşit o infracţiune de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret, în cauza a cărei revizuire se cere;

– mărturia mincinoasă să fi condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

– mărturia mincinoasă să se poată dovedi prin anumite mijloace de probaţiune prevăzute de lege, cum ar fi hotărârea definitivă de condamnare pentru mărturie mincinoasă ori emiterea unei ordonanţe de către procuror, dacă prin acestea s-a stabilit fapta de mărturie mincinoasă, dar nu s-a mai dispus trimiterea în judecată din anumite motive;

c) declararea ca fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere. Pentru a fi admisă cererea de revizuire pe acest temei se cere a fi întrunite mai multe condiţii cumulative:

-în primul rând, existenţa unui înscris fals;

– acest înscris fals să fi dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

– falsitatea actului să fie dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă a procurorului;

d) comiterea unei infracţiuni de către un membru al completului de judecată, procuror ori de către persoana care a efectuat acte de cercetare penală, în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Pentru acest caz de revizuire se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

– existenţa unui subiect activ circumstanţiat al infracţiunii, respectiv un judecător din completul care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, procurorul sau un organ de cercetare penală;

– infracţiunea comisă să aibă legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

– infracţiunea comisă să fi dus la darea unei hotărâri nelegale şi netemeinice.

Dovada săvârşirii faptei ilicite de către persoanele mai sus menţionate se poate

face prin hotărâre definitivă de condamnare sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, aşa cum cer dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. Pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. se cere îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume:

– să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive;

– hotărârile să nu se poată concilia, în sensul că, datorită datelor şi dispoziţiilor pe care le conţin, acestea se exclud reciproc;

[6] Instanţa competentă. Competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, iar în cazul de revizuire bazat pe existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 35 C. proc. pen., adică este competentă instanţa care a fost prima sesizată, când hotărârile au fost pronunţate de instanţe egale în grad, şi instanţa în grad superior, dacă hotărârile au fost pronunţate de instanţe de grade diferite.

[7] Organul căruia i se adresează cererea. Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în fond şi care, printr-un referat motivat, trimite cererea, împreună cu dosarul, la instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire.

Model de revizuire întemeiată pe art. 408^1 c. proc. pen.

de

Model de revizuire întemeiată pe art. 408^1 c. proc. pen.

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] _ , în calitate de_, în termen legal [3], solicit

Revizuirea

hotărârii penale nr. /_, pronunţată de_, datorită constatării, prin hotărârea definitivă a Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. _, a încălcării, prin hotărârea supusă revizuirii, a dreptului meu la_, prevăzut de art._din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, solicit suspendarea hotărârii atacate, în baza art. 4081 alin. (5) C. proc. pen.

Data Semnătura,

Domnului Preşedinte al [4]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Revizuirea prevăzută de art. 4081 C. proc. pen. este o cale extraordinară de atac, de retractare, exercitată împotriva hotărârilor penale definitive ale instanţelor române, prin care se solicită anularea acestora ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei hotărâri definitive prin care a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Această cale extraordinară de atac şi, mai ales, hotărârile care se pronunţă în urma exercitării ei au mai mult un caracter reparatoriu, moral şi material, pentru cel care exercită revizuirea.

[2] Titularul cererii. Potrivit art. 4081 alin. (2) C. proc. pen., pot cere revizuirea:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;

b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia;

c) procurorul, din oficiu.

[3] Termenul de introducere. Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, Partea I [art. 408″ alin. (4) C. proc. pen.].

[4] Instanţa competentă. Instanţa competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.

Model de cerere de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiei pe viaţă

de

Model de cerere de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiei pe viaţă

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, condamnat prin hotărârea penală nr. pronunţată la data de_de către instanţa_, vă rog să-mi admiteţi cererea de amânare a executării pedepsei, pentru următoarele motive_[3], prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [4]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Amânarea executării pedepsei este o instituţie reglementată de art. 453 din Codul de procedură penală, prin care se dă posibilitatea persoanei condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate să solicite ca hotărârea de condamnare să nu fie pusă în executare imediat, ci mai târziu.

De menţionat că aceste dispoziţii se aplică şi în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă.

[2] Titularul cereri. Cererea de amânare a executării pedepsei cu închisoarea sau a detenţiei pe viaţă poate fi făcută de procuror, de condamnat, precum şi de către reprezentantul legal, apărătorul sau soţul/soţia condamnatului.

Menţionăm că, în cazul în care se solicită amânarea executării pedepsei pe motivul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. c) – când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru unitatea la care lucrează condamnatul – cererea poate fi făcută şi de către conducerea unităţii la care lucrează acesta.

[3] Motivele cererii. Pentru amânarea executării pedepsei pot fi invocate numai motivele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., respectiv:

a) condamnatul suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, stare constatată pe bază de acte şi expertiză medico-legală. Pentru a se putea amâna începerea executării pedepsei se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să constate că cel condamnat suferă de o boală gravă care îl face să nu suporte regimul de detenţie, iar maladia respectivă nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.

In acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa;

b) condamnata este gravidă ori are copil mai mic de un an. Şi în această situaţie trebuie să se facă dovada cu un act medical sau cu certificatul de naştere al copilului.

Amânarea executării pedepsei se poate face până la încetarea cauzei care a generat această situaţie, care poate fi determinată de naşterea copilului sau de împlinirea vârstei de 1 an a acestuia;

c) executarea imediată a pedepsei, datorită unor împrejurări speciale, ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Această situaţie trebuie dovedită şi, pentru a nu se face un abuz din partea condamnatului, legiuitorul a prevăzut că se poate cere amânarea o singură dată şi nu mai mult de 3 luni, chiar dacă condiţiile invocate nu au dispărut în perioada respectivă.

[4] Instanţa competentă. Cererea se adresează instanţei de executare, astfel cum aceasta este definită la art. 418 C. proc. pen.

Model de cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii

de

Model de cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, deţinut în_, condamnat la_ , prin hotărârea penaiă nr. pronunţată de_, vă rog să-mi întrerupeţi executarea pedepsei, în baza art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 C. proc. pen., pentru următoarele motivele [3]_

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [4]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. întreruperea executării pedepsei este o instituţie reglementată de art. 455 C. proc. pen., prin care dă posibilitatea persoanei ce execută o pedeapsă privativă de libertate să ceară oprirea temporară a executării pedepsei închisorii, după ce executarea acesteia a început.

[2] Titularul cererii. Cererea poate fi formulată de aceleaşi persoane care sunt menţionate şi în art. 453 alin. (2) C. proc. pen. referitor la persoanele care pot cere amânarea executării pedepsei.

[3] Motivele cererii. Cauzele întreruperii sunt identice cu cele prevăzute de lege pentru amânarea executării pedepsei închisorii; de asemenea, identică este şi durata întreruperii pentru fiecare caz în parte.

[4] Instanţa competentă. Cererea de întrerupere a executării pedepsei se adresează instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul ce muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Model de cerere privind înlăturarea sau modificarea pedepsei

de

Model de cerere privind înlăturarea sau modificarea pedepsei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, deţinut în_, aflat în executarea unei pedepse de_, pentru infracţiunea de_, solicit înlăturarea pedepsei (respectiv modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei) pentru următoarele motive [3]_ îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 458-459 C. proc. pen. şi art. 12, art. 14 şi art. 15 C. pen. [4]

Vă rog să admiteţi cererea şi să reduceţi pedeapsa/să aplicaţi amnistia/graţierea pedepsei.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. înlăturarea sau modificarea pedepsei reprezintă o consecinţă a unei legi penale noi care fie nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, fie că prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută sau urmează a se executa. Această cerere are Ia bază principiul legalităţii şi operează, în cazul unei succesiuni de legi, pe baza principiului aplicării legii penale mai favorabile.

De asemenea, înlăturarea executării pedepsei poate interveni şi ca urmare a unei amnistii sau ca o consecinţă a unui act de graţiere, însă numai dacă acestea au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

[2] Titularul cererii. Cerea poate fi făcută de către condamnat, precum şi de către procuror; de asemenea, instanţa, din oficiu, poate înlătura sau modifica pedeapsa.

[3] Motivele cererii. Potrivit art. 458 C. proc. pen., înlăturarea sau modificarea pedepsei are loc atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,

a intervenit o lege nouă ce nu mai incriminează fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea sau care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută.

3.1. Potrivit art. 12 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă; în acest caz executarea pedepselor pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

3.2. Art. 14 C. pen. stabileşte cazurile obligatorii de modificare a pedepsei în cazul intervenirii unei legi penale noi care prevede o pedeapsă mai uşoară; astfel:

– când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim;

– dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiunea pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune;

– dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă; ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

Legea penală (art. 15 C. pen.) prevede şi situaţii în care modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei, este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Astfel, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei; pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.

3.3. Potrivit art. 459 C. proc. pen., înlăturarea sau modificarea pedepsei are loc şi în cazul intervenirii unui act de amnistie sau de graţiere, totală sau parţială. Astfel, potrivit art. 119 C. pen., amnistia intervenită după condamnare duce la înlăturarea executării pedepsei pronunţate, iar, potrivit art. 120 C. pen., graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte (după cum aceasta este totală sau parţială), a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară0.

[4] Temeiul legal este dat de dispoziţiile art. 458 şi art. 459 C. proc. pen. şi de art. 12, art. 14 şi art. 15 din Codul penal (respectiv art. 5, art. 7 şi art. 8 din noul Cod penal), precum şi de dispoziţiile din legile care au dezincriminat fapta ori au redus pedeapsa.

în cazul amnistiei sau graţierii, temeiul legal îl constituie dispoziţiile art. 119 sau art. 120 C. pen. (respectiv art. 119 sau art. 145 din noul C. pen.), precum şi dispoziţiile din actul de amnistie sau graţiere.

[5] Instanţa competentă. Cererea se adresează instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia se află locul de deţinere ori unitatea la care condamnatul execută pedeapsa la locul de muncă.

Model de cerere privind plata eşalonată a amenzii

de

Model de cerere privind plata eşalonată a amenzii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, condamnat la plata sumei de_ cu titlu de amendă, vă rog să-mi aprobaţi plata acesteia în rate lunare, pe timp de_

Solicit aceasta deoarece nu am posibilităţi financiare să o achit odată, datorită [3]_

Invoc dispoziţiile art. 425 alin. (2) C. proc. pen. [4]

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Eşalonarea plăţii amenzii este o facultate acordată de lege, în baza căreia instanţa, la cererea condamnatului, poate dispune plata acesteia în rate lunare.

[2] Titularul cererii este persoana condamnată definitiv la plata amenzii, aflată în imposibilitatea de a o achita integral.

[3] Motivele cererii. Se va menţiona în ce anume constă imposibilitatea persoanei condamnate de a achita integral cuantumul amenzii, respectiv lipsa mijloacelor financiare datorată şomajului, situaţiei familiale dificile, faptului că acesta are mulţi copii minori în întreţinere etc.

[4] Temeiul juridic. Cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 425 alin. (2) C. proc. pen., care permit eşalonarea plăţii amenzii pe o durată de maxim 2 ani.

De asemenea, unele dispoziţii se regăsesc şi în legea privind executarea pedepselor (respectiv actuala lege – Legea nr. 23/1969, sau, o dată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, Legea nr. 294/2004).

[5] Instanţa competentă. Cererea se adresează instanţei de executare.

Model de cerere de liberare condiţionată

de

Model de cerere de liberare condiţionată

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, deţinut în Penitenciarul_, aflat în executarea pedepsei de_, aplicată prin hotărârea penală definitivă nr. /_, pronunţată de_, solicit liberarea condiţionată înainte de termen, deoarece îndeplinesc condiţiile cerute de lege [3].

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [4]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Liberarea condiţionată este o instituţie de drept penal, complementară regimului de executare a pedepsei privative de libertate, ce constă în liberarea înainte de executarea completă a pedepsei închisorii ori a detenţiei pe viaţă, pronunţată de instanţă, şi care poate fi acordată întotdeauna şi oricărui condamnat aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, dacă îndeplineşte anumite condiţii prevăzute de lege.

1.1. Termenul în care se poate face cererea. Art. 551 C. pen prevede că cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea a 20 de ani de detenţiune, iar potrivit art. 59 C. pen. condamnatul la pedeapsa închisorii poate solicita liberarea condiţionată după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani.

în cazul în care titularul cererii a fost condamnat pentru una sau mai multe infracţiuni săvârşite din culpă, acesta poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani [art. 59 C. pen.].

La calculul fracţiunii din pedeapsă executate se ia în calcul şi durata corespunzătoare pentru munca prestată. în acest caz, fracţiunile minime din pedeapsă ce trebuie efectiv executată sunt prevăzute de art. 59 alin. (2), respectiv art. 591 alin. (2) C. pen.

De asemenea, Codul penal prevede anumite cazuri speciale în care condamnatul poate fi liberat condiţionat, după executarea unei fracţiuni mai reduse din pedeapsă, dacă sunt incidente condiţiile prevăzute de lege (art. 60 C. pen.).

[2] Titularul cererii este condamnatul.

De asemenea, legea prevede şi posibilitatea dispunerii acestei măsuri la propunerea comisiei care funcţionează la locul de deţinere.

[3] Motivele cererii. Se va menţiona faptul că cel condamnat a executat fracţiunea de pedeapsă prevăzută de lege, precum şi că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare.

Se va mai arăta durata din pedeapsă care ar mai rămâne de executat, vârsta condamnatului, starea sănătăţii, forma de vinovăţie, antecedentele penale, toate aceste aspecte urmând a fi avute ăn vedere la soluţionarea cererii.

[4] Temeiul juridic este dat de dispoziţiile privitoare la executarea pedepselor cuprinse în Codul penal (art. 551, art. 59-61 C. pen., respectiv 71-73 din noul C. pen.), precum şi cele din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (respectiv Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, lege ce va intra în vigoare o dată cu noul Cod penal şi care va abroga la aceeaşi dată Legea nr. 23/1969).

[5] Instanţa competentă. Liberarea condiţionată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Cererea se adresează conducerii locului de deţinere, care este obligată să o prezinte unei comisii ce urmează a o examina şi a dispune admiterea sau amânarea pentru un alt termen.

Model de contestaţie la executare în materie penală

de

Model de contestaţie la executare în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, formulez prezenta

Contestaţie la executare

împotriva sentinţei penale nr. , din data_, definitivă, pronunţată de instanţa_ pentru următoarele motive [3]_, prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. C. proc. pen. [4]

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Contestaţia la executare este o instituţie de drept procesual penal prin care se soluţionează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale.

[2] Titularul cererii. Pot face contestaţie la executare condamnatul, atât cu privire la pedeapsă, cât şi cu privire la măsurile de confiscare sau cu privire la executarea dispoziţiilor civile ale cauzei, precum şi celelalte părţi din proces, şi anume partea civilă sau partea responsabilă civilmente, dar numai în legătură cu latura civilă a cauzei.

[3] Motivele contestaţiei. Contestaţia la executare se poate face pentru următoarele motive prevăzute de art. 461 C. proc. pen., şi anume:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă. în practica judiciară s-a arătat că se poate face contestaţie întemeiată pe acest motiv în cazul hotărârilor al căror dispozitiv s-a comunicat (pentru că partea a lipsit la judecată) ori comunicarea era obligatorie (cum este cazul inculpaţilor arestaţi preventiv sau militari în termen) şi executarea a început fără a se aştepta dovada de comunicare şi expirarea termenului de apel sau de recurs. Mai poate fi motiv de contestaţie şi cazul în care

judecata s-a făcut cu lipsă de procedură şi comunicarea hotărârii s-a făcut în mod greşit la o altă adresă decât cea reală;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare. Acest caz se poate datora unor similitudini în datele de identificare, iar obiecţiile privind identitatea formulate anterior de contestatar neavând nici un rezultat;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. în cele mai multe cazuri aceste nelămuriri se datorează redactării greşite a dispozitivului hotărârii sau unor erori privind calculul perioadei reţinerii sau arestării preventive. Cauze de împiedicare la executare apar atunci când s-a luat măsura suspendării executării pedepsei de către procuror ori s-a obţinut amânarea executării pedepsei printr-o hotărâre definitivă etc.;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării. Acest caz se referă Ia neaplicarea sau greşita aplicare a legii de amnistie sau graţiere. Judecătorul delegat cu aplicarea acestor acte de clemenţă în cadrul biroului de executări penale poate greşi, neaplicând sau aplicând greşit actul de clemenţă (spre exemplu poate să nu calculeze corect perioada graţiată etc.), situaţie care se poate corecta numai în cadrul contestaţiei la executare prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

[4] Temeiul juridic. Se va indica cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) pe care se întemeiază cererea.

[5] Instanţa competentă. Contestaţia la executare se introduce, pentru cazurile de la literele a), b) şi d), la instanţa de executare sau la instanţa în circumscripţia căreia se află locul de deţinere ori unitatea la care execută pedeapsa la locul de muncă, iar pentru cazul de la litera c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea sau împotriva actelor de executare referitoare la prejudiciile aduse se soluţionează de către instanţa civilă, potrivit legii civile (conform art. 461 alineat ultim şi art. 463 alineat ultim C. proc. pen.).

Model de cerere de reabilitare

de

Model de cerere de reabilitare

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, solicit

Reabilitarea judecătorească

privind condamnarea la_, pentru săvârşirea infracţiunii de _, pronuntată de_ prin hotărârea definitivă nr._

Motivele cererii sunt următoarele [3]_

Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 494 şi următoarele C. proc. pen. şi art. 133-135 şi următoarele C. pen. [4]

În susţinerea cererii, anexez:_[5]

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [6]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Reabilitarea este instituţia din dreptul penal cuprinzând un ansamblu de dispoziţii care reglementează posibilitatea încetării consecinţelor juridice (decăderi, interdicţii, incapacităţi) ce decurg dintr-o condamnare.

Reabilitarea este de două feluri: de drept – care operează automat, ope legis, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege (reglementată de art. 134 C. pen., respectiv art. 151 din noul C. pen.), şi judecătorească – care trebuie pronunţată de instanţa judecătorească, la cererea celui interesat, în cazurile în care nu operează reabilitarea de drept (prevăzută de art.135 C. pen., respectiv art. 152 din noul C. pen.).

Menţionăm că noul Cod penal prevede [art. 151 alin. (3)] şi posibilitatea ca reabilitarea de drept să fie constatată şi de instanţa de judecată, care, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, va pronunţa o hotărâre în constatare.

1.1. Termenele reabilitării judecătoreşti diferă în funcţie de natura şi cuantumul pedepsei la care a fost condamnat cel care cere reabilitarea. Astfel, potrivit art. 137 C. pen.2), reabilitarea poate fi cerută:

a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

d) în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare.

Potrivit art. 135 alin. (2) C. pen., procurorul general poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor de reabilitare. în noul Cod penal această facultate a fost acordată instanţei, şi nu procurorului general.

Referitor la calcul termenelor de reabilitare, art. 136 C. pen.prevede că acestea se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris, iar în caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graţiere.

[2] Titularul cererii. Condamnatul este singurul care poate cere reabilitarea, iar, după decesul acestuia, cererea poate fi făcută de soţ sau de alte rude apropiate.

Soţul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare, pornită anterior de decedat [art. 495 alin. (1) C. proc. pen.].

[3] Motivele cererii. Se va arăta faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 şi art. 137 C. pen. (respectiv art. 152 şi art. 154 din noul C. pen.) – condiţii de fond – şi de art. 495 C. proc. pen. – condiţii de formă -, respectiv:

a) împlinirea termenului de reabilitare prevăzut de lege,

b) neintervenţia unei noi condamnări în termenul de reabilitare;

c) faptul că cel condamnat îşi are asigurată existenta prin muncă sau prin alte mijloace oneste, sau, după caz, faptul că are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;

d) buna conduită a condamnatului în perioada de după executarea pedepsei;

e) faptul că a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri. De asemenea, neîndeplinirea acestei condiţii nu duce la respingerea cererii de reabilitare în cazul în care instanţa constată că acest lucru nu se datorează relei-voinţe a condamnatului.

[4] Temeiul juridic îl constituie dispoziţiile art. 494-503 C. proc. pen. şi ale art. 135 şi următoarele C. pen. (respectiv art. 151 şi următoarele din noul C. pen.).

[5] Dovezi. Potrivit art. 495 alin. (3) C. proc. pen., la cererea de reabilitare se vor anexa acte din care reiese îndeplinirea condiţiilor reabilitării, respectiv:

a) copia de pe hotărârea de condamnare;

b) biletul de eliberare din penitenciar sau hotărârea prin care s-a constatat executată pedeapsa prin prescripţie, graţiere etc.;

c) dovezi privind localităţile unde condamnatul a locuit după executarea pedepsei până la introducerea cererii, iar în cazul în care executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;

d) adeverinţe din care rezultă că cel condamnat prestează o muncă din care îşi are asigurată existenţa, iar în cazul condamnatului pensionat, adeverinţă din care să rezulte că primeşte pensie;

e) adeverinţe din care să rezulte conduita acestuia la locul de muncă, în societate şi în familie, pe toată perioada de la executarea pedepsei şi până la rezolvarea cererii de reabilitare;

f) dovada din care să rezulte achitarea în întregime a cheltuielilor judiciare şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat condamnatul sau, în cazul neachitării integrale a acestora, dovezi din care să rezulte că neplata acestora nu s-a datorat relei sale voinţe.

[6] Instanţa competentă. Cererea de reabilitare se soluţionează de către instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea sau instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul [art. 494 C. proc. pen.].

Model de acțiune în tăgăduirea paternintății

de

Model de acțiune în tăgăduirea paternintății

Model de cerere de chemare în judecată

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul,_, domiciliat în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe soţia pârâtă_, domiciliată în_, pentru

TĂGĂDUIREA PATERNITĂŢII

întrucât este cu neputinţă ca eu să fiu tatăl copilului minor_, născut de susnumita la data de_.

In cazul admiterii acţiunii vă rog să dispuneţi radierea numelui şi prenumelui meu, din actul de naştere al copilului, (la rubrica: tatăl), iar în baza art. 274 C. proc. civ. pârâta să fie obligată să-mi plătească cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii:

In fapt, m-am căsătorit cu pârâta la data de , ne-am despărţit în fapt la

data de_, iar la data de , pârâta a dat naştere minorului(ei)_.

înainte de căsătorie nu am întreţinut relaţii intime cu pârâta.

Din aceste date rezultă că pârâta a născut după 4 luni de la data căsătoriei noastre, aşa încât este cu neputinţă ca eu să fiu tatăl copilului, a cărui paternitate înţeleg s-o tăgăduiesc.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 54 C. fam.

Pentru dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtei, de proba cu acte şi de declaraţiile martorilor_.

Depun prezenta cerere în dublu exemplar şi anexez copia certificatului de căsătorie, copia certificatului de naştere al copilului şi copia hotărârii de desfacere a căsătoriei (de declarare a nulităţii sau anulării acesteia etc.).

Depun chitanţa de plata taxei de timbru în valoare de lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicații teoretice

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. îl constituie art. 54 C. fam, care permite soţului mamei copilului să nege paternitatea acestuia, combătând prezumţia legală de paternitate ce există împotriva sa, prevăzută de dispoziţiile art. 53 C. fam.: „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”.

Dacă naşterea a avut loc după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei, copilul are ca tată pe fostul soţ al mamei, cu condiţia să fi fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea să fi avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie (art. 53 alin. 2 C. fam.).

Timpul legal de concepţie se calculează potrivit art. 61 C. fam, fiind cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului. Prezumţia legală de paternitate nu operează dacă copilul s-a născut după trei sute zile da la data desfacerii căsătoriei sau a declarării nulităţii sau anulării acesteia.

Paternitatea poate fi tăgăduită – conform art. 54 – dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului, creându-se astfel mijlocul procesual de înlocuire a respectivei prezumţii.

Prezumţia de paternitate nu poate fi înlăturată decât prin acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

Faptul că naşterea copilului s-a înregistrat pe numele concubinului mamei nu are nici o relevanţă. într-o asemenea situaţie, actul de naştere se va rectifica în mod corespunzător, tot pe cale de hotărâre judecătorească, hotărâre în baza căreia naşterea copilului se va reînregistra ca având tată pe soţul mamei, după care se va da eficienţa hotărârii în tăgada paternităţii.
Prezumţia legală de paternitate prevăzută de art. 53 C. fam. nu are forţă absolută, pentru că sunt posibile situaţii care o contrazic flagrant, care dovedesc imposibilitatea soţului mamei de a fi tatăl copilului.

Acesta este şi motivul pentru care s-a creat posibilitatea înlăturării sale pe calea acţiunii civile în tăgada paternităţii.

2. ACŢIUNEA şi TITULARUL ACESTEIA. Acţiunea în tăgada paternităţii este mijlocul procesual prin care se urmăreşte negarea de către soţul mamei copilului a faptului că el, în această calitate, ar fi tatăl copilului.

Acţiunea are caracter personal. Ea poate fi introdusă numai de soţul mamei copilului; moştenitorii soţului pot continua acţiunea pornită de el. Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare (art. 54 alin. 2 şi 3 C. fam.).

Acţiunea se intentează direct împotriva copilului, când acesta este major, şi contra reprezentantului său legal, când el este minor.

în toate cazurile, mama copilului va fi citată, în calitate de pârâtă.

Potrivit acestei reglementări, fiind o acţiune strict personală, mamei şi procurorului nu le este îngăduit să introducă acţiune în tăgăduirea paternităţii, deşi o serie de împrejurări ar justifica acest drept.

3. TERMEN. Potrivit art. 55 C. fam, acţiunea trebuie pornită în cel mult 6 luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului.

4. OBIECTUL ACŢIUNII În TĂGADA PATERNITĂŢII. îl constituie răsturnarea prezumţiei legale de paternitate prevăzută de art. 53 C. fam, creând astfel copilului situaţia de copil din afara căsătoriei.

Soţul, pentru a dovedi că este cu neputinţă ca el să fie tatăl copilului, poate recurge la orice mijloc de probă admis de lege şi anume: interogarea mamei copilului, martori, înscrisuri, expertize etc.

5. SESIZAREA INSTANŢEI. Cererea de chemare în judecată trebuie redactată în dublu exemplar şi se timbrează. Se exercită exclusiv ca acţiune principală, ceea ce înseamnă că titularul ei nu poate invoca pe calea excepţiei (în cadrul unei alte acţiuni) faptul că nu este tatăl copilului.

în cazul în care, mai înainte de împlinirea acestui termen, tatăl a fost pus sub interdicţie, un nou termen de 6 luni curge pentru tutore de la data când acesta a aflat despre naşterea copilului. Dacă acesta nu sesizează instanţa, acţiunea poate fi pornită de tată după ce i s-a ridicat interdicţia, înăuntrul unui nou termen de 6 luni.

Potrivit art. 5 C. proc. civ, acţiunea se introduce prin cererea de chemare în judecată la instanţa de la domiciliul pârâtului, şi cum pârât este copilul, în cazul în care mama nu domiciliază cu el, acţiunea se va introduce la instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, nu mama, care totuşi va fi citată.

Citarea autorităţii tutelare este obligatorie.

6. EFECTE. Dacă acţiunea se admite, copilul va fi în situaţia copilului din afara căsătoriei.

încetează obligaţia de întreţinere a fostului tată, dreptul de succesiune, raportul de rudenie şi dreptul de a purta numele fostului soţ al mamei. Acest nume va continua să-l poarte în cazul în care şi mama lui îl avea la data naşterii sale.

Ulterior, copilul poate fi recunoscut de un alt bărbat, fie voluntar, fie prin hotărâre judecătorească.

Model de acțiune în contestarea recunoașterii de paternitate

de

Model de acțiune în contestarea recunoașterii de paternitate

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi că recunoaşterea de paternitate făcută de pârât nu corespunde adevărului

şi, în consecinţă, că pârâtul nu este tatăl copilului recunoscut_, născut la data de_

De asemenea, solicit:

– să se dispună revenirea copilului recunoscut la numele purtat înainte de recunoaşterea de paternitate;

– să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt umătoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 58 C. fam. coroborat cu art. 64 alin. (1) C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri: _,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală prin care se urmăreşte înlăturarea legăturii de filiaţie care a fost anterior stabilită printr-o recunoaştere neconformă cu realitatea.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv copilul recunoscut, moştenitorii copilului recunoscut, mama copilului recunoscut, bărbatul care a făcut recunoaşterea, moştenitorii acestuia, bărbatul care a recunoscut anterior pe acelaşi copil, moştenitorii acestuia, precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitatea procesuală pasivă (pârât) diferă în funcţie de titularul acţiunii. Astfel, dacă acţiunea este pornită de copilul recunoscut sau de moştenitorii acestuia, calitate procesuală pasivă are titularul recunoaşterii de paternitate contestate sau, după caz, moştenitorii acestuia; dacă acţiunea este pornită de mama copilului recunoscut, în nume propriu, calitate procesuală pasivă are titularul recunoaşterii contestate sau, după caz, moştenitorii acestuia şi copilul recunoscut; dacă acţiunea a fost pornită de titularul recunoaşterii sau de moştenitorii acestuia, calitate procesuală pasivă are copilul recunoscut sau, după caz, moştenitorii acestuia; dacă acţiunea este pornită de bărbatul care a recunoscut anterior pe acelaşi copil, calitate procesuală pasivă are copilul sau moştenitorii acestuia şi titularul recunoaşterii contestate sau, după caz, moştenitorii lui; dacă acţiunea a fost pornită de procuror are calitate procesuală pasivă copilul sau moştenitorii acestuia şi titularul recunoaşterii contestate sau moştenitorii lui.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) împrejurările din care rezultă că recunoaşterea de paternitate contestată nu corespunde adevărului, de exemplu faptul că titularul recunoaşterii era, din motive medicale, în imposibilitate fizică de a procrea, că nu era în ţară în perioada de concepţie a copilului recunoscut, că era în imposibilitate morală de a procrea cu mama copilului recunoscut datorită gravelor neînţelegeri dintre ei în perioada de concepţie a copilului etc.;

b) numele pe care îl purta copilul înainte de recunoaşterea de paternitate contestată.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 58 C. fam. coroborat cu art. 64 alin. (1) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu actul care conţine recunoaşterea de paternitate contestată (care poate fi declaraţia dată la serviciul de stare civilă, o dată cu înregistrarea naşterii copilului sau ulterior, un înscris autentic sau un testament, în oricare din formele prevăzute de lege pentru acesta) şi certificatul de naştere al copilului recunoscut, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească imposibilitatea ca titularul recunoaşterii să fie tatăl copilului recunoscut, conform motivelor invocate prin acţiune (de exemplu acte medicale, acte care să ateste locuirea în străinătate a titularului recunoaşterii în perioada concepţiunii copilului recunoscut etc.).

b) expertiză medico-legală ADN – pentru a dovedi cu caracter de certitudine că titularul recunoaşterii nu este tatăl copilului recunoscut.

De menţionat că, potrivit art. 58 alin. (2) C. fam., atunci când acţiunea este pornită de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii lui, sarcina probei este răsturnată, în sensul că dovada paternităţii revine autorului recunoaşterii sau moştenitorilor săi, care trebuie să dovedească realitatea paternităţii stabilite prin recunoaştere, poziţia lor fiind similară cu aceea a reclamantului din acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie Ia nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de contestare a recunoaşterii de paternitate, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în stabilirea paternității

de

Model de acțiune în stabilirea paternității

Model de acţiune de chemare în judecată

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnata , domiciliată în , în numele şi ca reprezentantă legală a minorului(ei), , chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul , domiciliat în_, pentru

STABILIREA PATERNITĂŢII

în sensul că acesta este tatăl minorului(ei) sus-numit(ă). De asemenea, vă rog ca în baza art. 64 alin. 2 C. fam. să încuviinţaţi ca minorul(a) să poarte numele pârâtului, iar în baza art. 86 rap. la art. 107 C. fam., să-l obligaţi să plătească minoru-lui(ei) pensie de întreţinere, ţinând seama de dispoziţiile art. 94 C. fam.

In baza art. 274 C. proc. civ., cer obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii:

în fapt, (se arată pe scurt în ce perioadă sau în ce împrejurări reclamanta a întreţinut relaţii intime cu pârâtul, care a fost poziţia acestuia după ce a aflat că reclamanta este gravidă, dacă a acordat întreţinere copilului şi, în caz afirmativ, în ce a constat întreţinerea etc.).

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 56, 59, 60, 64 alin. 2 şi 86 C.fam.

Pentru dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de interogatoriul pârâtului, de scrisorile şi vederile primite de la acesta, precum şi de declaraţiile martorilor .

La cererea pe care o depun în dublu exemplar anexez copia certificatului de naştere a copilului minor. Vederile şi scrisorile le voi depune la primul termen de judecată.

Rog să fie citată în cauză şi autoritatea tutelară.

Depun timbru fiscal în valoare de lei (plus timbru fiscal în sumă de

lei pentru capătul de cerere privind încuviinţarea ca minorul(a) să-i poarte numele, şi timbrul judiciar în valoare de lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicații teoretice

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. în lipsa posibilităţii de a avea o probă directă a faptului paternităţii – faptul material fiind sustras posibilităţilor umane de probaţiune ori verificare -legiuitorul a pornit de la prezumţia potrivit căreia „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”, prevăzută de art. 53 C. fam.

Este vorba de o prezumţie care îşi are izvorul în însăţi raporturile conjugale existente în familia monogamă, având în vedere faptul să soţii au întreţinut relaţii din care să poată rezulta copilul şi că soţia a fost fidelă.

De această prezumţie beneficiază:

1) Copii născuţi în timpul căsătoriei cât şi

2) Copilul născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei dintre cei doi părinţi, cu condiţia să fi fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea să fi avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie.

Celor două prevederi enunţate li se adaugă şi situaţiile prevăzute de art. 51 din acelaşi cod, potrivit cărora:

1) Copilul nu poate reclama o stare civilă contrară aceleia care rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile conforme cu acest certificat:

2) Nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosinţa unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere.

Art. 56 C. fam. prevede că filiaţia faţă de tată se stabileşte, în afară de cazurile prevăzute de art. 53 prin:

a) recunoaşterea voluntară a tatălui;

b) hotărâre judecătorească1.

2. COPII CARE POT FI RECUNOSCUŢI VOLUNTAR. Potrivit art. 57 C. fam, poate fi recunoscut:

1) Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie, nu numai conceput, pentru că până la naşterea sa mama se poate căsători cu un alt bărbat şi, în acest caz, faţă de prezumţia de paternitate prevăzută de art. 53 alin. 1 C. fam, s-ar ivi un conflict de paternitate;

2) După decesul copilului, acesta poate fi recunoscut cu condiţia ca el să lase descendenţi fireşti, pentru că altfel, ar fi vorba numai de o recunoaştere în interesul tatălui, care ar veni la succesiunea copilului său predecedat.

Poate fi recunoscut şi un copil major. Nu pot fi recunoscuţi copiii rezultaţi din căsătorie, pentru că, fiind născuţi de o femeie căsătorită, sunt beneficiarii prezumţiei de paternitate prevăzută de art. 53 alin. 1 C. fam. Inadmisibilă este recunoaşterea şi în cazul în care copilul s-a născut după desfacerea căsătoriei, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei, dar a fost conceput în timpul acesteia, situaţie prevăzută de art. 53 alin. 2 C. fam, potrivit căruia „copilul născut după desfacerea căsătoriei are ca tată pe soţul mamei cu condiţia să fi fost conceput în timpul căsătoriei, iar naşterea să fi avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie”.

3. FORMELE RECUNOAŞTERII. Tatăl poate recunoaşte copilul – astfel cum prevede art. 57 alin. 2 C. fam. – prin:

a) declaraţie făcută la serviciul de stare civilă odată cu înregistrarea naşterii, caz în care numele tatălui este trecut în actul de naştere al copilului, fie după această dată;

b) declaraţie făcută după înregistrarea naşterii copilului, pe care o poate depune la orice serviciu de stare civilă, ea urmând să fie trimisă la starea civilă unde s-a înregistrat naşterea;

c) înscris autentic, în faţa Notarului public, a primăriilor, sau în faţa instanţelor judecătoreşti, de pildă cu ocazia luării interogatoriului în acţiunea de stabilire a paternităţii pornită împotriva lui;

d) testament, indiferent care dintre formele testamentare prevăzute de lege (autentic, olograf sau mistic), ce nu se poate revoca (art. 57 alin. 3 C. fam.).

4. CARACTERISTICILE ACTULUI RECUNOAŞTERII. Recunoaşterea poate fi făcută numai de tatăl copilului. Este un act

a) pur personal, neputând fi săvârşit de o altă persoană decât de acesta, personal sau prin mandatar cu procură specială sau autentică,

b) unilateral, pentru că nu are nevoie de acceptarea copilului,

c) facultativ, deoarece nici o dispoziţie legală nu obligă la o asemenea recunoaştere,

c) irevocabil, în sensul că nu se mai poate reveni asupra ei decât pe cale judecătorească,

d) declarativ de drepturi, pentru că se referă la un fapt preexistent, adică efectul este retroactiv până în momentul naşterii copilului, iar dacă se pune problema vocaţiei copilului minor la succesiune, are efect retroactiv până în momentul concepţiei (art. 7 Decretul nr. 31/1954).
5. TITULARUL ACŢIUNII. Când tatăl copilului se sustrage de la îndatorirea de a-şi recunoaşte copilul, stabilirea paternităţii se poate obţine prin hotărâre judecătorească. Pentru aceasta trebuie sesizată instanţa judecătorească competentă, cu cerere de chemare în judecată a celui pretins a fi tatăl copilului, iar după decesul acestuia acţiunea se introduce împotriva moştenitorilor (art. 59 alin. 3 C. fam.). Acţiunea aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de către reprezentantul lui legal.

Se recomandă ca prin cererea de chemare în judecată să se ceară, în eventualitatea admiterii acţiunii, în temeiul art. 62 alin. 2 C. fam, să se încuviinţeze copilului să poarte numele tatălui pârât, şi acesta să fie obligat la întreţinerea minorului.

Este competentă instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul.

Acţiunea se timbrează cu timbru fiscal şi timbru judiciar separat pentru fiecare capăt de cerere. Dacă se solicită şi încuviinţarea ca minorul să poarte numele pârâtului, acţiunea se timbrează.
6. TERMENUL de INTRODUCERE A ACŢIUNII. Potrivit art. 60 C. fam, instanţa trebuie sesizată in termen de un an de la naşterea copilului.

Privind termenul, practica judiciară a fost solicitată să se pronunţe asupra mai multor aspecte, dintre care ne vom referi la cele mai semnificative.

a) în cazul copilului din căsătorie, care şi-a pierdut această calitate prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, în tăgăduirea paternităţii, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei va curge de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă, chiar dacă a trecut mai mult de un an de la naşterea copilului.1

b) în cazul în care soţul mamei copilului a dispărut de o perioadă de timp care se plasează în afara termenului maxim de concepţie a copilului (de exemplu, în cursul unor fapte de război, naufragiu, inundaţie, bombardament, cutremur etc.), acţiunea în stabilirea paternităţii este admisibilă numai dacă, în prealabil, s-a obţinut hotărâre de declarare judecătorească a morţii, din care să rezulte că decesul se situează în afara timpului legal de concepţie a copilului, stabilit de art. 61 C. fam.2

Termenul de un an curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii prezumate a soţului mamei copilului.

c). Dacă mama copilului a convieţuit cu pretinsul tată, ori dacă acesta din urmă a prestat întreţinere, termenul de un an va curge de la data încetării convieţuirii sau a întreţinerii (art. 60 alin. 3 C. fam.).

Dovada convieţuirii sau a prestării întreţinerii se poate face prin orice mijloc de probă.

d) Legea nu face distincţie între copilul minor şi cel major cu privire la termenul de introducere a acţiunii în stabilirea paternităţii.

Pentru copilul devenit major, termenul de 1 an curge de la data împlinirii vârstei de 18 ani sau de la data încetării întreţinerii prestată de tată (art. 60 C. fam.).

e) Dacă pretinsul tată a încetat întreţinerea benevolă mai mult de un an şi după aceea a reacordat-o, tot benevol, poate fi chemat în judecată pentru stabilirea paternităţii, în următorul un an, termen care începe să curgă de la data încetării acestei din urmă întreţineri. Se consideră că reînceperea acordării întreţinerii înlătură termenul prescripţiei de 1 an ce s-ar fi împlinit, pentru că numai în funcţie de această voinţă depinde introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii.

Termenul de un an este un termen de prescripţie, supus reglementărilor Decretului nr. 167/1958 cât priveşte cauzele de suspendare, întrerupere şi repunere în termen.

Instanţa are obligaţia să examineze din oficiu dacă a fost respectat termenul de un an, pentru a stabili dacă dreptul la acţiune nu este prescris.

Introducerea acţiunii peste termenul de un an şi respingerea sa ca tardiv introdusă nu înlătură posibilitatea pretinsului tată de a recunoaşte voluntar copilul.

7. MOTIVAREA ŞI DOVEDIREA ACŢIUNII. în cerere trebuie să fie indicate date precise din care să rezulte că între mama copilului şi pretinsul tată au existat relaţii intime în perioada concepţiei posibile, perioadă cuprinsă între a treisuta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului care constituie termenul legal al concepţiunii şi se socoteşte de la zi la zi (v. art. 61 C. fam.).

Pentru dovedirea acţiunii sunt admise toate mijloacele de probă, iar spre deosebire de dreptul comun pot fi ascultaţi ca martori rudele şi afinii de orice grad, cu excepţia descendenţilor (art. 190 C. proc. civ.).

Principalele mijloace de probă sunt:

1) Interogatoriul pârâtului, prin care poate recunoaşte că este tatăl copilului;

2) Martori, putând fi ascultate şi rudele cele mai apropiate, cu excepţia descendenţilor (art. 190 C. proc. civ.);3

3) înscrisuri, cum ar fi scrisori, bonuri, chitanţe de la un hotel, fotografii etc.;

4) Expertiză serologică (serobiologică) şi antropologică (măsurători antro-pometrice şi determinarea urmelor palmare şi plantare, care se efectuează la un Institut de Cercetări Medico – Legale

5) Cercetări locale, când femeia pretinde că a fost cu pârâtul într-un anumit loc pe care-1 descrie cu lux de amănunte, de pildă într-o cameră pe care o poate descrie exact;

6) Verificări de scripte, când părţile au fost la un anumit local, la un consult medical, într-o audienţă, la un birou de informaţii, unde se înregistrează prezenţa etc.

8. APĂRĂRILE PÂRÂTULUI. Pretinsul tată poate nega orice fel de legături cu mama copilului.

în primul rând, se poate apăra că minorul este rezultat dintr-o căsătorie şi atâta timp cât nu s-a introdus sau nu s-a finalizat acţiunea în tăgăduirea paternităţii printr-o hotărâre definitivă nu poate fi admisă nici acţiunea în stabilirea paternităţii.4

Pretinsul tată mai poate susţine că mama copilului, în perioada concepţiei acestuia, a întreţinut relaţii şi cu alţi bărbaţi. Mai poate dovedi că nu poate procrea, fie ca urmare a unei impotenţe funcţionale, fie ca urmare a unei cauze de sterilitate, probă ce trebuie făcută în raport de epoca probabilă a concepţiei, nu în raport de momentul judecării cauzei.

Trebuie să reţinem însă că simplul fapt al relaţiilor intime dintre pretinsul tată şi mama copilului nu sunt suficiente pentru a determina admiterea acţiunii. Pentru aceasta sunt necesare şi alte probe care să formeze instanţei convingerea dacă bărbatul pârât care a avut relaţii cu mama copilului este sau nu tatăl acestuia,5 de aceea, se poate recurge la orice mijloc de probă admis de lege, spre a dovedi că legăturile intime dintre mama copilului şi bărbatul pârât sunt de natură să-l indice pe acesta, în mod cert, ca tată al copilului.

împrejurarea dovedită de pârât că mama copilului a întreţinut relaţii şi cu alţi bărbaţi nu este prin ea însăşi de natură să ducă la respingerea acţiunii. Această dovadă constituie un element, care, coroborat cu întregul material probatoriu administrat de instanţă, poate contribui la formarea convingerii intime a judecătorului, cu privire la temeinicia susţinerilor celor două părţi din proces.

9. CERERI ACCESORII. Se recomandă ca prin cererea de chemare în judecată să se ceară, în eventualitatea admiterii acţiunii, în temeiul art. 62 alin. 2 C. fam, să se încuviinţeze copilului să poarte numele tatălui pârât, şi acesta să fie obligat la întreţinerea minorului.

10. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ ŞI CONSECINŢELE EI. Judecarea acţiunii se face cu citarea autorităţii tutelare.

în cazul admiterii acţiunii se stabileşte că pârâtul este tatăl copilului, se încuviinţează copilului să poarte numele tatălui şi acesta se obligă la pensia de întreţinere, începând cu data introducerii acţiunii,2 adică din momentul când este cerută.3

Dacă prin acţiune sau în cursul procesului, s-a cerut şi încredinţarea copilului spre creştere şi educare mamei, instanţa are obligaţia să se pronunţe şi asupra acestei cereri. în cazul în care o asemenea cerere nu se formulează, instanţa, în baza rolului activ prev. de art. 129-130 C. proc. civ, are obligaţia să pună în discuţia părţilor o eventuală completare a acţiunii mamei şi cu privire la acest aspect.

în ambele situaţii, când se pune problema încredinţării minorului şi obligării la pensie, mama trebuie să formuleze asemenea cereri, pentru că instanţa, din oficiu, nu are obligaţia să le soluţioneze.

11. INSTANŢA COMPETENTĂ ŞI TIMBRAREA ACŢIUNII. Este competentă instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul.

Acţiunea se timbrează cu timbru fiscal şi timbru judiciar separat pentru fiecare capăt de cerere, cum ar fi, de pildă, cererea de a se încuviinţa minorul să poarte numele pârâtului, care se timbrează separat de acţiunea principală.

Model de cerere pentru anularea căsătoriei

de

Model de cerere pentru anularea căsătoriei

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în , chem în judecată şi personal la interogatoriu pe părăta(ul) , domiciliat(ă) în_, pentru ca pe baza probelor ce vor fi administrate să

ANULAŢI CĂSĂTORIA DINTRE NOI,

încheiată sub nr. _din_, la primăria_şi să obligaţi pe pârât(ă) să-mi plătească cheltuieli de judecată.

Motivele a cţiunii:

în fapt, m-am căsătorit cu pârăta(ul) la data de . La încheierea căsătoriei consimţământul mi-a fost viciat prin aceea că_.

Din căsătorie nu au rezultat copii (dacă au rezultat copii se va cere încredinţarea lor spre creştere şi educare şi stabilirea pensiei de întreţinere. în cazul în care se cere şi partajarea bunurilor comune, acestea vor fi enunţate şi se va trece şi valoarea lor.)

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 21 C.fam.

In dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de interogatoriul părătei(ului) şi de declaraţiile martorilor ___.

Anexez copia certificatului de căsătorie.

Depun acţiunea în dublu exemplar şi chitanţa de plata taxei timbru în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii_

Semnătura _

DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI_

Explicații teoretice

ANULAREA CĂSĂTORIEI

1. SEDIUL MATERIEI. Potrivit art. 21 C. fam., căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă.

1) Eroarea. Trebuie să fie numai cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, împrejurare aproape imposibilă în practică. Dacă s-ar lua în consideraţie şi alte erori, de pildă cu privire la pregătirea profesională, caracter, starea socială, înfăţişarea fizică etc., s-ar eluda dispoziţiile privitoare la divorţ.

2) Viclenia sau dolul. Este eroarea în care se află unul dintre soţi, provocată intenţionat, prin întrebuinţarea de mijloace viclene, de către celălalt soţ şi datorită căreia soţul inocent este determinat să accepte încheierea căsătoriei. Se aplică în toate cazurile în care cel care s-a căsătorit a fost indus în eroare. Aceasta înseamnă că în dreptul nostru nu se poate aplica formula „în căsătorie înşeală cine poate” („en mariage îl trompe qui peut”).

In practica judiciară, invocându-se dolul sau dolul prin reticenţă, s-au pronunţat hotărâri de anulare a unor căsători, din care am selectat pe cele mai semnificative.

a) Ascunderea stării de graviditate. Fapta soţiei de a ascunde soţului, la încheierea căsătoriei, starea de graviditate în care se găsea ca urmare a relaţiilor intime avute cu un alt bărbat, îndreptăţeşte pe soţ să ceară anularea căsătoriei1.

b) Ascunderea unei boli. Soţul care cunoştea că în momentul încheierii căsătoriei suferă de o boală gravă şi în mod deliberat nu comunică celuilalt soţ această stare a sănătăţii sale nu-şi îndeplineşte o obligaţie legală, comportare ce constituie motiv de anulare a căsătoriei.

c) Neputinţa de a realiza actul sexual Pentru a reţine acest motiv de anulare, soţia trebuie să dovedească că soţul, mai înainte de căsătorie, a cunoscut boala de care suferea şi nu a informat-o.

3) Violenţă fizică sau morală. Se poate produce prin constrângere fizică sau morală, datorită căreia căsătoria se încheie împotriva voinţei unui sau ambilor soţi.

Pentru a reţine violenţa ca motiv de anulare a căsătoriei este necesar ca, în cazul violenţei fizice, aceasta să fi avut un anumit grad de intensitate şi gravitate care să fi pus pe cel în cauză în situaţia obiectivă unanim acceptată, de a nu se putea opune căsătorie. In cazul violenţei morale, este necesar de asemenea să fi fost în mod obiectiv determinată în raport cu relaţiile conjuncturale ale victimei şi starea ei4.

2. CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. Spre deosebire de acţiunea în nulitatea căsătoriei, care poate fi introdusă de orice persoană interesată, inclusiv procurorul, acţiunea în anularea căsătoriei nu poate fi pornită decât în urma cererii de chemare în judecată făcută de către soţul al cărui consimţământ la încheierea căsătoriei a fost viciat prin eroare cu privire Ia identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă (art. 21 alin. 1 C. fam.).

Termenul de introducere a cererii este de 6 luni de la încetarea violenţei, ori de la

descoperirea erorii sau a vicleniei (art. 21 alin. 2 C. fam.).

Cererea trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ., cu specificarea motivului datorită căruia căsătoria trebuie anulată.

în cazul în care din căsătorie au rezultat copii şi se pune problema încredinţării lor spre creştere şi educare, se va cere şi rezolvarea acestei probleme, situaţie în care citarea autorităţii tutelare devine obligatorie.

De asemenea, soţul reclamant poate cere partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, atribuirea beneficiului contractului de închiriere, pensie de întreţinere în cazul în care se află în nevoie din pricina incapacităţii de muncă survenite înainte de căsătorie sau în timpul acesteia.

Cererea trebuie formulată în dublu exemplar, timbrată cu timbru fiscal şi timbru judiciar şi se introduce la judecătoria în raza căreia îşi are domiciliul soţul pârât.

Acţiunea având tui caracter strict personal, în caz de deces al titularului, succesorii acestuia nu o pot continua.

Cererea trebuie însoţită de copia certificatului de căsătorie.

Model de cerere pentru constatarea nulităţii absolute a căsătoriei

de

Model de cerere pentru constatarea nulităţii absolute a căsătoriei

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta(ul) _ domiciliat(ă) în pentru ca pe baza probelor ce vor fi administrate să

CONSTATAŢI NULITATEA ABSOLUTĂ A CĂSĂTORIEI

încheiată sub nr. din la primăria şi să obligaţi pe părăt(ă) să-mi plătească cheltuielile de judecată.

Motivele acţiunii:

în fapt, m-am căsătorit cu părăta(ul) la data de . La încheierea căsătoriei nu am avut cunoştinţă că pârâta(ul):

a) era deja căsătorit(ă) cu_;

b) este alienat(ă) sau debil(ă) mintal;

c) este rudă cu mine în grad oprit de lege;

d) are o malformaţie congenitală etc. (se enunţă complet motivul de nulitate a căsătoriei).

Din căsătorie nu au rezultat copii (dacă au rezultat copii, se vor indica numele şi prenumele lor, cui trebuie încredinţaţi spre creştere şi educare şi pensia de întreţinere.
în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţia art. 19 C. fam. rap. la art. 4, 5, 6, 7 lit. a., 9, 131,16 C.fam.

In dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârătei(ului), de

proba cu acte, şi anume , şi de proba cu martorii

Anexez copia certificatului de căsătorie.

Depun acţiunea în dublu exemplar, timbrată cu timbru fiscal în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI_

Explicații teoretice

1. CONSTATAREA NULITĂŢII CĂSĂTORIEI Şl ANULAREA CĂSĂTORIEI

1. PRECIZĂRI

La încheierea căsătoriei trebuie respectate anumite condiţii de fond şi formă prevăzute de dispoziţiile Codului familiei. Nerespectarea lor atrage, după caz, aplicarea de sancţiuni civile, disciplinare, administrative sau penale. Principala sancţiune civilă este nulitatea absolută sau relativă a actului căsătoriei, care este îndreptată numai împotriva acelor efecte ale actului care contravin scopului avut în vedere în momentul încheierii căsătoriei. Se are în vedere totodată necesitatea apărării intereselor soţului de bună credinţă la încheierea căsătoriei, precum şi a intereselor copiilor născuţi dintr-o căsătorie încheiată prin nerespectarea dispoziţiilor legale.

Cele două nulităţi, absolută sau relativă, expres prevăzute de lege, se deosebesc prin cauzele specifice care le determină, prin regimul juridic diferit şi efectele produse. în ambele situaţii, pentru a distinge nulitatea de divorţ, cauzele trebuie să fie anterioare sau concomitente momentului încheierii căsătoriei.

Competenţa de a se pronunţa asupra nulităţii căsătoriei aparţine instanţelor judecătoreşti.

în cazul nulităţii absolute, instanţa declară nulă căsătoria, iar în cazul nulităţii relative anulează căsătoria. Aceasta înseamnă că, în raport de natura nulităţii – absolute sau relative – se introduce fie acţiune în declararea nulităţii absolute a căsătoriei, fie acţiune în anularea căsătoriei. Ambele acţiuni sunt de competenţa judecătoriilor în a căror rază domiciliază soţul pârât.

în caz de bigamie (art. 303 C. pen), judecătoria, ca instanţă penală de prim grad, prin hotărârea de condamnare, este obligată să se pronunţe şi cu privire la nulitatea celei de-a doua căsătorii. Se realizează astfel restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii de bigamie (art. 170 şi 348 C. proc. pen.), evitându-se un nou proces civil care să constate nulitatea celei de a doua căsătorii.

în cazul în care se introduce şi acţiune în nulitatea căsătoriei, separat, la instanţa civilă, judecata în faţa acestei instanţe se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale având ca obiect infracţiunea de bigamie, pentru că acţiunea civilă are un caracter subsidiar în raport cu acţiunea penală, potrivit regulii „penalul ţine în loc civilul’.

2. CONSTATAREA NULITĂŢII CĂSĂTORIEI

1. SEDIUL MATERIEI. Potrivit art. 19 C. fam., este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute în art. 4, 5, 6, 7 lit. a, art. 9, 131 şi 16 C. fam.

2. CAUZELE NULITĂŢII ABSOLUTE. Sunt prevăzute de dispoziţiile art. 4, 5, 6, 7 lit. a, art. 9, 131 şi 16 C. fam.

1) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind vârsta matrimonială. Art. 4 C. fam. prevede că bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacă a împlinit şaisprezece ani.

Pentru motive temeinice, Prefectura mun. Bucureşti sau a judeţului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul femeia, şi numai în temeiul unui aviz dat de un medic oficial, se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de cincisprezece ani.

Această ultimă căsătorie nu va fi declarată nulă dacă între timp soţul care nu a avut vârsta legală pentru căsătorie a împlinit-o, dacă soţia a rămas gravidă ori a dat naştere unui copil (art. 20 C. fam.).

In situaţiile enunţate nulitatea se acoperă1.

2) Nerespectarea principiului monogamiei. Art. 5 C. fam. interzice căsătoria bărbatului care este căsătorit sau a femeii care este căsătorită, în scopul respectării principiului monogamiei.

încălcarea acestui principiu constituie, de altfel, infracţiunea de bigamie, prevăzută de art. 303 C. pen., care se sancţionează cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Infracţiunea de bigamie o comite şi o persoană necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită.

3) Nerespectarea dispoziţiilor legii privind rudenia firească. Legea interzice căsătoria între rudele în linie dreaptă (ascendenţi-descendenţi) precum şi cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv (art. 6 C. fam.).

4) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind rudenia rezultată din raporturile de înfiere. Prevederile art. 7 lit. a C. fam. interzic căsătoria între cel care înfiază sau ascendenţii lui, pe de o parte, şi cel înfiat ori descendenţii acestuia, pe de altă parte. Textul interzice şi căsătoria între copiii celui care înfiază, pe de o parte, şi cel înfiat sau copiii acestuia, pe de altă parte. Aceste două situaţii nu sunt prevăzute de art. 19 C. fam., care sancţionează căsătoria cu nulitate absolută. Aceasta pentru că art. 7, alin. 2 prevede că, pentru motive temeinice, căsătoria între persoanele enunţate poate fi încuviinţată de Prefectura municipiului Bucureşti, sau a judeţului în raza căruia cel ce cere încuviinţarea îşi are domiciliul.

5) Lipsa de consimţământ. Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale (art. 9 C. fam).

Lipsa discernământului se asimilează lipsei totale de consimţământ. Persoana respectivă nu-şi dă seama de consecinţele încheierii căsătoriei.

Instanţa trebuie să stabilească dacă în momentul încheierii căsătoriei ambii soţi erau lipsiţi de discernământ.

6) Declaraţia de căsătorie. Potrivit art. 12 alin. 1 C. fam., cei ce vor să se căsătorească vor face, personal, declaraţia de căsătorie la serviciul de stare civilă la care urmează a se încheia căsătoria.
Art. 131 C. fam. prevede că în aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă va dispune publicarea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei, unde urmează să se încheie căsătoria.

Extrasul din declaraţia de căsătorie va cuprindă, în mod obligatoriu: data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, precum şi înştiinţarea că orice persoană poate face opunere la căsătorie în termen de 10 zile de la data afişării.

Este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzută de art. 131 C. fam.

7) Lipsa consimţământului personal, publicitate şi solemnitate. Căsătoria se încheie prin consimţământul liber exprimat de viitorii soţi. Aceştia sunt obligaţi să fie prezenţi, împreună, însoţiţi de doi martori, la sediul primăriei, pentru a-şi da consimţământul personal şi în mod public în faţa ofiţerului de stare civilă (v. art. 16 alin. 1 C. fam., astfel cum a fost modificat prin Legea 23/1999).

8) Lipsa autorizaţiei pentru căsătoria cu un străin. Cetăţeanul român nu se poate căsători cu o străină şi nici cetăţeana română nu se poate căsători cu un străin fără autorizaţia Preşedintelui României (art. 134 C. civ.).

S-a decis că dacă ulterior încheierii căsătoriei se obţine autorizaţia, nulitatea este acoperită, căsătoria fiind considerată valabilă1.

9) Alte cazuri care pot conduce la nulitatea căsătoriei. în afara celor cazurilor enunţate, limitativ prevăzute de lege, în practica judiciară există un punct de vedere unitar în sensul că şi alte cazuri pot constitui motive de desfiinţare a căsătoriei, în cadrul acţiunii de constatare a nulităţii sau de anulare a acesteia.

Din aceste cauze reţinem:

a) Malformaţii sau anomalii genitale. Diferenţierea de sex este un element esenţial pentru ca o căsătorie să aibă loc, iar lipsa lui constituie un impediment absolut la încheierea ei. De aceea, în practica judiciară s-a decis că dacă o malformaţie genitală reprezintă o nediferenţiere de sex, soluţia care se impune este aceea a nulităţii absolute a căsătoriei2. Anomaliile genitale au în vedere hermafroditismul care împiedică procreerea şi raporturile normale dintre soţi. Acesta este motivul pentru care şi o atare căsătorie se consideră nulă3.

b) încheierea căsătoriei prin fraudă la lege. O căsătorie încheiată, de exemplu, numai în scopul ca soţul să se sustragă de la răspunderea penală pentru viol urmează a fi considerată, în principiu, nulă4.

c) Căsătoria simulată sau fictivă. Căsătoriile simulate sau fictive fiind încheiate în frauda legii, contrar scopului care trebuie să stea la baza căsătoriei, sunt nule5.

3. EFECTELE NULITĂŢII CĂSĂTORIEI. în materie de căsătorie, efectele nulităţii prezintă unele particularităţi, datorate atât posibilităţii acoperirii unor cauze de nulitate absolută şi a restrângerii efectelor faţă de copii, cât şi relaţiilor patrimoniale dintre soţi prin reglementarea căsătoriei putative.

Desfiinţarea căsătoriei datorită nulităţii absolute sau relative are efect retroactiv, socotindu-se că respectiva căsătorie nici nu s-a încheiat, spre deosebire de cazul divorţului care produce efecte numai pentru ^fitor.

Ca efect al retroactivităţii, se consideră că foştii soţi nu au fost niciodată căsătoriţi. Ca atare, nu li se aplică regimul comunităţii bunurilor, ci cel al coproprietăţii. Nu se poate vorbi de vocaţia succesorală a soţului supravieţuitor, iar cât priveşte numele, fiecare îşi va relua numele avut înainte de căsătorie. Spre deosebire de divorţ, nu se dobândeşte nici dreptul la întreţinere reciprocă.

De la acest principiu al desfiinţării căsătoriei cu efecte retroactive, legea stabileşte două excepţii:

1) Căsătoria putativă. Este întemeiată pe considerente de echitate. Legiuitorul a hotărât ca efectul retroactivităţii să nu fie aplicat soţului de bună credinţă, adică soţului care nu a avut cunoştinţă de existenţa vreunei cauze de nulitate sau anularea căsătoriei.

2) Relativ la relaţiile dintre părinţi şi copiii rezultaţi din căsătorie. A doua excepţie prevăzută de dispoziţiile art. 23 alin. 2 şi art. 24 alin. 2 C. fam., potrivit cărora declararea nulă a căsătoriei nu are efecte în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie. Pentru a se aplica aceste dispoziţii este necesar ca respectivii copii să fie concepuţi sau născuţi în timpul căsătoriei nulă sau anulată.

4. DECLARAREA NULITĂŢII CĂSĂTORIEI. Este impres-criptibilă – caracter prevăzut de art. 2 Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă – putând fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie şi de orice persoană interesată (de exemplu: soţul nevinovat, procurorul, rudele soţilor, tutorele etc.).
5. CEREREA de CHEMARE ÎN JUDECATĂ. Acţiunea trebuie formulată în dublu exemplar, timbrată cu timbru fiscal şi judiciar şi se introduce la judecătoria în raza căreia îşi are domiciliul pârâtul, potrivit art. 5 C. proc. civ.

în acţiune, în afara menţiunilor privind numele, prenumele şi domiciliul părţilor, trebuie menţionat motivul datorită căruia căsătoria se consideră ca fiind nulă.

Cererea trebuie însoţită atât de certificatul de căsătorie, cât şi de proba care dovedeşte existenţa motivului invocat. De pildă, actul privind existenţa unei alte căsătorii, a existenţei raporturilor de rudenie sau a celor rezultate din adopţie sau a faptului că unul dintre soţi este alienat sau debil mintal ş.a.m.d. în aceste situaţii, ca şi în altele (de exemplu, lipsa diferenţierii de sex) se poate solicita şi o expertiză medicală.

Lipsa de consimţământ, publicitate, solemnitate sau existenţa raporturilor de rudenie se poate dovedi cu proba cu martori, al căror nume, prenume şi domiciliu trebuie indicate.

In cazul în care din căsătorie au rezultat copii minori se va indica numele acestora şi se vor anexa copiile legalizate ale certificatelor lor de naştere. Se va cere să se ia măsura încredinţării spre creştere şi educare a copiilor minori şi se va indica cui anume trebuie încredinţaţi, putând fi aplicate, prin asemănare, dispoziţiile art. 42 C. fam.

Soţul de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, adică cel care nu a avut cunoştinţă de motivul nulităţii, are dreptul, ca şi în cazul divorţului, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenită înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei, să solicite pensie de întreţinere de la celălalt soţ.

în cadrul aceleiaşi acţiuni se poate cere împărţirea bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei lor şi atribuirea beneficiului contractului de închiriere.

Dovedirea acestor cereri se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.

Model de acțiune pentru acordarea pensiei copilului minor sau părinților sau pentru majorarea sau reducerea acesteia

de

Model de acțiune pentru acordarea pensiei copilului minor sau părinților sau pentru majorarea sau reducerea acesteia

Modele de acţiuni de chemare în judecată

Model 1: Pentru acordarea pensiei copilului minor

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în , în numele şi ca reprezentantă) legal(ă)

a(l) minorului(rei) , chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul(a) domiciliat(ă) în , pentru a fi obligat(ă) la

PENSIE DE ÎNTREŢINERE

urmând să contribuie lunar la cheltuielile de întreţinere a minorului(rei) mai sus-numit(ă) şi să-mi plătească cheltuielile de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele acţiunii:

In fapt, din căsătoria mea cu pârătul(a) a rezultat minorul(a) mai sus-

numit(ă). La data de pârătul(a) a părăsit domiciliul comun. Copilul a rămas

sub îngrijirea mea şi pentru că pârătul(a) refuză să acorde de bunăvoie întreţinere minorului, vă rog să fie obligat la întreţinere în raport de posibilităţile materiale

pe care le are. Este salariat(ă) la şi totodată posedă alte bunuri aducătoare de

venituri, printre care un teren în suprafaţă de_

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 107 rap. la art. 86 şi art. 94 C. fam. şi vă rog să admiteţi acţiunea şi să obligaţi pe pârât(ă) să contribuie lunar la cheltuielile de întreţinere a copilului minor.

In dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de interogatoriul părătului(ei) şi de relaţiile pe care instanţa urmează să le ceară în legătură cu veniturile pe care le realizează.

Depun acţiunea în dublu exemplar la care anexez copia certificatului de căsătorie şi copia certificatului de naştere al copilului minor.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Model 2: Pentru acordarea pensiei părinţilor

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în , chem în judecată şi personal la interogatoriu pe părâtul(a)_, domiciliat(ă) în , pentru ca, pe baza hotărârii ce veţi pronunţa, să-l(o) obligaţi la

PENSIE DE ÎNTREŢINERE PENTRU PĂRINTE,

începând cu data introducerii acţiunii, pe tot restul vieţii mele şi la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele acţiunii:

în fapt, sunt tatăl (mama. părătului(ei) şi sunt în vârstă de ani. Sunt bolnav(ă) şi nu am nici un fel de venit. Neavândputinţa unui câştig din muncă din cauza incapacităţii de a munci, am solicitat întreţinere de la părât(ă), care este apt(ă) de muncă şi dispune de posibilităţi materiale suficiente, dar îmi refuză orice ajutor. Pârâtul(a) are totuşi obligaţia morală şi legală de a contribui la întreţinerea mea şi pentru acest motiv vă rog să-l(o) obligaţi să contribuie lunar la întreţinerea mea sub forma unei pensii de întreţinere care să ţină seama de nevoile mele şi de posibilităţile materiale de care el (ea. dispune.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 86 rap. la art. 93 şi art. 94 C.fam.

în dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de copia certificatului meu de naştere, de acte medicale privind starea sănătăţii mele, de răspunsurile pârâtului(ei) la interogatoriu şi de relaţiile pe care vă rog să le cereţi în legătură cu venitul net lunar realizat de părăt(ă) în ultimele 6 luni, de la_unde este salariat(ă).

Depun acţiunea în dublu exemplar.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Model 3: Pentru majorarea pensiei de întreţinere

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a) , domiciliat(ă) în , în numele şi ca reprezentant(ă)

legal(ă) a minorului , chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâ-

tul(a) , domiciliat(ă) în , pentru ca, pe baza hotărârii ce veţi pronunţa, să dispuneţi

MAJORAREA PENSIEI DE ÎNTREŢINERE

la care a fost obligat(ă) prin sentinţa civilă nr. din , pronunţată de judecătoria ___.

De asemenea, cer obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

Motivele a cţiunii:

în fapt, prin hotărârea mai sus menţionată părătul(a) a fost obligat(ă) să plătească lunar suma de lei pensie de întreţinere pentru minorul , născut la

data de_. La stabilirea acestei pensii s-au avut în vedere nevoile minorului şi

posibilităţile materiale ale pârâtului(ei), care se cifrau la un venit mediu net lunar de_. Această situaţie de fapt s-a schimbat. Nevoile minorului, care acum es-

te în vârstă de ani şi este elev, au crescut şi în acelaşi timp au crescut şi posibilităţile materiale ale părătului(ei), care realizează din salariu un venit mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei de întreţinere, a cărei majorare o solicit.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 44 rap. la art. 94 C. fam.
In dovedirea acţiunii, înţeleg să mă folosesc de răspunsurile pârâtului(ei) la

interogatoriu, de relaţiile pe care vă rog să le cereţi de la unitatea_unde

părătul(a) este salariat(ă), în legătură cu venitul net lunar realizat în ultimele 8 luni.

Depun acţiunea în dublu exemplar, precum şi copia sentinţei civile nr._din_.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Model 4: Pentru reducerea pensiei de întreținere

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul (a)_, domiciliat(ă) în , chem în judecată pe pârâta(ul)_ , domiciliat(ă) în_ , în calitate de reprezentantă) legal(ă) a(l) minorului pentru ca să hotărâţi

REDUCEREA PENSIEI DE ÎNTREŢINERE

la care am fost obligat(ă) prin sentinţa civilă nr. din_pronunţată de judecătoria _.

Cer, de asemenea, obligarea pârâtului(ei) la plata cheltuielilor de judecată pe I care le voi face cu judecarea acestui proces.

Motivele acţiunii:

în fapt, prin hotărârea mai sus menţionată, am fost obligat(ă) să plătesc părătei(ului), pentru minorul mai sus-numit, pensie de întreţinere în sumă de_ lei lunar. La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere că realizam un venit net lunar de_ lei (sau că nu aveam decât acest copil). în prezent realizez un venit mai mic (sau mai am obligaţia de întreţinere şi faţă de minorul născut la data de_ din actuala căsătorie sau din concubinaj), astfel că se impune reaprecierea cuantumului pensiei de întreţinere la care am fost obligat(ă).

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 44 şi art. 94 C. fam.

în dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de răspunsurile la interogatoriul pârâtei (ului), de adeverinţa nr. din eliberată de din care rezultă venitul mediu net

lunar pe care l-am realizat în ultimele 6 luni, de copia certificatului de naştere al celui

de-al doilea copil (sau de copia sentinţa civilă nr. din pronunţată de judecătoria prin care s-a stabilit că sunt tatăl minorului născut la şi am fost obligat

să plătesc lunar suma de lei drept pensie de întreţinere etc.).

Depun acţiunea în dublu exemplar, la care anexez actele enunţate mai sus cât şi copia sentinţei civile prin care s-a stabilit pensia de întreţinere a cărei reducere o cer.
Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI

Explicații teoretice

OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. Obligaţia de întreţinere ia naştere ca efect al căsătoriei, rudeniei, adopţiei, precum şi al primirii copiilor spre creştere; Codul familiei îi consacră întregul capitol IV din titlul II, cuprinzând articolele 86-96.

Astfel cum este reglementată, obligaţia de întreţinere constituie mijlocul procesual prin care persoana îndreptăţită solicită instanţei de judecată să oblige persoana pârâtă, în baza obligaţiei stabilită de lege, să-i presteze întreţinerea.

2. PERSOANELE CU VOCAŢIE LA ÎNTREŢINERE. Persoanele îndreptăţite şi îndatorate în mod reciproc la întreţinere sunt prevăzute de art. 86 C. fam, potrivit căruia obligaţia de întreţinere există între:

a) soţ şi soţie (chiar divorţaţi sau în caz de nulitate sau anulare a căsătoriei, după distincţiile prevăzute de art. 24 alin. 1 şi art. 41 C. fam.);

b) părinţi şi copii, prin copil înţelegând orice descendent de primul grad, fără deosebire după cum este din căsătorie sau din afara căsătoriei;

c) înjietor şi înfiat, fără deosebire după cum adopţia a fost încuviinţată cu efecte restrânse ori cu toate efectele filiaţiei fireşti;

d) bunici şi nepoţi;

e) străbunici şi strănepoţi;

f) fraţi şi surori, indiferent dacă sunt minori sau majori, din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, ori din afara căsătoriei, precum şi alte persoane anume prevăzute de lege.

Codul familiei, prin alte dispoziţii, stabileşte obligaţia de întreţinere în sarcina unor persoane, fără a avea însă caracter de reciprocitate.

3. ORDINEA ÎN CARE SE DATOREAZĂ ÎNTREŢINEREA. Este prevăzută de art. 89 C. fam, şi anume:

1) Soţii îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi (art. 89 lit. a C. fam.), în caz de divorţ, potrivit art. 41 alin. 2 C. fam, soţul divorţat are drept la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei; el are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria. Soţul vinovat de divorţ va beneficia de prevederile acestui alineat numai în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei. Dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească. Dispoziţiile art. 41 alin. 3 C. fam. se aplică şi în cazul declarării nulităţii sau al anulării căsătoriei.

2) Descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi cel în grad mai apropiat înaintea celui în grad mai îndepărtat (art. 89 alin. 1 lit. b C. fam.).

3) Cel care înfiază este obligat la întreţinere înaintea părinţilor fireşti (art. 89 alin. 1 lit. c, C. fam.).

4) Fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, dar înaintea bunicilor (art. 89 alin. 1 lit. d C. fam.)

4. OBIECTUL OBLIGAŢIEI DE ÎNTREŢINERE. Legea nu defineşte şi nici nu arată în ce constă obiectul obligaţiei de întreţinere. A întreţine o persoană înseamnă a-i asigura tot ceea ce este necesar traiului: alimente, îmbrăcăminte, îngrijirea sănătăţii, locuinţă etc. Aceste elemente formează obiectul obligaţiei de întreţinere, care are caracter personal, dar se poate transmite asupra moştenitorilor persoanei obligate la întreţinere sau asupra aceleia care l-a întreţinut pe minor fără a fi avut o atare îndatorire, în condiţiile art. 96 C. fam.

5. Condiţiile de naştere a dreptului la întreţinere. Potrivit art. 86 alin. 2 C. fam, două sunt condiţiile pentru ca dreptul la întreţinere să se nască, şi anume:

1) Nevoia. Persoana îndreptăţită la întreţinere să se afle în nevoie, condiţie care se apreciază în raport de veniturile şi bunurile persoanei care solicită întreţinerea. Este în nevoie persoana care nu are nici un fel de venituri sau veniturile pe care le are sunt insuficiente pentru a-i asigura existenţa. Spre exemplu, se consideră că toţi minorii se află în nevoie pe toată durata minorităţii, indiferent de cauza acestei nevoi (vezi art. 107 alin. 2 şi art. 86 alin. 3 C. fam.).

2) Neputinţa de a munci Aceasta determină imposibilitatea de a realiza un câştig din muncă. Neputinţa de a munci trebuie să aibă caracter obiectiv. Cauza acesteia poate fi: bătrâneţea, atunci când veniturile de care dispune părintele aflat în incapacitate de a mai munci nu-i sunt suficiente pentru acoperirea nevoilor; continuarea studiilor de către copilul care a devenit major, părintele fiind obligat să-i acorde întreţinere până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 25 ani; o boală, un accident, o infirmitate congenitală, sarcină, lăuzie etc. Incapacitatea poate fi totală sau parţială, permanentă sau temporară şi trebuie dovedită de cel care o invocă. Când stabilirea ei necesită cunoştinţe de specialitate, aceasta se poate realiza în timpul procesului, de exemplu prin efectuarea unei expertize medico-legale.

Aceste două condiţii – nevoia şi neputinţa unui câştig din muncă din cauza incapacităţii de a munci – trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

6. CONDIŢIILE PENTRU A FI OBLIGAT la ÎNTREŢINERE. Pentru ca cel îndatorat la întreţinere să poată fi obligat să o presteze este necesar să se stabilească că el dispune de mijloacele materiale necesare, fapt care rezultă din dispoziţiile art. 94 alin. 1 şi 2, art. 90 alin. 1 şi art. 91 C. fam. Prin mijloace materiale trebuie să înţelegem toate veniturile de care dispune cel ce urmează a fi obligat la întreţinere, care au un caracter de continuitate. Veniturile pot proveni din surse diferite: din salariu, din gospodăria de pe lângă casă, din munca agricolă, din exercitarea unei meserii în timpul liber etc. în acest caz se face cumulul diferitelor categorii de mijloace şi se stabileşte venitul net lunar.

7. Criteriile de stabilire a cuantumului întreţinerii. Sunt prevăzute de art. 94 alin. 1 C. fam, conform căruia întreţinerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

La stabilirea cuantumului contribuţiei se au în vedere dispoziţiile art. 94 alin. 3 C. fam, potrivit cărora, când întreţinerea este datorată de părinţi sau de cel ce adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său de muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Când întreţinerea este datorată fostului soţ, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. 2 şi art. 3 C. fam, care prevăd că întreţinerea poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată.

Cotele prevăzute de art. 94 alin. 3 şi art. 41 alin. 2 C. fam. nu sunt fixe, ci doar plafonate. Instanţa poate încuviinţa plata unei întreţineri peste plafonul legal dacă cel obligat se oferă, dar bineînţeles numai dacă prin aceasta nu se aduce atingere intereselor legitime ale altor persoane, urmărindu-se prejudicierea lor.

8. DATA DE LA CARE SE DATOREAZĂ ÎNTREŢINERE. De regulă, întreţinerea se datorează de la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Dacă cererea se face oral, în cursul dezbaterilor altui proces, întreţinerea se stabileşte de la data formulării cererii. Raţiunea acestui mod de a vedea rezidă din prezumţia că întreţinerea nu este necesară dacă nu se cere.

9. CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. Se poate formula în cadrul acţiunilor de divorţ, de stabilire a paternităţii, de încredinţare spre creştere şi educare a copiilor minori sau de stabilire a domiciliului minorilor. în toate aceste situaţii, competenţa soluţionării lor aparţine instanţei învestită cu judecarea acţiunii principale, iar stabilirea întreţinerii se face după aceleaşi criterii aplicabile şi în cazul în care se solicită pe calea unei acţiuni separate. în acest ultim caz, cererea de chemare în judecată este de competenţa instanţei domiciliului pârâtului. Face excepţie cazul când obligaţia decurge din raporturile dintre ascendenţi şi descendenţi, când, potrivit art. 10 pct. 7 raportat la art. 12 C. proc. civ, reclamantul are alegerea între instanţa propriului domiciliu şi instanţa domiciliului pârâtului. Regula aceasta se aplică şi în situaţia în care pe lângă ascendenţi sau descendenţi, participă în proces şi alte persoane care au calitatea de pârâţi.

Cererile pentru obligarea la pensie de întreţinere sunt scutite de plata taxei de timbru.

10. ÎNVOIALA PĂRŢILOR. învoiala părţilor cu privire la contribuţia fiecăruia la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională a minorului produce efecte juridice numai dacă este încuviinţată de instanţa de judecată, care are obligaţia să verifice dacă ea nu prejudiciază drepturile minorului.

S-a decis, de pildă, că dacă, în urma verificărilor făcute, instanţa constată că unul dintre părinţi este în măsură să satisfacă singur toate nevoile copilului, ea poate, ţinând seama de declaraţia făcută de acest părinte, să nu-1 oblige pe celălalt părinte să contribuie la întreţinere.

11. Majorarea, reducerea sau sistarea întreţinerii. Potrivit art. 94 alin. 2 C. fam, instanţa judecătorească – la cerere – „va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte”.

Cererea trebuie motivată şi însoţită de hotărârea prin care s-a stabilit obligaţia de întreţinere a cărei majorare, reducere sau stingere se cere. Ea este scutită de taxele de timbru.

Majorarea cuantumului pensiei are loc începând cu data introducerii acţiunii, chiar dacă împrejurarea care îndreptăţeşte acţiunea de majorare preexistă, afară de cazul când întârzierea introducerii acţiunii este imputabilă debitorului.

Reducerea sau încetarea obligaţiei de întreţinere are loc de la data ivirii cauzei, chiar dacă acţiunea s-a introdus ulterior.

S-a decis că reducerea sau sistarea pensiei se poate hotărî dacă posibilităţile materiale ale debitorului s-au redus sau acesta nu mai are nici un venit, este militar în termen, arestat sau nu mai poate munci.

Model de cerere de constatare a dizolvării de drept a societăţii. Acţiuni privind dizolvarea judiciară a societăţii

de

Model de cerere de constatare a dizolvării de drept a societăţii. Acţiuni privind dizolvarea judiciară a societăţii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_domiciliat în_/cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe S.C. [3]_, cu sediul în _, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să constataţi

Dizolvarea societăţii pârâte S.C._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiune în constatarea dizolvării de drept a societăţii pentru expirarea duratei acesteia este un caz general de dizolvare, aplicabil oricărei forme de societate. De asemenea, acest caz de dizolvare de drept se aplică şi grupurilor de interes economic [Legea nr. 161/2003, Secţiunea a 8-a, art. 184 alin. (1) lit. a)].

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, precum asociaţii sau creditorii sociali.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea a cărei dizolvare se solicită.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că durata stabilită pentru funcţionarea societăţii a expirat, precum şi faptul că, deşi au fost consultaţi asociaţii cu privire la eventuala prelungire a acesteia, în condiţiile art. 227 alin. (2) din lege şi înainte de expirarea duratei stabilite, nu s-a decis prelungirea duratei societăţii.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 111 C. proc. civ.

[6] Probe. Se vor administra, de regulă, înscrisuri, conform art. 46 C. corn., respectiv actul constitutiv al societăţii, certificatul de înregistrare a societăţii, dovada consultării asociaţilor potrivit art. 227 alin. (2) din lege, precum şi orice alte probe socotite utile, ca, de exemplu, interogatoriul asociaţilor pe aspectul prelungirii duratei societăţii.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii, conform art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului [art. 227 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.].

Model de acţiune în numirea lichidatorului

de

Model de acţiune în numirea lichidatorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, pe_, domiciliat în_, şi pe_, cu sediul în _, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Numirea unui lichidator al S.C._

De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar în sumă de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiunea reprezintă o modalitate judiciară de numire a lichidatorului, având un caracter excepţional şi subsidiar în raport de cea realizată prin acordul asociaţilor.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare asociat sau administrator.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) au ceilalţi asociaţi şi administratori, precum şi societatea dizolvată, care îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta în ce calitate a formulat reclamantul acţiunea şi, în continuare, se va menţiona că societatea pentru care se solicită numirea unui lichidator a fost dizolvată (ceea ce are ca efect deschiderea procedurii lichidării conform art. 233 din Legea nr. 31/1990) şi că asociaţii nu s-au înţeles cu privire la numirea unui lichidator, motiv pentru care se solicită intervenţia instanţei.

Potrivit legii, în cazul societăţilor de persoane şi al societăţilor cu răspundere limitată hotărârile se iau cu unanimitate de voturi, iar în cazul societăţilor de capital se aplică regula majorităţii.

[5] Temeiul de drept este diferit, în funcţie de forma juridică a societăţii (de persoane, de capital ori societatea cu răspundere limitată): art. 262 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată-aplicabil societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, sau art. 264 alin. (3) din aceeaşi lege – pentru societăţile de capital.

[6] Probe:

a) înscrisuri – respectiv dovezi cu privire la dizolvarea societăţii: efectuarea menţiunii în registrul comerţului, Monitorul Oficial în care s-a publicat fie hotărârea adunării generale prin care s-a decis dizolvarea, fie hotărârea judecătorească prin care s-a pronunţat dizolvarea [în afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. a)j, procesul-verbal al adunării generale a asociaţilor convocate în scopul desemnării lichidatorului, actul constitutiv al societăţii, eventuale acte de modificare ale acestuia – pe aspectul clauzei privind modalitatea de numire a lichidatorului, precum şi alte acte socotite doveditoare cauzei;

b) interogatoriul pârâţilor – cu privire la persoana care să îndeplinească această funcţie.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 264 alin. (3) din aceeaşi lege.

Model de acţiune privind plata dividendelor neachitate

de

Model de acţiune privind plata dividendelor neachitate

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecata pe S.C. [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_, reprezentând dividende neachitate

De asemenea, solicit:

– obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de_,

precum şi plata acestora în continuare, până la achitarea integrală a debitului;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, republicată, ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care se valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul la plata dividendelor.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are asociatul/acţionarul îndreptăţit la plata dividendelor.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea.

[4] Motivele de fapt. Reclamantul va justifica în ce calitate introduce cererea şi, în continuare, va arăta că, deşi au fost aprobate situaţiile financiare anuale ale societăţii, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a dividendelor cuvenite0.

Cu privire la data exigibilităţii dividendelor, se disting două situaţii:

a) dacă prin hotărârea adunării asociaţilor s-a stabilit un termen pentru plata acestora, obligaţia societăţii de plată a dividendelor începe să curgă de la data termenului stabilit;

b) în cazul în care nu s-a stabilit un termen, dar acesta este prevăzut în legi speciale, dividendele se vor plăti la termenul fixat prin acestea, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.

Dobânda pentru întârzierea în plata dividendelor este dobânda comercială, prevăzută de O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti. Potrivit art. 3 din acest act normativ, dobânda legală în materie comercială se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, stabilită de aceasta lunar şi publicată în Monitorul Oficial al României (Legea nr. 422/2002 privind stabilirea dobânzii de referinţă de către Banca Naţională a României).

Dobânzile curg de la data scadenţei, întrucât debitorul se află de drept în întârziere, conform art. 43 C.com.

Se va arăta că, deşi s-a parcurs procedura concilierii directe, prevăzută de art. 720′ C. proc. civ., fie părţile nu au ajuns la nici un rezultat în ceea ce priveşte stingerea litigiului, fie pârâta nu a dat curs convocării la conciliere, deşi acesta i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alt mijloc prevăzut de art. 7201 alin. (2) C. proc. civ.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 67 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 43 din Codul comercial raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, precum şi art. 720′ C. proc. civ.

[6] Probe. în materie probatorie sunt aplicabile normele dreptului comun, respectiv înscrisuri – obligatoriu actul constitutiv al societăţii şi hotărârea adunării generale a asociaţilor prin care s-au aprobat situaţiile financiare anuale ale societăţii interogatoriul pârâtei etc.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, reclamantul va întocmi un calcul în scris, cu arătarea datei scadenţei şi a cuantumului dobânzii, prin raportare la dobânda de referinţă a B.N.R

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se stabileşte la valoare, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare; tot în funcţie de valoare se stabileşte şi timbrul judiciar, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii, conform art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine judecătoriei pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art.l pct. 1 C. proc. civ., respectiv tribunalului, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct.l lit. a) C. proc. civ.

Model de acţiune în radierea unei înmatriculări sau a unei menţiuni

de

Model de acţiune în radierea unei înmatriculări sau a unei menţiuni

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_ , domiciliat în_/cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/ registrul persoanelor juridice__, codul unic de înregistrare _şi contul bancar_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_ şi contul bancar_, în calitate de pârâtă, în contradictoriu şi cu Oficiul Registrului Comerţului de la lângă Tribunalul_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Radierea înmatriculării comerciantului_/menţiunii

privitoare la_

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Invoc prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: în dovedire solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum si timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Prin această acţiune se declanşează o procedură contencioasă care vizează o înregistrare – înmatriculare sau menţiune – păgubitoare, efectuată în registrul comerţului. Efectul radierii este acela al inopozabilităţii, pentru viitor, faţă de terţi a înregistrării/menţiunii radiate; prin admiterea cererii înregistrarea sau, după caz, menţiunea se radiază.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului, în sensul că i s-a încălcat un drept sau un interes protejat de lege.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are comerciantul a cărui înmatriculare sau menţiune se solicită a fi radiată. Pentru opozabilitate, se va cita şi oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal.

[4] Motivele de fapt. Se va indica în ce constă menţiunea a cărei radiere se cere (de exemplu: firma, emblema, sediul, obiectul de activitate, capitalul social, administratorii comerciantului, durata de funcţionare etc), precum şi cauza radierii, respectiv în ce constă prejudiciul invocat de reclamant ca efect al înmatriculării sau al înregistrării menţiunii comerciantului-pârât în registrul comerţului, în raport de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care au fost desfiinţate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea.

Cu titlu de exemplu, s-a arătat că se poate cere radierea menţiunii privind asociaţii unui S.R.L. în condiţiile în care s-a constatat, pe cale judecătorească, nulitatea hotărârii asociaţilor privitoare la cesiune.

De asemenea, oricine poate cere radierea unei societăţi care a fost dizolvată şi lichidată, dar nu s-a operat radierea.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

[6] Probe. Se vor depune, obligatoriu, încheierea judecătorului-delegat referitoare la înmatricularea/menţiunea a cărei radiere se solicită, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care au fost desfiinţate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare.

[7] Timbraj. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, instanţa din acel judeţ, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 26/1990;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 25 alin. (2) teza a 11-a din Legea nr. 26/1990.

8.1. Organul la care se depune cererea. Cererea de radiere se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului, după care, în 3 zile de la data depunerii cererii, oficiul registrului comerţului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalului din acel judeţ, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 26/1990.

Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de debitor

de

Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de debitor

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, înmatriculată în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub numărul_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de debitor, formulez prezenta

Cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului

a subscrisei, prin care îmi manifest intenţia de [3]_

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, depun următoarele acte:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţă privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura, [8]

Domnului Preşedinte al Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Cererea debitorului de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este actul procesual care declanşează procedura judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, procedură ce are ca scop plata pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi care se realizează prin diferite modalităţi: reorganizarea judiciară sau faliment. Această procedură are caracter colectiv, deoarece prin ea se urmăreşte satisfacerea intereselor tuturor creditorilor debitorului.

1.1. Termenul în care se poate introduce cererea este de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Potrivit legii, introducerea prematură şi cu rea-credinţă de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile pricinuite.

[2] Titularul cererii. Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, republicată, debitorul aflat în insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi; de asemenea, va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă (în acest caz cererea fiind facultativă-s.n.).

Potrivit art. 1 din lege, pot avea calitate de debitor următoarele categorii de persoane:

a) comercianţii, respectiv societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, persoanele fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale;

b) societăţile agricole;

c) grupurile de interes economic.

[3] Obiectul cererii. Debitorul are facultatea alegerii căii de urmat, manifestându-şi fie intenţia de intrare în faliment, fie de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor.

[4] Motivele de fapt Se va invoca faptul că debitorul se află în stare de insolvenţă, definită ca atare în art. 1 alin. (2) din lege ca „acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” şi faptul că cererea este făcută în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, sau, în cazul în care nu a apărut starea de insolvenţă, iminenţa acesteia.

De asemenea, se va menţiona că, în ultimii 5 ani precedenţi cererii, debitorul nu a mai formulat o astfel de cerere şi că nu a fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori (art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată).

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 31, art. 32, art. 33 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Menţionăm că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit are o reglementare distinctă, respectiv prin O.G. nr. 10/2004; la fel şi procedura falimentului instituţiilor de asigurare, reglementată prin Legea nr. 503/2004.

[6] Probe. Potrivit art. 33 din lege, cererea trebuie să fie însoţită de următoarele acte:

a) bilanţul contabil şi copii de pe registrele contabile curente, respectiv registrul-jurnal, registrul-inventar, registrul cartea mare;
b) lista completă a bunurilor debitorului, imobile şi mobile, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;

c) lista cu numele şi adresele creditorilor, indiferent de felul creanţelor acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;

d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive;

e) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

0 o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;

g) declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale. Dacă această declaraţie nu este depusă până la expirarea unui termen de 10 zile de la înregistrarea cererii, se prezumă că debitorul este de acord cu începerea falimentului;

h) o declaraţie pe propria răspundere sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus acestei procedurii într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.

Potrivit art. 33 alin. (2), dacă debitorul nu dispune la momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţiile prevăzute la lit. a)-f) si h), el va putea înregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile, sub sancţiunea respingerii cererii.

[7] Tlmbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Semnătura. Cererile persoanelor juridice se semnează de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

în cazul în care cererea este formulată de o societate comercială, cererea trebuie să se bazeze pe o hotărâre a adunării generale a asociaţilor.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a căreia rază teritorială se află sediul debitorului, conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 32 alin. (1) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, după înregistrarea cererii introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic, potrivit art. 9 din lege.

Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de creditori

de

Model de cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului formulată de creditori

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, domiciliat în_/cu sediul în_, înmatriculat în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub nr._, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de creditor, formulez prezenta

Cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului

împotriva [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de debitor.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 31, art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri_, chitanţă privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Prin această cerere se solicită deschiderea procedurii judiciare care are ca scop plata pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi care se realizează prin diferite modalităţi: reorganizare judiciară sau faliment. Procedura are caracter colectiv, deoarece prin aceasta se urmăreşte satisfacerea intereselor tuturor creditorilor debitorului.

[2] Calitate procesuală activă (creditor) are oricare creditor, titular al uneia sau al mai multor creanţe certe, lichide şi exigibile, în cuantumul prevăzut de lege, care nu au fost achitate în 30 de zile de la scadenţă, precum şi Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora şi care, potrivit datelor de care autorităţile respective dispun, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru pornirea acestei procedurii.

Creditorul poate introduce cererea numai dacă dreptul la acţiune privind valorificarea creanţei sale nu s-a prescris.

[3] Calitate procesuală pasivă (debitor) are persoana aflată în insolvenţă, respectiv:

a) comercianţii – societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, persoanele fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale;

b) societăţile agricole;

c) grupurile de interes economic.

Atunci când cererea este introdusă de Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, calitate procesuală pasivă au persoanele juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta în ce calitate s-a formulat cererea, precum şi faptul că titularul cererii deţine una sau mai multe creanţe, certe, lichide şi exigibile, în cuantumul prevăzut de lege, care nu au fost achitate de 30 de zile de la scadenţă.

Creanţa este certă nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, dar şi atunci când este constatată printr-un înscris sub semnătură privată sau chiar când nu este stabilită printr-un titlu.

Caracterul lichid al creanţei se defineşte prin aceea că se referă la o sumă de bani, iar exigibilitatea presupune ajungerea creanţei la scadenţă.

Referitor la cuantumul creanţei/creanţelor, legea prevede îndeplinirea următoarele condiţii:

a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sa aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, calculate la data formulării cererii introductive (datele privind valoarea salariului mediu pe economie se comunică de către Institutul Naţional de Statistică);

b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate Ia lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salari medii pe economie.

De asemenea, se va indica suma de bani datorată de debitor şi natura juridică a creanţei, invocându-se şi faptul că debitorul se află în insolvenţă, definită ca atare în art. 1 alin. (2) din lege ca „ acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile ”, adică lipsa de lichidităţi ce determină imposibilitatea plăţii datoriilor.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 31, art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Menţionăm că procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit are o reglementare distinctă, respectiv prin O.G. nr. 10/2004, aprobată prin Legea nr. 278/2004; la fel şi procedura falimentului societăţilor de asigurare, reglementată de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare.

[6] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. com. în materie probatorie (acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondenţă, telegrame, registrele comerciale). De asemenea, vor fi aduse înscrisuri din care să rezulte neplata la scadenţă a datoriilor şi lipsa de disponibil în contul debitorului.

în mod obligatoriu se vor depune înscrisul constatator al creanţei reclamantului, constând în: titlul executoriu, hotărâre judecătorească sau efect de comerţ, şi, după caz, contractul încheiat de părţi, facturi fiscale, avize de expediţie, relaţii de la oficiul registrului, eventual şi somaţii dresate de executorul judecătoresc, precum şi orice alte acte din care rezultă certitudinea creanţei, socotite utile cauzei.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 Iei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a căreia rază teritorială se află sediul debitorului, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, după înregistrarea cererii introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic, potrivit art. 9 din lege.

Model de contestaţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului

de

Model de contestaţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de debitoare, formulez prezenta

Contestaţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului,

pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

– respingerea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare

şi a falimentului formulată de creditoarea [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului / în registrul persoanelor juridice_, codul unic de înregistrare_ şi contul bancar_;

– obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi următoarele din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri:_, chitanţă privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de

3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Contestaţia la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este mijlocul procesual, exercitat în termenii şi condiţiile prevăzute de lege, prin care debitorul solicită respingerea cererii creditorului.

1.1. Termenul de introducere. Contestaţia se poate face în termen de 5 zile de la comunicarea către debitor a copiei de pe cererea creditorilor de deschiderea a procedurii, comunicare pe care o face judecătorul-sindic în termen de 48 de ore de la primirea acestei cereri.

[2] Calitate procesuală activă are debitorul împotriva căruia s-a introdus cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

[3] Calitate procesuală pasivă are creditorul care a formulat cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

[4] Motivele de fapt. Debitorul va contesta faptul că ar fi în stare de insolvenţă, în condiţiile stabilite la art. 36, în sensul că nu sunt îndeplinite cerinţele legii, creanţa invocată nefiind certă, lichidă sau exigibilă. De asemenea, va motiva că nu se află în incapacitate vădită de plată, arătând că are disponibil în cont, că efectuează plăţi lunare în sumă de , că deţine bunuri mobile sau imobile, înregistrate la organele competente.

în doctrină, s-a arătat că nu se poate admite contestaţia debitorului pentru motive care ar pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu în temeiul căruia s-a introdus cererea de către creditor şi nici pentru motivul că, după înregistrarea cererii, a plătit creanţa acelui creditor, dacă, între timp, şi alţi creditori şi-au înregistrat creanţele şi acestea nu au fost plătite.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi următoarele din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[6] Probe. în principal, se vor administra înscrisuri, cum ar fi, de exemplu: ordine de plată, extrase de cont, contul de profit şi pierderi, balanţe de verificare, lista băncilor unde se află conturile debitoarei, situaţii financiare anuale înregistrate la administraţia finanţelor publice, lista de inventar cu mijloacele fixe, adrese de la administraţia finanţelor publice şi de la primărie cu privire la bunurile mobile şi imobile înregistrate pe numele debitoarei ş.a.
[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a căreia rază teritorială se află sediul debitorului, conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, prin judecătorul-sindic, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Model de opoziţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului

de

Model de opoziţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şl a falimentului

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_ , cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de creditoare, formulez prezenta

Opoziţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului

pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

– respingerea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare

şi a falimentului formulată de debitoarea [3]_, cu sediul în

_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/registrul

persoanelor juridice_, codul unic de înregistrare_

şi contul bancar_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri:_, chitanţă privind plata

taxei judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Opoziţia la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este mijlocul procedural, exercitat în termenii şi condiţiile prevăzute de lege, prin care creditorul solicită respingerea cererii debitorului.

1.1. Termenul de introducere. Opoziţia se poate face în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorului-delegat de deschidere a procedurii.

[2] Calitate procesuală activă (creditor oponent) au creditorii care se opun cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului formulate de debitor.

[3] Calitate procesuală pasivă (debitor) are debitorul care a formulat cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

[4] Motivele de fapt. Creditorii pot invoca faptul că debitorul a mai înregistrat în ultimii 5 ani o cerere de reorganizare ori faptul că cererea este prematură sau că este introdusă cu rea-credinţă, în sensul că dispune de lichidităţi, dar vrea să se sustragă urmăririi iminente a altor creditori prin suspendarea judecării unor cauze judiciare sau extrajudiciare cu conţinut patrimonial.

De asemenea, se va arăta că debitorul are disponibil în cont, că efectuează plăţi lunare, că deţine bunuri mobile sau imobile, înregistrate la organele competente.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 38 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[6] Probe. în principal se vor administra înscrisuri ca, de exemplu: ordine de plată, extrase de cont, situaţii financiare anuale înregistrate la administraţia finanţelor publice, adrese de la administraţia finanţelor publice şi de la primărie cu privire la bunurile mobile şi imobile înregistrate pe numele debitoarei ş.a.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a căreia rază teritorială se află sediul debitorului, conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material- competenţa aparţine tribunalului, prin judecătorului-sindic, potrivit art. 38 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, dacă s-au formulat mai multe opoziţii acestea se soluţionează de judecătorul-sindic, deodată, printr-o singură sentinţă.

Model de cerere de admitere a creanței

de

Model de cerere de admitere a creanței

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, domiciliat în_/cu sediul în_, înmatriculată în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub nr._, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de credi- tor, formulez prezenta

Cerere de admitere a creanţei

prin care solicit înscrierea la masa credală a debitoarei_cu suma de_, reprezentând_

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [3]:_

Temeiul de drept [4]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 78 şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [5]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri:_, chitanţă privind plata

taxei judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [6]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [7]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Cererea de admitere a creanţei reprezintă manifestarea de voinţă a creditorului, posesor al unei creanţe, de a fi înscris la masa credală a debitoarei, având în vedere scopul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, respectiv plata pasivului debitorului aflat în insolvenţă, şi caracterul colectiv al acesteia.

1.1. Termenul de formulare. Cererea se depune în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii.

12] Titularul cererii. Poate formula această cerere orice creditor, cu excepţia salariaţilor (ale căror creanţe vor fi înregistrate de administrator conform evidenţelor contabile), a cărui creanţă este anterioară datei de deschidere a procedurii, indiferent dacă creanţa este sau nu stabilită printr-un titlu, inclusiv titularii acţiunilor la purtător emise de debitorul-societate comercială pe acţiuni, precum şi fidejusorul sau codebitorul care a achitat creanţa anterior deschiderii procedurii (cu suma pe care a plătit-o creditorului).

Pot fi admise provizoriu la masa credală şi creanţele nescadente sau sub condiţie. Potrivit legii, sunt considerate sub condiţie şi acele creanţe care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.

[3] Motivele de fapt. Se va arăta că persoana care a depus cererea este creditor al debitoarei împotriva căreia s-a deschis procedura şi că deţine o creanţă anterioară datei de deschidere a procedurii.

De asemenea, se va indica suma datorată, temeiul acesteia şi se vor face menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

[4] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 78 şi art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[5] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. corn., respectiv dovezi justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii, constând în: titlu executoriu, hotărâre judecătorească sau efect de comerţ sau, după caz, contractul încheiat de părţi, facturi fiscale, avize de expediţie, contract de ipotecă, gaj, precum şi orice alt înscris doveditor.

Pentru dovedirea creanţele care nu sunt stabilite printr-un titlu se poate administra orice alt mijloc de probă, conform art. 46 C.com.

Cât priveşte titlurile de valoare, posesorii acestora pot solicita restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de administrator de pe acestea.

[6] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[7] Instanţa competentă. Potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, declaraţiile de creanţă vor fi înregistrate într-un registru care se păstrează la grefa tribunalului (care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii, adică cel în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, conform art. 6 din lege).

Conform art. 80 din lege, toate creanţele sunt supuse procedurii de verificare de către administratorul judiciar, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii şi a creanţelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termen. De asemenea, potrivit aceluiaşi articol, toate creanţele prezentate pentru a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administrator sau creditori.

Model de contestație la tabelul preliminar al creanțelor

de

Model de contestație la tabelul preliminar al creanțelor

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2] _ , cu sediul în_, înmatriculată în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub nr._ codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant_, în calitate de_, formulez prezenta

Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei_

prin care solicit: [3]_

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri: _, chitanţă privind plata

taxei judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor este mijlocul procedural prin care persoanele interesate contestă tabelul preliminar al obligaţiilor debitorului.

1.1. Termenul de introducere. Contestaţia trebuie depusă cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită şi comunicată pentru definitivarea tabelului de creanţe.

Conform art. 89 din lege, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor şi până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabloul definitiv al creanţelor, în cazul descoperirii existenţei unui fals, doi sau erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

[2] Titularul cererii. Poate formula această contestaţie debitorul, creditorul, precum şi orice altă parte interesată, ca, de exemplu, un codebitor sau fidejusor, în condiţiile art. 85 din lege.

Contestaţia se va judeca în contradictoriu cu celelalte părţi ale procedurii, împreună cu toate contestaţiile.

[3] Obiectul contestaţiei. Pe această cale se poate solicita, spre exemplu, respingerea cererii unui creditor de înscriere a creanţei sale sau reducerea sumei pretinse de acesta ori înregistrarea unei creanţe mai mari a contestatarului decât cea trecută în tabel etc.

[4] Motivele de fapt. Se va justifica în ce calitate s-a formulat contestaţia şi se va arăta ce anume se contestă: legitimitatea unei creanţe, valoarea acesteia, prioritatea sau felul creanţei (garantată sau negarantată), modalităţile de care este afectată etc.

Se va indica, în cazurile prevăzute de art. 83 din lege, modul de calcul cu privire la transformarea creanţelor care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării ori cu privire la valoare în lei a creanţelor exprimate în valută.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[6] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. com., respectiv dovezi justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii, constând în: titlu executoriu, hotărâre judecătorească sau efect de comerţ sau, după caz, contract încheiat de părţi, contract de ipotecă, gaj, precum şi orice alt înscris doveditor.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – este competent tribunalul, prin judecătorul-sindic, conform art. 6 din aceeaşi lege.

Model de cerere de înlocuire a administratorului/lichidatorului

de

Model de cerere de înlocuire a administratorului/lichidatorului

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, înmatriculată în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice sub nr._, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin _, în calitate de_, formulez prezenta

Cerere de înlocuire a administratorului/lichidatorului_ debitoarei_

prin care solicit, în contradictoriu cu [3]_:

-înlocuirea administratorului/lichidatorului;

-aplicarea unei amenzi judiciare în cuantum de_;

-obligarea administratorului/lichidatorului la plata sumei de_,

reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art._

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri:_, chitanţă privind plata

taxei judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Această cerere reprezintă mijlocul procedural prin care persoanele interesate solicită înlocuirea administratorului sau a lichidatorului debitoarei supuse procedurii prevăzute de Legea insolvenței.

Administratorul sau, după caz, lichidatorul va putea fi sancţionat şi cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

De asemenea, dacă prin fapta culpabilă sau intenţionată a administratorul/ lichidatorului a fost cauzat vreun prejudiciu părţii, aceasta va putea cere judecătorului să-l oblige pe administrator/lichidator la acoperirea prejudiciului produs.

1.1. Termen de introducere. Cererea poate fi formulată în orice stadiu al procedurii.

[2] Calitate procesuală activă au debitorul, creditorul, precum şi orice altă parte interesată.

[3] Calitate procesuală pasivă are administratorul sau, după caz, lichidatorul. De asemenea, pentru a lua această măsură, judecătorul-sindic va cita şi comitetul creditorilor.

[4] Motivele acţiunii. Se va arăta în ce calitate s-a formulat cererea şi se vor indica motivele temeinice care au determinat introducerea acţiunii, care pot fi, spre exemplu: neîndeplinirea obligaţiilor şi atribuţiilor prevăzute de art. 24 sau, după caz, de art. 29 din lege sau stabilite de judecătorul-sindic ori îndeplinirea cu întârziere a acestora; exercitarea cu rea-credinţă a acestor obligaţii; excluderea din Uniunea Naţională a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare; suspendarea calităţii de practician în reorganizare şi lichidare etc.

Se va motiva că, din cauza neîndeplinirii sau îndeplinirii cu întârziere, din culpa sau datorită relei-credinţe a administratorului/lichidatorului, s-a produs un prejudiciu celui care a introdus cererea, a cărui reparare se solicită, indicându-se şi cuantumul acestuia.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată – în cazul înlocuirii administratorului, şi de art. 28 raportat la art. 26 alin. (3) din aceeaşi lege – în cazul înlocuirii lichidatorului.

[6] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. corn., respectiv probatoriul se va baza pe înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă numirea administratorului/ lichidatorului în cauză şi stadiul îndeplinirii atribuţiilor acestuia, precum şi orice alte probe doveditoare, cu privire la motivele invocate.

[7] Tlmbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar

timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial- competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – este competent tribunalul, prin judecătorul-sindic, conform art. 6 raportat la art. 26 alin. (3), respectiv art. 28 din aceeaşi lege.

Model de acţiune în anularea actelor juridice frauduloase încheiate în dauna drepturilor creditorilor

de

Model de acţiune în anularea actelor juridice frauduloase încheiate în dauna drepturilor creditorilor

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin administrator/lichidator judiciar _, în calitate de reclamantă, chem în judecată pe S.C. [3] _cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/în registrul persoanelor juridice_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sa dispuneţi

Anularea contractului nr. / încheiat de debitorul _şi pârâtul_, în dauna drepturilor creditorilor

De asemenea, solicit să dispuneţi:

-repunerea părţilor în situaţia anterioară;

-obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 60 şi ale art. 62 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe: _

Anexez: înscrisuri, respectiv_[7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, având ca scop anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în paguba creditorilor.

1.1. Termen de introducere. Acţiunea poate fi promovată în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului administratorului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului [ prevăzut la art. 24 lit. a) din lege ], dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit art. 61 din lege, titularul acţiunii este administratorul sau lichidatorul debitorului aflat în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului, care exercită acţiunea în numele acestuia.

Conform art. 62 alin. (2) din lege, în cazul în care administratorul sau lichidatorul nu exercită această acţiune, judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor să o exercite.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are cealaltă parte contractantă la încheierea actului a cărui anulare se solicită.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta în ce mod au fost prejudiciaţi creditorii prin încheierea actului a cărui anulare se solicită şi că debitorul a avut reprezentarea faptului că încheierea actului va contribui la crearea stării de insolvenţă.

Totodată, se va specifica faptul că actul s-a încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii şi că acţiunea este promovată în termenul legal.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 60 şi ale art. 62 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[6] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. corn., respectiv: înscrisuri, fiind obligatorii actul a cărui anulare se cere, dovezi cu privire la aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 asupra debitorului şi cu privire la numirea în funcţie a administratorului/lichidatorului judiciar, respectiv sentinţa de deschiderea procedurii şi cea de numire a administratorului/lichidatorului, precum şi orice alte acte doveditoare.

[7] Timbrajul. Potrivit art. 58 din Legea nr. 64/1995, republicată, acţiunile introduse de administrator în anularea actelor frauduloase, la fel şi cele introduse de lichidator în acelaşi scop sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, nu se percepe nici timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului supus procedurii reorganizării sau falimentului, conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – este competent tribunalul, prin judecătorul-sindic, potrivit art. 60 raportat la art. 6 din aceeaşi lege.

Model de acţiune in anularea actelor juridice privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale

de

Model de acţiune in anularea actelor juridice privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin administrator/lichidator judiciar _, în calitate de reclamantă, chem în judecată pe S.C. [3] _, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/în registrul persoanelor juridice_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea_încheiat de debitorul_ şi pârâtul_[4]

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtei la restituirea bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 61 şi ale art. 62 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [7]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_[8]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, având ca scop anularea actelor încheiate de debitor cu terţii, cu privire la constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale.

1.1. Termen de introducere. Acţiunea poate fi promovată în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului administratorului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului [prevăzut la art. 24 lit. a) din lege], dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit art. 61 din lege, titularul acţiunii este administratorul sau lichidatorul debitorului aflat în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului, care exercită acţiunea în numele acestuia.

Conform art. 62 alin. (2) din lege, în cazul în care administratorul sau lichidatorul nu exercită această acţiune, judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor să o exercite.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are cealaltă parte contractantă la încheierea actului juridic, respectiv a operaţiunii a cărui anulare se solicită.

[4] Obiectul acţiunii. Art. 61 din lege prevede în mod expres şi limitativ actele şi operaţiunile a căror anulare se poate cere. Astfel, administratorul/lichidatorul poate cere anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi realizate de debitor prin următoarele acte:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu excepţia sponsorizările în scop umanitar;

b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

0 plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.

De asemenea, vor putea fi anulate, dacă sunt în paguba creditorilor, următoarele operaţiuni, încheiate de către debitor în anul anterior deschiderii procedurii:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a

asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20 % din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni, cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale;

0 cu un coindivizar asupra unui bun comun.

Ca excepţie, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale.

[5] Motivele de fapt. Se va arăta că actul a cărui anulare se cere face parte din categoria celor expres şi limitativ prevăzute de lege şi se va menţiona că acţiunea este formulată în termenul legal.

[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 61 şi ale art. 62 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[7] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. corn., respectiv: înscrisuri, fiind obligatoriu actul a cărui anulare se cere, dovezi cu privire la aflarea debitorului în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 (hotărârea judecătorească prin care s-a deschis procedura) şi la calitatea celui care a introdus cererea (sentinţa de numire a administratorului/lichidatorului), precum şi orice alte acte doveditoare.

[8] Timbrajul. Potrivit art. 58 din Legea nr. 64/1995, republicată, acţiunile introduse de administrator în anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi, precum şi cele introduse de lichidator în acelaşi scop sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, nu se percepe nici timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului supus procedurii reorganizării sau falimentului, conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material – este competent tribunalul, prin judecătorul-sindic, potrivit art. 61 raportat la art. 6 din aceeaşi lege.

Model de acțiune privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru suportarea unei părţi din pasivul debitorului persoană juridică

de

Model de acțiune privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru suportarea unei părţi din pasivul debitorului persoană juridică

Tribunalul_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_ , domiciliat în_/cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului _, codul unic de înregistrare_şi contul bancar _, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, şi pe_, domiciliat în_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâţilor să suporte pasivul debitorului S.C._, în sumă de_lei

De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri:_, chitanţă privind plata

taxei judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 iei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, întemeiată pe răspunderea civilă (contractuală sau delictuală, în funcţie de izvorul obligaţiei încălcate) a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată.

De asemenea, prin această cerere se poate solicita şi dispunerea de către jude-cătorul-sindic a unor măsuri asigurătorii pe averea celor răspunzători de cauzarea prejudiciului.

1.1. Termenul de introducere. Deşi practica judiciară nu a fost unitară în privinţa momentului introducerii cererii pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, în prezent considerăm ca această problemă a fost clarificată în raport de dispoziţiile art. 137 şi ale art. 138 din Legea nr. 64/1995, republicată, în sensul că această cerere trebuie introdusă în cursul procedurii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) au, de obicei, oricare dintre creditori, dar şi: administratorul sau lichidatorul judiciar, membrii, asociaţii sau acţionarii, precum şi judecătorul-sindic, din oficiu.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) au membrii organelor de conducere ale debitorului, respectiv: administratorii, directorii, cenzorii, precum şi orice altă persoană care, prin faptele sale, a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvenţă.

[4] Motivele de fapt. Se va indica funcţia deţinută de pârâţi în cadrul societăţii, pentru verificarea calităţii procesuale pasive a acestora, şi se va arată fapta sau faptele, săvârşite de pârâţi, care au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvenţă, respectiv:

a) folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în folosul propriu sau în cel al unei alte societăţi;

b) întreprinderea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea societăţii;

c) dispunerea, în interes personal, continuării unei activităţi care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăţi;

d) ţinerea unei contabilităţi fictive, sustragerea unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea;

e) deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul societăţii sau mărirea, în mod fictiv, a pasivului acesteia;

f) folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii fonduri, în scopul întârzierii încetării plăţilor;

g) faptul că, în luna precedentă încetării plăţilor, aceştia au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna altor creditori.

în continuare, se va motiva existenţa legăturii de cauzalitate dintre faptele săvârşite şi starea de insolvenţă a debitorului, existenţa prejudiciului şi culpa pârâţilor.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

[6] Probe. Sunt aplicabile regulile prevăzute de art. 46 C. corn., respectiv:

a) înscrisuri – de regulă raportul de activitate întocmit de administratorul/ lichidatorul judiciar din care rezultă cauzele şi împrejurările care au condus societatea debitoare la încetarea plăţilor, actul constitutiv al societăţii şi eventuale acte de modificare ale acestuia cu privire la numirea membrilor organelor de conducere, precum şi orice alte înscrisuri socotite utile cauzei;

b) interogatoriul pârâţilor – pe aspectul faptelor săvârşite de membrii organelor de conducere şi al dovedirii legăturii de cauzalitate dintre fapta personală şi prejudiciul suferit în averea debitorului, urmat de cel al creditorului.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului supus procedurii reorganizării sau falimentului, potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată;

b) material-este competent tribunalul, prin judecătorul-sindic, conform art. 137 raportat la art. 6 din aceeaşi lege.

Procedura prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată (evaluabilă în bani) în materie comercială

de

Procedura prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată (evaluabilă în bani) în materie comercială

Convocare la conciliere [1]

S.C. [2] _ cu sediul în_

Către

S.C. [3]_ cu sediul în_

Prin prezenta [4] vă convocăm în data de [5]_, ora_, la [6]_, în vederea soluţionării prin conciliere directă, con form art. 7201 C. proc. civ., a litigiului privind obligaţia dvs. de plată a sumei de_, cu titlu de_(pretenţii/despăgubiri civile)

şi a sumei de_, cu titlu de penalităţi de întârziere_

Motivele prezentei convocări sunt următoarele: [7]

în fapt,_

în drept, pretenţiile noastre sunt întemeiate pe prevederile_

Conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., anexăm la prezenta fotocopiile următoarelor documente care probează pretentiile noastre: [8]

în situaţia în care nu veţi da curs concilierii şi nu veţi achita debitul în

sumă de_, vă vom acţiona în judecată [9], la termenul prevăzut

de art. 7203 C. proc. civ., în scopul recuperării sumelor datorate, pretenţii la care se va adăuga dobânda legală şi cheltuielile de judecată.

Prezenta convocare constituie invitaţia la concilierea directă, conform art. 7201 C. proc. civ.

Cu stimă,

(reprezentant legal)

Explicații teoretice

[1] Natură juridică. Concilierea directă este o procedură legală, obligatorie, proprie soluţionării litigiilor comerciale evaluabile în bani şi prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, supusă condiţiilor (de fond şi de formă) şi termenelor prevăzute în Codul de procedură civilă.

Concilierea se desfăşoară la nivelul organelor de conducere sau la nivelul persoanelor împuternicite special cu îndeplinirea acestei proceduri.

înscrisul care consemnează rezultatul concilierii sau, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada primirii acestei convocări se anexează la cererea de chemare în judecată.

[2] Persoana care formulează convocarea este persoana care va deţine calitatea de reclamant în cererea de chemare în judecată.

[3] Persoana căreia i se adresează convocarea este persoana care va deţine calitatea de pârât în acţiunea introdusă de reclamant.

[4] Modalitatea convocării. Convocarea se poate face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, ca, de exemplu, poşta electronică. De asemenea, convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

[5] Data convocării la conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. Acest termen nu este un termen procedural, prin urmare nefiind aplicabile regulile de calcul al termenelor prevăzute la art. 101 C. proc. civ., ci constituie intervalul de timp care marchează momentul la care va avea loc concilierea. Astfel, fixarea datei concilierii mai devreme de 15 zile de la comunicarea actelor poate afecta valabilitatea procedurii numai dacă pârâtul invocă faptul că a suferit o vătămare şi face dovada acestei vătămări”5.

[61 Locul unde are loc concilierea. în lipsa unei prevederi legale în acest sens, se poate efectua această procedură prealabilă fie la sediul uneia dintre părţi, fie într-un alt loc indicat în invitaţia la conciliere.

[7] Conţinutul invitaţiei la conciliere. Se va menţiona pretenţia concretă a reclamantului (suma de bani pretinsă şi natura juridică a acesteia), cu indicarea temeiului de drept ce justifică această pretenţie.

[8] Documente anexate. La convocare se vor anexa toate actele doveditoare pe care se sprijină pretenţiile reclamantului, ca, de exemplu, contractul încheiat de părţi, facturi fiscale, avize de expediţie, comenzi etc.

[9] Consecinţa neprezentării pârâtului la conciliere o constituie posibilitatea reclamantului de a introduce o cerere de chemare în judecată în termen de 30 de zile de la data primirii de către pârât a convocării la conciliere, la cerere anexându-se şi dovada primirii acestei convocări.

Model de acțiune în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata preţului vânzării comerciale

de

Model de acțiune în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata preţului vânzării comerciale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_ cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată [4]

De asemenea, solicităm să dispuneţi:

– obligarea pârâtei la plata sumei de_cu titlu de penalităţi de

întârziere; /obligarea pârâtei la plata de dobânzii în sumă de_,

precum şi plata acestora în continuare până la achitarea integrală a debitului;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 1294 şi ale art. 1361 C. civ; ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 /ale art. 1066 C. civ.; precum şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.

Probe [7]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [8], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care reclamantul-vânzător solicită de la pârâtul-cumpărător plata unei sume de bani reprezentând preţul mărfii vândute.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare.

[4] Obiectul acţiunii. Se va solicita plata preţului prevăzut în contract, precum şi dobânda pentru întârzierea în plata preţului (cea convenită de părţi la încheierea contractului sau, dacă nu a fost stabilită, dobânda comercială, în condiţiile O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti).

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală în materie comercială se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, stabilită de aceasta lunar şi publicată în Monitorul Oficial al României (Legea nr. 422/2002 privind stabilirea dobânzii de referinţă de către Banca Naţională a României), iar potrivit art. 43 C. com., dobânzile curg de la data scadenţei, debitorul aflându-se de drept în întârziere.

în situaţia în care părţile au încheiat un contract scris şi au inserat clauza penală privind plata penalităţilor de întârziere (art. 1066 C. civ.), în cazul întârzierii în executarea obligaţiei regimul acestora este guvernat de dispoziţiile Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, debitorul datorând penalităţile pentru fiecare zi de întârziere după trecerea unui termen de 30 de zile de la scadenţă. Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 469/2002, în afara penalităţilor contractuale prevăzute anterior, pentru compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, pot fi prevăzute şi daune-interese pentru neexecutarea totală sau parţială a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii, fără însă ca totalul penalităţilor să depăşească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a prevăzut contrariul.

Cât priveşte problema cumulului dobânzilor cu penalităţile, această chestiune a primit interpretări diferite în practică, în sensul că unele instanţe au permis acest cumul, mai ales în situaţia în care părţile au convenit astfel prin contract, iar altele au considerat că este inadmisibil. în acest din urmă sens se pronunţă şi doctrina1„.

în privinţa condiţiilor de plată a preţului, potrivit reglementărilor privind efectuarea operaţiunilor valutare pe teritoriul României, plăţile între rezidenţi se fac în moneda naţională, cu excepţiile prevăzute de lege (art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2004 privind efectuarea operaţiunilor valutare).

[5] Motivele de fapt Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare comercială, act de comerţ prevăzut de art. 3 pct. 1 şi pct. 2 C. corn., între prezenţi sau potrivit regulilor comerciale specifice reglementării încheierii contractelor comerciale între absenţi. Astfel, contractul se consideră încheiat în momentul cunoaşterii de către ofertant a acceptării ofertei, conform art. 35 C. corn., sau, potrivit art. 36 C. corn., atunci când ofertantul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, contractul fiind considerat încheiat îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

Se va menţiona că, deşi bunul a fost predat, cumpărătorul nu a respectat obligaţia de plată a preţului, motiv pentru care solicită şi obligarea pârâtului la plata dobânzii preţului.

De asemenea, se va arăta că s-a parcurs procedura concilierii directe, în temeiul art. 720″ C. proc. civ., însă fie părţile nu au ajuns la nici un rezultat în ceea ce priveşte stingerea litigiului, fie pârâtul nu a dat curs convocării la conciliere, deşi acesta i-a fost comunicată, dovadă fiind confirmarea de primire.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1294 şi ale art. 1361 C. civ.; ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti – pentru capătul de cerere privind dobânda; ale art. 1066 C. civ. – în situaţia solicitării penalităţilor de întârziere; şi dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. – privind îndeplinirea procedurii concilierii directe.

[7] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun, respectiv dovada contractului se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisire, expertiză, precum şi mijloacele de probă specifice în materie comercială: facturile acceptate, corespondenţa, telegramele şi registrele comerciale (art. 46 C. com.) sau mijloace moderne de comunicare, respectiv, telex, fax, precum şi înscrisul sub formă electronică, reglementat de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, care are valoarea unui înscris sub semnătura privată. Spre exemplu, se vor depune contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, comenzi, avize de expediţie, facturi fiscale etc.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, reclamantul va întocmi un calcul detaliat al acesteia, cu arătarea datei scadenţei, a cuantumului dobânzii (prin raportare la dobânda de referinţă a B.N.R.) şi a sumei totale solicitate cu acest titlu, iar în cazul penalităţilor de întârziere se va arăta procentul calculat asupra sumei datorate, defalcat pe fiecare zi de întârziere, şi valoarea totală a acestora.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoare, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare2„.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare3„.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii pârâte, iar potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 6, ale art. 7 alin. (2) şi (3), ale art. 8 alin. (1) şi (2) sau ale art. 10 pct. 1 şi pct. 4. C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de acţiune în pretentii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata comisionului

de

Model de acţiune în pretentii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata comisionului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_ cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. [3]_cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_, reprezentând comision neachitat [4]

De asemenea, solicităm să dispuneţi:

– obligarea pârâtei la plata sumei de_cu titlu de penalităţi de

întârziere; / obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de_,

precum şi plata acesteia în continuare până la achitarea integrală a debitului;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 405 şi următoarele C. com.; pe dispoziţiile art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 / art. 969 C. civ.; pe dispoziţiile art. 1066 C. civ.; precum şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.

Probe [7]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [8], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care reclamantul-comisionar solicită de la pârâtul-comitent plata unei sume de bani reprezentând comisionul datorat.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are comisionarul.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are comitentul.

[4] Obiectul acţiunii. Pe lângă obligarea pârâtului la plata comisionului neachitat, reclamantul mai poate solicita dobânda pentru întârzierea în plata comisionului (cea convenită de părţi la încheierea contractului sau, dacă nu a fost stabilită, dobânda comercială în condiţiile O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti). în situaţia în care părţile au stabilit penalităţi de întârziere regimul acestora va fi guvernat de dispoziţiile Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.

[5] Motivele de fapt. Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de comision, act de comerţ, şi, deşi comisionarul a încheiat actele juridice cu terţii, deci a executat mandatul încredinţat de comitent, acesta din urmă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a comisionului [de exemplu reclamantul a încheiat cu terţul contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri, pe seama comitentului, la care s-a obligat prin contractul de comision, a primit/livrat mărfurile, a plătit/încasat preţul contractului de vânzare-cumpărare de la terţ, dar nu a primit remuneraţia (comisionul) cuvenită de la pârâtul-comitent].

De asemenea, se va arăta că s-a parcurs procedura concilierii directe, în temeiul art. 720″ C. proc. civ., însă fie părţile nu au ajuns la nici un rezultat în ceea ce priveşte stingerea litigiului, fie pârâta nu a dat curs convocării la conciliere, deşi acesta i-a fost comunicată, dovadă fiind confirmarea de primire.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 405 şi următoarele C. com.; ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000 sau art. 969 C. civ. – pentru capătul de cerere privind dobânda; ale art. 1066 C. civ. – în situaţia solicitării penalităţilor de întârziere; precum şi art. 7201 C. proc. civ.

[7] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun, respectiv dovada contractului putându-se face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisire, expertiză, precum şi prin mijloace de probă specifice în materie comercială, respectiv facturile acceptate, corespondenţa, telegramele şi registrele comerciale (art. 46 C. com.), sau mijloace moderne de comunicare, respectiv telex, fax ori înscrisuri sub formă electronică.

0 Pentru detalii referitor la dobânda legală şi la regimul penalităţilor, a se vedea supra, nr. 135 -Acţiunea în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata preţului vânzării comerciale, pct. 4, dispoziţii general aplicabile în materia obligaţiilor comerciale.

Astfel, spre exemplu, se va depune contractul de comision, contractul de vânzare-cumpărare sau alt contract încheiat cu terţul, facturi, comenzi, avize de expediţie sau orice alte acte din care rezultă că reclamantul-comisionar şi-a îndeplinit obligaţia de a trata afaceri comerciale cu terţii pe seama comitentului.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală sau plata penalităţilor, reclamantul va întocmi un calcul detaliat al acestora, cu arătarea datei scadenţei, a cuantumului dobânzii (prin raportare la dobânda de referinţă a B.N.R.) sau al penalităţilor (calculat asupra sumei datorate, defalcat pe fiecare zi de întârziere).

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii pârâte, iar potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind aplicabile, după caz, dispoziţiile art. 6, ale art. 7 alin. (2) şi (3), ale art. 8 alin. (1) şi (2) sau ale art. 10 pct. 1 şi pct. 4. C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de acţiune în pretenţii întemeiată pe răspunderea civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente de autovehicule

de

Model de acţiune în pretenţii întemeiată pe răspunderea civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente de autovehicule

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_domiciliat în_, şi pe S.C._cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_, reprezentând despăgubiri

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 48-58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi ale art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care terţul păgubit solicită despăgubiri pentru pagubele cauzate prin producerea accidentelor de autovehicule.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are terţul păgubit.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are asiguratul, cu citarea obligatorie a asigurătorului, conform art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995. De asemenea, potrivit art. 57 alin. (1) din lege, terţul păgubit se poate adresa şi direct împotriva asigurătorului, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că terţul a fost prejudiciat prin accidentul de autovehicul produs din culpa deţinătorului sau conducătorului autovehiculului şi că acesta îşi valorifică pretenţiile faţă de autorul accidentului, în condiţiile în care nu s-a realizat înţelegerea între asigurat, persoana păgubită şi asigurător cu privire la stabilirea despăgubirii. Prejudiciul poate consta în avarierea sau distrugerea bunurilor, vătămarea corporală sau decesul persoanelor.

Se consideră că sunt întrunite elementele răspunderii civile faţă de terţe persoane şi se acordă despăgubiri când sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii:

a) săvârşirea unei fapte ilicite de către deţinătorul sau conducătorul autovehiculului care a produs accidentul, ca, de exemplu: nerespectarea regulilor de circulaţie, acte de neglijenţă în conducerea sau paza autovehiculului etc.

b) existenţa unui prejudiciu produs persoanei păgubite;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între prejudiciul suferit de persoana păgubită şi fapta ilicită a deţinătorului sau conducătorului autovehiculului care a produs accidentul;

d) culpa deţinătorului sau conducătorului autovehiculului în săvârşirea faptei ilicite, cauzatoare a accidentului. Este în culpă cel care săvârşeşte fapta cu intenţie, din neglijenţă sau imprudenţă.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 48-58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004, precum şi ale art. 720″ C. proc. civ. în ce priveşte procedura concilierii directe.

Nivelul primelor de asigurare, limita despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, durata asigurării, celelalte elemente ale asigurării se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun, respectiv proba cu înscrisuri, martori, prezumţiile, mărturisirea, expertiza tehnică pentru evaluarea prejudiciului. Se depun, obligatoriu, poliţa de asigurare, procesul-verbal de constare a pagubelor (eventual procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor), dosarul de daună, precum şi celelalte înscrisuri necesare stabilirii despăgubirilor şi care sunt prevăzute de norme.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului., iar potrivit art. 11 C. proc. civ., în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: 1. domiciliul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs accidentul. Având în vedere dispoziţiile art. 12C. proc. civ., care prevăd dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă că cererea poate fi introdusă la oricare dintre instanţele prevăzute anterior;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul de regres al asigurătorului

de

Model de acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul de regres al asigurătorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_ , cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe [3]_, domiciliat în _, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_, reprezentând despăgubiri

De asemenea, solicităm să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care asigurătorul se întoarce împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului de autovehicul, pentru recuperarea sumei plătite terţului cu titlu de despăgubire.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are asigurătorul.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana responsabilă de producerea accidentului.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că asigurătorul a plătit despăgubirea terţului prejudiciat prin accidentul de autovehicul produs din culpa pârâtului şi că este incident unul din cazurile prevăzute de lege în care asigurătorul are drept de regres.

Dreptul se regres se aplică în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume:

a) accidentul a fost produs cu intenţie;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004, precum şi ale art. 720″ C. proc. civ. în ce priveşte îndeplinirea procedurii concilierii directe.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun, respectiv înscrisuri şi, eventual, interogatoriul pârâtului. Se depun, obligatoriu, poliţa de asigurare, dosarul de daună, dovada achitării despăgubirii, precum şi celelalte înscrisuri necesare pentru dovedirea faptelor a căror săvârşire îndreptăţeşte asigurătorul să recupereze sumele plătite terţilor. în cazul prevăzut de art. 58 lit. d) din lege se poate administra şi proba cu martori pe aspectul avut în vedere de această împrejurare.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (art. 1 pct.l C. proc. civ.), sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea operatorului de transport feroviat de mărfuri

de

Model de acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea operatorului de transport feroviat de mărfuri

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă,

Sucursala [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_lei, reprezentând_

De asemenea, solicităm:

– obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de_, de la

scadenţă până la data pronunţării hotărârii şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, precum şi dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe şi reclamaţia administrativă.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, întemeiată pe răspunderea operatorului de transport feroviar pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială ori din avarierea mărfii, survenită între momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de executare a contractului de transport.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are expeditorul sau destinatarul mărfii. Potrivit art. 66.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România (denumit în continuare R.T.) , acţiunea juridică împotriva operatorului de transport feroviar, care se naşte din contractul de transport, aparţine persoanei care posedă scrisoarea de trăsură sau care, în lipsa acesteia, dovedeşte dreptul său în alt mod. în cazul celorlalte acţiuni care derivă din contractul de transport, acestea aparţin expeditorului, atâta timp cât el are dreptul să modifice contractul de transport, sau destinatarului, din momentul în care fie că a primit scrisoarea de trăsură, fie că şi-a valorificat drepturile care îi aparţin.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are operatorul de transport feroviar, parte în contractul de transport, denumit cărăuş. Acţiunea se poate exercita împotriva operatorului de transport feroviar de predare, împotriva operatorului de transport feroviar de destinaţie sau împotriva operatorului de transport feroviar pe parcursul căruia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii (art. 67.3 din R.T.).

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de transport, materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trăsură, în termenii şi condiţiile specificate în acest înscris, precum şi faptul că a intervenit o cauză de răspundere a operatorului de transport feroviar, respectiv pentru:

a) pierderea totală sau parţială a mărfii. în ceea ce priveşte pierderea mărfii, se consideră că acest caz este incident şi în situaţia distrugerii mărfii, rătăcirii ei şi predării ei altor persoane, precum şi în situaţia descoperirii unor pierderi mari în greutate;

b) avarierea mărfii. Avaria există atunci când s-a înregistrat o diminuare a valorii mărfii în timpul transportului, sub aspect cantitativ sau calitativ, ca urmare a spargerii, îndoirii, zgârierii, decolorării, pătării, ruginirii, putrezirii, amestecului cu alte corpuri etc. În cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare sau semnele de pe mărfurile transportate într-un mijloc deschis poartă de asemenea urme de violare, se presupune – până la proba contrară – că mărfurile au fost avariate din vina operatorul de transport feroviar;

c) depăşirea termenului contractului de transport, fapt ce a provocat reclamantului un prejudiciul.

De asemenea, se va argumenta existenţa unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de exonerare a răspunderii operatorului de transport feroviar.

Cât priveşte calculul despăgubirilor, deosebim următoarele situaţii:

a) în caz de pierdere totală sau parţială, operatorul de transport feroviar datorează, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factură sau după preţul curent al mărfii, iar, în lipsa acestora, după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primită la transport;

b) în caz de avarie, operatorul de transport feroviar va plăti o despăgubire echivalentă cu avarierea mărfii, fără alte daune-interese;

c) în caz de depăşire a termenului contractului de transport, operatorul de transport feroviar este obligat să plătească 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma totală să poată depăşi jumătate din tariful de transport.

De asemenea, se va preciza că s-a îndeplinit procedura reclamaţiei administrative, care, potrivit art. 65.3 din R.T., este obligatorie şi care trebuie adresată, în scris, operatorului de transport feroviar, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.

[5] Temeiul de drept. Cadrul general este dat de dispoziţiile cuprinse în Capitolul IV şi Capitolul V din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, respectiv următoarele articole: art. 60 – în care se stabilesc normele ce reglementează răspunderea operatorului de transport feroviar, art. 61-care reglementează întinderea răspunderii şi art. 63 – care stabileşte normele referitoare la calculul despăgubirilor.

De asemenea, se va indica şi temeiul juridic distinct, individualizat în funcţie de prejudiciul constatat, după natura acestuia: pierderea totală sau parţială a mărfii, avarierea acesteia sau întârzierea în ajungerea la destinaţie.

Art. 720″ C. proc. civ. reprezintă temeiul de drept referitor la procedura concilierii directe.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun în materie comercială, respectiv înscrisuri, interogatoriu, fiind obligatorii duplicatul scrisorii de trăsură, când acţiunea este introdusă de expeditor, sau scrisoarea de trăsura, în cazul în care acţiunea este introdusă de destinatar, precum şi procesul-verbal constatator în caz de pierdere a mărfii sau avariere, întocmit la eliberarea mărfii. Se mai poate depune corespondenţă, facturi, registre comerciale.

în această materie se aplică şi prezumţii legale relative-juris tantum – de vinovăţie a căii ferate; astfel, se consideră marfa pierdută când ea nu a fost eliberată destinatarului sau ţinută la dispoziţia sa, în cele 30 de zile care urmează după împlinirea termenului de executare a contractului de transport. în cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare sau semnele de pe mărfurile transportate într-un mijloc deschis poartă asemenea urme de violare, se presupune – până la proba contrară – că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, se va depune modul de calcul al acesteia, pe perioada solicitată, precum şi un înscris cu privire la dobânda de referinţă practicată de B.N.R.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

Se va depune copie după reclamaţia administrativă, conform art. 65.3 din R.T., care este obligatorie.

[7] TimbrajuL Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, iar potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că este competentă şi instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii locului de plecare sau de sosire;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de acţiune in pretenţii întemeiata pe raspunderea pentru neplata taxelor de transport feroviar

de

Model de acţiune in pretenţii întemeiata pe raspunderea pentru neplata taxelor de transport feroviar

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_lei, reprezentând tarife de transport

De asemenea, solicităm:

– obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de ;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, precum şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, întemeiată pe răspunderea pentru neplata tarifelor de transport şi a accesoriilor.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are operatorul de transport feroviar, în calitate de transportator, care a efectuat transportul, potrivit convenţiei încheiate.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâtul) are, de regulă, expeditorul, dacă nu a existat o convenţie contrară între expeditor şi operatorul de transport feroviar. Atunci când, în baza unei convenţii între expeditor şi operatorul de transport feroviar, tarifele sunt în sarcina destinatarului şi acesta nu a ridicat scrisoarea de trăsură şi nici nu a modificat contractul de transport, expeditorul rămâne obligat la plata tarifelor.

[4] Motivele de fapt Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de transport, materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trăsură, în termenii şi condiţiile specificate în acest înscris, şi că transportatorul şi-a executat obligaţia de a efectua transportul, însă cel responsabil de plata tarifelor de transport nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de a achita tariful de transport.

Prin tarif de transport se înţelege suma datorată pentru efectuarea deplasării transportului, calculată conform tarifului de transport feroviar. Tarifele accesorii se referă la tarifele adiacente procesului de deplasare a transportului (încărcare, descărcare, manipularea mărfurilor).

Plata tarifelor de transport se face fie cu ocazia încheierii contractului de transport, fie la eliberarea expediţiei, fie periodic, prin facturare, atunci când există o convenţie în acest sens.

Majorările de întârziere sunt cele prevăzute în tarifele proprii sau în convenţia încheiată.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 40 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005.

Art. 7201 C. proc. civ. reprezintă temeiul de drept referitor la procedura concilierii directe.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun în materie comercială, respectiv înscrisuri, obligatoriu scrisoarea de trăsură, facturi, corespondenţă, registre comerciale, precum şi interogatoriul pârâtului.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, iar potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că este competentă şi instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii locului de plecare sau de sosire;

b) material-este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de acţiune in pretenţii întemeiată pe răspunderea transportatorului, parte în contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele

de

Model de acţiune in pretenţii întemeiată pe răspunderea transportatorului, parte în contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_lei, reprezentând_

De asemenea, solicităm:

– obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) şi ale art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe şi reclamaţia administrativă.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, întemeiată pe răspunderea cărăuşului pentru fapta proprie. Potrivit art. 3 C.M.R., cărăuşul răspunde ca de propriile sale acţiuni şi omisiuni şi pentru acţiunile şi omisiunile prepuşilor săi şi ale oricăror alte persoane la serviciile cărora recurge pentru executarea transportului, dacă aceşti prepuşi sau aceste persoane acţionează în exerciţiul funcţiilor lor.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are expeditorul sau destinatarul mărfii.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea din contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, denumit cărăuş.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de transport internaţional de mărfuri pe şosele, materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trăsură, în termenii şi condiţiile specificate în acest înscris, precum şi faptul că a intervenit o cauză de răspundere a transportatorului, respectiv pentru:

a) pierderea totală sau parţială a mărfii. în această privinţă, se consideră marfa pierdută, fără a fi necesară prezentarea altor dovezi, atunci când aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit un asemenea termen, în 60 de zile de la primirea mărfii de către transportator;

b) avarierea mărfii. Avaria există atunci când s-a înregistrat o diminuare a valorii mărfii în timpul transportului, sub aspect cantitativ sau calitativ;

c) depăşirea termenului contractului de transport, fapt ce a cauzat reclamantului un prejudiciu. Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberată în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportului depăşeşte timpul care, în mod rezonabil, este acordat unui transportator diligent, ţinându-se cont de circumstanţe.

De asemenea, se va argumenta existenţa unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile exonerării de răspundere a transportatorului.

Răspunderea transportatorului poate fi întemeiată pe existenţa dolului sau culpei, care, potrivit legii ţării căreia» aparţine organul de jurisdicţie sesizat, este echivalentă cu dolul. S-a apreciat” că săvârşirea următoarelor fapte presupune existenţa culpei echivalentă dolului:

• pierderea documentelor vamale de către şoferul autovehiculului;

• staţionarea nejustificat de lungă pe şosea pe vreme de ninsoare, prelata care acoperea încărcătura fiind deteriorată;

• refuzul transportatorului, la destinaţie, de a elibera marfa timp de mai multe zile;

• lovirea tăbliei marginale a unui pod, din neatenţia şoferului, ceea ce a produs deteriorarea încărcăturii;

• răsturnarea mărfii din camion, la trecerea pe un pod a cărui înălţime liberă era insuficientă faţă de înălţimea încărcăturii din vehicul, care trebuia să nu depăşească aceste limite.

Cât priveşte calculul despăgubirilor, în caz de pierdere totală sau parţială transportatorul va datora numai despăgubirile calculate după valoarea mărfii la locul şi în momentul primirii acesteia pentru transport (art. 23 CMR). în caz de avariere a mărfii dispoziţiile art. 23 CMR se aplică în mod corespunzător, cu limitările stabilite de art. 25 pct. 2 CMR, iar în situaţia depăşirii termenului convenit pentru ajungerea la destinaţie daunele nu pot depăşi preţul transportului.

Referitor la capătul de cerere privind dobânzile, acestea sunt fixate la 5% pe an şi încep să curgă diferit, conform art. 27 pct. 1 CMR, după cum a existat sau nu o reclamaţie prealabilă, respectiv din ziua reclamaţiei adresate în scris transportatorului, dacă aceasta există, sau din ziua introducerii acţiunii în justiţie, în cazul lipsei unei asemenea reclamaţii.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, astfel cum a fost amendată prin Protocolul din 5 iulie 1978 (ratificat prin Decretul nr. 66/1981).

Astfel, vor fi invocate dispoziţiile art. 17, art. 19, art. 20, art. 21 sau ale art. 29 CMR pentru răspunderea transportatorului, diferenţiat în funcţie de prejudiciul cauzat şi de temeiul juridic al răspunderii; art. 23 şi art. 25 CMR pentru evaluarea despăgubirii pretinse; art. 27 pct. 4 CMR pentru capătul de cerere privind dobânzile; precum şi art. 720″ C. proc. civ. în ce priveşte concilierea directă.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele dreptului comun în materie comercială, în principal proba prin înscrisuri, fiind obligatorii scrisoarea de trăsura şi procesul-verbal constatator în caz de pierdere a mărfii sau avariere, întocmit la eliberarea mărfii, precum şi corespondenţă, facturi, registre comerciale etc.

în această materie se aplică şi prezumţii legale relative-juris tantum – de vinovăţie a transportatorului, respectiv cele referitoare la pierderea sau la întârzierea eliberării mărfii.

Se mai poate administra ca mijloc de probă şi interogatoriul pârâtei sau expertiza judiciară contabilă pentru evaluarea despăgubirilor, conform dispoziţiilor speciale în materie cuprinse în CMR, sau/şi expertiza tehnică pentru constatarea pierderii suferite ori a avarierii mărfii.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

Se va depune şi reclamaţia administrativă, care este facultativă.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995 cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă. Convenţia cuprinde norme de competenţă internaţională, în acest sens art. 31 CMR prevăzând că reclamantul are alegerea competenţei teritoriale la nivel internaţional, respectiv acesta poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, şi organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia:

a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau

b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie.

în cazul în care este competentă instanţa din România, normele de competenţă materială şi teritorială sunt cele prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului, iar potrivit art. 10 pct. 5 C. proc. civ., în cererile izvorâte dintr-un contract de transport este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. în concluzie şi potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Model de cerere de somație de plată

de

Model de cerere de somație de plată

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, cu domiciliul în_/ cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/ registrul persoanelor juridice_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, reprezentată prin_,

în calitate de creditor, chem în judecată pe [3]_, cu domiciliul în_/ sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de debitor, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Emiterea unei ordonanţe care să conţină somarea debitorului la plata sumei de_, reprezentând contravaloarea serviciilor/lucrărilor/prestaţiilor efectuate,

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– obligarea debitorului la plata sumei de_, reprezentând

dobânzi/majorări/penalităţi de întârziere, actualizată în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective;

– obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare şi art._

Probe [6]: în dovedire solicit proba cu înscrisuri.

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 360.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Somaţia de plată reprezintă o procedură simplificată, la îndemâna creditorului, posesor al unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţia de plată a unei sume de bani, rezultă dintr-un înscris însuşit de părţi, în vederea realizării acesteia.

[2] Calitate procesuală activă (creditor) are orice persoană fizică sau juridică, titulară a unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

[3] Calitate procesuală pasivă (debitor) are persoana fizică sau juridică care are obligaţia de plată a sumei de bani către creditor.

[4] Motivele de fapt. Se va preciza neplata de către debitor, la scadenţă, a sumei de bani reprezentând contravaloarea serviciilor, lucrărilor sau a oricăror alte prestaţii efectuate de creditor, la care se adaugă dobânzile şi/sau penalităţile şi majorările datorate, cu precizarea temeiului de fapt şi de drept, determinarea perioadei la care se referă obligaţiile de plată şi termenul la care trebuia făcută plata.

Se va motiva că datoria este certă, lichidă şi exigibilă, în conformitate cu prevederile art. 379 C. proc. civ. Astfel:

a) potrivit art. 379 alin. (3) C. proc. civ., este certă acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice, care emană de la debitor sau recunoscute de acesta;

b) creanţa este lichidă, potrivit art. 379 alin. (4) C. proc. civ., atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau/şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă;

c) deşi legea nu oferă o definiţie a caracterului exigibilităţii creanţei, aceasta se referă la faptul că datoria trebuie să fi ajuns la scadenţă, adică termenul de plată să se fi împlinit.

[5] Temeiul de drept în constituie dispoziţiile art. 1 şi următoarele din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.

Ca temei de drept material se vor invoca dispoziţiile legale ce constituie temeiul juridic al obligaţiilor de plată.

[6] Probe. Singurul mijloc de probă admis în această procedură este proba cu înscrisuri, respectiv contracte, statute, regulamente, precum şi orice alte înscrisuri însuşite de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi

0 O.G. nr. 5/2001 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 şi modificată şi completată ulterior prin O.U.G. nr. 142/2002 privind modificarea şi completarea O.G. nr. 5/2001 [aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 142/2002] şi prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii, precum facturi acceptate, avize de însoţire a mărfii, comenzi, corespondenţă electronică.

în materie civilă va trebui dovedită şi modalitatea de punere în întârziere a debitorului, în cazul solicitării daunelor-interese, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 1079 alin. (2) C. civ., când debitorul este de drept în întârziere.

în materie comercială, în raport de raţiunea acestei proceduri speciale, şi anume obţinerea de către creditor a unui titlu executoriu într-un timp cât mai scurt, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere directă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 alin. (1) lit. o1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somaţia de plată de depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Astfel:

a) teritorial – în materie civilă, competenţa aparţine instanţei prevăzute la art. 5 C. proc. civ, iar în materie comercială, potrivit art. 12 C. proc. civ., creditorul are drept de opţiune în desemnarea instanţei competentă teritorial, respectiv între instanţa prevăzută de art. 5 C. proc. civ., art. 6, art. 7, art. 10 pct. 4 şi 5 şi art. 11 C. proc. civ.;

b) material – competenţa se împarte între judecătorie şi tribunal, după cum valoarea creanţei este de până la 1 miliard sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. civ., raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001.

Model de cerere în anularea ordonanţei privind somaţia de plată

de

Model de cerere în anularea ordonanţei privind somaţia de plată

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, cu domiciliul în_/ cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/ în registrul persoanelor juridice_, codul unic de înregistrare _, cont bancar_, reprezentată prin_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu domiciliul în_/cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea Ordonanţei nr. /_ pronunţată de Judecătoria/Tribunalul_, ce conţine somaţia de plată a sumei_

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (4) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: în dovedire, solicit_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, precum şi timbrul judiciar

de lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Cererea în anulare este o cale procedurală, specială şi unică, la îndemâna debitorului, prin care se tinde la anularea ordonanţei de admitere a somaţiei de plată. Această cale de atac are o natură juridică sui-generis, urmând regulile speciale din O.G. nr. 5/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

1.1. Termen de introducere. Cererea în anulare se introduce în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării ordonanţei privind somaţia de plată.

[2] Calitate procesuala activă (reclamant) are debitorul, obligat la plata unei sumei de bani prin ordonanţa de admitere a somaţiei de plată.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are creditorul căruia i-a fost admisă cererea privind somaţia de plată.

[4] Motivele de fapt. Debitorul poate evoca fondul raportului juridic obligaţional, invocând orice fel de apărări pe fond prin care se contestă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretinse de creditor, ori se poate aduce în discuţie natura extracontractuală a creanţei, lipsa calităţii procesuale a creditorului sau a debitorului, precum şi vicii de procedură în legătură cu soluţionarea somaţiei de plată.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (4) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se va arăta şi temeiul de drept, distinct, corespunzător apărării de fond invocate.

[6] Probe. De regulă se vor administra orice fel de înscrisuri, conform art. 46 C. com.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, respectiv

183.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 1.500 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

în practică, unele instanţe au apreciat că această cerere se timbrează potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu 50% din taxa de timbru datorată pentru cererea pentru emiterea somaţiei de plată, altele au considerat că nu se aplică dispoziţiile privind timbrarea căilor de atac, ci acelea prevăzute de art. 13 din Legea nr. 146/1997, în timp ce alte instanţe au considerat că acţiunea este evaluabilă în bani şi se timbrează la valoare, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997; de asemenea, s-a apreciat de către unele instanţe că sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) lit. o”) din Legea nr. 146/1997.

împărtăşim punctul de vedere potrivit căruia cererea în anulare, fiind o cale de atac specifică, se timbrează potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

[8] Instanţa competentă. Potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Din coroborarea prevederilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. civ. şi art. 5 C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă, material şi teritorial, pentru soluţionarea cererii în anulare este instanţa care a pronunţat ordonanţa de emitere a somaţiei de plată, respectiv judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea creanţei este de până la 1 miliard de lei sau peste această valoare.

Model de cerere de învestire cu formulă executorie a cambiei

de

Model de cerere de învestire cu formulă executorie a cambiei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, domiciliat în/cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de creditor, vă rog să binevoiţi să dispuneţi

Învestirea cu formulă executorie a cambiei

emisă asupra debitorului [3] cu domiciliul în_/cu sediul în

_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, pentru următoarele sume:

– suma de_, înscrisă în cambie;

– dobânda legală de la data scadenţei;

– cheltuielile de protest şi cele ale încunoştinţărilor făcute (în cazul în care a fost necesară dresarea protestului de neplată, respectiv împotriva debitorilor de regres).

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: Depun următoarele înscrisuri:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 37.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 1.500 lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. învestirea cu formulă executorie a cambiei este o procedură graţioasă, în cadrul căreia se verifică condiţiile formale de validitate ale cambiei şi scadenţa acesteia.

Prevederile referitoare la învestirea cu formulă executorie a cambiei se aplică şi biletului la ordin, conform art. 106 din Legea nr. 58/1934.

[2] Calitate procesuală activă (creditor) are posesorul legitim al cambiei.

[3] Calitate procesuală pasivă (debitor) are debitorul obligaţiei cambiale.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că suma înscrisă în cambie nu a fost plătită la scadenţă posesorului cambiei.

în cazul în care se doreşte a se urmări un debitor de regres, se menţionează că a fost dresat de către executorul judecătoresc protestul de neplată. Potrivit art. 48 din lege, debitorii de regres sunt: trăgătorul, giranţii şi ceilalţi obligaţi.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 11/1993 [aprobată cu modificări prin Legea nr. 83/1994].

[6] Probe. Se vor anexa cambia, în original, precum şi actele justificative ale accesoriilor a căror plată se pretinde prin cerere, şi, în cazul în care este urmărit un debitor de regres, se depune şi protestul de neplată.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. 1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 1.500 Iei, conform art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială se află locul plăţii sau, în lipsa unei indicaţii, locul domiciliului trăgătorului, potrivit art. 320 din Normele-cadru nr. 6/1994 emise de B.N.R.;

b) material – competenţa aparţine judecătoriei, conform art. 61 din Legea nr. 58/1934.

Model de opoziţie la executarea cambială

de

Model de opoziţie la executarea cambială

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2] _ , cu domiciliul/cu sediul în _, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de oponent-debitor, formulez prezenta

Opoziţie la executarea cambială

în contradictoriu cu intimatul [3]_ , cu domiciliul /cu sediul în

_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_,

codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de intimat, solicitând ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

– admiterea opoziţiei la executare;

– nulitatea titlului cambial/a obligaţiei cambiale;

– anularea formelor de urmărire;

– suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei;

– obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: Depun următoarele înscrisuri:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, precum şi timbrul judiciar

de_lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Opoziţia la executarea cambială este o acţiune specifică contenciosului cambial, respectiv executării cambiale, în cadrul căreia debitorul obligaţiei cambiale contestă valabilitatea titlului sau poate invoca anumite apărări spre a fi exonerat de obligaţie.

Cererea de suspendare a executării este accesorie opoziţiei la executarea cambială, care operează în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. Acest capăt de cerere este facultativ, însă este de preferat a se solicita, ţinând seama că opoziţia la executarea cambială nu este suspensivă de executare.

1.1. Termenul de introducere. Opoziţia la executare se introduce de debitor în termen de 5 zile de la primirea somaţiei de executare.

[2] Calitate procesuală activă (oponent) are debitorul obligaţiei cambiale.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) are creditorul cambial, la cererea căruia s-a emis somaţia de executare.

[4] Motivele de fapt. Oponentul-debitor poate invoca nulitatea titlului, potrivit art. 2 din lege, şi excepţiile care nu sunt interzise de art. 19.

Doctrina a clasificat aceste excepţii în două mari categorii: excepţii obiective, împărţite în cele de natură absolută şi relativă, şi subiective sau personale, cu subclasificarea în absolute şi relative, pe care le-a analizat în consecinţă.

A. S-a considerat că sunt excepţii obiective absolute, ce pot fi invocate de orice debitor împotriva oricărui creditor-posesor al cambiei, următoarele:

a) neposedarea cambiei în original, urmărindu-se prin această apărare contestarea calităţii de creditor cambial legitim sau nelegitimitatea posesiei cambiei;

b) neregularitatea formală a cambiei, dedusă din lipsa menţiunilor prevăzute la art. 1 şi art. 2, precum şi la modul în care trebuie dată semnătura conform art. 8 din lege;

c) amortizarea – în cazul în care titlul a fost pierdut, sustras sau distrus, posesorul ei poate începe procedura de amortizare prin care cambia este anulată;

d) prescripţia;

e) plata efectuată de tras.

Au fost calificate ca fiind obiective, următoarele excepţii, invocate numai de către acei debitori a căror obligaţie cambială nu este valabilă (excepţii obiective relative):

a) incapacitatea debitorului;

b) falsificarea semnăturilor cambiale şi alterarea conţinutului titlului, prin modificări, adăugiri, ştersături;

c) lipsa de reprezentare la semnarea cambiei;

d) efectuarea plăţii;

e) prescripţia cambială;

f) neîndeplinirea condiţiilor şi formelor legale pentru exercitarea acţiunii cambiale;

g) violenţa fizică.

B. Excepţiile subiective (personale) privesc persoana posesorului cambiei sau raportul fundamental. Astfel, sunt absolute cele care se referă la lipsa de legitimare a creditorului, ia completarea abuzivă a cambiei în alb, la incapacitatea creditorului şi sunt considerate relative, putând fi invocate numai între un anumit debitor şi un anumit posesor al cambiei (care au stabilit raportul cambial), următoarele: excepţiile referitoare la viciile de consimţământ – eroare, doi sau violenţă; excepţii referitoare la raportul fundamental – nulitatea obligaţiei juridice fundamentale datorită unui viciu de consimţământ, lipsa de obiect a acesteia, cauza ilicită pe care este întemeiată sau stingerea obligaţiei fundamentale sau cambiale prin plată, compensare etc.

De asemenea, dacă a fost formulat şi capătul de cerere subsidiar privind suspendarea executării, debitorul-oponent va trebui să conteste semnătura, înscriindu-se în fals, sau să nu recunoască procura [art. 62 alin. (3) din lege].

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 11/1993 [aprobată cu modificări prin Legea nr. 83/1994],

[6] Probe. Se vor anexa: cambia învestită cu formulă executorie, somaţia de executare, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare, ca, de exemplu, dovada efectuării plăţii. în cazul în care se invocă excepţiile personale, acestea se vor dovedi numai cu înscrisuri, conform art. 63 din lege.

Când se invocă falsificarea semnăturii, se va solicita verificarea de scripte.

Pentru capătul de cerere privind suspendarea executării se poate administra procedura falsului prevăzută de art. 181-184 C. proc. civ., indicându-se autorul falsului.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru aferentă opoziţiei la executare este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar pentru capătul de cerere privind suspendarea executării taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. e) din aceeaşi lege.

Timbrul judiciar este de 3000 lei pentru opoziţie, la care se adaugă încă 3.000 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare],

[8] Instanţa competentă. Potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, competenţa aparţine judecătoriei care a învestit cambia cu formulă executorie.

Model de acţiune în constatarea nulităţii contractului de ipotecă şl în radierea ipotecii. Acţiuni in legătură cu activele bancare preluate de a.v.a.s.

de

Model de acţiune în constatarea nulităţii contractului de ipotecă şl în radierea ipotecii. Acţiuni in legătură cu activele bancare preluate de a.v.a.s.

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului [3], cu sediul în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. /_

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– radierea ipotecii_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, în legătură cu drepturi şi obligaţii în legătură cu activele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care se urmăreşte realizarea dreptului reclamantului prin anularea contractului de ipotecă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie.

Dreptul la acţiune se valorifică potrivit dispoziţiilor speciale cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998, iar în ceea ce priveşte motivele de nulitate, privind încheierea contractului de ipotecă, se aplică normele de drept comun.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are debitorul garant, parte la încheierea contractului de garanţie imobiliară.

13] Calitate procesuală pasivă (pârât) are Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de cesionar al creanţei bancare neperformante.

Prin O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului (aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004), la data de 1 mai 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare şi-a schimbat denumirea în Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare AVAS.

Sediul AVAS este stabilit în art. 2 din H.G. nr. 837/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului astfel cum a fost modificată ulterior.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că reclamantul a garantat cu un imobil (menţionându-se şi datele de identificare a acestuia) contractul de credit încheiat (se va specifica numărul contractului) între Banca X şi debitorul principal, creanţa neperformantă fiind cesionată AVAS, printr-un contractul de cesiune (se va specifica numărul contractului). De asemenea, se va demonstra faptul că acest contact de ipotecă este lovit de nulitate, datorită nerespectării dispoziţiilor legale. Spre exemplu, se va putea invoca:

• nerespectarea principiului specializării ipotecii, respectiv ipoteca nu este determinată asupra imobilului afectat de garanţie (art. 1774 C. civ.) sau asupra valorii creanţei garantate (art. 1776 C. civ.);

• nerespectarea dispoziţiilor referitoare la capacitatea celui care a constituit garanţia;

• încălcarea prevederilor referitoare la forma autentică a contractului de ipotecă.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi, în funcţie de cauza de nulitate, se vor invoca dispoziţiile art. 1772 C. civ., art. 1774C. civ., art. 1776C. civ., respectiv art. 1788

C. civ. pentru radierea ipotecii.

[6] Probe. Se va administra proba cu înscrisuri, respectiv contractul de ipotecă, contractul de credit bancar, dovada comunicării pârâtului a cererii şi a actelor pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, şi, eventual, dacă, se află în posesia reclamantului, contractul de cesiune încheiat între bancă şi AVAS.

în practică, unele instanţe au sancţionat neîndeplinirea formalităţilor de comunicare a cererii şi a actelor anexe către pârât cu respingerea ca prematură a acţiunii. Nu împărtăşim acest punct de vedere, deoarece această formalitate s-a instituit pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, ca principiu impus de dispoziţiile speciale ale ordonanţei, nefiind o procedură prealabilă în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 110.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar pentru capătul de cerere privind radierea ipotecii taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 13 din aceeaşi lege.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei pentru capătul de cerere principal şi de 3.000 lei pentru capătul de cerere subsidiar, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, conform art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998;

b) material – competenţa aparţine curţii de apel, conform art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Model de contestaţie la executare formulată de debitor sau terţ. Acţiuni in legătură cu activele bancare preluate de a.v.a.s.

de

Model de contestaţie la executare formulată de debitor sau terţ. Acţiuni in legătură cu activele bancare preluate de a.v.a.s.

CONTESTAŢIE LA executare FORMULATĂ DE DEBITOR SAU TERŢ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de contestator, chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului [3], cu sediul în_, în calitate de intimat, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Admiterea contestaţiei la executare

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– anularea formelor de executare dispuse de pârâtă;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44, art. 45, art. 83, Capitolul X – Reguli speciale privind executarea silită din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Curţii de Apel [8]

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Contestaţia la executare este mijlocul procedural prin care părţile sau terţe persoane, prejudiciate prin executarea silită începută de AVAS, solicită desfiinţarea actelor nelegale de executare; aceasta se soluţionează potrivit dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998.

[2] Calitate procesuală activă (contestator) are partea interesată, de regulă, debitorul vătămat prin executarea silită începută sau terţul prejudiciat.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) are AVAS, în calitate creditor, cesionar al creanţei bancare neperformante, şi de cel care a declanşat procedura de executare silită potrivit regulilor speciale din ordonanţă.

[4] Motivele de fapt. Se va justifica în ce calitate s-a formulat contestaţia (debitor sau terţ) şi modul în care executarea silită declanşată de intimată încalcă dispoziţiile legale speciale în materie sau îl prejudiciază pe terţ.

Spre exemplu, se va putea invoca faptul că nu s-au respectat prevederile cu privire la aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului, nerespectarea termenului prevăzut în adresa de comunicare a titlului executoriu, nerespectarea dispoziţiilor cu privire la desfăşurarea licitaţiei, adjudecarea bunului care este proprietatea terţului.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 44, art. 45 şi art. 83, precum şi acelea cuprinse în Capitolul X-Reguli speciale privind executarea silită din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

[6] Probe. Se vor administra înscrisuri, respectiv: titlul executoriu, dovada comunicării intimatului a cererii şi a actelor pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dovada că terţul este proprietarul bunului urmărit, precum şi dovada actelor de executare, ca, spre exemplu, procesul-verbal de sechestru, adresa de comunicare a titlului executoriu, procesul-verbal de licitaţie, documentele în vederea participării la licitaţie etc.

în practică, unele instanţe au sancţionat neîndeplinirea formalităţilor de comunicare a cererii şi a actelor anexe către pârât cu respingerea ca prematură a

acţiunii. Nu împărtăşim acest punct de vedere, deoarece această formalitate s-a instituit pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, ca principiu impus de dispoziţiile speciale ale ordonanţei, nefiind o procedură prealabilă în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

[7]Timbrajul. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit8„, taxa aferentă contestaţiei neputând depăşi suma de 1.830.000 lei (plafon actualizat la nivelul anului 2005), indiferent de valoare contestată.

Timbrul judiciar se determină în funcţie de valoarea contestată, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă: ,

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998;

b) material – competenţa aparţine curţii de apel, conform art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Model de acţiune în anularea hotărârii arbitrale

de

Model de acţiune în anularea hotărârii arbitrale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_, domiciliat în_/cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/ registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, reprezentată prin_, în calitate de petent, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_/ cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/ registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de intimat, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea Sentinţei arbitrale nr. din_ pronunţată de_, în dosarul arbitral nr. /

De asemenea, solicit obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de_lei, precum si timbrul judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale reprezintă calea de atac ce se exercită împotriva hotărârii arbitrale, având caracteristici asemănătoare recursului, dar cu unele particularităţi ce decurg din motivele ce pot fi invocate în sprijinul acesteia.

Menţionăm că, în cadrul cererii, se poate solicita şi suspendarea executării hotărârii arbitrale atacate.

1.1. Termenul de introducere. Acţiunea în anulare se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale.

[2] Calitate procesuală activă (petent) are partea din procesul arbitrai nemulţumită de soluţia (hotărârea arbitrală) pronunţată.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) are partea din procesul arbitrai care nu a formulat acţiune în anularea hotărârii arbitrale.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta incidenţa unuia sau a unora dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Aceste motive sancţionează încălcarea regulilor stabilite prin convenţia arbitrală sau a unor reguli sau dispoziţii de ordin procedural ori a unor reguli imperative. Se constată, în acest sens, preponderenţa temeiurilor care, în dreptul comun, conduc la reformarea sau retractarea hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitrai a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitrai nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ.;

f) tribunalul arbitrai s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. şi art. 365 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care se solicită şi suspendarea executării hotărârii arbitrale.

[6] Probe. Se vor anexa înscrisuri, la care se ataşează, în mod obligatoriu, din dispoziţia instanţei, dosarul arbitrai.

în cazul în care instanţa admite acţiunea şi anulează hotărârea arbitrală, dar pentru a hotărî în fond este necesară administrarea de noi probe, instanţa competentă va proceda la administrarea lor, pronunţându-se, apoi, în fond; în această situaţie se pot solicita, alături de înscrisuri, orice fel de probe, precum interogatoriul părţii adverse sau expertiza judiciară.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 50% din taxa datorată la suma contestată, potrivit art. 11 alin. (l)din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar se stabileşte la valoare, potrivit distincţiilor prevăzute în art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa situată în circumscripţia teritorială în care a avut loc arbitrajul, potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civ.;

b) material – competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei care ar fi competentă să soluţioneze în fond litigiul, în lipsa convenţiei arbitrale (prevăzute de art. 342 C. proc. civ), respectiv tribunalul sau curtea de apel, după cum valoarea litigiului este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 2 pct. 1 lit. a) şi

b) C. proc. civ.

Model de acţiune privind recunoaşterea hotărârii arbitrale străine

de

Model de acţiune privind recunoaşterea hotărârii arbitrale străine

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, reprezentată prin_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare _şi contul bancar_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Recunoaşterea Hotărârii arbitrale nr. din_ pronunţată de_(denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi art. 3701 C. proc. civ. raportat la art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Probe [6]: în dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 73.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Recunoaşterea hotărârii arbitrale străine reprezintă o procedură contencioasă în cadrul căreia se efectuează un control asupra condiţiilor de regularitate ale hotărârii arbitrale străine. Hotărârea arbitrală străină se bucură de intangibilitate, în sensul că fondul litigiului nu mai poate fi pus în discuţie şi nici hotărârea pronunţată nu mai poate fi cenzurată.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are partea din procesul arbitrai interesată să obţină recunoaşterea hotărârii arbitrale străine în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea care refuză recunoaşterea hotărârii arbitrale străine.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona că între părţi a avut loc un litigiu arbitrai străin, soluţionat prin hotărârea arbitrală a cărei recunoaştere se solicită, şi se va arăta că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 167-171 din Legea nr. 105/1992, respectiv:

a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată;

b) instanţa judecătorească care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul. S-a arătat că o instanţă arbitrală străină este competentă dacă părţile au ales-o pentru a soluţiona respectivul litigiu sau dacă a fost desemnată, cu această atribuţie, de către o convenţie internaţională aplicabilă părţilor;

c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

în cazul în care, hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că acesteia i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Totodată, se va arăta că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 168 din lege cu privire la refuzul recunoaşterii hotărârii străine, respectiv:

a) hotărârea nu este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;

b) hotărârea nu încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român. Referitor la acest aspect, în doctrină s-a arătat că o sentinţă arbitrală nu va produce efecte în România decât dacă ea are ca obiect un litigiu susceptibil de a fi soluţionat pe calea arbitrajului, potrivit legii române;

c) procesul nu a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau nu se afla în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 370 şi ale art. 3701 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

[6] Probe. Se va administra proba cu înscrisuri, respectiv cele prevăzute de art. 171 din Legea nr. 105/1992:

a) copia hotărârii străine;

b) dovada caracterului definitivai acesteia;

c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute de către partea împotriva căreia s-a dat hotărârea;

d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992.

Legea nr. 105/1992 impune ca actele să fie însoţite de traduceri autorizate şi supralegalizate. Supralegalizarea nu este cerută dacă părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

Cerinţa supralegalizării este înlăturată pentru statele semnatare ale Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin O.G. nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, modificată prin Legea nr. 142/2004, fiind suficientă aplicarea apostilei31, în condiţiile convenţiei.

[7] Tlmbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în circumscripţia căreia se află sediul celui care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, potrivit art. 170 din Legea nr. 105/1992 la care face referire art. 3701 C. proc. civ.;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 170 din Legea nr. 105/1992 la care face referire art. 3701 C. proc. civ.

în cazul în care cererea de recunoaştere este rezolvată pe cale incidentală, aceasta se soluţionează de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căreia se ridică excepţia puterii lucrului judecat, întemeiată pe hotărârea străină.

Model de acţiune pentru încuviinţarea executării hotărârii arbitrale străine

de

Model de acţiune pentru încuviinţarea executării hotărârii arbitrale străine

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, prin reprezentant legal_, şi, după caz, sediul ales în România la_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3] _, cu sediul în , numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare_ şi contul bancar_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Încuviinţarea executării silite a Hotărârii arbitrale nr. din_ pronunţată de_(denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi ale art. 3702 C. proc. civ. raportat la art. 173-177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Probe [6]: în dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 91.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Executarea hotărârii arbitrale străine este o procedură contencioasă în cadrul căreia se efectuează un control asupra condiţiilor de regularitate ale hotărârii arbitrale străine şi a caracterului executoriu al acesteia.

în practică se solicită încuviinţarea executării silite a hotărârii arbitrale fie împreună cu cererea prin care se solicită recunoaşterea hotărârii arbitrale străine, fie pe cale separată. Apreciem că, în cazul hotărârilor susceptibile de executare silită, este suficient să se solicite numai încuviinţarea executării silite, verificarea condiţiilor cerute de art. 167-171 din Legea nr. 105/1992 realizându-se în cadrul soluţionării acestei cereri. încuviinţarea executării unei astfel de hotărâri nu este, deci, condiţionată de obţinerea, în prealabil sau concomitent, a unei hotărâri de recunoaştere a efectelor hotărârii arbitrale străine pe teritoriul României.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are persoana interesată, respectiv creditorul, titular al dreptului recunoscut prin hotărârea arbitrală străină.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are debitorul, cel obligat a executa hotărârea arbitrală străină.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona că între părţi a avut loc un litigiu arbitrai în străinătate, soluţionat prin hotărârea arbitrală a cărei punere în executare se solicită, şi se va arăta că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 167-171 şi art. 173-174 din Legea nr. 105/1992, respectiv:

a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată

b) instanţa judecătorească care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul,

c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statutul instanţei care a pronunţat hotărârea;

d) hotărârea este executorie potrivit legii instanţei care a pronunţat-o;

e) dreptul de a cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române.

în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că acesteia i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Totodată, se va arăta că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 168 din lege cu privire la refuzul recunoaşterii hotărârii străine.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 370 şi ale art. 3 702 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 173-177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

[6] Probe. Se va administra proba cu înscrisuri, respectiv cele prevăzute de art. 171 şi art. 175 din Legea nr. 105/1992:

a) copia hotărârii străine;

b) dovada caracterului definitiv al acesteia;

c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute de către partea împotriva căreia s-a dat hotărârea;

d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992;

e) dovada caracterului executoriu al hotărârii străine, eliberată de instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii care a pronunţat-o.

Legea nr. 105/1992 impune ca actele să fie însoţite de traduceri autorizate şi supralegalizate. Supralegalizarea nu este cerută dacă părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

Cerinţa supralegalizării este înlăturată pentru statele semnatare ale Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin O.G. nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000 şi modificată ulterior prin Legea nr. 142/2004, fiind suficientă aplicarea apostilei, în condiţiile convenţiei.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/197, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 Iei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în circumscripţia căreia urmează a se face executarea, conform art. 173 din Legea nr. 105/1992 raportat la art. 3702 C. proc. civ.;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 173 din Legea nr. 105/1992 raportat la art. 3702 C. proc. civ.

Model de acţiune in pretenţii formulata de angajator împotriva salariatului

de

Model de acţiune in pretenţii formulata de angajator împotriva salariatului

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa [2]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului/în registrul persoanelor juridice_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de reclamantă, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Obligarea pârâtului la plata despăgubirilor băneşti în sumă de_

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiuni sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 270 din Codul muncii.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probă _, pe aspecte privind_

Anexez [7]: înscrisuri, respectiv_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, cu caracter patrimonial, prin care se urmăreşte valorificarea dreptului la despăgubiri născut în patrimoniul angajatorului ca urmare a prejudiciului cauzat acestuia de către angajat, în cursul derulării raporturilor de muncă.

[2]Calitate procesuală activă (reclamant) are unitatea intimată (angajatorul) care a suferit un prejudiciu din culpa salariatului, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Potrivit art. 14 din Codul muncii, angajatorul este persoana fizică sau juridică care poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana salariată care a produs un prejudiciu patrimonial unităţii intimate, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de angajator a unităţii reclamante care a suferit un prejudiciu din culpa salariatului;

b) calitatea de salariat cu contract de muncă a pârâtului care a produs prin fapta sa un prejudiciu unităţii angajatoare. Potrivit dispoziţiilor art. 270 C. muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale;

c) existenta faptei culpabile a pârâtului prin care s-a produs un prejudiciu unităţii reclamante. De exemplu, s-ar putea menţiona lipsa nejustificată a salariatului de la locul de muncă, neglijenţa în serviciu etc.;

d) prejudiciul cauzat unităţii să se fi produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (2) C. muncii, salariaţii nu răspund de pagubele provocate în caz de forţă majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului;

e) încălcarea uneia din clauzele contractului de muncă individual sau colectiv care a dus la provocarea prejudiciului patrimonial unităţii de către pârât;

f) existenta unui prejudiciu patrimonial produs reclamantei de către angajatul pârât. Se va menţiona în ce constă acest prejudiciu şi cuantumul său.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 270 din Codul muncii.

[6] Probe:

a) înscrisuri – pentru a proba calitatea de salariat, fapta culpabilă a pârâtului, cuantumul prejudiciului. Acestea ar putea consta în procesul-verbal de constatare a prejudiciului, fişa postului, procesul-verbal de instructaj etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul cuantumului pagubei, vinovăţiei sale, legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta sa;

c) martori – pentru situaţiile de fapt care probează susţinerile reclamantei;

d) expertiză – se poate folosi expertiza tehnică de specialitate pentru a se determina existenţa pagubei, a vinovăţiei pârâtului şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta pârâtului.

[7] Timbrajul. Potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile şi acţiunile referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului

individual de muncă, precum şi la orice drepturi ce decurg din raporturile de muncă.

Articolul 285 din Codul muncii reia această dispoziţie, reiterând faptul că litigiile de muncă, aşa cum sunt menţionate în art. 281 C. muncii, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbrul judiciar.

[8] Instanţa competentă

a) teritorial – potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, este competentă instanţa de la sediul unităţii reclamante;

b) material- este competent tribunalul, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.

Precizăm că, în raport de dispoziţiile art. 43 şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, litigiile de muncă vor fi judecate în cadrul secţiilor sau completelor specializate ale tribunalelor de drept comun.

Model de acţiune în pretenţii formulată de salariat împotriva angajatorului

de

Model de acţiune în pretenţii formulată de salariat împotriva angajatorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului/în registrul persoanelor juridice_, cod unic de înregistrare_, cont bancar _, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti în sumă de_

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiuni sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probă _, pe aspecte privind_

Anexez [7]: înscrisuri, respectiv_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, cu caracter patrimonial, prin care se urmăreşte valorificarea dreptului la despăgubiri născut în patrimoniul persoanei salariate, urmare a prejudiciului produs prin neîndeplinirea obligaţiilor angajatorului în decursul derulării raporturilor de muncă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are persoana salariată care a suferit un prejudiciu patrimonial datorită încălcării obligaţiilor angajatorului, prevăzut în contractul de muncă sau a altor obligaţii corelative raporturilor de muncă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are angajatorul care a produs salariatului un prejudiciu. Potrivit dispoziţiilor art. 14 C. muncii, angajatorul este persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de salariat cu contract de muncă a reclamantului;

b) calitatea de angajator a unităţii pârâte care a produs un prejudiciu salariatului;

c) temeiul pretenţiilor salariatului. De pildă, drepturi salariale neachitate reclamantului şi datorate conform contractului de muncă, garanţiile depuse de gestionari, care pot fi solicitate la încetarea contractului lor de muncă, decontarea cheltuielilor de transport sau alte drepturi băneşti recunoscute salariaţilor prin legi speciale, plăţi compensatorii pentru anumite categorii de personal disponibilizate etc.;

d) existenta unui prejudiciu patrimonial produs reclamantului de către unitatea pârâtă. Se va menţiona în ce constă acest prejudiciu şi cuantumul său.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.

[6] Probe:

a) înscrisuri – pentru a proba calitatea de salariat, fapta culpabilă a unităţii, cuantumul prejudiciului;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul cuantumului pagubei, neîndeplinirii obligaţiilor de către angajator etc.;

c) martori – pentru situaţiile de fapt pe care se întemeiază susţinerile reclamantului;

d) expertiză – se poate folosi expertiza tehnică de specialitate pentru a se determina existenţa pagubei, neîndeplinirea obligaţiilor de către angajator etc.

[7] Timbrajul. Potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile şi acţiunile referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, precum şi la orice drepturi ce decurg din raporturile de muncă.

Articolul 285 din Codul muncii reia această dispoziţie, reiterând faptul că litigiile de muncă, aşa cum sunt menţionate în art. 281 C. muncii, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi de timbrul judiciar.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, este competentă instanţa din circumscripţia unde îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul;

b) material – este competent tribunalul, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.

Precizăm că, în raport de dispoziţiile art. 43 şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, litigiile de muncă vor fi judecate în cadrul secţiilor sau completelor specializate ale tribunalelor de drept comun.

Model de acţiune în anularea actului administrativ

de

Model de acţiune în anularea actului administrativ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, şi pe funcţionarul_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sa dispuneţi

Anularea (în totalitate/în parte) actului administrativ emis de pârâtă_la data de_[4]

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare;

– obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în cuantum de_;

– obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune

Anexez: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală prin care reclamantul solicită instanţei să anuleze actul administrativ, emis de autoritatea publică pârâtă, prin care i-a fost încălcat un drept sau un interes legitim.

1.1. Termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni, potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, şi curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Acest termen este un termen de prescripţie, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Acest termen este de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Precizăm că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care actul a cărui anulare se cere este un act administrativ normativ, acţiunea poate fi introdusă oricând.

în cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul de 6 luni curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, de către o autoritate publică, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului.

în raport de dispoziţiile art. 2 pct. a) din Legea nr. 554/2004, persoană vătămată poate fi orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective ori interese legitime private vătămate prin acte administrative; sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. De pildă, dacă se emite autorizaţia de construcţie pentru un vecin al reclamantului, dar prin modul de construcţie a casei se provoacă prejudicii reclamantului, acesta are dreptul să ceară instanţei de contencios anularea actului emis cu încălcarea drepturilor sale sau a interesului său legitim.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3)-(8)din Legea nr. 554/2004, au calitate să formuleze acţiunea:

a) Avocatul Poporului, în urma unei sesizări a unei persoane fizice, potrivit legii sale organice de funcţionare, dacă acesta apreciază că ilegalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi înlăturate altfel. în acest caz, petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate;

b) Ministerul Public va sesiza instanţa dacă apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează unor acte administrative unilaterale individuale, emise de autorităţi publice cu exces de putere. De asemenea, şi în acest caz, petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate;

c) autoritatea publică emitentă poate solicita instanţei anularea actului emis, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice;

d) prefectul poate ataca actele emise de autorităţile publice locale, dacă le consideră nelegale, în virtutea tutelei administrative;

e) Agenţia Naţională a funcţionarilor publici poate ataca actele autorităţilor publice centrale şi locale, prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată;

f) orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau un interes legitim.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat. Potrivit art. 2 lit. b) din Legea 554/2004, autoritatea publică poate fi orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, reclamantul va putea chema în judecată şi persoana fizică (funcţionarul) care a elaborat, a emis sau a încheiat actul, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să emită actul respectiv.

[4] Obiectul acţiunii îl constituie anularea actului administrativ emis de autoritatea publică, prin care i s-a încălcat reclamantului un drept sau un interes legitim. Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi achiziţiile publice.

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativii constituie un contract administrativ, se poate solicita instanţei anularea acestuia, în tot sau în parte.

4.1. Potrivit art. 5 din Legea nr. 554/2004, nu pot face obiectul controlului în contenciosul administrativ:

a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b) actele de comandament cu caracter militar;

c) actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară;

d) actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea sau securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor (acestea putând fi atacate numai pentru exces de putere).

4.2. Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea acţiunii în anulare, atât în timpul judecării cauzei, cât şi pe cale separată. Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care acţiunea este introdusă de către prefect sau de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, actul atacat este suspendat de drept.

4.3. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita şi obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate prin emiterea actului administrativ. Potrivit art. 19 din acelaşi act normativ, cererea de despăgubiri poate fi formulată şi pe cale separată, în termenul de 1 an prevăzut la acest articol.

4.4. în cazul prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a actului atacat cu acţiune în nulitate, alături de anularea actului, poate solicita instanţei să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestui articol, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia23. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

Potrivit art 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită35 să introducă plângere prelabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes

legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale de existenţa acestuia, în limita termenului 30 zile prevăzut de art. 7 alin. (2), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această procedură se aplică şi în situaţia în care, printr-o lege specială, se prevede o procedură admi-nistrativ-jurisdicţională, pentru care partea nu a optat (de pildă, procedura contestaţiei formulate împotriva actelor administrativ-fiscale prevăzută de Titlul IX din Codul procedură fiscală).

în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici procedura prealabilă nu este obligatorie.

Plângerea prealabilă, în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative, are semnificaţia concilierii din cadrul litigiilor comerciale, fiind aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din Codul de procedură civilă.

Procedura prealabilă este obligatorie, neîndeplinirea acesteia ducând la respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

b) calitatea reclamantului de persoană vătămată prin emiterea unui act administrativ,

c) calitatea pârâtului de autoritate publicăe);

d) enunţarea dreptului sau a interesului legitim, privat sau public, vătămat. Se va menţiona, în mod concret, care este dreptul sau interesul legitim încălcat şi în ce constă vătămarea care i-a fost adusă reclamantului prin încălcarea acestora.

Potrivit art. 2 pct. n) din Legea nr. 554/2004, drept vătămat este orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Potrivit art. 2 pct. o) din aceeaşi lege, interes legitim privat se referă la posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, iar conform pct. p) al aceluiaşi articol, interes legitim public înseamnă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public.

De pildă, reclamantul ar putea invoca nulitatea actelor de impunere pentru taxe şi impozite, susţinând că au fost aplicate greşit actele normative incidente în această materie. De asemenea, ar putea fi atacate actele emise de administraţia publică centrală sau locală, cum ar fi autorizaţia de construcţie prin care sunt afectate anumite mijloace fixe ale societăţii-reclamante.

e) faptul că actul atacat are caracter de act administrativ, în sensul prevăzut de lege şi faptul că, pentru desfiinţarea sau modificarea acestuia nu se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”,

0 în ce constau daunele produse prin emiterea actului administrativ. Aceste daune pot fi materiale şi morale. Cererea pentru acordarea daunelor materiale sau morale este facultativă, fiind la latitudinea părţii să o formuleze în cadrul acţiunii în anulare sau pe cale separată;

g) motivul pentru care se solicită suspendarea executării actului administrativ, în cazul în care se solicită suspendarea executării acestuia.

Dacă obiectul acţiunii se referă la un contract administrativ, atunci reclamantul trebuie să furnizeze temeiul de fapt şi de drept în baza căruia contractul este lovit de nulitate.

Dacă actul administrativ este atacat pentru exces de putere, în ipotezele prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), precum şi de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atunci reclamantul va trebui să învedereze instanţei în ce constă excesul de putere. Astfel, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. m) din lege, va trebui să arate în ce măsură dreptul de apreciere aparţinând autorităţilor publice a fost exercitat abuziv, ducând la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[7] Probe.

a) înscrisuri – potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamantul va anexa la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă şi dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv răspunsul autorităţii emitente a actului (iar în cazul neprimirii nici unui răspuns se va depune copia cererii de revocare a actului, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică), precum şi orice alte înscrisuri care susţin pretenţiile reclamantului;

b) interogatoriul pârâtului – pentru recunoaşterea de către acesta a daunelor produse şi a altor aspecte legate de situaţia de fapt;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

ă)expertiză tehnică de specialitate – pentru a se demonstra, de pildă, greşita stabilire a taxelor vamale, în materie financiar-contabilă, dacă este cazul, ori în alte materii, în construcţii, pentru autorizaţii etc.

[8] Timbrajul.

8.1. Taxa judiciară de timbru. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi

completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani. Astfel, art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede pentru cererea de anularea a actului administrativ o taxă fixă de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), iar pentru cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite, se prevede o taxă judiciară de timbru de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei.

Potrivit aceluiaşi text de lege, litigiile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.

în conformitate cu art. 17 din Legea 146/1997, cererile introduse de Avocatul Poporului şi Ministerul Public sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

8.2. Timbrul judiciar este de 3.000 de lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că, prin excepţie de la dreptul comun, nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, prin care se stabileşte un timbru judiciar la valoare, chiar dacă prin cerere se solicită şi despăgubiri această excepţie fiind prevăzută expres de art. art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 32/1995.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale;

b) material – potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr. 554/2004, competenţa în primă instanţă este împărţită între tribunal şi curtea de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, după cum urmează:

• tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta funcţionează, sau secţiile şi completele specializate de la tribunal (acolo unde instanţa specializată nu s-a înfiinţat), au competenţă să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei.

• curtea de apel, respectiv secţia de contencios administrativ-fiscal sau completele specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), au competenţa să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei.

Model de acţiune în obligarea autorităţii administrative la emiterea unui act administrativ

de

Model de acţiune în obligarea autorităţii administrative la emiterea unui act administrativ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, şi pe funcţionarul_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sa dispuneţi

Obligarea autorităţii administrative la emiterea actului administrativ constând în _[4]

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune

Anexez: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [9]

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale sau prin refuzul nejustificat al soluţionării acesteia se adresează instanţei de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului pretins şi repararea pagubei suferite.

1.1 Termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi curge de la data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără însă, în acest din urmă caz, a se depăşi termenul de 1 an de la data emiterii actului.

Potrivit art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Acest termen este de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

în cazul acţiunilor formulate de Avocatul Poporului şi Ministerul Public, termenul de 6 luni curge de la data când s-a cunoscut refuzul nejustificat0 sau nesoluţionarea în termen legal a cererii ori excesul de putere al autorităţii administrative.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată21 într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

De asemenea, legea conferă calitate procesuală activă şi Avocatului Poporului (în urma sesizării unei persoane fizice, în baza legii sale organice de funcţionare, dacă acesta apreciază că ilegalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi înlăturate altfel), Ministerului Public (dacă acesta apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează unor acte administrative unilaterale individuale, emise de autorităţi publice cu exces de putere), precum şi oricărei persoane de drept public vătămate într-un drept sau un interes legitim31.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea publică41 care nu a soluţionat în termenul legal cererea reclamantului sau care a refuzat nejustificat soluţionarea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, reclamantul va putea chema în judecată şi persoana fizică (funcţionarul) care a refuzat să emită actul, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să nu elaboreze actul solicitat de reclamant.

[4] Obiectul acţiunii îl constituie solicitarea adresată instanţei de a obliga autoritatea administrativă să emită actul administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris pe care persoana fizică sau juridică este îndreptăţită să îl obţină în exercitarea unui drept prevăzut de lege.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

4.1. Astfel, se poate solicita recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, privat sau public, în sensul obligării pârâtului să adopte o anumită conduită. De pildă, s-ar putea solicita emiterea unui act, a unui certificat sau chiar încheierea unui contract administrativ.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios este competentă să soluţioneze litigiile care apar în faza premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi în orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ. Astfel, în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (4) din aceeaşi lege, atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie un contract administrativ, se poate solicita instanţei: obligarea autorităţii publice să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit, obligarea uneia dintre părţi să urmeze o anumită conduită (să îndeplinească anumite obligaţii), suplinirea consimţământului uneia dintre părţi, când interesul public o cere [acest ultim aspect rezultă din art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform căruia principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului interesului public].

Potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, dacă instanţa a admis acţiunea şi a obligat autoritatea publică să încheie contractul cu reclamantul sau a fost obligat pârâtul la îndeplinirea anumitor obligaţii, atunci pârâtul poate fi obligat şi la plata de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei.

4.2. Reclamantul poate solicita, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ. Potrivit art. 19 din acelaşi act normativ, cererea de despăgubiri poate fi formulată şi pe cale separată, în termen de 1 an de la data când a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Potrivit art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Acest termen este de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 7 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării refuzului de emitere a actului sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, să se pronunţe asupra cererii sale şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există. Această procedură se aplică şi în situaţia în care legea prevede o procedură administrativ-jurisdicţională pentru care partea nu a optat. Procedura prealabilă este obligatorie, neîndeplinirea acesteia ducând la respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului şi Ministerul Public procedura prealabilă nu este obligatorie.

Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii prealabile din cadrul litigiilor comerciale;

b) calitatea reclamantului de persoană vătămată prin nesoluţionarea cererii sale în termen legal sau prin refuzul nejustificat al emiterii unui act administrativ;

c) calitatea pârâtului de autoritate publică;

d) enunţarea dreptului sau a interesului legitim, privat sau public, vătămat. Se va menţiona, în mod concret, care este dreptul sau interesul legitim încălcat şi în ce constă vătămarea care i-a fost adusă reclamantului prin încălcarea acestora;

e) actul atacat sa aibă caracter de act administrativ în sensul prevăzut de lege şi pentru desfiinţarea sau modificarea sa să nu se prevadă prin lege organică o altă procedură judiciară. Acest aspect rezultă din art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. în această ipoteză, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim sau,după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal;

0 în ce constau daunele produse prin refuzul emiterii actului administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri. Aceste daune pot fi materiale şi morale. Cererea pentru acordarea daunelor materiale sau morale este facultativă, fiind Ia latitudinea părţii să o formuleze în cadrul acţiunii în anulare sau pe cale separată.

Dacă obiectul litigiului priveşte obligarea autorităţii publice la încheierea contractului administrativ la care reclamantul este îndrituit sau se solicită ca una dintre părţi să urmeze o anumită conduită (să îndeplinească anumite obligaţii) ori să se suplinească consimţământul uneia dintre părţi, când interesul public o cere, atunci se va învedera temeiul de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[7] Probe:

a) înscrisuri – reclamantul trebuie să depună răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004. Dacă nu a primit nici un răspuns la cererea sa, atunci va depune copia cererii certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice alt înscris prin care se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. De asemenea, reclamantul se va mai putea folosi de înscrisuri pentru a dovedi daunele cauzate prin refuzul emiterii actului administrativ, precum şi de orice alte înscrisuri care susţin pretenţiile sale;

b) interogatoriul pârâtului – pentru recunoaşterea de către acesta a daunelor produse sau a altor aspecte privitoare al situaţia de fapt;

c) martori-pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu.

[8] Timbrajul.

8.1. Taxa judiciară de timbru. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani. Astfel, art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede pentru cerere pentru recunoaşterea dreptului pretins sau pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris o taxă fixă de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), iar pentru cererea cu caracter patrimonial,

prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite, se prevede o taxă judiciară de timbru de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei.

Potrivit aceluiaşi text de lege, litigiile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.

în conformitate cu art. 17 din Legea 146/1997, cererile introduse de Avocatul Poporului şi Ministerul Public sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

8.2. Timbrul judiciar este de 3.000 de lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că, prin excepţie de la dreptul comun, nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, prin care se stabileşte un timbru judiciar la valoare, chiar dacă prin cerere se solicită şi despăgubiri, această excepţie fiind prevăzută expres de art. art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 32/1995.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale;

b) material – potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr. 554/2004, competenţa în primă instanţă este împărţită între tribunal şi curtea de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, după cum urmează:

• tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta funcţionează, sau secţiile şi completele specializate de la tribunal (acolo unde instanţa specializată nu s-a înfiinţat), au competenţă să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei.

• curtea de apel, respectiv secţia de contencios administrativ-fiscal sau completele specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), au competenţa să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei.

Model de acţiune în pretenţii constând în despăgubiri materiale şl morale

de

Model de acţiune în pretenţii constând în despăgubiri materiale şl morale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu sediul în_, şi pe funcţionarul_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sa dispuneţi

Obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri materiale şi morale în cuantum de_lei [4]

De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 1 şi ale art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune

Anexez: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, specifică contenciosului administrativ, prin care se pune la îndemâna persoanei vătămate posibilitatea de a solicita despăgubiri materiale şi morale de la autoritatea publică care i-a produs un prejudiciu

prin emiterea unui act nelegal, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau prin nesoluţionarea în termen legal a cererii formulate de reclamant.

1.1. Termenul de introducere. Potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de despăgubiri poate fi formulată în termen de 1 an de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana fizică sau juridică, ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, prin refuzul soluţionării sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. De pildă, dacă se emite autorizaţia de construcţie pentru un vecin al reclamantului, dar prin modul de construcţie a casei se provoacă prejudicii reclamantului, acesta are dreptul să ceară instanţei de contencios anularea actului emis cu încălcarea drepturilor sale sau interesului său legitim, precum şi daune. în această ipoteză, reclamantul s-ar putea îndrepta cu o acţiune în despăgubiri, de drept comun, împotriva beneficiarului autorizaţiei.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea publică ce a emis actul administrativ prejudiciabil pentru reclamant sau care nu a soluţionat în termenul legal cererea reclamantului ori a refuzat nejustificat soluţionarea acesteia, precum şi persoana fizică (funcţionarul) care a elaborat, a emis sau a încheiat actul. Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să emită actul respectiv, sau, după caz, a refuzat să emită actul sau nu l-a emis în termenul prevăzut de lege.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul poate solicita obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi morale ce i-au fost cauzate prin emiterea unui actul administrativ care i-a vătămat un drept ori un interes legitim ori prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sau nesoluţionarea acesteia în termen legal.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de persoană vătămată prin emiterea unui act administrativ sau prin refuzul emiterii acestuia ori nesoluţionarea cererii in termen legal;

b) calitatea pârâtului de autoritate publică ;

c) existenţa pe rolul instanţei a unei acţiuni de anulare a actului administrativ sau prin care autoritatea publică este obligată să emită un act, să încheie un contract sau să adopte o anumită conduită. Acest aspect rezultă din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Dacă s-a pron unţat o hotărâre judecătorească, favorabilă reclamantului, acţiunea în pretenţii va avea drept cauză anularea actului sau obligarea autorităţii administrative să adopte o anumită conduită. Urmează ca reclamantul să probeze existenţa daunelor şi a cuantumului acestora;

d) in ce constau daunele produse prin emiterea actului administrativ. Aceste daune pot fi atât materiale, cât şi morale.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1 şi ale art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[7] Probe.

a) înscrisuri – certificat de grefă privind existenţa pe rolul instanţei a unei acţiuni în anularea actului administrativ sau în obligarea autorităţii publice să emită un înscris, să îndeplinească o anumită obligaţie. Dacă s-a pronunţat o hotărâre judecătorească se va depune o copie a acesteia. Se vor folosi înscrisuri pentru a face dovada daunelor cauzate prin actul emis, precum şi orice alte înscrisuri care susţin pretenţiile reclamantului;

b) interogatoriul pârâtului – pentru recunoaşterea de către acesta a daunelor produse;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertiză tehnică – pentru a se stabili existenţa şi cuantumul daunelor.

[8] Timbrajul.

8.1. Taxa judiciară de timbru. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani. Astfel, art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 prevede pentru cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită repararea pagubelor suferite o taxă judiciară de timbru de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei (la nivelul anului 2005).

Potrivit aceluiaşi text de lege, litigiile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.

8.2. Timbrul judiciar este de 3.000 de lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că, prin excepţie de la dreptul comun, nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, prin care se stabileşte un timbru judiciar la valoare, această excepţie fiind prevăzută expres de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 32/1995.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale;

b) material – potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr. 554/2004, competenţa în primă instanţă este împărţită între tribunal şi curtea de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, după cum urmează:

• tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta funcţionează, sau secţiile şi completele specializate de la tribunal (acolo unde instanţa specializată nu s-a înfiinţat), au competenţă să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei.

• curtea de apel, respectiv secţia de contencios administrativ-fiscal sau completele specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), au competenţa să judece în fond:

– litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale;

– litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei.

Model de acţiune împotriva ordonanţelor guvernului

de

Model de acţiune împotriva ordonanţelor guvernului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, în contradictoriu cu Guvernului României [3], formulez prezenta

Acţiune împotriva Ordonanţei Guvernului / a dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. din data de , publicată în Monitorul Oficial nr._ din data de _[4]

Prin prezenta acţiune, invoc excepţia de neconstituţionalitate a

Ordonanţei Guvernului, în sensul că se încalcă art. din Constituţia

României.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Curţii de Apel [7]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune specifică contenciosului administrativ, prin care se urmăreşte lipsirea de efecte a unei ordonanţe a Guvernului sau a unor dispoziţii ale acesteia, cu condiţia ca, în prealabil, să se admită excepţia de neconsti-tuţionalitate a actului normativ emis de guvern.

1.1. Termen de introducere. Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acţiunea împotriva ordonanţelor sau dispoziţiilor din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normative care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

[2] Calitate procesuală activă. Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ orice persoană vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului, considerate neconstituţionale.

[3] Calitate procesual pasivă. Guvernul este cel care trebuie chemat în judecată, ca organ emitent al actului atacat.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul va solicita instanţei să se constate lipsa de efecte a ordonanţei sau a anumitor dispoziţii din aceasta, acţiunea trebuind însoţită de excepţia de neconstituţionalitate [art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004], Această acţiune dă posibilitatea reclamantului să provoace un litigiu, pentru a putea invoca excepţia de neconstituţionalitate.

Dacă instanţa de contencios administrativ apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va sesiza, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi va suspenda soluţionarea cauzei pe fond.

După pronunţarea soluţiei de către Curtea Constituţională se va judeca litigiul numai dacă ordonanţa sau dispoziţiile acesteia au fost declarate neconstituţionale, în caz contrar acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă pe fond, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (4), în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, sesizarea31 instanţei de contencios administrativ se va face în condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (5) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de persoană vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin ordonanţa sau dispoziţii din ordonanţa Guvernului, considerată neconstituţională;

b) calitatea procesuală pasivă pe către o are Guvernul României, ca organ emitent al actului;

c) enunţarea dreptului sau a interesului legitim vătămat. Se va menţiona, în mod concret, care este dreptul sau interesul legitim încălcat4” şi în ce constă vătămarea care i-a fost adusă reclamantului prin încălcarea acestora. Interesul51 reclamantului în formularea unei asemenea acţiuni va fi justificat de posibilitatea de a solicita anularea actelor administrative emise în aplicarea ordonanţei de Guvern declarată neconstituţională şi, de asemenea, de a solicita repararea daunelor produse prin aplicarea respectivului act normativ. De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, s-ar putea justifica interesul reclamantului prin prefigurarea vătămării unui drept previzibil, prin aplicarea ordonanţei Guvernului sau a unor dispoziţii ale acesteia.

[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[7] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competenta instanţa de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004;

b) material – competenţa aparţine curţii de apel, respectiv secţiei de contencios administrativ-fiscal sau completelor specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), acestea având competenţa să judece, în fond, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) raportat la art. 30 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc actele administrative încheiate de autorităţile publice centrale.

Model de cerere prin care se invocă excepția de nelegalitate

de

Model de cerere prin care se invocă excepția de nelegalitate

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de _(reclamant, pârât etc.) în dosarul având ca obiect_,

Invoc excepţia de nelegalitate a actului administrativ nr. emis de_la data de_

şi vă solicit să înaintaţi dosarul instanţei de contencios administrativ pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [3]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [4]: Invoc dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Probe [5]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [6]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o excepţie specifică contenciosului administrativ prin care se tinde a se împiedica producerea efectelor juridice ale unui act încheiat sau emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.

1.1. Termen de formulare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată, pe cale de excepţie, oricând în cadrul unui proces.

[2] Titularul cererii. Din interpretarea teleologică a art. 4 din Legea nr. 554/2004, rezultă că orice persoană, parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată, poate ridica în faţa instanţei excepţia de nelegalitate a actului administrativ de care depinde soluţionarea litigiului.

De vreme ce textul precizează că excepţia poate fi ridicată oricând în timpul procesului, înseamnă că aceasta poate fi formulată atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faza de apel sau de recurs. în consecinţă, poate formula cererea atât reclamantul, pârâtul, chematul în garanţie, intervenientul, cât şi apelantul, recurentul, intimatul etc.

[31 Motivele de fapt. Partea care a ridicat excepţia va trebui să învedereze instanţei:

a) faptul că de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă depinde soluţionarea litigiului pendinte;

b) motivul de nelegalitate ce afectează actul atacat, respectiv norma de drept sau principiul încălcate de autoritatea publică la emiterea actului;

c) faptul că actul la care se face referire este un act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 pct. c) din Legea nr. 554/2004.

[4] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

[5] Probe. Acestea vor fi formulate în faţa instanţei de contencios administrativ şi vor consta, mai ales, în înscrisuri, deoarece se tinde a se stabili neîndeplinirea anumitor cerinţe legale, afectând astfel actul atacat.

[6] Timbrajul. Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Ordinul nr. 760/C/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, nu se timbrează cererile depuse în cursul judecăţii şi care nu modifică valoarea taxabilă sau caracterul cererii iniţiale. În consecinţă, excepţia de nelegalitate, fiind o excepţie de fond ce nu modifică valoare taxabilă a acţiunii, nu se timbrează.

[7] Instanţa competentă. Din economia art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepţia de nelegalitate poate fi ridicată în faţa instanţei pe rolul căreia se află un litigiu a cărui rezolvare depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă. Litigiul se poate afla pe rolul oricărei instanţe de judecată, respectiv la judecătorie, tribunal, curte de apel sau la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa sesizată cu excepţia de nelegalitate va înainta cererea instanţei de contencios administrativ competentă potrivit legii.

Model de plângere penală

de

Model de plângere penală

Domnule Comandant/Procuror-şef, [1]

Subsemnatul_, în calitate de parte vătămată [2], domiciliat în_, fac prezenta plângere împotriva făptuitorului [3]_ domiciliat în_, pentru comiterea faptei prevăzute şi pedepsite de art. [4],

În dovedirea plângerii înţeleg să mă folosesc de proba cu martori, acte, expertiză medico-legală, expertiză tehnică etc. [5]

De asemenea, solicit şi obligarea făptuitorului la plata despăgubirilor civile constând în daune materiale şi/sau morale [6].

Data

Semnătura,

Domnului Comandant al Poliţiei/Procuror-şef al [7]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Plângerea reprezintă un mod de sesizare a organelor de urmărire penală, constând în încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat printr-o infracţiune.

[2] Persoana care poate formula plângere. Plângerea se formulează de către persoana fizică sau juridică ce a suferit o vătămare în urma comiterii unei fapte incriminată de legea penală de către o altă persoană.

Potrivit art. 222 alin. (3) C. proc. pen., plângerea poate fi făcută şi prin mandatar, cu condiţia să fie vorba de un mandat special, numai pentru acţiunea respectivă, specificată în procura ce se va ataşa la plângere.

Plângerea mai poate fi făcută şi de un soţ pentru celălalt soţ ori de către copilul major pentru părinţi [art. 222 alin. (5) C. proc. pen. ], însă persoana vătămată poate să nu-şi însuşească plângerea.

Dacă persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se poate face de către reprezentantul său legal, iar dacă are capacitatea de exerciţiu

restrânsă, persoana vătămată poate face plângere, cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă [art. 222 alin. (6) C. proc. pen.].

[3] Persoana împotriva căreia se îndreaptă plângerea este persoana care a săvârşit o faptă penală, nominalizată în cazul în care este cunoscută, sau o persoană bănuită că ar fi comis fapta respectivă.

[4] Descrierea faptei. Plângerea trebuie să cuprindă descrierea în amănunt a faptei comise. Deşi legea nu prevede şi încadrarea juridică a faptei [art. 222 alin. (2) C. proc. pen.], aceasta poate fi arătată dacă petiţionarul are cunoştinţele juridice necesare.

Trebuie menţionat că plângerea trebuie să se întemeieze pe fapte reale, în caz contrar titularul acesteia fiind pasibil a fi acuzat de denunţare calomnioasă, infracţiune prevăzută în art. 259 C. pen. [art. 334 din noul C. pen.].

[5] Probe. Partea vătămată va indica în plângere mijloacele de probă ce urmează a fi administrate de către organul de urmărire penală, respectiv din cele prevăzute în art. 64 C. proc. pen., cu condiţia ca acestea să fie concludente şi utile (art. 67 C. proc. pen.).

[6] Constituirea de parte civilă. Partea vătămată care a suferit un prejudiciu material sau/şi moral se poate constitui parte civilă chiar prin plângere, arătând în ce constă acel prejudiciu care se datorează activităţii infracţionale săvârşite de făptuitor. Şi în această situaţie trebuie indicate probele cu care înţelege să îşi dovedească pretenţiile.

[7] Organul căruia i se adresează. Plângerea poate fi adresată organului de poliţie sau procurorului, dar aceştia se pot şi autosesiza când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune, conform art. 221 C. proc. pen., pentru fapte săvârşite în raza lor de activitate, potrivit competenţei materiale şi după calitatea persoanei.

Model de denunț în materie penală

de

Model de denunț în materie penală

Domnule Comandant/Procuror-şef, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, vă aduc la cunoştinţă săvârşirea următoarei fapte penale_[3].

Data

Semnătura, [4]

Domnului Comandant al Poliţiei/Procuror-şef al [5]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natură juridică. Denunţul este încunoştinţarea organelor de urmărire penală, făcută de o persoană fizică sau juridică, despre săvârşirea unei infracţiuni.

[2] Persoana care poate face denunţul. Spre deosebire de plângere, care nu poate fi făcută decât de către partea vătămată, denunţul îl poate face orice persoană fizică sau juridică ce are cunoştinţă despre comiterea unei fapte penale.

în anumite împrejurări, denunţul este obligatoriu, sub sancţiunea legii penale. Astfel, Codul penal (art. 262, respectiv art. 338 din noul C. pen.) sancţionează omisiunea de nedenunţarea a săvârşirii unor infracţiuni prevăzute expres în dispoziţiile acestui text de lege, precum şi fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de

urmărire penală, potrivit legii de procedură penală (art. 263 C. pen., respectiv art. 339 din noul C. pen.).

Există şi situaţii când făptuitorul se poate autodenunţa, fie pentru a scăpa de răspundere penală, fie pentru a beneficia de circumstanţe care să-i micşoreze pedeapsa. Astfel, mituitorul scapă de răspunderea penală dacă denunţă fapta sa de dare de mită înainte ca organele de urmărire penală să fie sesizate pentru acea infracţiune [ art. 255 alin. (3) C. pen., respectiv art. 309 alin. (5) din noul C. pen. ], iar potrivit art. 259 alin. (3) C. pen. [art. 334 alin. (3) din noul C. pen. ] dacă cel ce se face vinovat de comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă revine şi declară că denunţul este mincinos mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana denunţată, pedeapsa se reduce, beneficiind de efectul circumstanţelor atenuante.

[3] Descrierea faptei. Denunţul trebuie să cuprindă descrierea faptei, iar dacă se cunoaşte făptuitorul, trebuie să se indice numele, prenumele şi adresa acestuia.

[4] Semnătura. Denunţul scris trebuie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.

In practica judiciară se întâlnesc cazuri când denunţătorul nu-şi descoperă identitatea, fie prin neindicarea acesteia în denunţ (denunţul anonim), fie prin indicarea unei identităţi false (pseudodenunţul). Ca modalitate de sesizare, aceste două forme (denunţul anonim şi pseudodenunţul) nu pot fi considerate ca un denunţ (neaplicându-li-se prevederile art. 223 C. proc. pen.), constituind în fapt o formă de realizare a sesizării din oficiu.

[5] Organul căruia i se adresează. Denunţul se adresează organului de urmărire penală, respectiv organele de poliţie sau procurorul, potrivit competenţei materiale, teritoriale sau funcţionale, prevăzute de dispoziţiile art. 207-215 C. proc. pen. Astfel, competenţa generală aparţine organelor de cercetare ale poliţiei judiciare (art. 207 C. proc. pen.), însă, în cazul anumitor infracţiuni, legea prevede o competenţă specială pentru organele de cercetare speciale (art. 208 C. proc. pen.) sau pentru procuror (art. 209 C. proc. pen.).

Model de plângere penală prealabilă

de

Model de plângere penală prealabilă

Domnule Comandant/Procuror-şef/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de parte vătămată, în termen legal [3], formulez prezenta

Plângere prealabilă

împotriva [4]_, domiciliat în_, şi vă rog să fie condamnat pentru comiterea infracţiunii de_, prevăzută şi pedepsită de art._

Motivele plângerii sunt următoarele [5]:

a) în fapt_

b) în drept_

Probe [6]_

Mă constitui parte civilă cu suma de [7]_.

Data

Semnătura,

Domnului Comandant/Procuror-şef/Preşedinte al [8]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Plângerea prealabilă este încunoştinţarea făcută instituţiei/ organelor competente de către partea vătămată, despre comiterea unei infracţiuni de către o persoană fizică sau juridică, pentru ca aceasta să fie judecată şi sancţionată potrivit legii, constituind în acelaşi timp o condiţie indispensabilă fără de care nu se poate pune în mişcare acţiunea penală.

Plângerea prealabilă este obligatorie pentru anumite fapte prevăzute de lege, faţă de care organul de urmărire penală nu poate începe urmărirea penală, ca în

cazul infracţiunilor de: vătămare corporală, vătămare corporală din culpă, violare de domiciliu, divulgarea secretului profesional, viol, gestiune frauduloasă, distrugere, denunţare calomnioasă, bigamie, abandon de familie, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, tulburarea folosinţei locuinţei.

[2] Persoana care poate face plângerea. Plângerea prealabilă poate fi făcută numai de persoana vătămată prin infracţiune, iar pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minori sau incapabili), de către reprezentanţii legali (părinţi, tutore sau, după caz, curator).

Menţionăm că practica judiciară a fost constantă în ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 222 alin. (5) C. proc. pen. privind plângerea, ca mod general de sesizare a organelor de urmărire penală, (şi anume posibilitatea unor substituiţi procesuali de a introduce plângerea în locul persoanei vătămate) şi în cazul plângerii prealabile, aceasta fiind un drept strict personal al persoanei vătămate. însă, potrivit doctrinei şi practicii judiciare, se recunoaşte posibilitatea persoanei vătămate de a introduce plângerea prealabilă prin mandatar special, dispoziţiile art. 222 alin. (3) C. proc. pen. fiind aplicabile prin analogie.

[3] Termenul de introducere. Potrivit art. 284 C. proc. pen., în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară plângerea prealabilă, aceasta trebuie introdusă în termen de două luni din ziua în care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul.

Dacă persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul curge de la data la care persoana îndreptăţită să facă plângerea (părinţii minorului sau tutorele majorului incapabil) a luat la cunoştinţă de comiterea infracţiunii şi ştie cine este făptuitorul.

[4] Persoana împotriva căreia se poate face plângerea. Plângerea se face împotriva persoanei considerate vinovată de săvârşirea unei infracţiuni, indicându-se, obligatoriu, numele, prenumele, domiciliul ori reşedinţa unde poate fi citată, datele de stare civilă şi, eventual, părţile responsabile civilmente, în cazul infractorilor minori.

în cazul în care plângerea prealabilă trebuie adresată, potrivit legii, instanţei de judecată, iar făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată va trebui să se adreseze mai întâi organului de cercetare penală pentru identificarea acestuia [art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.].

[5] Motivele plângerii. Va fi precizată fapta (faptele) comisă şi încadrarea juridică din legea penală. Astfel, vor fi descrise detaliat faptele săvârşite de persoana împotriva căreia se îndreaptă plângerea, iar în cazul când sunt mai multe persoane, activitatea fiecăreia în parte şi, pe cât posibil, vor fi indicate textele din legea penală în care se încadrează faptele săvârşite şi calitatea făptuitorilor, respectiv autori, complici sau instigatori.

[6] Probe. Se vor indica probele de care partea vătămată se foloseşte pentru dovedirea faptelor deduse judecăţii şi care pot fi: martori, acte, înscrisuri, probe

materiale, acte medicale etc. în cazul în care se specifică proba cu martori, se va indica numele şi adresa acestora.

Probele vor viza atât latura penală, cât şi latura civilă.

[7] Constituirea de parte civilă. în cazul în care titularul plângerii a suferit o pagubă materială sau morală, se poate constitui parte civilă indicând în ce constă paguba suferită şi cuantumul sumelor pretinse.

[8] Organele cărora se adresează plângerea. Potrivit art. 279 alin. (2) C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează:

a) instanţei de judecată, în cazul anumitor infracţiuni enumerate la art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., dacă făptuitorul este cunoscut;

b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele prevăzute la punctul anterior;

c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1 C. proc. pen., şi anume pentru acele infracţiuni care se judecă în primă instanţă de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv infracţiunile săvârşite de: senatori şi deputaţi; membrii guvernului; judecători ai Curţii Constituţionale, membrii, judecătorii şi procurorii ai Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ şi Avocatul Poporului; mareşali, amirali, generali şi chestori; şefii cultelor religioase, organizate în condiţiile legii, şi ceilalţi membri ai înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; judecători şi magistraţi-asistenţi ai înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecători de la curţile de apel, Curtea Militară de Apel, precum şi procurori de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi procurori ai Parchetului Naţional Anticorupţie.

Conform art. 285 C. proc. pen., dacă plângerea prealabilă a părţii vătămate este greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată, aceasta se trimite organului competent şi se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termenul legal la organul necompetent.

Model de cerere de probatorii în procedura penală

de

Model de cerere de probatorii în procedura penală

Domnule Comandant/Procuror-şef/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_în dosarul penal cu nr. ____/_, vă rog să îmi admiteţi următoarele probe [3] _, pentru a face dovada [4]_

Data

Semnătura,

Domnului Comandant/ Procuror-şef/Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. în virtutea garantării dreptului la apărare, prevăzut de Constituţia României şi de art. 6 din Codul de procedură penală, legea recunoaşte învinuitului, inculpatului, precum şi oricărei alte părţi din proces posibilitatea de a propune probe în vederea soluţionării cauzei.

1.1 .Termenul de formularea a cererii. Din dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. proc. pen. reiese că părţile pot propune probe şi cere administrarea lor atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată. Referitor la propunerea de probe în faza de judecată, art. 320 C. proc. pen. prevede expres posibilitatea administrării de probe noi atât la începutul judecăţii, cât şi în tot cursul cercetării judecătoreşti.

[2] Persoana care poate formula cererea. Pot formula cereri de probatorii procurorul de şedinţă, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, precum şi orice persoană care are un interes legitim în cauză.

în raport de calitatea procesuală a părţii care solicită probatoriul, rezultă şi scopul urmărit. Astfel, partea vătămată va cere probe pentru a-şi dovedi plângerea, iar învinuitul sau inculpatul pentru a se apăra şi a demonstra că nu a comis fapta ori că nu este vinovat.

[3] Mijloace de probă. Se va indica care din mijloacele de probă prevăzute în art. 64 C. proc. pen. se solicită a fi administrat, respectiv: declaraţii ale învinuitului sau ale inculpatului, declaraţii ale părţii vătămate, ale părţii civile sau ale părţii respon-

sabile civilmente, declaraţii de martorilor, confruntări, înscrisuri, interceptări şi înregistrări audio şi video, mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor, constatări tehnico-ştiinţifice sau medico-legale ori expertize.

[4] Utilitatea şi concludenţa probelor. Titularul cererii trebuie să demonstreze că probele solicitate sunt legale, utile şi concludente şi tind la aflarea adevărului. Astfel, potrivit art. 67 alin. (2) C. proc. pen., cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă dacă proba este concludentă şi utilă.

[5] Depunerea cererii. Cererea se depune la organul care efectuează urmărirea penală, care poate fi organul de poliţie sau procurorul (în cazul anchetei obligatorii), respectiv la instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei, în cazul în care cererea de probatorii se formulează în faza de judecată.

Model de plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

de

Model de plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

Domnule Procuror, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul de urmărire penală nr. /_, vă aduc la cunoştinţă că sunt nemulţumit de [3]_şi vă rog să luaţi măsuri pentru îndreptarea acestor nelegalităţi.

Data

Semnătura,

Domnului Procuror/Prim-Procuror/Procuror General/Procuror şef de secţie al Parchetului de pe lângă [5]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natură juridică. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, ca o garanţie a respectării principiului legalităţii în procesul penal, reprezintă o cale de atac prevăzută de lege în cazul în care, prin anumite acte sau măsuri ale organelor de urmărire penală, s-a adus o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane. Această plângere are drept scop intrarea în legalitate a actului sau măsurii respective, fie prin desfiinţarea lor, fie prin modificarea conţinutului acestora. Temeiul legal este dat de dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen.

[2] Persoana care poate face plângere. Dreptul de a face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală îl au nu numai persoanele care participă în calitate de părţi la procesul penal, ci şi orice altă persoană căreia i s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime printr-un act sau măsură procesuală (parte vătămată, învinuit, inculpat, martor, expert etc.).

[3] Obiectul plângerii. Din dispoziţiile Codului de procedură penală reiese că se poate face plângere atât împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală ale

organelor de cercetare penală, cât şi împotriva actelor sau măsurilor luate de procuror.

Petentul trebuie să arate, detaliat, în ce constă nemulţumirea faţă de măsurile luate de organul de urmărire penală şi ce prejudicii i s-au adus intereselor sale legitime. De asemenea, se vor indica dispoziţiile legale încălcate în legătură cu măsurile şi actele de urmărire penală efectuate de organul respectiv, cum ar fi, spre exemplu, încălcarea dispoziţiilor art. 250 C. proc. pen. cu privire la procedura de prezentare a materialului de urmărire penală, a dispoziţiilor art. 252 C. proc. pen. referitoare la cererile noi formulate de inculpat în legătură cu urmărirea penală (şi anume respingerea nelegală a unor asemenea cererii) etc.

Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie persoanelor interesate.

[5] Organul căruia se adresează. Plângerea împotriva actelor şi măsurilor dispuse organul de cercetare penală se adresează procurorului care supraveghează urmărirea penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală, în acest din urmă caz organul de cercetare penală fiind obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului.

Potrivit art. 277 C. proc. pen., procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 20 de zile de la primirea ei şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care aceasta a fost rezolvată.

Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

în cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

Model de plângere în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

de

Model de plângere în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, în dosarul de urmărire penală nr. al Parchetului_, formulez prezenta plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., în termen legal [3], împotriva [4]_, pe care o consider nelegală şi netemeinică, deoarece mi s-a adus o gravă vătămare a drepturilor mele, constând în [5] _, rugându-vă să-mi admiteţi plângerea şi să [6]_.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [7]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natură juridică. Plângerea, adresată instanţei, împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este o cale de atac care are menirea de a îndrepta eventualele erori sau nelegalităţi ce au avut drept consecinţă încălcarea drepturilor părţilor vătămate sau ale altei persoane.

O condiţie de admisibilitate a acestei plângeri, adresată direct instanţei de judecată, o constituie parcurgerea procedurii prevăzute de art. 275-278 C. proc. pen. şi respingerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, de către organul competent să o soluţioneze.

[2] Persoana care poate face plângerea. Potrivit art. 278″ alin. (1) C. proc. pen., plângerea se poate face de către persoana vătămată, precum şi de orice altă persoană ce se consideră vătămată în drepturile sale prin soluţia procurorului.

[3] Termenul de introducere a plângerii este de 20 zile şi curge de la data comunicării de către procurară modului de rezolvare a plângerii adresate direct acestuia, potrivit art. 277-278 C. proc. pen.

[4] Obiectul plângerii. Se va arată actul de netrimitere în judecată împotriva căruia se face plângerea, respectiv rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa, ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror.

[5] Motivele de fapt. în motivare se va arăta pe larg în ce constă vătămarea ce i s-a adus petentului, precum şi ce dispoziţii legale au fost încălcate prin actul atacat cu plângere.

[6] Soluţia urmărită. Se va indica ce soluţie se solicită a fi pronunţată de instanţă, respectiv una din cele prevăzute în art. 278″ alin. (8) C. proc. pen., şi anume desfiinţarea actului atacat şi trimiterea la procuror pentru continuarea sau completarea urmăririi penale ori desfiinţarea actului atacat şi reţinerea cauzei pentru judecare, în cazul în care sunt probe suficiente pentru rezolvarea corectă a cauzei de instanţa competentă.

[7] Instanţa competentă. Plângerea se adresează instanţei competente să soluţioneze în primă instanţă cauza [art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. ], potrivit normelor de competenţă prevăzute în art. 25-45 C. proc. pen.

Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea modul în care aceasta a fost rezolvată.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!