Argumente pro si contra confiscarea averii.Confiscarea extinsa vs drept proprietate terti

„Care este standardul de probă pe care îl aplicăm când constatăm că infractorul are totul pe numele mamei?”.Se intreaba judecator Camelia Bogdan

I. Legislația română – măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale și confiscării extinse de la terți

Legea penală actuală prevede că pot fi dispuse măsuri asigurătorii în vederea confiscării asupra oricărui patrimoniu, indiferent de calitatea persoanei (suspect sau inculpat).

Până în 2006
Conform legislației anterioare, până în anul 2006, în baza Codului de procedură penală din 1968, se puteau dispune măsuri asigurătorii doar în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente (ori în vederea garantării unei amenzi viitoare – numai cu privire la bunurile învinuitului sau inculpatului).

Art. 163 Cod procedură penală 1968, „Măsurile asigurătorii”
(1) Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
(2) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

2006 – apariția „confiscării speciale”
Dar textul art. 163 (1) Cod procedură penală de la 1968 a suferit o modificare în privinţa scopului pentru care pot fi luate măsurile asigurătorii. Astfel, din 2006, pe lângă repararea pagubei produse prin infracţiune şi garantarea executării pedepsei amenzii, se urmăreşte şi garantarea confiscării speciale.

Art. 163 CPP 1968, amendat în 2006:
1) Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
(2) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

Din interpretarea per a contrario a articolului 163(2) şi (3) Cod de procedură penală de la 1968, amendat în 2006, rezultă că pentru realizarea scopului confiscării speciale, măsura sechestrului poate fi dispusă asupra bunurilor aflate în patrimoniul oricărei persoane.

Noul Cod de procedură penală, în vigoare de la 1 februarie 2014
Luarea măsurilor asigurătorii este prevăzută în art. 249 (1) Cod procedură penală, text care menţionează organele judiciare cărora le revine competenţa să dispună măsurile asiguratorii:
– procurorul, în cursul urmăririi penale,
– judecătorul de cameră preliminară, sau
– instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii.

Scopul luării acestor măsuri este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare, ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În noua reglementare, măsurile asigurătorii (includem în această categorie sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie) constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

În funcţie de scopul luării măsurilor asigurătorii, noul Cod de procedură penală distinge cu privire la bunurile asupra cărora poate fi instituit sechestrul.

Reţinem că:
– în timp ce măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului,
– iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora,
– măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Noul Cod de procedură penală
CAPITOLUL III
Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii
Art. 249
Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii
(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori alealtor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.
(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora. (…)

II. Confiscarea de la terți – abordarea europeană

La nivel european, se constată că nu este moral ca bunurile dobândite în urma săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală să rămână în circuitul civil și se pot lua măsuri în vederea prevenirii trecerii acestor bunuri în patrimoniul altor persoane. Se apreciază că aceste bunuri trebuie trecute în patrimoniul statului având în vedere că prin săvârșirea acestor fapte este lezată societatea în ansamblul său (sunt denaturate circuitele financiare, este împiedicată libera concurență etc).

Preambulul Directivei 2014/42/UE
24) Practica prin care o persoană suspectată sau învinuită transferă bunuri unei părți terțe în cunoștință de cauză, în vederea evitării confiscării, este comună și din ce în ce mai răspândită.
Cadrul legislativ actual al Uniunii nu conține norme obligatorii privind confiscarea bunurilor transferate către părți terțe. Prin urmare, necesitatea de a permite confiscarea bunurilor transferate către terți sau achiziționate de aceștia este din ce în ce mai pregnantă. Achiziționarea de către un terț se referă la situații în care, de exemplu, bunurile au fost dobândite, în mod direct sau indirect, de exemplu printr-un intermediar, de către terț de la o persoană suspectată sau învinuită, inclusiv atunci când infracțiunea a fost săvârșită în numele sau în beneficiul acestuia, atunci când persoana învinuită nu are bunuri care să poată fi confiscate. O astfel de confiscare ar trebui să fie posibilă cel puțin în cazurile în care terții știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului sau al achiziționării era evitarea confiscării, pe baza unor elemente de fapt și circumstanțe concrete, inclusiv a faptului că transferul a avut loc în mod gratuit sau în schimbul unei sume de bani semnificativ mai reduse decât valoarea de piață a bunurilor. Normele privind confiscarea aplicată terților ar trebui să privească atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice. În orice caz, nu ar trebui să se aducă atingere drepturilor terților de bună credință.

Directiva 2014/42/UE privind punerea sub sechestru și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor în UE prevede anumite standarde, analizate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Silickiene contra Lituaniei.

În primul rând, trebuie să vedem dacă terții dobânditori sunt de bună sau de rea-credință.

În ceea ce privește criteriile de analiză a bunei-credințe:
– în momentul intrării în posesie a produsului infracțiunii – terțul dobânditor să nu fi știut sau să nu fi avut posibilitatea să cunoască faptul că acele bunuri provin din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.

Directiva face referire la faptul că acest element intențional trebuie analizat în lumina unor circumstanțe de fapt si de drept obiective, cum ar fi:
– modul în care a intrat în posesia bunului (cu titlu gratuit sau pecuniar), această condiție fiind suficientă pentru aplicarea măsurii de siguranță a confiscării din patrimoniul terților.

Unele apărări invocă faptul că nu se poate confisca de la terți întrucât terții nu au calitate procesuală.
Însă art. 112, alin. (1), lit. e din noul Cod Penal – sediul general al materiei confiscării – nu impune condiția că se poate confisca doar de la proprietar.

Art. 112, noul Cod Penal „Confiscarea specială”
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

De altfel, cei care comit aceste infracțiuni generatoare de profit sunt interesați ca apoi să introducă în circuitul civil produsele infracțiunii. Și nu doar „gulerele albe” își pun această problemă, ci chiar și cel mai simplu infractor va avea drept prim instinct să treacă ceea ce a luat în posesie pe numele unei alte persoane pentru a înlătura pericolul de a fi prins.

Nici de lege lata – sub imperiul Codului penal în vigoare precum şi a legilor speciale care prevăd obligativitatea măsurii de siguranţă a confiscării – și nici de lege ferenda (după implementarea Directivei) nu există vreun impediment  legal pentru  dispunerea confiscării din patrimoniul unor terțe persoane care nu sunt părţi în procesul penal (Decizia ÎCCJ, Secția Penală, 2330 din 09.06.2011).

Decizia ICCJ, Secția Penală, 2330 din 09.06.2011:
Potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen. măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
Împrejurarea că sumele de bani asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător au fost găsite în locuinţa părinţilor inculpatului R. din Constanţa unde acesta nu mai locuieşte efectiv, nu poate conduce la concluzia că luarea măsurii asigurătorii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie având în vedere împrejurarea că există dovezi că aceste sume provin din activităţile ilicite ale inculpatului.

Garanțiile oferite terților dobânditori în Directiva 2014/42/UE

Garanțiile specifice oferite terților dobânditori în cazurile privind confiscarea de la terți sunt prevăzute în articolul 8 al Directivei 2014/42/UE privind punerea sub sechestru și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor în UE.

Acest articol este generos în privința garanțiilor: dreptul la un proces echitabil, notificarea acuzației, hotărârea prin care se dispune sechestrul și confiscarea însoțită de motivare, posibilitatea căii de atac în fața unei instanțe superioare, citarea, posibilitatea de a beneficia de apărare, dreptul de a fi audiați, de a pune întrebări, de a furniza dovezi înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.

Directiva 2014/42/UE
Articolul 8 – „Garanții”

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele afectate de măsurile prevăzute în prezenta directivă au dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, în vederea exercitării drepturilor acestora.
(2)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că ordinul de înghețare a bunurilor este comunicat persoanei afectate cât mai curând posibil după executare. O astfel de comunicare cuprinde, cel puțin succint, motivul sau motivele hotărârii în cauză. Atunci când este necesar, pentru a nu periclita cercetarea penală, autoritățile competente pot amâna comunicarea ordinului de înghețare a bunurilor către persoana afectată.
(3)   Ordinul de înghețare a bunurilor rămâne în vigoare numai atât timp cât este necesar pentru conservarea bunurilor în vederea unei posibile confiscări ulterioare.
(4)   Statele membre prevăd posibilitatea efectivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt afectate de a ataca ordinul de înghețare în fața unei instanțe, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația națională. Astfel de proceduri pot prevedea faptul că, atunci când ordinul inițial de înghețare a fost adoptat de o altă autoritate competentă decât cea judiciară, un astfel de ordin trebuie înaintat mai întâi spre confirmare sau examinare unei autorități judiciare, înainte de a putea fi atacat în fața unei instanțe.
(5)   Bunurile înghețate care nu sunt ulterior confiscate sunt restituite imediat. Condițiile sau normele procedurale în temeiul cărora se returnează bunurile respective se stabilesc în legislația națională.
(6)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice hotărâre de confiscare a bunurilor este motivată și că aceasta este comunicată persoanei afectate. Statele membre prevăd posibilitatea efectivă pentru persoana împotriva căreia este dispusă confiscarea de a ataca hotărârea de confiscare în fața unei instanțe.
(7)   Fără a se aduce atingere Directivelor 2012/13/UE și 2013/48/UE, persoanele ale căror bunuri sunt afectate de hotărârea de confiscare au dreptul de a fi asistate de un avocat, pe întreaga durată a procedurii de confiscare legate de determinarea produselor și a instrumentelor, pentru a-și putea exercita drepturile. Persoanele în cauză sunt informate că au acest drept.
(8)   În cadrul procedurilor menționate la articolul 5, persoana afectată beneficiază de posibilitatea efectivă de a contesta circumstanțele cauzei, inclusiv elementele concrete de fapt și probele disponibile pe baza cărora bunurile respective sunt considerate bunuri derivate din activități infracționale.
(9)   Terții au dreptul de a pretinde un titlu de proprietate sau alte drepturi reale, inclusiv în cazurile menționate la articolul 6.
(10)   În cazul în care, ca urmare a unei infracțiuni, victimele formulează pretenții împotriva persoanei care face obiectul măsurii de confiscare prevăzute în temeiul prezentei directive, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că măsura de confiscare nu împiedică victimele să obțină despăgubiri în baza pretențiilor formulate.

III. Prezumția de nevinovăție, caracterul licit al dobândirii averii în cazurile de confiscare și confiscare de la terți – Practica CEDO


De altfel şi standardele CEDO permit confiscarea bunurilor unor terţi neparticipanţi în proces. Merită consultate în acest sens hotărârile CEDO Salabiaku contra Franței, Pham Hoang contra Franței, Silikiene contra Lituaniei.

În aceste cazuri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că nu se încalcă nici Articolul 6 („Dreptul la un proces echitabil”) al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și nici Articolului 1 din Protocolul adiţional nr. 1/1952 la această Convenție.

Articolul 6(2), Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului
2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

Articolul 1, Protocolul adițional 1/1952 la Convenția pentru apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale
1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Hotărârile CEDO au statuat următoarele principii:
– instanţele pot acorda valoarea probatorie unei prezumţii de fapt, care în cazul îmbogăţirii ilicite, este faptul că diferenţa dintre patrimoniul real și veniturile legale provine din săvârşirea altor infracţiuni generatoare de profit; această prezumţie nu trebuie să opereze automat; nu trebuie eludate garantiile procedurale, nici drepturile terţilor de bună-credinţă;

– inversarea sarcinii probei nu semnifică în aceste cazuri eludarea prezumției de nevinovătie; de altfel, este impropriu a se vorbi în această materie despre „inversarea sarcinii probei”, sintagma potrivită fiind aceea de„partajare a sarcinii probei”.

Această nuanță este pusă în evidență de hotărârea CEDO în Salabiaku contra Franței, fiind cu totul inadecvat a se considera că o prezumţie relativă (cum este cea conţinută şi în textul nostru constituţional – art. 44 (8) – prezumarea caracterului licit al dobândirii averii) să confere onestitate ireproşabilă cuiva.

Conform hotărârii din 7 octombrie 1988 în cauza Salabiaku contra Franței (paragraful 28), articolul 6 (2) din Convenția europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (prezumția de nevinovăție) cere statelor „să opereze cu prezumțiile de fapt sau de drept în limite rezonabile care să țină cont de importanța mizei și să mențină dreptul la un proces echitabil.”

Paragraful 26 al aceleiași hotărâri face vorbire despre „partajarea sarcinii probei”:
În viziunea Guvernului și a majorității Comisiei, el [domnul Salabiaku] a fost, într-adevăr, găsit vinovat „potrivit legii”.
Au considerat că, potrivit art. 392, para.1 al Codului Vamal, a fost comisă o infracțiune prin „simplul fapt” al „deținerii de bunuri interzise la trecerea vămii”, „fără a fi nevoie să se stabilească intenția frauduloasă ori neglijență” din partea „persoanei deținătoare” (paragrafele 66 și 68 ale raportului Comisiei).
Revine procurorului să furnizeze dovezi ale acestui fapt. În acest caz, procurorul a făcut-o prin prezentarea  raportului autorităților vamale, iar acuzatul nu a reușit să demonstreze un caz de „forță majoră, mai presus de puterea sa de control” de așa natură „încât să-l disculpe” (paragraful 74 al raportului).
În viziunea lor, art. 392 para.1 nu a stabilit o prezumție irefutabilă de vinovăție, ci „o prezumție relativă de fapt și de responsabilitate”, „strict definită de lege” și justificată „chiar de natura subiectului” legii în cauză. Aceasta nu implica altceva decât „o partajare” a sarcinii probei, iar nu „o răsturnare” a ei (memoriu al Guvernului adresat Curții).

Silickiene contra Lituaniei
„În ceea ce privește raportul de proporționalitate dintre scopul confiscării și drepturile fundamentale ale petentei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului reiterează ideea conform căreia în cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi depinde de mulți factori, inclusiv de comportamentul proprietarului.
În cazul de față, Curtea de la Strasbourg trebuie să determine dacă instanța națională a evaluat gradul de implicare a proprietarului sau măcar relația dintre comportamentul său și infracțiunile comise. (…)
Referitor la chestiunea de fond, Curtea amintește informațiile obținute de către Curtea de Apel, că aplicanta a participat la vânzarea bunurilor de contrabandă și ar fi trebuit să cunoască faptul că proprietatea confiscată a fost achiziționată din activele obținute prin acțiuni ilicte ale organizației criminale.”

Pham Hoang contra Franței
In speța prezentată, petentul Pham Hoang a susținut că prevederile art. 369 (2), art. 373 (sarcina de a demonstra că bunurile care ar urma să fie supuse confiscării in cazul comiterii unei infracțiuni de contrabandă revine persoanei în posesia căreia se afla bunurile respective), art. 392 (1) (persoana care are în posesie bunuri rezultate dintr-o infracțiune de contrabandă va fi acuzată de evaziunea taxelor vamale, prezumție la care practica a adaugat posibilitatea de a o înlătura în cazul în care acuzatul demonstrează că s-a aflat „într-un caz de forță majoră” care a rezultat din imposibilitatea de a afla care este conținutul pachetelor) și art. 399 alin.2 (vor fi gasite vinovate de infracțiunea de contrabandă orice persoane care au avut un interes pecuniar în a participa la aceste activități, inclusiv persoane care în mod conștient au cumpărat sau au deținut bunuri rezultate din infracțiuni de contrabandă și chiar cele care „nu au intrat în posesia fizică a acestora”, ci au avut această tentativă însă au intervenit forțele de ordine așa cum s-a întâmplat în cazul de față, deci vointa nu a fost a inculpatului) din Codul Vamal francez nu sunt compatibile cu dreptul la o judecată echitabilă (prevazut in art. 6 (1) din CEDO) și cu dreptul de a beneficia de prezumția de nevinovîție (prevazut in art. 6 (2) din CEDO). Curtea de la Strasbourg a respins plângerea acestuia ca fiind neintemeiată.

În decizia din 10 noiembrie 2009 cu privire la admisibilitatea cererii în cazul Yakya Minhas contra Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat mai întâi cauza Phillips contra Regatului Unit – „prezumția de nevinovăție nu este un drept absolut atâta vreme cât orice sistem penal operează cu prezumții de fapt sau de drept” (§ 39) -, pentru a conchide că: „prin urmare, Convenţia nu interzice prezumţii de fapt sau de drept, care pot opera împotriva unui acuzat, dar orice astfel de prezumţii trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să ţină seama de importanţa a ceea ce este în joc şi de respectarea dreptului la apărare (a se vedea cauza Salabiaku contra Franţei, 7 octombrie 1988, § 28).

În cauza Geerings contra Olandei (nr. 30810/03, § 44, 1 martie 2007), Curtea a rezumat situaţia după cum urmează: „(…) s-a demonstrat că reclamantul deţinea bunuri a căror provenienţă nu a putut fi stabilită; se poate presupune în mod rezonabil că aceste bunuri au fost obţinute prin activităţi ilegale, iar reclamantul nu a reuşit să ofere o explicaţie alternativă satisfăcătoare.”

În cauza Bongiorno ş.a. contra Italiei, Curtea a reţinut că nu a fost încălcat nici art. 1 din Protocolul 1 la Covenţie Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, chiar dacă bunurile pot să aparțină formal unor terţe persoane. Prezumţia relativă a dobândirii ilicite a bunurilor s-a bazat pe analiza situaţiei financiare a reclamanţilor şi pe natura relaţiilor acestora cu S.B.

 În cauza Butler contra Marii Britanii, în care s-a dispus confiscarea sumei de 2,400 lire fără ca persoana să fie condamnată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, Curtea a apreciat că art.6 din Convenţie în latura penală nu este aplicabil în cauză. Reclamantul având deschisă posibilitatea demonstrării provenienţei sursei banilor, cererea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

Dispoziţiile art 44(8) din Constituție privind prezumția caracterului licit al averii dobândite sunt de asemenea frecvent invocate ca fundament al ridicării sechestrelor în vederea confiscării de către persoane care nu au calitatea de părţi în procesul penal.

Articolul 44 din Constituția României
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Prezumția fiind una relativă (juris tantum) – căci poate fi combătută prin proba contrarie – în măsura în care au existat anumite indicii că terța persoană a dobândit acest bun din fapte prevăzute de legea penală,instanța îi poate cere să-și facă propriile apărări privind modalitatea în care a intrat în posesia acelor bunuri.
În această situație, dispoziţia constituțională nu este încălcată, ci această cerere ajută la clarificarea situației.

CEDO a arătat în cauzele Salabiaku contra Frantei și Pham Hoang contra Franței că nimic nu împiedică instanța să opereze cu anumite prezumții de fapt și de drept (cum ar fi aceea că diferenţa dintre patrimoniul real și veniturile legale provine din săvârşirea altor infracţiuni generatoare de profit) cu condiția respectării echitabilității procedurii.

Sistemul nostru de drept este dotat cu garanţiile la care face referire CEDO în cauza Silickiene contra Lituaniei.
Prin urmare, este nepotrivit a se concluziona că încalcă articolul 44 alin. 8 din Constituţie acel judecător care oferă posibilitatea persoanei al cărei patrimoniu e vizat de un sechestru în vederea confiscării speciale să–şi formuleze apărările pe care le consideră necesare pentru a demonstra proveniența sursei  bunurilor dobândite, de vreme ce dispunerea măsurii confiscării speciale este obligatorie în cazul săvârşirii unor infracţiuni de spălare a banilor.

Fireşte, în absenţa vreunei dispoziţii de trimitere în judecată a terţului în patrimoniul căruia s-ar afla produsul infracţiunii, instanţa nu l-ar putea judeca pe acesta pentru infracţiunea de spălare a banilor, gradul de vinovăţie al acestuia neavând nicio legătură cu scopul dispunerii măsurii de siguranţă, interesând a fi analizate la luarea confiscării de la terţ doar buna sau reaua-credință a acestuia și caracterul oneros sau gratuit al transmiterii bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

A nu confisca bunurile produse prin săvârşirea infracţiunilor înseamnă a nesocoti natura măsurii de siguranţă a confiscării speciale în sistemul nostru de drept penal: sancţiune de drept penal, consecinţa civila a săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, având scop eminamente preventiv, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite (Constantin Mitrache, „Drept penal român. Partea Generală”, Casa de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1997, p. 168).

La nivel internațional

Conform articolului 54 din Conventia ONU împotriva corupției, standardele internaționale de recuperare a produsului infracțiunii cauzatoare de prejudicii mai multor persoane – părţi, stat etc. – nimic nu împiedică statele ca pe calea unei comisii rogatorii să se solicite repatrierea tuturor acestor fonduri (cum au fost cazurile dictatorilor din Tunisia, Egipt, Libia, care aveau conturi în străinătate): regula de bază în materia recuperarii produsului infracțiunii este că întâi sunt compensate victimele, diferenţa revenind statului.

* Aceasta este prima parte a unui rezumat al prezentării doamnei judecător Camelia Bogdan la cel de-al patrulea seminar (Constanța, 11-13 septembrie 2014) din cadrul programului „Susţinerea confiscării extinse şi recuperării prejudiciului în România”, derulat de Freedom House România, cofinanțat de Comisia Europeană și cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

A se vedea si lucrarea de doctorat judec.Camelia Bogdan

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Furtul calificat (art. 209 C.p.) – Dosar penal

09.08.2013 Ora estimata: 08:30
Complet: Completul nr. 1 Penal V
Tip solutie: Condamnare
Solutia pe scurt: 1. În temeiul art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g şi i C.p., cu aplicarea 37 lit. b C.p. şi art. 3201 C.p.p. cu reţinerea art. 74 al. 2 C.p. rap. la art. 76 lit. d C.p. condamnă pe inculpatul DROMA MOLDOVAN la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat cu reţinerea circumstanţelor atenuante. În baza art. 71 C.p.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

interzice inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a şi b din C.p. 2. În temeiul art. 192 alin. 1 şi 2 C.p., cu aplicarea 37 lit. b C.p. şi art. 3201 C.p.p. cu reţinerea art. 74 al. 2 C.p. rap. la art. 76 lit. d C.p. condamnă pe inculpatul DROMA MOLDOVAN la 1 an închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, cu reţinerea circumstanţelor atenuante. În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a şi b din C.p. 3. În temeiul art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e şi g C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p. şi art. 3201 C.p.p. cu reţinerea art. 74 al. 2 C.p. rap. la art. 76 lit. d C.p. condamnă pe inculpatul DROMA MOLDOVAN la 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat cu reţinerea circumstanţelor atenuante (trei acte materiale) În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a şi b din C.p. 4. În temeiul art. 271 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. şi art. 3201 C.p.p., art. 74 lit. c C.p. raportat la art. 76 al. 1 lit. e teza a II a C.p. condamnă pe inculpatul DROMA MOLDOVAN la o amendă penală de 500 lei pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti cu reţinerea circumstanţelor atenuante (patru acte materiale). În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a şi b din C.p. În temeiul art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 lit. b C.p. contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare. În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a şi b din C.p. În baza art. 88 C.p. deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 03.06.2013 la zi. În baza art. 350 C.p.p. menţine starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 346 C.p.p. admite acţiunea civilă formulată de BRD Groupe Societe Generale Grup şi dispune obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 1257,20 E, în echivalent lei la data plăţii. În baza art. 346 C.p.p. respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de Gheorghe Mihai Giani. Conform art. 191 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, Serban Ionel, rămâne în sarcina statului. Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru cei lipsă şi de la pronunţare pentru cei prezenţi. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.08.2013.
Document: Hotarâre  1255/2013  09.08.2013

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

2.000.000 de romani au dosar penal.Vezi Topul infractiunilor

Dintre cele 2.000.000 de dosare penale, pe locul intai ar fi cele in care romanii sunt acuzati de furturi sau talharii. Pe locul doi sunt infractiunile legate de incalcarea regulilor codului rutier.

Aici vorbim doar de dosarele de instant,deci cu termene in instant si nu de cele aflate in cursul urmaririi penale

Sursa este http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=penal

Urmeaza cele de evaziune fiscala si contrabanda de tigari si alcool. Acestea s-au dublat sau chiar triplat anul trecut in urma campaniilor nationale pornite de politie in plina criza economica.

Numarul urias de dosare penale ascunde insa cate unul sau mai multi suspecti. Asa se face ca avem aproape 3 milioane de romani. O cifra impresionanta daca tinem cont de faptul ca populatia activa a Romaniei numara 9 milioane.

Nu punem intrebarea ce se intampla in 2014 cand vor intra in vigoare Noul Cod Penal si noul Cod de Procedura Penala?

Cateva opinii

Judecatorul care l-a condamnat pe fostul senator Olosz Gergely la sapte ani de inchisoare pentru trafic de influenta comenteaza, in motivare, noul Cod Penal, spunand despre acesta ca prevede pedepse „mult mai blande” pentru coruptie, iar din acest motiv fostul senator a urmarit tergiversarea dosarului.

 

In cazul majoritatii infractiunilor prevazute in noul Cod penal care urmeaza sa intre in vigoare anul viitor, cuantumul pedepselor scade, uneor chiar se injumatateste precizeaza avocatul Coltuc Marius Vicentiu.

Reduceri semnificative in ceea ce priveste cuantumul pedepselor sunt la capitolul infractiuni contra patrimoniului. De exemplu, daca in prezent infractiunea de furt se pedepseste cu inchisoare de la unu la 12 ani, dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal aceeasi infractiune se va pedepsi cu inchisoare de la sase luni la trei ani sau amenda administrativa. Si in cazul talhariei, noul Cod penal prevede reducerea limitelor de pedeapsa, fiind sanctionate cu inchisoare de la doi la 7 ani fata de trei la 18 ani, cat este in prezent sanctionta o astfel de fapta.

In prezent, talharia calificata, comisa cu ajutorul unei arme, pe timp de noapte sau de catre o persoana mascata se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 20 de ani. De anul viitor, aceeasi fapta va fi sanctionata cu inchisoare de la trei la 10 ani.

Si in cazul infractiunilor de inselaciune limita maxima de pedeapsa scade extrem de mult. Daca in prezent o astfel de fapta e pedepsita cu inchisoare de pana la 12 ani sau chiar 15 ani daca au fost folosite nume sau fapte mincinoase, din 2012 inselaciunea va fi pedepsita cu inchisoare de la sase luni la trei ani, sau maxim cinci ani daca au fost folosite nume mincinoase.

Reduceri semnificative vor fi prevazute si in cazul infractiunilor de coruptie. De exemplu, o persoana care va fi  prinsa ca a luat mita va primi maxim sapte ani de inchisoare si nu 12, atat cat este prevazut in prezent. Iar traficul de influenta se va pedepsi tot cu o pedeapsa intre doi si sapte ani de inchisoare, fata de doi si zece ani cat prevede actualul Cod penal.

Criza vom avea si in 2014,daca nu chiar mai profunda si ne asteptam ca numarul romanilor cu dosar penal sa se dubleze a precizat avocat Coltuc Marius Vicentiu pentru agentiile de presa.

Sa speram totusi ca nu se intampla acest lucru.

Avocat Marius Vicentiu Coltuc

REDESCHIDERE DOSAR MADALINA MANOLE – Noi probe in dosarul mortii Madalinei Manole

REDESCHIDERE DOSAR MADALINA MANOLE – Noi probe în dosarul morţii Mădălinei Manole

Dosarul morţii Mădălinei Manole ar putea fi redeschis. Avocaţii familiei Manole susţin că au apărut noi probe. Potrivit ultimelor informaţii, probele constau în mai multe pete de sânge găsite în casa artistei. Anumite pete de sânge au fost identificate în hol, în timp ce altele au fost descoperite în baie.

Părinţii Mădălinei Manole au făcut o plângere împotriva ordonanţei procurorului de a nu începe urmărirea penală împotriva lui Petru Mircea, soţul artistei.

„Sunt probe evidente în dosar, cum ar fi planşele fotografiate cu sânge pe pereţi în hol, în baie şi spre bucătărie. Ele sunt filmate de cei de la anchetă, dar nimeni nu spune nimic despre ele” a declarat tatăl Mădălinei Manole pentru Antena 3.

„Nu+mi dau sufletul până nu voi afla cum a murit fetiţa mea şi de ce,” a mai declarat tatăl artistei.

O decizie în privinţa continuării procesului ar putea fi luată săptămâna viitoare. În cazul în care instanţa va hotărî să trimită dosarul, din nou, la Parchet, Petru Mircea ar putea fi supus unui test poligraf. Tatăl cântăreţei spune că fostul ginere ar trebui să fie acuzat de crimă cu premeditare şi să ajungă după gratii.

 

 

 

 

REDESCHIDERE DOSAR MADALINA MANOLE – Noi probe în dosarul morţii Mădălinei Manole

Avocatii specializati in drept penal din Romania

Avocatii-specializati-in-drept-penal-din-Romania

Seminarul, care se inscrie intr-un proiect european vizand formarea avocatilor apararii in dreptul penal european, reprezinta totodata un instrument de cooperare judiciara in interiorul Uniunii Europene (UE).

Temele abordate vor fi ,,Efectele dreptului penal european in practica cotidiana a avocatilor apararii in statele membre ale UE”, ,,Implicatiile instrumentelor de recunoastere reciproca a punctului de vedere al apararii”, ,,Mandatul de arestare european” si ,,Viitorul instrumentelor UE, in special in relatie cu obtinerea de dovezi”.

Printre lectorii seminarului se numara Dr. Aurel Ciobanu, Profesor la Universitatea din Bucuresti simembru in consiliul departamentului de drept penal, Ilias Anagnostopoulos, Profesor la Facultatea de Drept a Universitatii din Atena si membru in consiliul departamentului de drept penal, Vania Cirese, membru in consiliul departamentului de drept penal, Studio Legale Cirese, Roma, Dinko Kanchev, membru in consiliul departamentului de drept penal, Sofia, Georgios Pyromallis, membru in consiliul departamentului de drept penal, Atena, Dr Nicola Selvaggi, lector si membru in consiliul departamentului de drept penal, Universitatea Mediterranea di Reggio Calabria, Roma.

Avocat penal -Instanta a motivat respingerea cererii de eliberare conditionata formulata de către Sorin Ovidiu Vintu

Instanţa scrie că „timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru îndreptarea” lui Vîntu.”Instanţa constată că de la momentul respingerii primei cereri şi până în prezent nu au intervenit schimbări semnificative în ceea ce priveşte situaţia petentului iar acesta nu a depus eforturi în vederea reintegrării sociale. Se observă de asemenea că în această perioadă petentul nu s-a evidenţiat cu nimic, nu

Avocat-penal

a dat dovezi de îndreptare, nu a fost recompensat şi nu a participat la programe educative. (…) Petentul nu a fost selecţionat să desfăşoare activităţi productive din motive medicale, fiind declarat inapt pentru muncă. În perioada august-noiembrie 2012, a redactat o lucrare ştiinţifică pentru care a primit 131 de credite şi pentru care i s-au considerat 32 de zile ca executate, în condiţiile art.76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Petentul a participat la activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială organizate la nivelul secţiei de deţinere (dezbateri, activităţi de educaţie pe platforma de eLearning, program de adaptare pentru viaţa instituţionalizată, şah). Acesta a fost recompensat o singură dată, la data de 22.11.2012, cu suplimentarea dreptului la vizită pentru implicarea în dezbateri cu caracter informativ şi instructiv pentru ceilalţi deţinuţi”, se arată în motivare.

Instanţa precizează că trecerea timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiţionată „Acesta (Vîntu – n.r.) nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ şi preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl priveşte. Nu în ultimul rând, nu trebuie omis faptul că petentul este cercetat şi în alte cauze penale şi este condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de favorizarea infractorului într-un alt dosar (cauză aflată în căile de atac prevăzute de lege), pedeapsa pe care o execută în prezent fiind contopită cu această pedeapsă privativă de libertate”, se mai arată în motivare.

Model de plangere penala-avocat penal

PLANGERE PENALA

Domnule Prim Procuror,

Subsemnatul …………………………, domiciliat in ……….., str. ………., nr. …, bl. …, ap. …, judetul …………, formulez prezenta plangere penala impotriva faptuitorului ……………………., domiciliat in …………, str. …………, nr. …, bl. …, ap. …, judetul ……….., pentru savarsirea infractiunii de ……………., prevazuta si pedepsita de art. … C. penal.

Motivele plangerii:

In fapt, la data de …………., ora …, locul ………….., faptuitorul ………………………, a savarsit …………………… .

Prejudiciul pe care faptuitorul mi l-a creat prin savarsirea infractiunii este de …………. si se compune din ………………………….. .

In drept, fapta constituie infractiunea de …………………, prevazuta si pedepsita de art. … C. penal.

In dovedirea plangerii, inteleg sa ma folosesc de urmatoarele probe: proba cu acte si urmatorii martori:

– ………………….., domiciliat in ………….., str. …………, nr. …, bl. …, ap. …, judetul …………;

– ………………….., domiciliat in ………….., str. …………, nr. …, bl. …, ap. …, judetul ………….

Data …………….

Semnatura reclamantului

………………..

DOMNULUI PRIM PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA ………………

Hotarare Huidu-Motivarea instantei in dosarul Huidu

Curtea de Apel Braşov a decis, însă, majorarea pedepsei de la doi, la patru ani de închisoare cu suspendare.”Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze normelor de convieţuire socială înţelese în sens larg.

Motivarea-instanței-în-dosarul-Huidu

Or, analizând sub acest aspect cauza dedusă judecăţii, Curtea nu poate să nu observe faptul că inculpatul este la prima confruntare cu rigorile legii penale, că este o persoană bine integrată social, instruită şi cu un potenţial ridicat de reconsiderare a conduitei sale; toate aceste împrejurări coroborate cu recunoaşterea şi regretul comiterii faptei, cu conduita procesuală adoptată determină instanţa de recurs să constate că nu se impune executarea pedepsei prin detenţie efectivă, modalitatea neprivativă de libertate fiind cea mai potrivită pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal”, mai arată magistrații, în motivare.

Șerban Huidu a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare și la plata sumei de 360.000 de euro drept daune morale.

În mai 2012, Şerban Huidu a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă, în urma accidentului soldat cu trei morţi produs în octombrie 2011 zona localităţii Timişul de Sus din judeţul Braşov.

Avocat drept penal – Primul proces in dosarul în care fostul politist Cristian Cioaca este acuzat pentru uciderea sotiei sale Elodia Ghinescu incepe luni, la Tribunalul Arges.

Pe 28 martie, la Curtea de Apel Braşov, se va judeca cazul Elodia. Cristian Cioacă este anchetat şi pentru spargerea conturilor de e-mail ale soţiei sale.Cioacă se află în arest. Pe 4 februarie, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul formulat de Cristian Cioacă la decizia Tribunalului Argeş privind legalitatea măsurii de arestare preventivă.

Cristian Cioacă este cercetat pentru omor calificat şi profanare de morminte.

Cristian Cioacă a cerut judecătorilor să fie lăsat în liberate. „Vreau să fiu judecat în libertate, sunt nevinovat”, a spus Cristian Cioacă.

Decizia Curţii de Apel Piteşti va fi definitivă.

Poliţistul Cristian Cioacă a fost încarcerat la Penitenciarul Colibaşi.

Clonat numarul masinii si eu primesc amenzi-avocat penal

Cazul meu este urmatorul, am achizitonat o masina in leasing pe firma pe 4 ani, iar la nici un an (de la inceperea leasingului)am primit o amenda pentru rovinieta in afara Bucurestiului. Mi-am dat seama ca este o gresala pentru ca nu iesisem deloc cu masina din Bucuresti in acesta perioada, deoarece era perioada iernii si nu posedam anvelope de iarna. Am depus actele la Tribunalul Prahova pentru anularea

procesului si a mi arata poza masinii cu numarul de inmatirculare. Dupa forte multe prezentari la Judecatorie, apare si poza de la CNADR si surpriza era… o alta marca de masina cu acelasi numar de inmatriculare. Am depus toate actele necesare pentru anularea procesului, inclusiv sesizarea la Politia Rutiera ca exista un numar de inmatriculare la 2 masini diferite (numar clonat), am dat numarul masinii in urmarire. Iar Judacatoarea mi-a respins anularea procesului, pe motiv ca nu sunt dovezi suficiente. Am facut recurs, la Judacatorie am fost informata ca imi trebuie un avocat. Nu stiu ca sa mai fac, am adus dovezi suficiente, vreau un raspuns din partea cuiva, din 2010 stau plimbata intre Bucuresti si Tribunalul Prahova. Multumesc anticipat!

DESCINDERI – Percheziţii în Dâmboviţa

Zeci de tone de motorină, mai multe sume de bani şi câteva arme au fost găsite la percheziţiile din Capitală şi şapte judeţe, aproape toate cele 241 de persoane căutate fiind deja duse la audieri, a declarat, duminică, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Române, Raluca Seucan.

 Raluca Seucan a precizat că poliţiştii au găsit la percheziţiile domiciliare zeci de tone de motorină, în garaje şi locuri special amenajate.

Persoanele ridicate în urma percheziţiilor vor fi audiate, duminică, la Parchetul Tribunalului Dâmboviţa şi IPJ Dâmboviţa.

„Au fost găsite şi arme deţinute legal, dar care nu erau păstrate corespuzator, potrivit legii, au fost găsite zeci de tone de produse petroliere, motorină şi ţiţei, care au fost ridicate de la domiciliile suspecţilor, au fost verificate şi şase societăţi comerciale, şi de aici a fost ridicată marfă şi înscrisuri, documente. Au fost ridicate sume importante în lei şi valută. Suspecţii au fost duşi aproape toţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi IPJ Dâmboviţa pentru audieri”, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Române, Raluca Seucan.

Surse judiciare susţin că în reţeaua de suspecţi ar fi implicaţi şi cinci poliţişti, unii dintre ei de Postul de poliţie Corneşti (Dâmboviţa), un pompier şi un jandarm.

La un moment dat, în timpul percheziţiilor, o maşină a Poliţiei s-a răsturnat în localitatea dâmboviţeană Dărmănesti, iar agenţii şi suspectul care se aflau în autovehicul au fost răniţi, fiind transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti.

„A fost o explozie a unui cauciuc. Maşina se îndrepta spre Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa. Răniţii, poliţiştii, colegii mei sunt în afara oricărui pericol şi primesc îngrijiri la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti”, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Române, Raluca Seucan.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Prahova, la locul accidentului s-au deplasat trei ambulanţe.

 „Au fost găsite patru persoane cu leziuni minore. Ei primesc îngrijiri medicale la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti şi sunt în afara oricărui pericol. Doi poliţişti au suferit fracturi”, a declarat dr Daniel Nicolae.

Percheziţiile au fost făcute la 233 de adrese din Bucureşti şi judeţele Dâmboviţa, Prahova, Ilfov, Buzău, Constanţa, Giurgiu şi Ialomiţa, fiind verificate şi şase societăţi comerciale, a precizat Poliţia Română într-un comuniat de presă.

Cauza în care se fac percheziţiile este instrumentată de Serviciul de Ordine Publică din IPJ Dâmboviţa, sub coordonarea Parchetului Tribunalului Dâmboviţa şi vizează probarea activităţii infracţionale a mai multor suspecţi de furturi de produse petroliere din rafinării şi aeroporturile internaţionale „Henri Coandă” şi „Aurel Vlaicu” Bucureşti, prejudiciul total fiind estimat la 1.119.000 de lei.

La acţiune au participat peste 1.000 de poliţişti din cadrul IGPR, Poliţia Capitalei şi IPJ Argeş, Ialomiţa, Giurgiu, Ilfov, Constanţa, Buzău şi Dâmboviţa, care au folosit peste 600 de autospeciale.

De asemenea, monitorizarea echipelor din teren s-a realizat cu sprijinul unui elicopter al Inspectoratului General al Aviaţiei din Ministerul Afacerilor Interne.

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

avocat@coltuc.ro

Avocat drept penal -caz de furturi de produse petroliere

Poliţiştii vor pune în aplicare 241 de mandate de aducere.Cauza în care se fac percheziţiile este instrumentată de Serviciul de Ordine Publică din IPJ Dâmboviţa, sub coordonarea Parchetului Tribunalului Dâmboviţa şi vizează probarea activităţii infracţionale a mai multor suspecţi de furturi de produse petroliere din rafinării şi aeroporturile internaţionale „Henri Coandă” şi „Aurel Vlaicu” Bucureşti, prejudiciul total fiind estimat la 1.119.000 de lei.

La acţiune participă peste 1.000 de poliţişti din cadrul IGPR, Poliţia Capitalei şi IPJ Argeş, Ialomiţa, Giurgiu, Ilfov, Constanţa, Buzău şi Dâmboviţa, care folosesc peste 600 de autospeciale.

De asemenea, monitorizarea echipelor din teren se va realiza cu sprijinul unui elicopter al Inspectoratului General al Aviaţiei din Ministerul Afacerilor Interne.

Acţiunea beneficiază de suportul de specialitate al Direcţiei Operaţiuni Speciale, Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă din MAI şi al Serviciului Român de Informaţii.

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

Avocat drept penal – Samir Spranceana, condamnat la 18 ani de inchisoare cu executare

Magistratii Tribunalului Dolj s-au pronuntat, luni, in sedinta publica, asupra deciziei privind procesul in care Samir Spranceana si alti fosti asociati erau cercetati pentru returnari ilegale de TVA.

Avocat drept penal - Samir Spranceana

Magistratii doljeni au hotarat ca omul de afaceri Samir Spranceana sa execute 18 ani de inchisoare, aceeasi pedeapsa primind-o si asociatul sau Adrian Berceanu. Ceilalti inculpati in dosar au primit pana la 14 ani de inchisoare, cu executare.

Astfel, Impuscatoiu Roland Lucian a fost condamnat la 14 ani de inchisoare, iar Craciun Petrisor, Popa Ion Alin, Florinel Buioca si Anghel Luminita Florinela au primit cate zece ani de inchisoare. Martha Popa a primit cea mai mica pedeapsa, respectiv doi ani de inchisoare, cu executare.

Avocat- drept- penal

Hotararea Tribunalului Dolj poate fi atacata cu apel in termen de zece zile de la pronuntare.

Procurorii DIICOT i-au trimis in judecata, in august 2006, pe Samir Spranceana, Adrian Marius Berceanu, Roland Impuscatoiu, Ion Alin Popa, Petrisor Craciun, Florinel Buioca, Florinela Luminita Dobre, Decebal Iovanescu, Martha Luiza Popa, Ancuta Madalon si Angela Berceanu pentru inselaciune cu consecinte deosebit de grave, fals in inscrisuri sub semnatura privata, uz de fals, fals in declaratii, spalare de bani si evaziune fiscala.

Avocat drept penal

Potrivit procurorilor DIICOT, intre iulie 2003 si octombrie 2004, grupul infractional organizat constituit de Samir Spranceana, Adrian Marius Berceanu, Roland Impuscatoiu si Florinela Luminita Dobre a solicitat si obtinut ilegal, prin intermediul mai multor societati comerciale, rambursari de TVA de la Directia Generala de Finante Publice Dolj in valoare de aproape 66 de milioane de lei.

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

avocat@coltuc.ro

 Avocat drept penal

Drept penal – Tribunalul Bucuresti reia in 8 martie judecarea dosarului ,,ICA”

Dosarul a fost retrimis la Tribunalul Bucuresti de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a decis marti, 05 februarie 2013, ca nu mai are competenta de a judeca acest dosar, dupa ce Dan Voiculescu si-a dat demisia din functia de senator.

Drept penal

Este pentru a treia oara cand acest dosar ajunge la Tribunalul Bucuresti. Initial, DNA a trimis dosarul spre judecare la tribunal in decembrie 2008, insa, in martie 2009, este mutat la Curtea Suprema, dupa ce Dan Voiculescu a fost ales senator. In iunie 2012, Dan Voiculescu demisioneaza din Senat, iar dosarul trece la tribunal, unde sta pana in decembrie 2012, cand din nou este trimis la instanta suprema, in urma realegerii lui Dan Voiculescu ca senator. In 28 ianuarie 2013, Dan Voiculescu demisioneaza pentru a doua oara din Senat, dosarul fiind astfel retrimis catre Tribunalul Bucuresti.

La inceputul lunii decembrie 2008, presedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a fost trimis in judecata, alaturi de alte 12 persoane, in dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare.

Drept penal

Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie sustin ca privatizarea frauduloasa a ICA ar fi fost facuta in folosul lui Dan Voiculescu, fiind realizata prin subevaluarea bunurilor institutului cu peste 7,7 milioane de euro.

Drept penal

Dan Voiculescu, actionar majoritar al SC Grupul Industrial Voiculescu si Compania (Grivco) SA Bucuresti, membru al Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) si al Consiliului de Administratie (CA) al Institutului de Chimie Alimentara, membru al AGA si director general al SC Bioprod SA Bucuresti, este acuzat de ,,folosire, de catre o persoana care indeplineste o functie de conducere intr-un partid, a influentei si autoritatii date de aceasta calitate in scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite si spalare de bani, ambele in forma continuata„.

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

avocat@coltuc.ro

Avocat penalist – munca in folosul comunitatii

Desi in majoritatea sistemelor de probatiune, „munca in folosul comunitatii” apare ca o sanctiune comunitara independenta, in reglementarea actuala din Romania, ea apare doar ca o „obligatie de supraveghere” ce poate fi dispusa de instanta minorilor, fie in cadrul masurii educative a libertatii supravegheate, fie, pana la implinirea varstei de 18 ani, in cadrul suspendarii sub supraveghere sau sub control.

 Avocat penalist - munca in folosul comunitatii

Desi timid si selectiv, deja instantele penale romane au inceput sa creeze o jurisprudenta in domeniul muncii neremunerate in folosul comunitatii, asa cum este ea reglementata in cazul minorilor, tinand cont, de obicei, de concluziile referatului de evaluare intocmit in prealabil de catre serviciul de probatiune, atunci cand statueaza cu privire la cuantumul acesteia.

In practica, s-a pus problema de a sti daca institutia muncii in folosul comunitatii, asa cum este ea reglementata pentru minori, ar putea fi extinsa si in cazul adultilor, prin asimilarea obligatiei de supraveghere de „a desfasura o activitate” din cadrul suspendarii sub supraveghere [art. 863 alin. (3) lit. a) C.pen.] cu obligatia de „a presta munca in folosul comunitatii”.

Desi acceptam argumentele din doctrina si din practica altor sisteme nationale de probatiune, legate de utilitatea unei astfel de munci si in cazul adultilor, consideram nelegale solutiile acelor instante romane care aplica obligatia de a presta o activitate neremunerata in cazul adultilor, cu acelasi continut si aceeasi procedura ca in cazul minorilor, asimiland, in acest sens, prevederile articolului 103 alin. (3) lit. c) C.pen., respectiv:

 Avocat penalist

    munca sa aiba o durata cuprinsa intre 50-200 ore;

    sa nu depaseasca 3 ore pe zi; sa fie efectuata dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Aducem in sprijinul aprecierii noastre, urmatoarele argumente:

(1) daca, in cazul minorilor, durata muncii este cuprinsa intre 50-200 ore, ea nu va putea fi aceeasi si in cazul adultilor iar intrebarea „care va fi aceasta durata?” ramane fara un raspuns dat de lege, intrucat Codul penal nu prevede reguli dupa care tratamentul penal aplicabil minorilor sa poata fi transferat sau dublat, ca proportie, in cazul adultilor, ci numai regula inversa (art. 109 C.pen.), respectiv cea dupa care limitele de pedeapsa aplicabile adultilor vor fi injumatatite atunci cand se aplica minorilor;

 Avocat penalist

(2) presupunand ca instanta dispune efectuarea muncii de catre un adult in acelasi cuantum cu cel aplicabil minorilor, adica intre 50-200 ore, minorul va trebui sa efectueze aceasta munca in interiorul termenului fix de 1 an al libertatii supravegheate sau in interiorul perioadei din termenul de incercare scurs pana la implinirea varstei de 18 ani, in cazul suspendarii sub supraveghere sau sub control, perioada care este intotdeauna mai mica de 4 ani (intrucat minorul a avut cel putin 14 ani la data savarsirii infractiunii, respectiv mai mult de 14 ani, la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare).

In schimb, adultul va putea efectua aceasta munca pe durata intregului termen de incercare, adica o perioada maxima de 9 ani, asa cum rezulta din analiza articolului 862 alin. (1) C.pen. (termenul de incercare reflecta suma dintre cuantumul pedepsei inchisorii aplicate – care este de maxim 4 ani, si interval de timp adaugat de instanta – care este cuprins intre 2-5 ani).

Tratamentul discriminatoriu intre adult si minor ar fi vadit in defavoarea celui din urma, ceea ce contravine standardelor internationale de justitie juvenila; (3) serviciul de probatiune, ca autoritate de implementare a obligatiei minorului de a presta o activitate neremunerata in folosul comunitatii [art. 11 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2000 aprobata prin Legea nr. 129/2002 si art. 39-44 din H.G. nr. 1239/2000 inainte de republicare], nu avea reglementata, pana in anul 2008, modalitatea in care aceasta procedura de lucru destinata exclusiv minorilor ar fi putut fi transferata si adultilor.

Actualmente, prin efectul H.G. nr. 747/2008, art. 33 alin. (5) din H.G. nr. 1239/2000 are urmatoarea formularea: „Daca instanta de judecata stabileste, in baza art. 863 alin. (3) lit. a) C.pen., obligatia ca persoana condamnata sa desfasoare o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, art. 43 se aplica in mod corespunzator”.

 

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

Cristian Cioaca – arest preventiv

Poliţistul Cristian Cioacă a fost adus, luni, la Curtea de Apel Piteşti, unde se judecă recursul său la decizia Tribunalului Argeş privind legalitatea măsurii de arestare preventivă în dosarul în care este cercetat pentru omor calificat şi profanare de morminte.

Decizia Curţii de Apel Piteşti va fi definitivă.

cristian cioaca
Poliţistul Cristian Cioacă a fost încarcerat la Penitenciarul Colibaşi.

Magistraţii Tribunalului Argeş au constatat joi legalitatea măsurii de arestare a poliţistului Cristian Cioacă, trimis în judecată pentru omor calificat şi profanare de morminte.

Hotărârea privind menţinerea măsurii arestării preventive poate fi atacată în termen de 24 de ore. Astfel, Cioacă va rămâne în arest pentru următoarele 60 de zile. De altfel, avocata sa, Măria Văsii, a formulat recurs imediat după aflarea deciziei instanţei.

Avocat lui Cristian Cioacă, Maria Vasii, a spus că „rechizitoriul este înfiorător, dar este doar un scenariu bun, bazat pe prezumţii, şi nu pe dovezi”.

Cristian Cioaca – arestare preventiva

Magistraţii au decis miercuri trimiterea în judecată a poliţistului Cristian Cioacă în judecată pentru uciderea soţiei sale, avocata Elodia Ghinescu. Procurorii cred că Cioacă a omorât-o din bătaie pe Elodia şi după aceea ar fi tranşat-o.

Apreciez că pentru noi este o victorie, nu doar a familiei, ci şi a justiţiei din ţara noastră, a declarat avocata familiei Ghinescu, pentru Antena 3.

Procurorii au strîns probe împotriva lui Cristian Cioacă.

Cristian Cioaca

Procurorii au găsit urme de sânge aparţinându-i Elodiei Ghinescu pe tocul pistolului lui Cioacă, pe o mochetă din portbagajul maşinii poliţistului şi în mai multe locuri din apartamentul lor, iar una dintre aceste pete are dimensiunea de 50 cm.

Potrivit acestora, în noaptea de 29-30 august 2007, Cioacă a ajuns la domiciliu în jurul orei 3.00, după ce îi făcuse o vizită unei femei, iar la scurt timp, ”în cadrul unui conflict grefat pe starea de tensiune dintre cei doi soţi, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri”.

Potrivit anchetatorilor, după şi-a omorât soţia, Cioacă a ascuns şi distrus mijloacele de probă, aruncând într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Braşov mai multe obiecte care purtau urmele de sânge ale avocatei, a spălat urmele de sânge de pe pereţii din apartamentul în care locuiau, aplicând un strat suplimentar de glet şi de vopsea lavabilă.

avocat penal Bucuresti

Pentru mai multe detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.Vizitati si https://www.coltuc.ro si https://www.coltuc.ro/blog

 

Avocat penal Bucuresti – Cab.avocat Coltuc

Extradarea reprezinta un act bilateral intre doua state, in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat, il preda la cerere altui stat pentru a fi judecat sau pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat.

 

Extradarea este reglementata cu caracter principal in art. 9 c.p. In legatura cu dispozitiile finale ale acestui articol, care privesc acordarea sau solicitarea extradarii << in temeiul legii >>, se cuvin unele precizari. Constitutia Romaniei din 1991, revizuita in 2003, in dispozitiile art. 19 alin 1, prevede: „Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.”

Avocat penal Bucuresti

In situatia in care s-a solicitat extradarea dvs intr-un alt stat avocatii nostri specializati in drept penal international va vor asista in fata Curtii de Apel ajutandu-va sa dovediti ca nu dvs sunteti persoana care trebuie extradata. De asemenea daca hotararea Curti de Apel este nefavorabila o vom ataca cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

avocat penal Bucuresti

Pentru mai multe detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.   Vizitati  si https://www.coltuc.ro si https://www.coltuc.ro/blog

 avocat penal Bucuresti

avocat penal Bucuresti – Cab.avocat Coltuc

Avocat penal Bucuresti – Individualizarea pedepselor

Se ştie că termenul de circumstanţă este folosit pentru a denumi diferite împrejurări adică stări, situaţii, calităţi, întâmplări sau alte date ale realităţii, care stau în afara conţinutului esenţial al infracţiunii, dar care, având legătură fie cu fapta săvârşită, fie cu persoana infractorului sporesc sau atenuează gradul de pericol social al faptei ori periculozitatea infractorului, putând determina, datorită

acestei influenţe, fie o agravare, fie o atenuare a pedepsei concrete. Ce am considerat că merită aprofundat prin articolul de faţă este exact raportul dintre aceste circumstanţe şi alte elemente cu impact în practică, precum şi măsura în care acestea se reţin de către instanţă şi valoarea lor intrinsecă în procesul de individualizare. În egală măsură prezintă importanţă şi raportul dintre circumstanţele generale şi cele speciale dar şi erorile comune care se produc în practică cu ocazia aplicării acestora- Avocat penal Bucuresti

Conţinut

Noţiunea de circumstanţe se deosebeşte de elementele constitutive ale infracţiunii, adică de acele elemente prin care legiuitorul descrie în norma de incriminare conţinutul infracţiunii. Lipsa uneia dintre aceste trăsături înlătură existenţa infracţiunii respective fie în sensul că fapta ar putea să constituie o altă infracţiune, fie în sensul că fapta s-ar situa în afara ilicitului penal putând constitui eventual o altă formă de ilicit (ilicit extrapenal), sau să devină o faptă licită. Spre deosebire de elementele constitutive ale infracţiunii, circumstanţele nu influenţează existenţa infracţiunii (în varianta de bază), lipsa lor nu atrage inexistenţa infracţiunii în forma tipică, ci înlătură caracterul agravat sau atenuat al infracţiunii. Altfel spus, circumstanţele influenţează numai calitatea şi cantitatea pedepsei care ar putea fi aplicată într-o cauză determinată, nu şi existenţa formei tipice a infracţiunii. Circumstanţele nu se confundă nici cu cauzele modificatoare ale pedepsei, cum ar fi stările de agravare sau stările de atenuare ori de diferenţiere a pedepsei. Este adevărat că aceste stări, situaţii, întocmai ca şi circumstanţele, nu contribuie la caracterizarea ca infracţiune a faptei şi ca infractor a persoanei făptuitorului, deşi se răsfrâng asupra persoanei infractorului; ele sunt relevante pentru periculozitatea socială a acestuia şi implicit sunt edificatoare cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârşite dar, spre deosebire de circumstanţe, stările de agravare sau de atenuare îşi exercită aceste influenţe în mod autonom de sine stătător, ca instituţii independente create de legiuitor în raport cu obiectivele sale de politică penală. Acestea influenţează gravitatea faptei şi persoana făptuitorului fără o legătură nemijlocită cu fapta concretă şi cu persoana făptuitorului.

Spre deosebire de stările de agravare sau de atenuare, circumstanţele sunt legate de fapta comisă, influenţează pedeapsa ca urmare a unor stări, situaţii, împrejurări care însoţesc fapta săvârşită şi care contribuie la determinarea gravităţii acesteia, precum şi a situaţiei infractorului. În acest înţeles, influenţa circumstanţelor asupra pedepselor se poate adăuga influenţei pe care o exercită asupra pedepsei stările de agravare, stările de atenuare ori cele de diferenţiere pe care le-am menţionat. Dacă, în sens tehnic, înţelegem prin circumstanţe numai acele împrejurări de fapt care modifică limitele speciale de pedeapsă ale unei infracţiuni determinate, trebuie să admitem că în această sferă nu pot intra cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, în primul rând pentru că acestea nu acţionează decât indirect asupra pedepsei; în mod direct, aceste cauze înlătură existenţa infracţiunii şi ca urmare a acestei influenţe, înlătură răspunderea penală şi pe cale de consecinţă, înlătură pedeapsa. În al doilea rând, aceste cauze chiar şi atunci când, indirect, acţionează asupra pedepsei, nu modifică limitele acesteia, ci înlătură integral pedeapsa. Din aceleaşi motive, nici cauzele care înlătură răspunderea penală sau cele care înlătură pedeapsa (cauze de nepedepsire), nu au caracter de circumstanţă, în sens tehnic, chiar dacă influenţează pedeapsa. Conceptul de circumstanţe trebuie deosebit, sub anumite aspecte, şi de acela de element circumstanţial, deşi există o strânsă legătură între cele două concepte. Elementul circumstanţial este tot o circumstanţă, însă se particularizează de aceasta prin două calităţi care le deosebesc. Mai întâi, sunt circumstanţe univoce, ceea ce înseamnă că numai acele circumstanţe care s-au dovedit a fi susceptibile de o singură semnificaţie (fie în sens atenuant, fie în sens agravant), ar putea deveni elemente circumstanţiale.

În al doilea rând, trebuie ca aceste circumstanţe univoce să apară ca element constitutiv al conţinutului agravat sau atenuat al unei infracţiuni determinate. Uneori acest conţinut (mai frecvent agravat) capătă o denumire proprie cum este în cazul omorului calificat sau a omorului deosebit de grav ori a distrugerii calificate etc. Alteori nu apare cu o asemenea denumire, însă din conţinutul incriminării rezultă că fapta apare ca incriminată nu numai într-o variantă tip, ci şi într-o variantă normativă agravată sau atenuată; în acest caz agravarea sau atenuarea este determinată de un anumit element circumstanţial. Deşi conceptele analizate se deosebesc în modul arătat de noţiunea de circumstanţe în sens propriu, în sfera de preocupare a lucrării noastre intră şi elementele circumstanţiale deoarece, aşa după cum s-a arătat, şi acestea sunt în esenţă circumstanţe chiar dacă prezintă şi unele particularităţi care le deosebesc de circumstanţele propriu-zise. Noţiunea de circumstanţă trebuie deosebită şi de criteriile generale sau speciale de individualizare a pedepsei. După cum se cunoaşte, criteriile generale de individualizare a pedepsei constituie anumite orientări obligatorii pentru instanţele de judecată asupra modului în care trebuie să procedeze ori direcţiile în care trebuie să se îndrepte pentru a identifica elemente de individualizare. De respectarea acestor orientări depinde justa aplicare a pedepsei. Aceste criterii prevăzute în art. 72 C. pen. au caracter general, fiind obligatoriu a fi ţinute în seamă în raport cu orice pedeapsă, spre deosebire de criteriile speciale de individualizare a pedepsei, care operează numai în raport cu anumite pedepse. În rândul criteriilor generale de individualizare, legiuitorul a înscris şi împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală. Termenul de „împrejurări” folosit în art. 72 C. pen. înfăţişează atât situaţiile, stările, calităţile care însoţesc săvârşirea faptei sau privesc persoana infractorului în legătură cu manifestarea infracţională cunoscute în dreptul penal sub denumirea de circumstanţe, cât şi stările, situaţiile care fără a fi direct legate de săvârşirea faptei sunt de natură să caracterizeze gradul de pericol social al acesteia sau periculozitatea socială a infractorului (stările de agravare sau stările de atenuare şi cauzele de diferenţiere). În felul acesta, circumstanţele apar numai ca o parte din criteriile generale de individualizare şi totodată ca o parte a împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală, împrejurări care formează substanţa ultimului criteriu general de individualizare.

Circumstanţele se clasifică, în funcţie de anumite elemente care le diferenţiază, în următoarele categorii:

1. În raport de obiectul la care se referă (faptă sau făptuitor), circumstanţele se împart în circumstanţe reale şi circumstanţe personale. Circumstanţele reale sunt împrejurările (stări, situaţii, calităţi etc.) care stau împrejurul faptei implicând o relaţie de la faptă către ambianţa acesteia, evidenţiind prin aceasta condiţiile concrete în care se săvârşeşte fapta penală, condiţii care influenţează modul în care se înfăţişează fapta, ca şi gravitatea acesteia. Circumstanţele privitoare la faptă, denumite şi reale sau obiective, sunt exterioare persoanei participanţilor şi au în vedere obiectul şi latura obiectivă a faptei prevăzute de legea penală. Constituie circumstanţe reale, de exemplu, cele privitoare la mijloacele de săvârşire a infracţiunii, la locul şi timpul comiterii acesteia, la situaţia sau starea persoanei împotriva căreia se săvârşeşte fapta, etc. Potrivit art. 28 alin. 2 C. pen., circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Dacă participantul nu a cunoscut o circumstanţa reală, aceasta nu îi este aplicabilă (de exemplu, săvârşirea furtului de către mai mulţi făptuitori, dintre care unul, fără a avea o înţelegere prealabilă cu ceilalţi, acţionează cu violenţă faţă de persoana care încercă să-l reţină, în timp ce ceilalţi participanţii se îndepărtau de la locul faptei; în acest caz fapta constituie infracţiunea de tâlhărie numai pentru cel care a întrebuinţat violenţa spre a-şi asigura scăparea, nu şi pentru ceilalţi, dacă aceştia n-au cunoscut şi nici nu au prevăzut modul de comportare al unuia dintre ei. Aceşti participanţi vor răspunde numai pentru infracţiunea de furt calificat)1. Cunoaşterea sau prevederea va fi dedusă din complexul datelor de fapt care pun în lumină conţinutul material şi moral al contribuţiei fiecărui participant; unele dintre aceste date vor putea conduce la constatarea că participantul a cunoscut în mod sigur existenţa circumstanţelor reale; altele vor putea releva că participantul nu a avut efectiv posibilitatea să cunoască şi să prevadă existenţa sau ivirea circumstanţei respective. În caz de error in personam, dacă autorul a lovit sau a ucis o altă persoană decât cea aflată în reprezentarea sa, sau în caz de aberratio ictus, când autorul a lovit sau ucis o altă persoană prin devierea acţiunii, instigatorul şi complicele vor răspunde în raport cu fapta comisă de autor, întrucât eroarea sau greşeala autorului în aceste cazuri neavând caracter esenţial, nu influenţează regimul juridic aplicabil acestuia, soluţia fiind valabilă şi pentru participanţi.

Potrivit art. 28 alin. 1 C. pen., circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi, în sensul că nici nu le atenuează, nici nu le agravează situaţia. Aşadar, când se stabileşte pedeapsa pentru fiecare participant, se ţine seama de circumstanţele personale ale fiecăruia, facându-se abstracţie de circumstanţele personale ale celorlalţi participanţi. În raport de natura circumstanţelor personale incidente (agravante sau atenuante) se va stabili pedeapsa participantului; agravarea sau atenuarea pedepsei pentru un participant nu va influenţa pedepsele celorlalţi participanţi. Circumstanţele personale sunt stări, situaţii, calităţi, însuşiri etc. care se referă la făptuitor, la persoana acestuia, caracterizându-1 sub raportul periculozităţii sale. Circumstanţele personale sunt deci împrejurări care privesc persoana participantului şi cuprind atât circumstanţele personale subiective, cât şi circumstanţele personale de individualizare. Circumstanţele personale subiective privesc legătura dintre participant şi atitudinea sa psihică în efectuarea actelor contributive la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Dintre aceste circumstanţe menţionăm: forma de vinovăţie cu care a acţionat participantul (intenţie, culpă, praeterintenţie), scopul urmărit, mobilul care 1-a determinat, manifestarea dorinţei de a se desista, căinţa activă şi alte asemenea atitudini şi comportări relevante pentru pericolul social al făptuitorului. Circumstanţele personale de individualizare privesc particularităţile persoanei participantului la săvârşirea unei infracţiuni, şi se referă la: calităţile participantului (funcţionar, militar, cetăţean român, educator etc), starea civilă a acestuia (căsătorit, văduv, divorţat etc), antecedentele penale (condamnat, recidivist, amnistiat, graţiat etc), raporturile sale cu victima (soţ, rudă apropiată, prieten, duşman etc.) şi orice alte date susceptibile să contribuie la individualizarea persoanei (exemplu: felul de viaţă, reputaţia, merite sociale, decoraţii etc).

În practica judiciară s-a hotărât că starea de tulburare a mamei pricinuită de naştere constituie o circumstanţă personală a acesteia şi deci nu se transmite participanţilor. Instigatorii şi complicii la pruncucidere vor răspundere pentru instigare sau complicitate la infracţiunea de omor calificat. De asemenea, constituie circumstanţă personală retragerea mărturiei mincinoase de către autor sau împăcarea părţilor. Uneori, o circumstanţă personală poate fi comună numai unora dintre participanţi, ca de exemplu, în cazul mai multor coautori, dintre care numai unii săvârşesc fapta împreună cu un minor. În acest caz, agravanta prevăzută de art. 75 lit. c C. pen. va fi incidenţă numai pentru cei care au acţionat împreună cu minorul şi au cunoscut faptul că acesta este minor, iar nu pentru toţi participanţii. În cazul faptelor prevăzute de legea penală la care autorul este calificat (funcţionar, gestionar, medic, militar), calitatea cerută pentru autor nu mai este relevantă ca circumstanţă personală, ci ca element constitutiv al infracţiunii, reprezentând o condiţie cerută de lege pentru realizarea acesteia; îndeplinirea acestei condiţii faţă de autor produce efecte faţă de toţi ceilalţi participanţi (de exemplu, fapta unui gestionar de a însuşi bunuri din gestiune constituie infracţiunea de delapidare; această încadrare juridică se va răsfrânge asupra tuturor participanţilor care au acţionat în calitate de complici la delapidare). Sunt situaţii în care o circumstanţă, prin natura ei personală, poate căpăta un aspect obiectiv şi se poate converti în circumstanţă reală, răsfrângându-se asupra participanţilor în măsura în care aceştia au cunoscut-o ori au prevăzut-o. Astfel, premeditarea, fiind o manifestare psihică, reprezintă o circumstanţă personală; însă aceasta se transformă în circumstanţă reală şi se răsfrânge asupra participanţilor, dacă aceştia au contribuit la actele preparatorii în vederea săvârşirii infracţiunii cu alte persoane care au cunoscut scopul pregătirii. O asemenea convertire are loc şi în cazul infracţiunii prevăzută în art. 270 C. pen. (înlesnirea evadării); din circumstanţă personală, calitatea persoanei care avea obligaţia de a asigura paza, devine circumstanţă reală şi se răsfrânge asupra celor care au determinat sau au ajutat persoana respectivă să săvârşească înlesnirea evadării. De asemenea, beţia preordinată (când persoana şi-a provocat anume starea de beţie spre a avea curajul să comită o infracţiune) este o circumstanţă agravantă cu caracter personal (art. 75 lit. e C. pen.); însă se poate converti în circumstanţă reală atunci când este cunoscută de participanţi care îşi însuşesc scopul urmărit prin provocarea stării de beţie. Circumstanţele personale nu se confundă cu condiţiile de incriminare privind calităţi sau stări personale; acestea din urmă ţin de structura internă a infracţiunii, în timp ce circumstanţele personale se situează, aşa cum am mai arătat, în afara conţinutului de bază al infracţiunii, fiind extrinseci acesteia. Condiţiile de incriminare determină însăşi existenţa infracţiunii, în timp ce prezenţa circumstanţelor nu determină decât gradul concret de pericol social al faptei, având consecinţe în ce priveşte individualizarea pedepsei. În doctrină s-a admis că sunt considerate circumstanţe subiective şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (constrângerea fizică, constrângerea morală, cazul fortuit, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea şi eroarea), datorită influenţei pe care o produc asupra psihicului persoanei; aceasta este constrânsă să acţioneze sub imperiul lor şi să săvârşească nejustificat sau fără vinovăţie fapte prevăzute de legea penală. Dimpotrivă, cauzele justificative (legitima apărare, starea de necesitate, ordinul legii şi comanda autorităţii legitime, consimţământul victimei) sunt circumstanţe reale şi ca atare se transmit între participanţi. În raport de efectele pe care le produc asupra persoanei, circumstanţele se clasifică în circumstanţe atenuante şi agravante, după cum atrag o uşurare sau o înăsprire a tratamentului sancţionator. Această caracterizare a circumstanţelor decurge fie din însăşi natura circumstanţei, fie din semnificaţia pe care o are în raport cu complexul împrejurărilor în care fapta a fost săvârşită. Atunci când caracterul atenuant sau agravant al unei circumstanţe rezultă din însăşi natura circumstanţei, aceasta are caracter absolut şi este univocă; dimpotrivă, circumstanţa are caracter relativ şi este echivocă când rezultă din împrejurarea în care fapta a fost comisă. Au caracter absolut şi univoc asemenea circumstanţe atenuante cum ar fi săvârşirea faptei de o persoană cu responsabilitate psiho-fizică diminuată ori au caracter absolut, de pildă, săvârşirea faptei în timpul nopţii, ori de două sau mai multe persoane împreună. Dimpotrivă, au caracter relativ şi echivoc asemenea circumstanţe atenuante ca beţia ocazională, ori au caracter relativ şi echivoc agravant, beţia cronică devenită obişnuinţă ori beţia preordinată.

Caracterul relativ şi echivoc al circumstanţei poate să rezulte şi din conţinutul faptei; de pildă, sustragerea de medicamente pentru a ajuta o rudă grav bolnavă va constitui o circumstanţă atenuantă, în timp ce în raport cu alte infracţiuni (de pildă, în raport cu o infracţiune contra siguranţei statului), împrejurarea poate să nu aibă un caracter atenuant, ci să fie indiferentă. Codul penal român în vigoare a adoptat sistemul enumerării în lege a împrejurărilor care constituie circumstanţe atenuante şi circumstanţe agravante. Astfel, în art. 73 C. pen. sunt enumerate circumstanţele atenuante, iar în art. 75 C. pen. sunt enumerate circumstanţele agravante. Atât circumstanţele atenuante, cât şi cele agravante pot fi divizate în circumstanţe legale (atenuante sau agravante) şi circumstanţe judiciare (atenuante sau agravante). Din prima categoric fac parte acele circumstanţe al căror caracter atenuant sau agravant este determinat de lege, instanţa neavând nicio posibilitate să modifice acest caracter. Dimpotrivă, în cazul circumstanţelor judiciare, caracterul atenuant sau agravant este evaluat de organul judiciar. În art. 73 C. pen. sunt enumerate circumstanţele atenuante legale, iar în art. 74 sunt arătate circumstanţele atenuante judiciare; în art. 75 alin. 1 sunt enumerate circumstanţele agravante legale, iar în art. 75 alin. 2 se face referire la circumstanţe judiciare agravante. Potrivit art. 73 C. pen., constituie circumstanţe atenuante legale următoarele împrejurări: depăşirea limitelor legitimei apărări sau a stării de necesitate (lit. a); săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (lit. b). Potrivit art. 75 C. pen., constituie circumstanţe agravante legale următoarele împrejurări: săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (lit. a); săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public (lit. b); săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor (lit. c); săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA (lit. c1); săvârşirea infracţiunii din motive josnice (lit. d); săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (lit. e); săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate (lit. f). Potrivit art. 74 C. pen. următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante judiciare: conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii (lit. a); stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită (lit. b); atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor (lit. c). Referitor la circumstanţele agravante judiciare, art. 75 alin. final nici nu le exemplifică, prevăzând că instanţa poate reţine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav. O altă clasificare a circumstanţelor este aceea în raport cu momentul sau intervalul de timp în care a fost săvârşită infracţiunea; circumstanţele se pot clasifica în anterioare, concomitente sau subsecvente. Oricare dintre circumstanţe, fie reale, personale, atenuante sau agravante, poate intra într-una din categoriile de mai sus (anterioare, concomitente sau posterioare) deoarece flecare dintre ele poate avea o anumită poziţie în raport cu momentul sau intervalul în care fapta a fost săvârşită. Sunt circumstanţe anterioare premeditarea, înţelegerea prealabilă, organizarea, provocarea, antecedentele infractorului etc; sunt concomitente circumstanţele privitoare la locul, timpul, modul de săvârşire a infracţiunii (loc public, în timpul nopţii, în timp de război, prin escaladare, efracţie, cu ajutorul armelor etc.); dintre circumstanţele ulterioare menţionăm: prezentarea de bună-voie la organele de urmărire penală şi recunoaşterea vinovăţiei, sustragerea de la urmărire penală, atitudinea infractorului faţă de victimă, repararea de bună-voie a prejudiciului etc. În raport de posibilitatea subiectului de a cunoaşte circumstanţele în care acţionează, acestea se împart în circumstanţe cunoscute şi necunoscute. Sunt considerate ca fiind cunoscute infractorului circumstanţele a căror existenţă o cunoştea sau a căror ivire trebuia să o prevadă în momentul săvârşirii faptei. De asemenea, sunt considerate ca fiind cunoscute infractorului acele circumstanţe pe care el le-a prevăzut, dar a considerat în mod neîntemeiat că nu se vor ivi şi de aceea nu a luat măsurile necesare de preîntâmpinare.

Deosebirea dintre circumstanţele cunoscute şi cele necunoscute infractorului prezintă interes în ce priveşte efectele circumstanţelor agravante în cazul erorii de fapt. Potrivit art. 51 alin. 2 C. pen., eroarea asupra unei circumstanţe înlătură caracterul agravant al împrejurării respective. Ca urmare nu se pune în sarcina inculpatului o circumstanţă agravantă pe care acesta nu a cunoscut-o (de pildă, inculpatul nu a ştiut că victima este chiar tatăl său). De asemenea, clasificarea de mai sus prezintă interes în legătură cu conţinutul art. 28 alin. 2 C. pen., care prevede că circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau prevăzut ori ar fi putut să le prevadă. În sfârşit, în cazul infracţiunilor din culpă, circumstanţele agravante necunoscute nu produc efecte decât în cazul când necunoaşterea este rezultatul culpei. În cazul circumstanţelor atenuante, acestea produc întotdeauna efect atenuant, indiferent dacă au fost sau nu cunoscute de infractor (de pildă, infractorul poate beneficia de circumstanţa atenuantă judiciară privind valoarea minimă a bunului furat). În raport cu sfera lor de cuprindere, circumstanţele se clasifică în circumstanţe generale şi circumstanţe speciale. Sunt considerate generale circumstanţele prevăzute în partea generală a Codului penal, respectiv în Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a II-a, cu referire la circumstanţele atenuante şi agravante. Astfel, împrejurările menţionate în art. 73 şi art. 74 C. pen. sunt considerate circumstanţe atenuante generale, iar împrejurările menţionate în art. 75 C. pen. sunt considerate circumstanţe agravante generale. Circumstanţele speciale se regăsesc în partea specială a Codului penal şi sunt prevăzute la anumite infracţiuni determinând fie forme agravate ale acestora (de exemplu, starea şi numărul victimelor în cazul infracţiunii prevăzute în art. 176 C. pen., consecinţele deosebit de grave ale faptei în cazul infracţiunii prevăzute în art. 2481 C. pen. sau art. 215 C. pen.), fie forme atenuante (de exemplu, retragerea mărturiei mincinoase în anumite condiţii – art. 260 alin. 3 C. pen.). Este posibil ca aceeaşi împrejurare să apară atât ca o circumstanţă generală de agravare sau atenuare, cât şi ca o circumstanţă specială. De exemplu, săvârşirea unei infracţiuni de omor în condiţiile agravantei speciale „din interes material” prevăzute în art. 175 lit. b C. pen. cade şi sub incidenţa agravantei generale prevăzute în art. 75 lit. d C. pen. (săvârşirea unei infracţiuni din motive josnice). În caz de concurs între o agravantă generală şi o agravantă specială cu aceeaşi semnificaţie,acestea nu vor fi aplicate concomitent, neputându-se valorifica de două ori aceeaşi împrejurare în sarcina infractorului; ca urmare, va avea prioritate circumstanţa agravantă specială.

În cazul în care o faptă este săvârşită atât în condiţiile unei agravante speciale, cât şi în condiţiile unei agravante generale (fiecare având însă o altă semnificaţie), aceasta din urmă influenţează limitele legale de pedeapsă la care se ajunge, ţinându-se seama mai întâi de circumstanţa specială reţinută. De exemplu, furtul în timpul nopţii (agravantă specială) săvârşit în stare de beţie preordinată (agravantă generală) va impune aplicarea agravantei speciale (art. 209 lit. g), dar şi a agravantei generale (art. 75 lit. e). Această ultimă agravantă se va aplica în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de furt calificat (furtul comis în condiţiile unei agravante speciale), în condiţiile art. 78 C. pen. În exemplul pe care intenţionez să-l prezint în continuare, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T.B. nr. 455/P/D/2006 din 23.09.2008 au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpatul G.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, în modalitatea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C. penal, cu apl. art. 75 al. 1 lit. a C. penal, art. 74 al. 1 lit. c şi art. 37 al. 1 lit. b C. penal, M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, în modalitatea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C. penal, cu apl. disp. art. 75 al. 1 lit. a C. penal, art. 74 al. 1 lit. c şi art. 37 al. 1 lit. a c. penal, S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, în modalitatea prev. de art. 20 C. penal rap. la art. 174-175 lit. i C. penal, cu apl. disp. art. 75 al. 1 lit. a C. penal, art. 74 al. 1 lit. c, şi art. 37 al. 1 lit. b C. penal. Instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: Audiat de către instanţă la termenul de judecată din 24.10.2008, inculpatul G.P. a recunoscut în parte infracţiunea pusă pe seama sa arătând că în cursul lunii septembrie 2005, numitul B.V. care-i este şi văr, i-a solicitat să meargă să-l bată pe P.V. drept răzbunare, întrucât anterior acesta din urmă împreună cu alte 3 persoane, îl bătuseră pe B.V., inculpatul declarând că acesta din urmă i-ar fi spus că dacă nu va fi de acord cu propunerea lui, îi va lua fata şi va turna benzină pe ea, iniţial inculpatul G.P. refuzând oferta, pentru ca ulterior să o accepte. Inculpatul a mai arătat că aceleaşi demersuri au avut loc şi faţă de inculpatul C.C. (faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei, acesta fiind arestat în lipsă şi sustrăgându-se urmăririi penale) şi acesta cedând până la urmă demersurilor lui B.V. În data de 21.06.2008, inculpatul C.C. a venit la inculpatul G.P., pentru ca apoi cei doi să se întâlnească şi cu inculpaţii S.C. şi M.S., consumând împreună cu fratele inculpatului G.P. trei sticle de vin., pentru ca în jurul orelor 16.00, cei cinci să se hotărască să meargă la locuinţa lui C.C. din com. Pantelimon pentru a continua acolo distracţia. Întrucât niciunul dintre dintre ei nu aveau permis de conducere, au apelat la serviciile numitului S.I. care, la volanul unui autoturism marca Dacia 1310, toţi cei 6 bărbaţi deplasându-se spre com. Pantelimon. Inculpatul G.P. a mai arătat că pe parcursul călătoriei, inculpatul C.C. a fost apelat telefonic de inculpatul B.V. care l-a ameninţat că dacă nu merge împreună cu ceilalţi să-l bată pe partea vătămată, care era în drumul lor spre com. Pantelimon, va avea de suferit. În faţa acestei „noi ameninţări”, cei patru au luat hotărârea să meargă să-l bată pe P.V., au solicitat şoferului să parcheze autoturismul pe o străduţă lăturalnică, cei patru inculpaţi au coborât din maşină, au luat din portbagaj câte o bâtă şi s-au deplasat spre magazinul proprietatea lui P.V. La ieşirea acestuia pe trotuar, inculpatul C.C. l-a lovit cu bâta în cap, partea vătămată fiind apoi lovită şi de ceilalţi trei inculpaţi, fapt ce i-a determinat căderea, toţi inculpaţii continuând să-i lovească corpul timp de încă 2 minute, până când inculpatul G.P. le-a solicitat celorlalţi să se oprească, considerând că loviturile aplicate au fost suficiente şi că B.V. va auzi de corecţia aplicată părţii vătămate şi va înceta să-l ameninţe. Inculpatul a mai declarat că numai inculpatul C.C. l-a lovit pe partea vătămată în zona capului, o singură dată, (el certându-l pe C.C. pentru zona lovită) arătând că nu au avut niciun moment intenţia să-l omoare pe partea vătămată, loviturile fiind aplicate numai pe restul corpului, mâini, picioare, spate (fără a viza zona capului) şi, prin urmare, nu poate fi vorba de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

Avocat penal Bucuresti – Judecătorii cer o expertiză psihiatrică a lui Cioacă

Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti l-au triumis pe Cristian Cioacă, suspectat de uciderea soţiei sale, avocata Elodia Ghinescu, la psihiatru pentru a face o expertiză.Cioacă este suspectat de uciderea soţiei sale, avocata Elodia Ghinescu şi a este arestat din 5 decembrie 2012.

 

Pe data de 8 ianuarie, în apărarea sa, Cioacă a declarat judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti: „Nu am săvârşit fapta de care sunt acuzat. Am fost târât 5 ani prin instanţele din toată ţara şi nu m-am sustras niciodată de a urmărirea penală. Am un caracter ireproşabil. Parchetul nu a reuşit să demonstreze nimic până acum, aşa cum am fost acuzat pe nedrept şi în celelalte dosare, pe care le-am câştigat”.

Sfaturi avocat – extradare

Extradarea reprezinta un act bilateral intre doua state, in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat, il preda la cerere altui stat pentru a fi judecat sau pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat- Sfaturi avocat

 

Extradarea este reglementata cu caracter principal in art. 9 c.p. In legatura cu dispozitiile finale ale acestui articol, care privesc acordarea sau solicitarea extradarii ” in temeiul legii „, se cuvin unele precizari. Constitutia Romaniei din 1991, revizuita in 2003, in dispozitiile art. 19 alin 1, prevede: „Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.”

In situatia in care s-a solicitat extradarea dvs intr-un alt stat avocatii nostri specializati in drept penal international va vor asista in fata Curtii de Apel ajutandu-va sa dovediti ca nu dvs sunteti persoana care trebuie extradata. De asemenea daca hotararea Curti de Apel este nefavorabila o vom ataca cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

 

Plangere acte procuror – Avocat penal

PLANGERE PENALA
(introdusa la organul de urmarire penala)

Domnule Prim Procuror,

Subsemnatul …………………………, domiciliat in ……….., str. ………., nr. …, bl. …, ap. …, judetul …………, formulez prezenta plangere penala impotriva faptuitorului ……………………., domiciliat in …………, str. …………, nr. …, bl. …, ap. …, judetul ……….., pentru savarsirea infractiunii de ……………., prevazuta si pedepsita de art. … C. penal.

Motivele plangerii:

In fapt, la data de …………., ora …, locul ………….., faptuitorul ………………………, a savarsit …………………… .

Prejudiciul pe care faptuitorul mi l-a creat prin savarsirea infractiunii este de …………. si se compune din ………………………….. .

In drept, fapta constituie infractiunea de …………………, prevazuta si pedepsita de art. … C. penal.

In dovedirea plangerii, inteleg sa ma folosesc de urmatoarele probe: proba cu acte si urmatorii martori:

– ………………….., domiciliat in ………….., str. …………, nr. …, bl. …, ap. …, judetul …………;

– ………………….., domiciliat in ………….., str. …………, nr. …, bl. …, ap. …, judetul ………….

Data …………….

Semnatura reclamantului

………………..

DOMNULUI PRIM PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA ……………………

 

Cerere reabilitare – Avocat drept penal

Reabilitare : ce realizaţi prin reabilitare, după ce aţi fost condamnat pentru o infracţiune:

 

ü               Redobândiţi drepturile cetăţeneşti care v-au fost interzise prin hotărârea de condamnare. Faceţi să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, vă reintegraţi din punct de vedere social şi redobândiţi respectul social deplin. Cu alte cuvinte, ştergeţi consecinţele unei condamnări, efectele ei privative sau restrictive asupra drepturilor dumneavoastră.

ü               Astfel, dacă aţi fost înscris în cazierul judiciar, sunteţi scoşi din evidenţă, condamnarea respectivă nu mai poate atrage reţinerea stării de recidivă şi nici nu mai poate împiedica aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni.

ü               Reabilitarea nu vă îndreptăţeşte însă, să fiţi reintegrat chiar în funcţia din care aţi fost scos în urma condamnării, să fiţi reprimit în cadrele permanente ale armatei sau să vă fie redat gradul militar pierdut. De asemenea nu veţi înlătura măsurile de siguranţă ce au fost luate faţă de dumneavoastră prin hotărârea de condamnare, cu excepţia interdicţiei de a vă afla în anumite localităţi, care dispare prin reabilitare.

 

Cum obţineţi reabilitarea:

ü               Faceţi o cerere prin care solicitaţi reabilitarea, pe care o depuneţi fie la instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă, fie la instanţa de acelaşi grad în a cărei rază teritorială aveţi domiciliul. Deşi puteţi alege între cele două instanţe, recomandabil este ca în cazul când instanţa care a judecat cauza în fond nu este prea îndepărtată, să va adresaţi acesteia, deoarece atât dosarul în care aţi fost condamnat cât şi datele referitoare la executarea pedepsei se află în arhiva acestei instanţe, astfel că procedura reabilitării poate fi efectuată mai repede şi mai uşor.

 

Ce trebuie să ştiţi despre condiţiile în care se cere reabilitarea:

ü               Deşi puteţi solicita reabilitarea pentru orice condamnare, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, totuşi, cererea de reabilitare o veţi putea face numai după trecerea unor termene care diferă după gravitatea pedepselor aplicate. Mai trebuie să ştiţi, că  aceste termene se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei cu închisoare sau cu amendă, ce v-a fost aplicată prin hotărârea de condamnare, sau de la data când s-a împlinit termenul de prescripţie a executării acestora. Dacă aţi suferit mai multe condamnări, reabilitarea nu se poate cere pentru fiecare condamnare în parte, ci pentru toate la un loc. În acest caz, stabiliţi termenul în raport de pedeapsa cea mai mare şi calculaţi data la care se împlineşte faţă de data la care a luat sfârşit executarea ultimei pedepse. Dacă pedeapsa la care aţi fost condamnat este o amendă penală, calculaţi împlinirea termenului de la data la care aţi plătit amenda sau la care obligaţia de a o plăti s-a stins în alt mod (ex. s-a prescris executarea pedepsei după 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu pedeapsa constând într-o amendă penală).

ü               Cererea de reabilitare poate fi făcută numai de condamnat, iar după moartea lui, de soţ sau de rudele apropiate. Acestea din urmă, au totodată posibilitatea să continue procedura reabilitării începută anterior decesului condamnatului.

ü       În raport de timpul care trebuie să treacă de la executarea pedepsei la care aţi fost condamnat, până la data la data la care puteţi cere să fiţi reabilitat pentru această condamnare, reabilitarea este de drept şi judecătorească.

ü                        Sunteţi reabilitat de drept, după trecerea unui timp de 3 ani, în cazul că aţi fost condamnat la o pedeapsă cu amendă penală sau la pedeapsa închisorii de un an sau mai mică, dacă în decursul acestui timp nu aţi mai săvârşit altă infracţiune.

ü                        La 3 ani de la data executării pedepsei, dacă nu aţi săvârşit în această perioadă altă infracţiune, sunteţi reabilitat automat, fără altă formalitate şi fără intervenţia instanţei de judecată. În consecinţă, veţi fi sos din evidenţa cazierului judiciar de drept, direct de organele de poliţie, fără a fi necesară cererea dumneavoastră.

ü                        Cu toate acestea, vă puteţi adresa şi instanţei de judecată pentru a da o hotărâre prin care să ateste că sunteţi reabilitat de drept.

ü         În cazul că aţi fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau la pedeapsa detenţiunii pe viaţă care a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, pentru a fi reabilitat, trebuie să vă adresaţi cu cerere la instanţa de judecată, după trecerea unui termen care depinde de gravitatea pedepsei.

ü       Trebuie să mai ştiţi, că în cazuri excepţionale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, poate dispune reducerea termenelor prevăzute de lege.

 

Ce trebuie să cuprindă cererea de reabilitare:

  • numele şi adresa condamnatului sau a persoanei care o face în numele său (când acesta a decedat);
  • precizarea condamnării pentru care se face reabilitarea, precum şi a faptei pentru care s-a pronunţat condamnarea;
  • localităţile unde a locuit condamnatul, locurile de muncă avute în intervalul scurs de la executarea pedepsei până la formularea cererii;
  • temeiurile cererii;
  • indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.

ü       La cererea astfel întocmită se vor anexa actele care dovedesc că sunt îndeplinite anumite condiţii.

 

Anularea reabilitării:

ü       Dacă după ce aţi fost reabilitat, se constată că aţi mai suferit o condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare, reabilitarea judecătorească va fi anulată. Anularea nu va avea loc şi veţi rămâne reabilitat, dacă instanţa a cunoscut că aţi mai fost condamnat, însă nu aţinut cont de această condamnare.

 

Infractiuni minori – delicventa juvenila

Delincvenţa juvenilă, este componentă a criminalităţii, o parte a acesteia cu identitate proprie, conferită de categoria de indivizi la care se referă. Această identitate proprie este reflectată şi de caracterul sinuos al acestui fenomen, care nu se suprapune pe evoluţia, pe creşterile şi descreşterile înregistrate de fenomenul infracţional în general. Acest aspect este reliefat şi de faptul că, criminalitatea

în rândul minorilor are multe cauze diferite de cele ale criminalităţii adulţilor.Delincvenţa juvenilă este un fenomen de devianţă, manifestat prin incapacitatea unor minori şi tineri de a se adapta la normele de conduită din societate, incapacitate datorată unor cauze de ordin bio – psiho – social.

Delincvenţa juvenilă în ţara noastră.

Deşi nu atinge nivelul şi formele grave ale acestui fenomen în ţările capitaliste avansate delincvenţa juvenilă se manifestă şi în ţara noastră, constituind un motiv de îngrijorare pentru întreaga noastră societate. În ţara noastră, există unii tineri şi minori care participă destul de activ la săvârşirea unor fapte penale. Ei participă şi şăvârşesc îndeosebi infracţiunea de furt şi cele de vagabondaj şi cerşetorie. Într-un număr destul de mare de cazuri, violuri, vătămări corporale, iar într-un număr mic, săvârşesc infracţiuni de lovituri cauzatoare de moarte, omor şi tentativă de omor.Specificul judeţului Timiş, din punct de vedere infracţional a generat o aprofundare a studierii cauzelor care au generat delincvenţa juvenilă.Analizând acest fenomen, pe genuri de infracţiuni s-au desprins următoarele:

Cauze specifice :

– creşterea după 1989, a situaţiilor de abandon şcolar a unor elevi cunoscuţi cu comportament deviant sau preocupări antisociale, lipsa unei activităţi utile ;

– lipsa de supraveghere permanentă de către părinţi, supraveghetori, tutori şi în special a celor “problemă”

– familiile dezorganizate din rândul cărora provin unii minori infractori ai căror părinţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale ;

– discontinuitatea în educaţie a minorilor de către şcoală, unităţi de ocrotire ( case de copii, şcoli de reeducare, şcoli speciale ) alte instituţii cu atribuţii în acest sens ;

– necunoaşterea din timp a anturajului, a locurilor şi mediilor frecventate de minori ;

– lipsa unei legături permanente între familie şi şcoală;

– influenţa unor infractori majori aflaţi în anturajul minorilor prin determinarea acestora de a comite fapte antisociale ;

– consumul de către unii minori de substanţe halucinogene şi alcool pentru creşterea unei stări euforice.

Cauze generale :

– modificările esenţiale intervenite în viaţa economică, socială, culturală, administrativă şi juridică şi dificultăţile de adaptare a unor persoane la acestea.

– structurile şi mecanismele controlului social, specifice statului de drept care nu sunt în totalitate constituite şi nu funcţionează la parametrii doriţi.

– influenţele externe prin activitatea infracţională desfăşurată în România de cetăţenii străini.

– menţinerea, păstrarea anumitor structuri cu disfuncţionalitate în educaţia cetăţenilor.

– situaţia venitului naţional şi a celui individual.

– efectele produse de criza economică cu urmări nefaste asupra vieţii materiale şi spirituale a cetăţenilor.

– apariţia pe piaţă a unor produse, bunuri şi obiecte de valoare şi tentaţia unor persoane de a intra în posesia lor.

– apariţia şi creşterea numărului locurilor unde sunt amplasate jocuri distractive şi de noroc.

Toti condamnatii grav bolnavi, indiferent de cand s-au imbolnavit

Toti condamnatii grav bolnavi, indiferent de cand s-au imbolnavit, ar putea fi eliberati inainte de termen, conform unei propunei a Ministerului Justitiei.

Proiectul de lege in cauza, de completare a Codului Penal si Codului de Executare, a fost avizat pozitiv de catre Comisia juridica, numiri si imunitati a Parlamentului.

Astfel, Ministerul Justitiei propune ca sintagma care spune ca pot fi eliberati din inchisoare condamnatii care s-au imbolnavit grav dupa savarsirea infractiunii sa fie schimbata cu alta, care spune ca pot fi eliberati cei ce s-au imbolnavit grav pana la pronuntarea sentintei, dar si pe perioada detentiei.

Sorin Blejnar, a fost audiat, vineri, de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) in cazul senatorului Cezar Magureanu anunta avocat drept penal Coltuc

Fostul sef al Fiscului a confirmat ca fiica senatorului Cezar Magureanu a fost in audienta la el. ,,Da, a fost la mine in calitate de reprezentant al societatii si mi-a adus la cunostinta faptul ca societatea face obiectul unor controale repetate

din partea ANAF si a institutiilor subordonate. Am luat act de acea reclamatie a domniei sale, a fost inscrisa in caietul de audienta, intr-o minuta si a fost redactat un act conform procedurilor interne ale ANAF”, a sustinut Blejnar, precizand insa ca acele controale nu s-au oprit ulterior.

Intrebat daca oricine are probleme cu controalele Fiscului poate veni la seful ANAF, Sorin Blejnar a spus: ,,Am avut in cursul ultimilor trei ani de zile zeci de audiente. Cine a solicitat audienta la presedintele ANAF a fost primit in audienta”. ,,Eu nu fac decat lucruri legale si asta o sa se convinga toata lumea in urmatoarea perioada de timp”, a mai declarat Blejnar.

Senatorul Cezar Mircea Magureanu este cercetat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, numele sau aparand in dosarul in care sunt anchetati membrii unui grup infractional organizat cu legaturi transfrontaliere, specializat in obtinerea unor importante beneficii financiare, precum si alti directori ANAF, fiind creat un prejudiciu de peste 40 milioane de euro anual.

In acest caz, Tribunalul Bucuresti a emis mandate de arestare preventiva pentru 29 de zile pe numele a 39 membri ai gruparii evazioniste, printre acestia aflandu-se ginerele senatorului Cezar Magureanu, Sorin Gazdac, Octavian Grecu, zis Butoane, directorul de achizitii din cadrul ANAF, Dan Stroe, si omul de afaceri de origine libaneza Nicole Saikaly.

Desfasurarea urmaririi penale in Romania

(1) Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de lalit. b1).
(11) Rezolutia de incepere a urmaririi penale va cuprinde data si ora la care s-a dispus inceperea urmaririi penale si va fi inregistrata intr-un registru special.
(2) In cazul aratat in art. 10 lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.
(31) Rezolutia de incepere a urmaririi penale, emisa de organul de cercetare penala, se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte totodata si dosarul cauzei.
(4) Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.

(5) Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin. 4, restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale.

(6) In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare. Dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplica in mod corespunzator.

(61) Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata, potrivit art. 2781 si urmatoarele.

(7) Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale.
Art. 229: Invinuitul

(1) Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Art. 230: Scoaterea de sub urmarire cand fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
(1) Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea.
Art. 231: Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale
(1) Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Art. 232: Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale
(1) Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele si dosarul, organul de urmarire penala continua efectuarea actelor premergatoare sau, dupa caz, incepe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora, potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.
Art. 233: Arestarea preventiva a invinuitului

(1) In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului.

(2) Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa se ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.
Art. 234: Propuneri facute de organul de cercetare penala
(1) Daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza
procurorului.
(2) Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza in acelasi mod.
Art. 235: Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta
(1) Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.
(2) Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta.
(3) Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.
Art. 236: Arestarea preventiva a inculpatului

Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 1491.

Art. 237: Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului
(1) Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul, daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.
(2) Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu
privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci cand inculpatul nu locuieste in tara, organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare in
fata acestuia, de reglementarile speciale privind asistenta judiciara internationala in materie penala.
(3) Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.
(4) Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.
Art. 238: Extinderea cercetarii penale

(1) Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului cercetarii penale sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice. Propunerile se inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, in cel mult 5 zile.

Avocati din dreptul penal- Casa de avocatura Coltuc

Ce inseamna dreptul penal:Dreptul penal reprezintă instrumentul prin care se apără cele mai importante valori sociale împotriva faptelor periculoase.

După structura și diviziunea codului Penal, dreptul penal se împarte în două părți:

  • 1. Partea Generală a dreptului penal (corespunzătoare normelor din Partea generală a Codului penal) – cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile părții speciale: dispoziții cu privire la aplicarea legii penale, reglementări referitoare la infracțiune și infractor, la sistemul sancțiunilor de drept penal și criteriile de aplicare a acestora, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei etc.
  • 2. Partea Specială a dreptului penal (corespunzătoare normelor din Partea specială a Codului Penal și a legilor speciale) cuprinde norme de incriminare care stabilesc conținutul concret al fiecărei infracțiuni și sancțiunile corespunzătoare pentru acestea.

Codul penal modificat | Noutati legislative\Număr curent | Revista de drept penal\

Am nevoie de un avocat drept penal. Pe cine imi recomandati din romania, in momentul de fata?

Casa de avocatura Coltuc

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

Tribunalul Bucuresti i-a condamnat, joi, la cate 11 ani de inchisoare pe Petru Nica, Gabriel Constantin Velescu si Aurelian Romulus Paven, inculpatii din procesul „Jaful Secolului”.

Potrivit Mediafax, in dimineata zilei de 5 iulie 2004, in jurul orei 4.30, Petru Nica – angajat al CPI Security – a fugit cu o masina blindata incarcata cu bani proveniti de la filialele din Galati, Constanta si Ploiesti ale ABN Amro. In jurul

orei 9.00, autospeciala, care transporta 88,4 miliarde de lei vechi si 33.396 de dolari, a fost gasita abandonata pe strada Madrigalului, din cartierul Baneasa.

Velescu si Paven l-au asteptat pe Nica pe traseu, pe DN 1, cu o masina. Ei au mers apoi in spatele autospecialei pana in apropierea restaurantului Cocosatul din cartierul Baneasa, unde Nica a oprit  masina, iar colegul care il insotea – Dan Vlasceanu – a coborat sa faca o serie de cumparaturi. Nica a plecat apoi cu autospeciala, iar ceilalti doi complici l-au insotit pana pe strada Madrigalului, pe malul lacului Herastrau, unde, mai tarziu, politistii au descoperit masina abandonata.

Conform anchetatorilor, in zilele care au urmat jafului, Paven si Velescu au luat legatura cu o agentie imobiliara, incheind un precontract pentru cumpararea unei vile la Snagov, pe numele Ionelei Popa – prietena celui de-al doilea. Ei au platit 12.000 de dolari si un comision pentru agentia imobiliara, urmand sa perfecteze contractul de vanzare-cumparare a imobilului cu proprietarul vilei, un cetatean strain.

Chiar daca cea mai mare parte a prejudiciului a fost recuperata, restul de bani – in jur de 8,5 miliarde de lei – nu au fost inca gasiti.

In ianuarie 2006, Tribunalul Bucuresti ii condamnase la cate 14 ani de inchisoare pe Petru Nica, Gabriel Velescu si Aurelian Paven. Decizia a fost contestata la Curtea Apel, care a decis rejudecarea cazului.

CU DREPT LA REPLICA


avoniculescu@yahoo.com

Domnule avocat, va rog sa imi comunicati de ce faceti comentarii pe un dosar unde nu acordati asistenta juridica? Aduceti mari prejudicii clientilor mei. De unde stiti ca mai sunt bani de recuperat?

 

 

Si replica av.COLTUC

Va rog sa va adresati MEDIAFAX

 

Reglementarea penala a spalarii banilor la intrarea in vigoare a Noului Cod Penal

In reglementarea in prezent in vigoare, sediul materiei in ceea ce priveste infractiunile de spalare a banilor este reprezentat de dispozitiile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism , act normativ armonizat legislatiei europene in materie .

Definitia spalarii banilor este oferita de dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, potrivit carora „constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani: (a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; (b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; (c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni”.

Fapta poate fi savarsita in variantele normative mentionate, constand, sub aspectul actului incriminat de lege, in orice actiune de ascundere, disimulare, dobandire, detinere, folosire, investire, miscare, schimbare sau transfer al beneficiilor provenite din infractiuni, cunoscand aceasta provenienta si cu intentia (directa) de a o ascunde sau disimula.

Potrivit Manualului privind abordarea pe baza de risc si indicatori de tranzactii suspecte, spalarea banilor este un proces complicat, prin care venituri despre care se cunoaste ca provin din activitati infractionale sunt transportate, transferate, transformate sau amalgamate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde sau disimula adevarata lor natura, provenienta, dispunerea, deplasarea sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. De natura spalarii banilor este, asadar, demersul (cel mai adesea, organizat si concertat) de deghizare a beneficiilor ilicite, provenite din activitati infractionale, astfel incat acestea sa apara ca legitime si sa reintre ca atare in circuitul economic fara riscul de a fi descoperite, profitand faptuitorilor.

Dincolo de aspectele de ordin general expuse, materialul de fata nu isi propune sa insiste asupra elementelor constitutive ale infractiunii de spalare a banilor, ci sa analizeze impactul intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal al Romaniei  (denumita in continuare „Noul Cod Penal” sau „NCP”) asupra reglementarii actuale a spalarii banilor.

Desi NCP nu reglementeaza faptele de spalare a banilor, care raman, ca si in prezent, in sfera de reglementare a legislatiei penale speciale (in opinia noastra, un demers de codificare a legislatiei speciale, in sensul preluarii acesteia in noua lege-cadru ar fi fost logic si bine-venit), intrarea acestuia in vigoare va afecta domeniul analizat, prin prisma corelatiei pe care legiuitorul intelege sa o faca intre dispozitiile noii legi penale generale si prevederile penale din legislatia speciala si ne referim in acest sens atat la institutiile general aplicabile din partea generala a NCP (pedepsele si individualizarea pedepsei, prescriptia, raspunderea penala a persoanei juridice etc.), cat si la noua filosofie adoptata de legiuitorul penal prin NCP, care instituie o noua conceptie asupra sistemului sanctionator si ierarhiei valorilor sociale protejate.

Observand principiul de drept specialia generalibus derogant, modificarea legislatiei speciale in materia spalarii banilor nu se realizeaza prin NCP, ci prin legea de punere in aplicare, aflata in prezent in dezbatere parlamentara. Concret, Titlul II al proiectului de Lege de punere in aplicare a noului Cod Penal  (denumit in continuare „PLPA”), cu titlul „Dispozitii privind modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale”, care contine prevederi de de modificare a dispozitiilor de natura penala din legislatia actuala in domeniul spalarii de bani.

2.            Propuneri de modificare a Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

In ceea ce priveste impactul PLPA asupra Legii nr. 656/2002, aratam ca modificarea majora pe care o aduce legiuitorul, conform noii conceptii de politica penala, consta in aplicarea unui regim sanctionator mai bland si o reasezare a ierarhiei valorilor sociale protejate prin legea penala cadru, dispozitii de principiu care se aplica, mutantis mutanidis, si domeniului special analizat.

2.1.         Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002

Astfel, faptelor prevazute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, care nu suporta modificari pe fond, in ceea ce priveste elementele constitutive ale infractiunii, ar urma sa le fie asociate sanctiuni penale mai putin severe, respectiv, inchisoare de la 3 la 10 ani, maximul special al pedepsei cu inchisoarea fiind diminuat cu 2 ani fata de reglementarea actuala. O astfel de reducere a maximului special al pedepsei atrage si aplicarea unui termen mai scurt de prescriptie a raspunderii penale, respectiv, de numai 8 ani (art. 154 alin. (1) lit. c) NCP) fata de 10 ani in reglementarea actuala (art. 122 alin. (1) lit. b) din Codul penal).

Mai mult, noua forma a prevederilor privind spalarea banilor clarifica in mod decisiv dificultatile practice de incadrare juridica a faptei persoanei care dobandeste, detine sau foloseste bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni (respectiv modalitatea de savarsire a infractiunii de spalarea a banilor, prevazuta de art. 23 alin. (c) din Legea nr. 656/2002), in cazul in care respectiva persoana este totodata si autorul – sau, cel putin un participant – la savarsirea infractiunii predicat (fapta penala din care provine bunul).

Astfel, situatiile in care autorului sau participantului la infractiunea predicat i se retinea in concurs si savarsirea infractiunii de spalare a banilor in forma dobandirii/detinerii /folosirii bunurilor provenite din respectiva infractiune predicat, sunt transate de legiuitor in sensul eliminarii in mod expres a acestei posibilitati, ceea ce aduce, in opinia noastra, un plus de rigoare normei de incriminare.

PLPA elimina alin. (4) al art. 23 din Legea nr. 656/2002, potrivit caruia „daca fapta a fost savarsita de o persoana juridica, pe langa pedeapsa amenzii, instanta aplica, dupa caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevazute la art. 531 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal.” Nu este vorba despre o dezincriminare a faptei de spalare a banilor savarsita de persoana juridica, nu acesta fiind sensul dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, astfel cum acestea sunt in prezent in vigoare. Dimpotriva, si in aceasta materie se aplica conceptia raspunderii generale a persoanei juridice, consacrata de prevederile art. 191 din Codul penal actual si preluata de art. 135 NCP, cu anumite nuantari in ceea ce priveste institutiile publice . Potrivit acesteia, persoana juridica poate fi subiect activ al oricarei infractiuni incriminate de lege, cata vreme sunt intrunite elementele constitutive ale respectivei infractiuni, sub aspectul laturii obiective si subiective, in persoana reprezentantilor sai (de iure sau de facto). Ceea ce urmareste sa modifice PLPA este, o data in plus, regimul sanctionator, in sensul alinierii la noile prevederi ale NCP.

Cu alte cuvinte, fiind eliminate dispozitiile din legea speciala, regimul sanctiunilor aplicabile persoanei juridice condamnate pentru o infractiune de spalare a banilor va fi cel definit de dispozitiile Titlului VI (art. 135 – 151) din NCP.

Astfel, si in cazul persoanelor juridice pedeapsa principala se va aplica potrivit sistemului zilelor-amenda, pe care instanta urmeaza a le stabili tinand cont de criteriile de individualizare a pedepsei, in timp ce cuantumul sumei corespunzatoare zilei de amenda se determina pe baza cifrei de afaceri in cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ si, respectiv, pe baza activului patrimonial in cazul celorlalte persoane juridice, luand in considerare, totodata, si celelalte obligatii de natura patrimoniala ale persoanei juridice. Legea stabileste valorile ce reprezinta limita minima si maxima a sumei corespunzatoare unei zile-amenda, intre 100 si 5000 lei (art. 137 alin. (2) NCP), precum si limitele generale minime si maxime ale pedepsei amenzii penale aplicabile persoanei juridice, intre 30 de zile si 600 de zile. In acelasi timp, au fost introduse in NCP cinci plaje de individualizare legala a pedepsei amenzii in functie de limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru persoana fizica (art. 137 alin. (4) NCP), precum si o circumstanta reala de agravare a raspunderii penale a persoanei juridice. Astfel, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii, atunci cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial. In aceasta situatie, instanta la stabilirea amenzii va tine seama de valoarea folosului patrimonial urmarit sau obtinut de persoana juridica (art. 137 alin. (5) NCP).

Sub aspectul pedepselor complementare, noul sediu al materiei este Capitolul II al Titlului VI (art. 138 – 145), elementul de noutate fata de reglementarea actuala fiind reprezentat de nou-introdusa pedeapsa complementara a „plasarii sub supraveghere judiciara” (art. 144).  Aceasta noua pedeapsa consta in desemnarea de catre instanta a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, desfasurarea activitatii ce a ocazionat savarsirea infractiunii .

In sfarsit, in conditiile in care pe parcursul existentei lor persoanele juridice pot face obiectul unor variate proceduri ce pot conduce la incetare existentei juridice fara ca acest lucru sa afecteze existenta lor reala, precum fuziunea sau divizarea, NCP introduce pentru prima oara in legislatia penala romaneasca dispozitii privind transmisiunea raspunderii penale a persoanei juridice. Potrivit art. 151 NCP, in situatia incetarii personalitatii juridice ca urmare a unei proceduri de fuziune sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si consecintele acesteia se vor angaja de persoana sau persoanele juridice succesor universal sau cu titlu universal. Art. 151 NCP reglementeaza asadar o exceptie de la principiul personalitatii raspunderii penale, potrivit caruia atat obligatia de conformare ce decurge dintr-o norma penala cat si raspunderea ce decurge din incalcarea raportului de conformare revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta interzisa, ceea ce implica aplicarea pedepsei numai celui ce a savarsit o infractiune.

Totodata semnalam caracterul lacunar al reglementarii, in sensul ca aceasta lasa neacoperita situatia in care pierderea personalitatii juridice intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In consecinta, credem ca este necesara emiterea unor reglementari suplimentare menite sa asigure realizarea scopului normei penale, respectiv, in opinia noastra se impune corelarea prevederilor din NCP cu cele din Noul Cod de Procedura Penala, dar si cu legea registrului comertului sau legea cazierului judiciar.

In ansamblu, insa, noile dispozitii ale NCP privind raspunderea penala a persoanei juridice pot fi privite ca instituind un regim mai sever decat reglementarea actuala. In contextul in care adesea schemele de spalare a banilor presupun utilizarea de vehicule de frauda constituite in forma persoanelor juridice (si avem in vedere, in special, tipologii de cazuri frecvent intalnite in practica recenta a organelor de urmarire penala speciale, precum spalarea de bani provenind din infractiuni de evaziune fiscala sau, in sensul cel mai larg, fraude financiar-bancare, fraude informatice, infractiuni patrimoniale, de serviciu sau de coruptie), va fi de interes modalitatea in care in practica instantele vor interpreta si aplica noile dispozitii privind raspunderea penala a persoanei juridice in materia analizata.

Tot cu referire la noua redactare a art. 23 din Legea nr. 656/2002, respectiv, noua numerotare a alineatelor ca urmare a eliminarii, prin PLPA, a dispozitiilor alin. (4) din redactarea actuala, la care am facut trimitere mai sus, observam ca textul propus de PLPA nu rezolva chestiunea controversata in practica actuala a existentei infractiunii de spalare a banilor ca infractiune independenta. Notam astfel mentinerea redactarii actuale a alin. (5), devenit acum (4) in varianta propusa de PLPA, potrivit careia „cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la alin. (1), pot fi deduse din circumstante faptice obiective”. Reamintim in acest context imperativului Conventiei Conventiei Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii si finantarea terorismului, adoptata la Varsovia la 16 mai 2005 („Conventia de la Varsovia”) si ratificata de Romania prin Legea nr. 420/2006 .

Potrivit art. 5 al Conventiei de la Varsovia, „fiecare parte se va asigura ca o condamnare anterioara sau simultana pentru o infractiune predicat nu este o conditie pentru o condamnare pentru spalare de bani,” iar textul de lege mentionat este interpretat de unele organe de urmarire penala si institutii abilitate in domeniu ca o transpunere a dispozitiilor conventionale citate, in sensul ca o condamnare anterioara sau simultana pentru o infractiune predicat nu reprezinta o conditie pentru o condamnare pentru infractiunea de spalare a banilor.

Consideram o asemenea interpretare criticabila, fata de imprejurarea ca prezumtia pe care o institutie textul de lege mentionat vizeaza exclusiv elemente ale laturii subiective a infractiunii de spalare a banilor (respectiv, cunoasterea provenientei sau scopul urmarit de faptuitor, ca elemente ale intentiei), si care pot fi deduse ex re, din circumstantele cauzei.

Concluzionam astfel ca, in lipsa unei interventii legislative directe, care sa raspunda criteriilor de rigoare si claritate a normei penale impuse de dispozitiile art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale („CEDO”), interpretarile divergente vor persista si sub imperiul legii noi.

In sfarsit, PLPA, in forma disponibila la data prezentei analize, stabileste in mod expres faptul ca dispozitiile Legii nr. 656/2002 se aplica indiferent daca infractiunea din care provin bunurile ce fac obiectul spalarii banilor a fost savarsita pe teritoriul Romaniei sau in strainatate (alin.5). Norma de incriminare vine sa raspunda mai bine specificului acestor infractiuni care, de multe ori, dobandesc un caracter international, in contextul tehnlogic modern, al evolutiei mijoacelor de comunicare si globalizarii sistemelor financiare, al pietelor de capital integrate si circulatiei rapide a valorilor.

Precizam ca nu suntem in prezenta unei veritabile exceptii de la principiul teritorialitatii ori personalitatii. Ceea ce noua norma implica este, in esenta, constatarea existentei unei infractiuni savarsite pe teritoriul altui stat, din care provin sumele ori valorile obiect al spalarii banilor. Desigur, o asemenea constatare nu credem ca se poate realiza decat printr-un act specific al autoritatii judiciare din statul in discutie, de natura sa produca efecte in Romania, cu alte cuvinte, o hotarare judecatoreasca de condamnare din strainatate recunoscuta sau apta a fi recunoscuta pe teritoriul tarii noastre.

2.2.         Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 231 din Legea nr. 656/2002

In deplina consonanta cu asa-numitele „whistleblower policies” ce apar si se aplica in tot mai multe domenii, dat fiind contextul economic actual, legiuitorul urmareste sa modifice dispozitiile art. 231 din Legea nr. 656/2000, in sensul de a largi sfera de aplicare a tratamentului special al denuntatorului, fara a distinge dupa cum acesta are sau nu calitatea de autor sau participant la savarsirea infractiunii, cu scopul incurajarii comportamentelor de acest tip, care permit o descoperire mai rapida a faptei si o restabilire mai rapida a ordinii de drept incalcate.

In concret, daca in redactarea actuala a Legii nr. 656/2002, persoanei care a comis infractiunea de spalare a banilor, in oricare din formele sale, i se injumatatesc limitele pedepsei in cazul in care denunta sau facilita identificarea si tragerea la raspundere a autorului sau a altor participanti la infractiunea de spalare a banilor, in noua reglementare, si persoana care denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere a autorului sau a altor participanti la infractiunea predicat (premisa) beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.

2.3.         Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 656/2002

In redactarea propusa de PLPA pentru art. 24 din Legea nr. 656/2002, regimul sanctionator mai bland – care se constituie intr-un adevarat corolar al noii politici penale in sistemul NCP – se aplica si situatiei nerespectarii obligatiilor impuse de art. 18 din Legea nr. 656/2002 de catre persoanele fizice si juridice prevazute de art. 8 din aceeasi lege si de catre personalul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, sens in care aratam ca se micsoreaza atat maximul, cat si minimul special al pedepsei, introducandu-se si pedeapsa alternativa a amenzii. Astfel, fapta descrisa mai sus se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, fata de redactarea actuala, care prevede o pedeapsa cu inchisoarea de al 2 la 7 ani, dar numai atata vreme cat „fapta nu constituie o infractiune mai grava”. In opinia noastra, aceasta redactare nu este cea mai fericita, intrucat lasa loc de arbitrariu in ceea ce priveste incadrarea juridica a unor fapte de acest tip si poate aparea ca problematica in raport de standardul de rigoare si predictibilitate cerut normei penale de dispozitiile art. 7 CEDO.

Cu titlul de noutate, PLPA propune o noua varianta normativa a infractiunii de la art. 24 din Legea nr. 656/2002, si anume savarsirea din culpa a faptei (art. 24 alin.(2) in varianta propusa de PLPA), ca o forma speciala a neglijentei in serviciu, caz in care pedeapsa aplicabila este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu aplicarea pedepsei amenzii.

Pedepsele de inchisoare cu executare pe rutier, tot mai dese in 2012?Cum comentati?

August 2008: Adrian Cocoana a provocat un grav accident de circulatie, in urma caruia un tanar de 28 de ani si-a pierdut viata. Cocoana a condus cu viteza un Ferrari, a pierdut controlul volanului si a ajuns pe trotuar, unde l-a accidentat mortal pe Lucian Reja. Cocoana a reusit saisi mute procesul la

 

 

Craiova, unde, in prima faza a fost condamnat de Judecatoria Craiova la patru ani de inchisoare cu executare si plata unor daune morale de trei milioane de lei. In apel, condamnarea a fost mentinuta, dar daunele au fost diminuate la doua milioane de lei. In recursul de la Curtea de Apel Craiova, magistratii l-au condamnat pe Cocoana, definitiv, la patru ani de inchisoare cu executare. Motivarea deciziei inca nu a fost redactata.

August 2009: Italianul Giuseppe Lancioninu a oprit la trecerea de nivel cu calea ferata. Masina pe care o conducea a fos tizbita in plin, iari n urma accidentului au murit trei persoane: sotia lui Lancioni, sora geamana a acestuia si inca o femeie. Giuseppe Lancioni a fost trimis in judecata pentru ucidere din culpa, iar procesul s-a judecat la Sannicolau Mare. Magistratii de aici l-au condamnat pe italian la trei ani si sase luni de inchisoare cu executare.

„Inculpatul sustine faptul ca semnalizarea trecerii la nivel cu cale ferata, unde a avut loc accidentul respectiv, nu este corespunzatoare, invocandu-se nesemnalizarea corespunzatoare a trecerii la nivel cu cale ferata. Din imaginile aflate la dosar si din raportul de expertiza, se constata faptul ca trecerea de cale ferata este presemnalizata atat cu indicatoare laterale, cat si pe calea de rulare, astfel ca aceste sustineri sunt neintemeiate. Chiar in ipoteza in care marcajul cu inscriptia nu este prevazut cu vopsea reflectorizanta, presemnalizarea acestui indicator trebuia sa atraga atentia inculpatului asupra trecerii de cale ferata si, chiar in ipoteza, nedovedita de altfel ca, ar fi fost de microbuzul ce venea din fata, acesta avea obligatia de a iesi in afara carosabilului”, se arata in motivarea deciziei de condamnare.

 

„La individualizarea pedepsei, instanta are in vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, urmarile produse, respectiv moartea a 3 persoane , avarierea automotorului si intarzierile in circulatia feroviara, atitutudinea inculpatului in fata organelor de urmarire penala si prezentarea sa in fata instantei, lipsa antecendentelor penale cat si celelalte criterii de individualizare prevazute  de art.72 Cod penal , apreciind ca fata de circumstantele comiterii faptelor si de imprejurarile in care acestea au avut loc si de urmarile produse, in cauza se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate fata de inculpat”,se mai arata in motivarea deciziei de condamnare. Sentinta a fost mentinuta si la Curtea de Apel, unde s-au majorat si daunele morale, de la 45.000 de lei, la 130.000 de euro.

Iulie 2010: Kechaidis Konstantinos, un sofer de TIR, grec, se indrepta pe DN 6, dinspre Caransebes spre Lugoj. La kilometrul 467 a virat stanga pe sensul opus pentru a intra intr-o benzinarie. Soferul camionului, care avea si o remorca, nu s-a asigurat, iar o motocicleta care a venit din sens opus a intrat in plin in camion. Un tanar de 19 ani si altul de 16 au murit pe loc. In prima instanta,  Kechaidis Konstantinos a fost condamnat la un an si patru luni cu suspendare. Recent, magistratii de la Curtea de Apel Timisoara l-au condamnat pe grec la inchisoare in detentie.

„Instanta constata ca una din conditiile suspendarii conditionate a executarii pedepsei este sa se aprecieze ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia. Se observa ca la data producerii accidentului, inculpatul circula cu un ansamblu de vehicule format din autocamionul care tracta o remorca. Desi gabaritul unui astfel de vehicul este mare, inculpatul dovedind indiferenta fata de viata participantilor la trafic, a efectuat acea manevra de viraj, pozitionandu-se oblic pe carosabil, astfel ca victimele nu au mai avut nicio sansa de supravietuire. Retinand varsta persoanelor decedate, modalitatea in care a avut loc accidentul si culpa grava a inculpatului, in cauza nu se poate aprecia ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva, in conditiile in care acest scop este preventia generala, arata judecatorii in motivarea de condamnare.

Tatal unuia dintre tinerii decedati s-a constituit parte civila si cere daune morale de 9.000.000 de euro. Aspectele civile s-au disjuns intr-un nou dosar, care se judeca la instanta civila.

Iunie 2011: Mohaci Ioan circula pe o sosea din judetul Arad, cand a observat intr-o intersectie un echipaj de politie. Barbatul a oprit masina si a fugit de politisti ascunzandu-se in curtea unei case, dupa o caruta. Agentii l-au gasit si i-au intocmit dosar penal pentru conducere pe drumurile publcie fara a detine permis de conducere. Ancheta a scos la iveala faptul ca Mohaci fusese recidivist, dar a depasit perioada de incercare dispusa de instanta. Fiind considerat recidivist, in prima instanta, magistratii i-au aplicat o pedeapsa orientata spre maximul incadrarii, dar au suspendat executarea, motivand ca scopul reeducarii poate fi atins. La recursul de la Curtea de Apel Timisoara, magistratii au anulat insa sentinta dat in prima instanta. Judecatorii au considerat ca o pedeapsa orientata spre maxim s-a dispus in mod eronat, pentru ca „inculpatul a fost reabilitat, fiind deplin integrat pe plan juridic in societate”.

Expertizele criminalistice vor putea fi efectuate si de laboratoare private anunta Casa de avocatura Coltuc

Masura a fost inclusa in Legea 156/2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 519 din 22 iulie 2011.Potrivit actului normativ, expertizele criminalistice judiciare se efectueaza de experti criminalisti autorizati care isi desfasoara activitatea in cadrul institutelor publice sau in cadrul

 

 

laboratoarelor publice ori private de specialitate.

Totodata, la efectuarea expertizelor criminalistice judiciare pot participa si experti criminalisti autorizati, numiti de organele judiciare la recomandarea partilor.

Institutele publice, laboratoarele publice sau private de specialitate, precum si expertii criminalisti autorizati sunt cuprinsi in Tabelul nominal cuprinzand expertii criminalisti autorizati, constituit la nivel national, intocmit pe specialitati si actualizat de Ministerul Justitiei.

Tabelul se va publia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si se afiseaza pe pagina de internet a Ministerului Justitiei

Expertii din cadrul aceluiasi institut public sau laborator de expertize criminalistice public ori privat nu pot avea si calitatea de experti numiti de organele judiciare la recomandarea partilor.

„Prin aceasta lege urmarim liberalizarea profesiei de expert criminalist si inlaturarea monopolului statului asupra domeniului expertizei criminalistice. In acelasi timp, prin acest act normativ avem in vedere scurtarea termenelor proceselor, prin organizarea unui cadru normativ care sa permita finalizarea mai rapida a expertizelor criminalistice necesare in procesele penale sau civile”, declara ministrul Justitiei, la data aprobarii actului normativ de catre Guvern ( n.r.: octombrie 2010).

Partea din proces care solicita sa participe la efectuarea expertizei judiciare si un expert criminalist autorizat recomandat de ea va achita acestuia un onorariu stabilit de comun acord, adus la cunostinta, in scris, organului judiciar care numeste expertul.

Observatii cu privire la noul art. 74 indice 1 din Codul penal

Potrivit art. 74 indice 1 C. pen., modificat: “În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în

 

 

 serviciu în forma calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în prima instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Dispoziţiile prevazute la alin. 1 si 2 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 si 2.”

Modificările Codului penal amintite  au în vedere infracţiunile enumerate mai sus, precum şi  toate infracţiunile prevăzute în legi speciale, inclusiv cele din Legea nr. 241/2005 – Legea evaziunii fiscale.

Având în vedere că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt identice cu cele mai sus citate din Codul penal, dat fiind faptul că acestea din urmă sunt ulterioare Legii nr. 241/2005, urmează a se aplica cu prioritate – evaziunea fiscala fiind considerată tot o infracţiune economică (aduce atingere intereselor economico financiare ale statului).

Întrucât nu exista o denumire marginală pentru prevederile art. 74 indice 1 C. pen. , este obligaţia magistratului de a stabili caracterul acestora.

Este de observat că dispoziţiile art 74 indice 1 C. pen. prevăd trei situaţii:

1. achitarea integrală a prejudiciului conduce la înjumătăţirea pedepsei pentru infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului; trimiterea în judecată presupune întocmirea rechizitoriului de fiecare dată;

2. dacă prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 100.000 euro , se poate aplica pedeapsa amenzii penale; şi în această situaţie se impune trimiterea inculpatului în judecată prin rechizitoriu, doar instanţa fiind în măsură a aplica pedeapsa amenzii penale, situaţie în care se dispune , evident, condamnarea inculpatului;

3. dacă prejudiciul este de până la 50.000 euro se aplică o sancţiune administrativă care se trece în cazierul judiciar.

Dacă în cazul primelor două situaţii este de la sine înţeles că legiuitorul a intenţionat să prevadă  cauze de reducere a pedepsei – circumstanţe atenunate legale, situaţia descrisă la punctul trei apreciz că ar trebui interpretată ca o cauză de înlocuire a răspunderii penale pentru următoarele considerente:

– potrivit art. 9 din Legea nr. 290/2004 – Legea cazierului judiciar – nemodificată prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, in cazierul judiciar se înscriu doar pedepsele, măsurile de siguranţă sau educative stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile definitive care impun modificări ale cazierului judiciar.

– potrivit art. 10 din Legea nr. 290/2004, singurele înscrisuri comunicate de procuror care se pot înscrie în cazierul judiciar sunt: inceperea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi ordonanţele de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a procesului penal. Potrivit art. 11 pct. 1 C. pr. pen., în cursul urmăririi penale procurorul poate dispune scoaterea de sub urmărire penală în cazurile prev de art. 10 lit. a-e C. pr. pen. şi încetarea urmăririi penale în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f-h,  lit. i indice 1 şi lit. j C. pr. pen. Se constată că singura dată când procurorul poate dispune o sancţiune administrativa care se poate înscrie în cazierul judiciar este situaţia prevăzută de art. 18 indice 1 C. pen., raportat la art. 10 lit. b indice 1 C. pr. pen. Per a contrario, niciodată procurorul nu va putea dispune aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în alte situaţii decât cele prevăzute de art. 10 lit. b indice 1 C. pr. pen.

Cum dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 3 C. pen. nu pot fi interpretate în sensul art. 10 lit. b indice 1 C. pr. pen., iar procurorul nu va putea aplica amenda administrativă, procurorul va fi obligat de fiecare dată să sesizeze instanţa pentru a constata existenţa infracţiunii şi înlocuirea răspunderii penale.

Discuţii ar putea comporta şi posibilitatea de a se dispune începerea urmăririi penale în situaţia achitării prejudiciului (de până la 50.000 euro) în cadrul actelor premergătoare sau chiar înainte de sesizarea faptei, precum şi posibilitatea de a se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale în condiţiile în care prejudiciul (de până la 50.000 euro ) a fost achitat în cursul urmăririi penale.

Dacă se îmbrăţişează opinia potrivit căreia dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 3 C. pen. constituie o cauză de nepedepsire (ar. 10 lit. i indice 1 C. pr. pen.) atunci instanţa penală nu va putea niciodată dispune  o sacţiune administrativă sau cu caracter administrativ. A fi apărat de pedeapsă presupune a nu se aplica nici o sancţiune cu caracter penal , cu excepţia cazului prevăzut de art. 22 alin. 2 C. pen. De altfel, repararea prejudiciului în cazul infracţiunilor economice, patrimoniale etc. nu constituie cauză de nepedepsire niciodată, ci eventual cauză de reducere a pedepsei – art. 74 alin. 1 lit. b C. pen.; fapta există, a fost consumată în forma tip sau în forma tentativei şi impune sancţionarea sa. De aceea apreciez că dispoziţiile art 74  indice 1 alin. 3 C. pen. trebuie interpretate în sensul art. 10 lit. i C. pr. pen., fiind aplicate doar de către instanţa de judecată, care trebuie să verifice îndeplinirea în cauză a tuturor condiţiilor pentru aplicarea unei sancţiuni care se poate înscrie în cazierul judiciar. Întrucât reţinerea dispoziţiilor art. 18 indice 1 C. pen.  nu se poate realiza în cazul prevăzut de art. 74 indice 1 alin. 3 C. pen. (iar procurorul numai în această cauză poate dispune sancţionarea cu caracter administrativ care se înscrie în cazierul judiciar), instanţa poate dispune sancţionarea administrativă doar în cazul prevăzut de art. 10 lit. i C. pr. pen., iar nu şi în cazul prevăzut de art 10 lit. i indice 1 C. pr. pen.

În ceea ce priveşte aplicarea unei amenzi administrative, se constată că niciodată instanţa penală nu aplică sancţiuni administrative, ci doar sancţiuni cu caracter administrativ, neputându-se face confuzie între cele două noţiuni juridice. Apreciez că ar fi fost necesară modificarea textului legal pentru a nu da naştere la interpretări cu privire la sancţiunea aplicată de instanţa penală în cazul prevăzut de art. 74 indice 1 alin. 3 C. pen. (care, în opinia mea, coroborat cu dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 4 din acelaşi cod, constituie un caz aparte de recidivă, care s-ar putea circumscrie cazurilor de la art. 38 Cod penal, în eventualitatea modificării şi acestui text legal).

Elena Maria TARTLER
judecător, Tribunalul Braşov

Insulta si calomnia nu mai sunt considerate infractiuni

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au luat in discutie, luni, recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, in care se cerea instantei supreme sa pronunte daca insulta

 

si calomnia mai fac parte din infractiunile prevazute de Codul Penal. Magistratii nu au luat inca o hotarare oficiala in acest caz, dar, potrivit informatiilor obtinute de Lumeajustitiei.ro, judecatorii au considerat in majoritate ca “insulta” si “calomnia” nu mai sunt incriminate, urmare a deciziei Curtii Constitutionale din 2007. Procurorul General al Romaniei a sustinut, la momentul inaintarii recursului in interesul legii ca, urmare a deciziei numarul 62/2007 a Curtii Constitutionale, prin care a fost declarat neconstitutional articolul 1, punctul 56 din Legea 278/2006, de abrogare din Codul Penal a infractiunilor de “insulta” si “calomnie”,

instantele au decis diferit, unele considerand ca “insulta” si “calomnia” sunt considerate infractiuni, altele, din contra, opinand ca decizia Curtii Constitutionale nu a avut ca efect reincriminarea acestora. Astfel, la sfarsitul lunii august, Procurorul General al Romaniei a cerut Sectiilor Unite ale instantei supreme sa dea o solutie in acest caz, pentru a exista o practica unitara la nivelul tuturor instantelor.

Sursa: Lumea Justitiei

Agenda infracţională a zilei de 16 August 2010

  Poliţiştii din ţară au efectuat acţiuni şi cercetări pentru depistarea infracţiunilor comise de cetăţeni. 

-Substanţe anabolizante în valoare de aproximativ 24.000 lei, confiscate la Sculeni
-Grupare de trafic internaţional de persoane, destructurată
-Au sustras bunuri din magazin
-236 de articole de îmbrăcăminte, confiscate de inspectorii din cadrul D.J.A.O.V. Giurgiu
-Aproape 23 tone de piersici, ridicate de poliţişti
– Firmă „fantomă” de transport descoperită de poliţişti
– Hoţi de componente auto prinşi în mai puţin de 24 de ore
– Chiriaşă suspectată de furt de bijuterii depistată de poliţişti
– Poliţiştii caută o minoră dispărută

 Substanţe anabolizante în valoare de aproximativ 24.000 lei, confiscate la Sculeni

 
Inspectorii vamali din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Sculeni, împreună cu inspectorii vamali din cadrul Postului Vamal Sculeni (Republica Moldova) şi poliţiştii de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni au descoperit  într-un microbuz 8.080 tablete şi 514 fiole de substanţe anabolizante care fac parte din „Lista interzisă-2010” a Agenţiei Mondiale Antidrog.

În noaptea de 15.08.2010 la ora 23.30, pe sensul de intrare în ţară al Biroului Vamal de Frontieră Sculeni s-a prezentat cetăţeanul român de origine moldovenească G. Igor, la volanul unui autocar cursă de persoane Chişinău – Cluj Napoca.

La controlul amănunţit efectuat asupra autocarului de către inspectorii vamali români şi inspectorii vamali moldoveni, după coborârea pasagerilor, a fost descoperit ascuns şi nedeclarat, în locaşul de deasupra uşii din mijloc, un colet împachetat în folie neagră, legat cu bandă adezivă care conţinea anabolizante în următoarele cantităţi :

1.               300 fiole               PRIMOBOL

2.               480 tablete           OXANDROLON

3.               40 fiole                 TESTOSTERONA   C

4.               25 fiole                 TESTOSTERONA   E

5.               100 tablete            ESCULAP

6.                99 fiole                TESTOSTERONE

7.                50 fiole                 SUSTANON

8.                500 tablete           STROMBAFORT

9.               1000 tablete          CLEMBUTEROL

                 10.           6000 tablete           DAMABOL

Anabolizantele, având o valoare în vamă de aproximativ 5.600 euro (24.000 lei), aparţineau şoferului, care a recunoscut că le-a ascuns în acel loc pentru a le sustrage de la controlul vamal.

Medicamentele se prezentau în blistere, în ambalaj original, cu timbrul Ministerului Sănătăţii din Republica Moldova.

Deoarece medicamentele descoperite în timpul controlului şi substanţele active conţinute de acestea se află cuprinse în „lista interzisă”, aprobată de Agenţia Naţională Antidrog, acestea au fost reţinute de către autoritatea vamală şi predate cu Proces Verbal de predare – primire către Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, pentru constatare şi sancţionare conform competenţelor stabilite prin Legea 104 / 2008.

Poliţiştii de frontieră i-au întocmit cetăţeanului în cauză dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de “introducere în ţară de substanţe cuprinse în Lista interzisă”, urmând ca la finalizarea cazului să fie luate măsurile legale care se impun.

 

Grupare de trafic internaţional de persoane, destructurată

10 persoane suspectate că au racolat persoane cu dizabilităţi pe care le-au obligat să cerşească la Viena în folosul lor au fost depistate în urma cooperării dintre autorităţile celor două state. Până în prezent au fost identificate 42 de persoane traficate.

Începând cu anul 2009 poliţiştii specializaţi în combaterea traficului de persoane din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate – I.G.P.R., sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, au declanşat o investigaţie pentru destructurarea unei grupări infracţionale organizate din judeţele Dâmboviţa şi Argeş care se ocupa cu traficul de fiinţe umane pe relaţia România – Austria.

În fapt, membrii grupării recrutau persoane cu deficienţe locomotorii de pe raza judeţelor Dâmboviţa, Argeş şi Prahova cărora le propuneau să meargă în Austria, Viena, unde trebuiau să cerşească, urmând ca profitul să fie împărţit în mod egal între recrutor şi victimă.

Unora dintre persoanele recrutate li se propunea să cerşească în schimbul unor consultaţii medicale puse la dispoziţie de traficanţi.

Transportul victimelor se realiza cu autoturismele proprii ale traficanţilor, iar  pentru transport se percepea o taxă între 50 şi 100 euro.

Recrutarea victimelor reprezenta o activitate continuă a traficanţilor, membrii grupării recrutau şi transportau victime în Austria la intervale de aproximativ 2 săptâmâni.

O dată ajunse în Viena, persoanelor cu deficienţe locomotorii nu li se mai asigura consultaţia medicală fiind forţate să practice cerşetoria, iar banii obţinuţi erau predaţi  membrilor grupării.

Activitatea victimelor era atent supravegheată de traficanţi, care pe parcursul zilei, la diferite intervale de timp, veneau şi ridicau banii obţinuţi din cerşetorie până la acel moment.

În situaţia în care victimele nu reuşeau să strângă suficienţi bani, traficanţii le ameninţau sau le aplicau pedepse corporale.

Membrii grupării utilizau mai multe spaţii închiriate unde duceau victimele, care  erau cazate câte 10-20 într-o cameră unde se aflau saltele, iar pentru aceasta plăteau în jur de 100 de euro chiria pe lună de persoană.

De asemenea, mâncarea era procurată de fiecare  persoană din banii obţinuţi din cerşetorie, iar suma de bani era înscrisă într-o agendă de unul ditre liderii grupului pentru a se cunoaşte datoria fiecăruia.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că gruparea infracţională era activă din anul 2008 şi a recrutat şi exploatat prin cerşetorie aproximativ 80 de persoane.

În cauză s-a cooperat cu autorităţile din Austria, prin intermediul Centrului SECI şi al ofiţerului de legătură austriac acreditat la Bucureşti.
 
În urma activităţii de cercetare efectuate, procurorii D.I.I.C.O.T.,  au început urmărirea penală împotriva a 10 persoane pentru săvârşirea infractiunilor de constituire de grup infracţional organizat şi trafic de persoane. 
 
La data de 27 iulie a.c., a fost declanşatã acţiunea de prindere a suspecţilor, în urma căreia au fost identificaţi şi reţinuţi cinci membri ai grupării.
 
Poliţiştii Serviciului de Combatere a Traficului de Persoane – D.C.C.O., au fost sprijiniţi la efectuarea descinderilor, localizarea şi prinderea suspecţilor de echipe din cadrul Brigãzii Speciale de Intervenţie “Vlad Ţepeş” a Jandarmeriei Române, odatã cu finalizarea percheziţiilor fiind ridicate mai multe înscrisuri cu valoare probatorie.

La data de 28 iulie a.c., Tribunalul Municipiului Bucureşti a emis 10 mandate de arestare (5 mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile şi 5 mandate europene de arestare pentru membrii grupării aflaţi pe teritoriul austriac) pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat şi trafic de persoane.
 
Urmare a cooperării cu autorităţile austriece, la data de 3 august a.c., la Viena, au fost efectuate trei percheziţii domiciliare la locuinţele celorlalţi  cinci membrii ai grupării care se aflau pe teritoriul acestei ţări fiind demarată procedura de extrădare. 

Totodată, în spaţiile percheziţionate au fost depistate 42 de persoane de cetăţenie română care practicau cerşetoria în Viena, Austria.

Suportul tehnic şi informativ a fost asigurat de către  Direcţia Operaţiuni Speciale- I.G.P.R..

 

Au sustras bunuri din magazin
Ieri după amiază, în jurul orei 16.00, o patrulă de jandarmerie din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Bacău, în timpul executării serviciului de ordine şi siguranţă publică în zona de nord a municipiului Bacău, a sesizat faptul că în incinta unui magazin comercial au fost depistate 3 persoane care au sustras bunuri şi au încercat să iasă fără să le plătească.
  
Persoanele în cauză au fost identificate:   Daniela C. de 21 de ani , din municipiul Bacău, Elena C. de 14 ani şi Nicoleta M. de 8 ani ; la controlul bagajelor au fost identificate produsele respective , acestea nefiind achitate la casă.
  
În cauză a fost întocmit dosar cu acte premergătoare sub aspectul comiterii unei fapte susceptibile de a fi infracţiune de furt calificat .
  
Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău pentru continuarea cercetărilor şi luarea măsurilor legale.
 

236 de articole de îmbrăcăminte, confiscate de inspectorii din cadrul D.J.A.O.V. Giurgiu

 Inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Giurgiu (unitate subordonată Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti) au reţinut în vederea confiscării 236 articole de îmbrăcăminte nedeclarate, în valoare totală de aproximativ 23.600 lei (5.529 Euro).

În data de 14.08.2010, inspectorii vamali din cadrul unui echipaj mobil al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Giurgiu, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au efectuat o acţiune de supraveghere şi control în aria de competenţă.

Cu această ocazie a fost oprit pentru control un autocar, ce circula pe ruta Turcia-România, descoperindu-se asupra unui cetăţean turc, B.H., 236 bucăţi rochii şi costume taior, în valoare de aproximativ 23.600 lei (5.529 Euro).

Bunurile, cu aspect de comercializare, nu au fost declarate la intrarea în Uniunea Europeană, ele fiind reţinute în vederea confiscării de autoritatea vamală, iar cetăţeanul în cauză a fost sancţionat contravenţional, conform legislaţiei în vigoare.

 

Aproape 23 tone de piersici, ridicate de poliţişti

Un autocamion care transporta din Italia aproape 23 de tone de piersici destinate unei societăţi cu sediul social fictiv a fost depistat de poliţişti. / Fructele au fost ridicate de poliţişti şi predate spre comercializare unei societăţi specializate.
 
În urma cercetărilor la un caz de evaziune fiscală, poliţiştii Serviciului de Investigare a Fraudelor Giurgiu  l-au fost depistat R.LUCIAN-CLAUDIU, de 35 ani, din Târgu Mureş, conducător auto, care transporta din Italia, cantitatea de 22.282 kg piersici, pentru o societate comercială din localitatea Pantelimon.

Din verificările efectuate de poliţişti s-a stabilit că sediul social al societăţii comerciale este fictiv. Mărfurile au fost ridicate şi predate spre comercializare. Suma de 23570,26 lei reprezentând contravaloarea fructelor, va fi virată la bugetul de stat.

Cercetările continuă în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale a administratorului.

 

Firmă „fantomă” de transport descoperită de poliţişti

Doi tineri din Constanţa  au fost arestaţi pentru 29 de zile, fiind suspectaţi de poliţişti de comiterea de infracţiuni de înşelăciune, fals privind identitatea, uz de fals, punerea în circulaţie şi conducerea unui autovehicul cu numere false de înmatriculare.

La sfârşitul lunii iulie a.c., M.N., administratorul unei societăţi comerciale din Judeţul Gorj, a solicitat efectuarea unui transport de marfă, postând în acest sens un anunţ pe un site de profil. Ulterior, a fost contactat telefonic de către o persoană, care s-a recomandat ca fiind adiministratorul unei firme de transport din Constanţa. Acesta i-a comunicat datele şoferului şi numerele de înmatriculare ale autotirului şi semiremorcii ce trebuia să transporte din Brăila către Bumbeşti Jiu, 22 tone de sârmă, în valoare de peste 54.000 de lei.

După efectuarea plăţii transportului şi plecarea autotirului încărcat, atât adiministratorul firmei de transport cât şi şoferul autotirului nu au mai putut fi contactaţi telefonic de M.N., iar transportul nu a ajuns la destinaţie.

În urma cercetărilor, poliţişti din cadrul Serviciul de Investigare a Fraudelor Brăila au efectuat verificări, reuşind identificarea suspecţilor ca fiind P.R. de 28 de ani şi Ş.C. de 33 de ani, ambii din municipiul Constanţa. S-a stabilit totodată că numerele de înmatriculare ale autotirului şi semiremorcii aparţin altor autovehicule neradiate din circulaţie, iar firma transportatorului nu există, datele de identitate ale şoferului aparţinând altei persoane.

În baza probatoriului administrat în cauză de poliţişti, la data de 13 august a.c., cei doi suspecţi au fost prezentaţi Judecătoriei Brăila, care a emis pe numele lor mandate de arestare preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, fals privind identitatea, uz de fals, punerea în circulaţie şi conducerea unui autovehicul cu numere false de înmatriculare.

Hoţi de componente auto prinşi în mai puţin de 24 de ore
Suspectaţi de comiterea a şapte furturi din autoturisme, cercetaţi de poliţiştii orădeni

Sâmbătă, 14 august a.c., poliţiştii Biroului Furturi din Auto Bihor au început urmărirea penală faţă de R.L., de 29 de ani, din localitatea Gurbediu şi F.S., de 17 de ani, din localitatea Tinca, sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat. 

Aceştia sunt suspectaţi că în noaptea de 13 spre 14 august a.c., ar fi sustras mai multe componente de autoturism (acumulatori auto şi radiatoare) din trei autovehicule parcate pe raza Municipiului Oradea. 

De asemenea, cei doi sunt suspectaţi că în noaptea de 12 spre 13 august a.c., ar fi sustras patru acumulatori de autoturism din alte patru autovehicule parcate. Prejudiciul total este de aproximativ 1.200 de lei, recuperat parţial. 

Ambii suspecţi, au fost reţinuţi în Arestul I.P.J. Bihor pentru 24 de ore, iar în cursul zilei de duminică, 15 august, au fost prezentaţi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi Judecătoria Oradea cu propunere de arestare preventivă, sub aspectul comiterii infracţiunii furt calificat. 
Cei doi sunt cercetaţi în stare de libertate, împotriva acestora luându-se măsura interdicţiei de a părăsi România. 

Cercetările în cauză continuă pentru documentarea întregii lor activităţi infracţionale.

Chiriaşă suspectată de furt de bijuterii depistată de poliţişti
Poliţiştii timişeni au întocmit dosar penal pentru furt calificat pe numele unei tinere de 21 de ani, suspectată că i-a sustras hainele şi bijuteriile colegei de apartament.

În urma cercetărilor desfăşurate de poliţişti din cadrul Secţiei 2 Poliţie Timiş, a fost identificată B. Oana, de 21 de ani, din localitatea Drăgoeni, Judeţul Gorj. Aceasta este suspectată de furtul unor obiecte de îmbrăcăminte şi bijuterii ce îi aparţineau colegei sale de apartament.

În urma verificărilor s-a stabilt că locuinţa a fost închiriată de către Diana M., de 20 de ani, din Timişoara. Ulterior, aceasta a găsit o colegă de apartament, prin intermediul unui anunţ postat într-un ziar.

Din cercetările poliţiştilor a reieşit că, la data de 11 august a.c., „noua colegă” s-a prezentat şi a susţinut că doreşte să locuiască în apartament. După ce au locuit două zile împreună, suspecta i-a sustras mai multe bunuri în valoare de 2.500 de lei tinerei de 20 de ani, iar acum este cercetată de poliţişti sub aspectul comiterii infracţiunii de  furt calificat.

Poliţiştii caută o minoră dispărută

În ziua de 15 august a.c., M. Nicolae, din comuna Scărişoara, judeţul Olt, a sesizat faptul că fiica sa, Marin Angelica-Mihaela, de 14 ani, a plecat de la domiciliu în jurul orei 1230 şi nu a mai revenit.

La faţa locului, s-a deplasat echipa operativă din cadrul Poliţiei municipiului Caracal, iar din primele verificări, a reieşit faptul că, în ziua de 14 august a.c., minora a avut o discuţie contradictorie cu tatăl său, în ziua următoare aceasta părăsind domiciliul.

Semnalmente: înălţime 1,55 m., greutate 50 – 55 kg., ochii căprui, părul şaten lung, faţă ovală, vorbeşte peltic, merge legănat.

Îmbrăcăminte: tricou alb cu manşete de culoare albastră, pantaloni trei sferturi de culoare roşie cu pete de culoare albastră, este încălţată în papuci din cauciuc de culoare roz.

Fostul diplomat Silviu Ionescu va fi judecat în continuare în arest

Fostul însărcinat cu afaceri al României la Singapore, Silviu Ionescu, deferit justiţiei pentru ucidere din culpă, va fi judecat în continuare în arest, după ce Judecătoria Sectorului 3 a respins cererea acestuia de eliberare sub
 control judiciar, însă decizia poate fi atacată cu recurs.
Dezbaterile pe fondul cauzei vor continua pe 6 octombrie, iar instanţa a stabilit pentru 17 august termen intermediar, pentru verificarea legalităţii arestării preventive a fostului diplomat.

Silviu Ionescu, fostul însărcinat cu afaceri al României la Singapore, a declarat marţi, la Judecătoria Sectorului 3, unde a avut loc primul termen al procesului în care este acuzat de ucidere din culpă, că s-a mai încercat în trecut compromiterea sa cu un accident rutier, tot în Singapore.Astfel, deşi dezbaterile pe fondul cauzei s-au amânat pentru 6 octombrie, deoarece părţile vătămate Bong Hwee Haw şi Yenny Young nu au fost citate, judecătorul a luat în discuţie o cerere de eliberare sub control judiciar făcută de avocatul lui Ionescu.

În susţinerea acesteia, Silviu Ionescu a declarat că atunci când s-a mai încercat compromiterea sa, fiind acuzat de un alt accident rutier, s-a dovedit că, la momentul producerii respectivului incident, era la o recepţie oficială, împreună cu alţi peste 80 de ambasadori.

Pe de altă parte, fostul diplomat român a spus că nu vrea să aducă argumente legate de starea sa de sănătate sau de situaţia materială a familiei sale pentru a fi eliberat, ci vrea să pună accentul pe probele pe care anchetatorii nu le-au luat în calcul. Ionescu a invocat faptul că fostul său şofer a susţinut în declaraţia dată la parchet că nu i-a cerut să ascundă adevărul. De asemenea, în privinţa ştergerii unor date din computerul de la ambasadă, pentru ascunderea urmelor accidentului, Ionescu a spus că respectivul computer nu mai fusese folosit cu o lună înainte de evenimente, dar că acest lucru nu apare în rechizitoriu.

În privinţa susţinerii parchetului, potrivit căreia Ionescu s-ar fi folosit de boala de care suferea ca să plece din Singapore imediat după accident, fostul diplomat a spus că plecarea sa în România era planificată cu două luni înainte, pentru că fusese obligat, ca orice bugetar, să îşi ia cele opt zile de concediu fără plată.

De asemenea, fostul diplomat a precizat că, deşi din expertiza făcută de singaporezi şi din declaraţiile poliţiştilor reiese că maşina pe care ar fi condus-o nu a frânat înainte de accidente, în dosar apar declaraţiile unor martori care susţin că ar fi auzit frâne puternice.

Totodată, Silviu Ionescu a adăugat că a cerut la parchet audierea patronului OTV Dan Diaconescu în calitate de martor, însă anchetatorii nu au fost de acord. Ionescu a menţionat că jurnalistul i-a spus că a făcut „o investigaţie jurnalistică” în Singapore, după accident, şi a aflat că la televizuni şi pe internet a circulat timp de două zile o înregistrare în care fostul diplomat pare că iese din maşină, după accidentarea uneia dintre victime, cu o sticlă de lichior în mână, şi o loveşte pe victimă cu piciorul.

În final, fostul diplomat a arătat că şi-a dat demisia de la Ministerul Afacerilor Externe şi şi-a făcut o afacere, care să îi aducă venituri şi să poată plăti tratamentul soţiei, care este internată în spital.

Avocatul lui Silviu Ionescu a cerut admiterea cererii de eliberare sub control judiciar, pe motiv că nu mai sunt valabile motivele arestării preventive, invocând totodată şi situaţia familiei clientului său. Pe de altă parte, procurorul de şedinţă a solicitat instanţei respingerea cererii, amintind despre atitudinea nesinceră a lui Ionescu din timpul anchetei, precum şi despre încercarea de a influenţa martorii.

Anil Kumar Nayar, ambasadorul singaporez la Bruxelles, prezent la proces, a declarat la ieşirea din sala de judecată că nu poate intra în detalii despre caz, dar că se bucură că dosarul a ajuns în faţa instanţei, însă rămâne de văzut care va fi decizia. Oficialul a declarat că nu ar fi potrivit să comenteze asupra cazului, dar că ceea ce vrea statul pe care îl reprezintă este să se facă dreptate.

Judecătoria Sectorului 3 a început, marţi, dezbaterile în procesul în care fostul însărcinat cu afaceri al României la Singapore a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie petnru ucidere din culpă, vătămare corporală, fals în declaraţii şi părăsirea locului accidentului, după ce a lovit cu maşina şi a ucis un singaporez.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, la începutul lunii iulie, trimiterea în judecată a diplomatului Silviu Ionescu, pentru ucidere din culpă, vătămare corporală, părăsirea locului accidentului şi fals în declaraţii, după ce a lovit cu maşina şi a ucis un singaporez.

Procurorii au descoperit că în 15 decembrie 2009, Silviu Ionescu, însărcinat cu afaceri „ad interam” al României în Singapore, a accidentat la o intersecţie semaforizată două persoane, în timp ce conducea autoturismul Audi A6 aparţinând Ambasadei României în Singapore

Noutate in domeniul penal:Expertiza criminalistica se va realiza in laboratoare private si de catre persoane fizice autorizate

Luni, 12 iulie 2010, a fost demarata dezbaterea publica asupra Proiectului de lege pentru modificarea si completarea Ordonantei nr. 75/2000 privind autorizarea expertilor criminalisti care pot fi recomandati de parti sa

 

 

participe la efectuarea expertizelor criminalistice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea si privind Regulamentul pentru autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice.

Actul este insotit de o larga expunere de motive, avand ca tema reforma expertizei criminalistice in Romania. Principalele modificari vizate de Ministerul Justitiei sunt:

  • liberalizarea activitatii de expertiza criminalistica prin modificarea prevederilor OG 75/2000, care reglementeaza aceasta activitate în prezent;
  • infiintarea unor laboratoare private de expertiza criminalistica în care sa îsi desfasoare activitatea experti criminalisti, fie ca persoane fizice autorizate în laboratoare individuale, fie ca asociati în laboratoare constituite ca societate civila profesionala cu raspundere limitata si personalitate juridica;
  • stabilirea unor conditii de autorizare a laboratoarelor private de expertiza criminalistica,
  • asigurarea independentei functionarii laboratoarelor private fata de autoritati, în conditiile în care acestea sunt certificate ca îndeplinesc cerintele standardelor internationale de calitate de catre un organism de acreditare recunoscut în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene.
  • stabilirea unor conditii de valabilitate a rapoartelor de expertiza efectuate în sistem privat;
  • adoptarea simultan cu modificarea OG75/2000 a unui statut special pentru expertii criminalisti care îsi desfasoara activitatea în prezent la INEC, prin care sa se previna posibilitatea desfasurarii de catre acestia a unor activitati asemanatoare în sistem privat;
  • statuarea specialitatilor de expertiza criminalistica în care se poate obtine calitatea de expert criminalist autorizat;
  • înfiintarea unui tabel nominal cuprinzând expertii criminalisti autorizati, constituit la nivel national, întocmit pe specialitati , care sa fie actualizat permanent de Ministerul Justitiei;
  • stabilirea unor criterii si conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca expertii criminalisti pentru a fi autorizati, care sa asigure o garantie a competentei si integritatii acestora;
  • stabilirea unui plafon maximal al taxelor care vor putea fi percepute atât în sistemul public cât si în sistemul privat,  astfel încât accesul cetatenilor la acest mijloc de proba sa nu poata fi îngradit de costuri prohibitive;
  • stabilirea unor drepturi si obligatii pentru expertii din sistemul public, care sa asigure stabilitatea lor în acest sistem prevenind migrarea lor catre sistemul privat;
  • asigurarea unui nivel înalt de pregatire profesionala al expertilor criminalisti prin includerea acestora în programe de pregatire profesionala continua si sanctionarea celor care nu participa la acestea.

In prezent in Romania exista doar doua institutii, care functioneaza in sistem public si care sunt autorizate sa efectueze expertize criminalistice: Institutul National de Expertize Criminalistice ce este subordonat Ministerului Justitiei si Institutul de Criminalistica, aflat în coordonarea Inspectoratului General al Politiei Române. Consecinta cea mai grava a numarului redus de experti care activeaza in cele doua institutii este durata prelungita a procedurilor penale.

Noul Cod de Procedura Penala oficializeaza arestul la domiciliu in Romania.

Vesti bune pentru infractorii ceva mai “cuminti”. Romania intra in randul tarilor civilizate si oficializeaza arestul la domiciliu. Ceea ce inseamna ca pe toata perioada anchetei si procesului, suspectii vor scapa de celulele

politiei, dar nu vor fi nici liberi ca pasarea cerului. Vor purta la mana o bratara prevazuta cu GPS, care le va trada orice miscare.

Noul Cod de Procedura Penala a fost adoptat de Camera Deputatilor si de departe cea mai spectaculoasa noutate se refera la arestul la domiciliu.

“E o masura intermediara intre arest si libertate sub control judiciar. Nu se acorda celor care au fost acuzati de evadare sau de infractiuni comise asupra unui membru al familiei”, a declarat judecatorul Mihai Udroiu, Ministerul Justitiei.

Judecatorul de drepturi si libertati este cel care va decide cine merita sa nu ajunga dupa gratii, cel putin pana la o condamnare definitiva, dar nici nu poate fi lasat sa se miste in voie.

Pe toata durata arestului la domicliu, suspectii nu au voie sa ia legatura cu victimele, dar mai ales nu au voie sa iasa din locuinta. Orice incercare de a parasi apartamentul va declansa sistemul de monitorizare electronica dotat cu GPS.

Este vorba despre celebrele bratari electronice care nu vor putea fi desfacute si vor arata unde se afla suspectul secunda cu secunda. Noua masura preventiva avantajeaza si suspectii si statul.

Sursa: ProTV

53 de percheziţii domiciliare făcute de DIICOT pentru destructurarea unor grupări care interceptau ilegal convorbirile telefonice

Procurorii DIICOT din Alba, Hunedoara şi Iaşi au declanşat o amplă acţiune vizând destructurarea unor grupari infractionale care realiza interceptări neautorizate ale convorbirilor telefonice, discuţiilor în mediul ambiental,

transmisiilor tip SMS şi transferului neautorizat de date din sisteme informatice.

În cursul dimineţii au fost efectuate 53 de percheziţii domiciliare în immobile Bucureşti – 11, Iaşi – 11 şi judeţele Ilfov- 2, Mehedinţi -3, Cluj-4, Timiş -3, Bacău -2, Botoşani -2, Suceava-2, Argeş-2, Alba -1, Hunedoara-1, Satu Mare-1, Buzău-1, Arad-1, Sibiu-1, Galaţi-1, Neamţ-1, Ialomiţa-1, Dolj-1 şi Vâlcea-1. Într-un comunicat de presă al DIICOT se reţine că „învinuitul Oproiu N. a deţinut, a utilizat şi a comercializat, direct şi prin intermediul reţelei internet, produse software destinate interceptării ilegale a comunicaţiilor, transmisiilor de date efectuate prin intermediul terminalelor de telefonie mobilă, precum şi a discuţiilor ambientale, programul fiind compatibil cu aproape toate dispozitivele care folosesc un sistem de operare de tipul Symbian sau Windows Mobile, inclusiv cu cele tip BlackBerry sau iPhone”.

Opt noi substante pe lista etnobotanicelor interzise

Ministrul sanatatii, Cseke Attila, a anuntat, joi, 13 mai, ca saptamâna viitoare va fi completata lista care contine plantele, substantele si preparatele stupefiante si psihotrope aflate sub control în România cu un numar de opt noi substante cu

efect psihoactiv, identificate în ultimele doua luni de catre experti.

Ministrul sanatatii a spus ca acestea se adauga celor 27 de substante si 9 plante identificate ca fiind daunatoare sanatatii si care au fost interzise deja înca de la începutul lunii februarie.

“Ori de câte ori vor apararea noi etnobotanice daunatoare sanatatii le vom introduce pe lista substantelor interzise. Daca multi credeau ca abandonam, vreau sa va asigur ca vom continua lupta cu cei care atenteaza, fara scrupule, si fara discernamânt, as zice eu, la sanatatea populatiei si, în special, la tineri”, a spus ministrul.

Sursa: Financiarul

Avocatul lui Mihai Necolaiciuc, Gheorghiţă Mateuţ, a declarat, joi, pentru NewsIn, că nu a fost înştiinţat cu privire la arestarea acestuia de către autorităţile americane.

„Nu mi s-a confirmat nimic. Trebuie să verificăm exact pentru ce a fost reţinut el acolo, dacă a fost cu adevărat reţinut. Este foarte important dacă a fost reţinut doar pentru infracţiuni la regimul de şedere din Statele Unite ale

Americii. În funcţie de situaţie îi vom pregăti apărarea”, a precizat Gheorghiţă Mateuţ. 

Mihai Necolaiciuc a fost arestat, miercuri, în SUA, de agenţii Departamentului american pentru Imigrări, pentru încălcarea legii imigraţiei.

Posibile încălcări ale legii imigraţiei SUA ar putea fi depăşirea termenului de şedere peste data prevăzută de viză sau faptul că a lucrat, cu toate că avea viză turistică. Necolaiciuc avea viză turistică cu intrări multimple emisă din 2000 şi locuia într-un apartament din West Palm Beach.

Biroul Naţional Interpol a informat, în cursul zilei de joi, Ministerul Justiţiei şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la faptul că Mihai Necolaiciuc a fost arestat miercuri. Ministerul Justiţiei a informat că cererea de arestare în vederea extrădării, precum şi cererea de extrădare au fost formulate şi transmise Departamentului de Justiţie al SUA încă din februarie 2008.

Necolaiciuc, fost director al Căilor Ferate Române, era căutat de Interpol din 2004, fiind anchetat pentru că ar fi delapidat 80 de milioane de euro, între 2000 şi 2004, în prezent suma fiind de puţin peste 111 milioane de dolari.

Sursa: NewsIn

Codul Penal romanesc nu pedepseste crimele impotriva umanitatii, in ciuda faptului ca Romania este semnatara unor conventii internationale ce incrimineaza acest tip de infractiune.

33341

Iar judecatorii romani nu iau in considerare crimele comunismului ca si crime impotriva umanitatii, desi dreptul international prevaleaza in

fata dreptului intern. “Practic, in acest moment, ne aflam in fata unei situatii in care Romania nu mai poate sa judece crimele comunismului, pentru ca totul este prescris”. Aceasta a fost una din cele mai sumbre realitati subliniate joi de seful Serviciului Documentare-Cercetare din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR), Raluca Grosescu, cu ocazia lansarii cartii “Justitia penala de tranzitie. De la Nurnberg la postcomunismul romanesc”.

“In contextul in care Romania si-a luat angajamentul la nivel international in ceea ce priveste sanctionarea crimelor impotriva umanitatii, ele (crimele comunismului, n.red.) nu pot fi sanctionate din cauza imunitatii in Codul Penal. Crimele comunismului sunt vazute (in Codul Penal, n.red.) ca niste crime ordinare, iar cei care le-au savarsit traiesc in momentul de fata cu pensii de cinci ori mai mari decat salariul mediu pe economie in Romania”, a rezumat reprezentantul IICCR situatia curenta a aducerii in fata Justitiei a crimelor comunismului.Lansarea cartii mentionate mai sus, scrisa de doi membri ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, Raluca Grosescu si Raluca Ursachi, a fost insotita de o dezbatere despre situatia aducerii in fata Justitiei a crimelor comise de reprezentantii sistemului represiv comunist de dinainte de 1989.

La eveniment au participat presedintele IICCR Marius Oprea, presedintele Pro Democratia Cristian Parvulescu, profesorul Iulia Motoc – membru in Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU, fostul presedinte Emil Constantinescu si reprezentanti ai Fundatiei Konrad Adenauer, care au avut initiativa dezbaterii.De remarcat ca majoritatea participantilor la dezbatere a subliniat ceea ce pare sa fie imposibilitatea aducerii in fata Justitiei, in viitorul previzibil, a celor care au comis, in numele regimului comunist, crime impotriva populatiei din Romania. De altfel, faptul ca aceasta dezbatere salutara si lansarea acestei carti necesare sunt realizate abia in 2009, in contextul in care prea putini din cei care au comis crime impotriva poporului roman in numele sistemului represiv comunist sunt condamnati, este o dovada in sine a lipsei de forta a Justitiei romanesti in fata crimelor comunismului.

Despre crimele comise de reprezentantii sistemului comunist impotriva romanilor, presedintele IICCR, Marius Oprea, a declarat: “Cred ca nu putem vorbi de iertare cand ea nu e ceruta. (…) O ideologie nu poate fi adusa in fata Justitiei. Dar cei care au ucis si torturat trebuie adusi in fata Justitiei si pedepsiti. (…) Din nefericire, am descoperit modul in care organele abilitate trateaza aceste cazuri de crime ale comunismului pe care le investigam noi”.”Exista un refuz de a considera crimele comunismului (cu aceeasi masura, n.red.) ca si crimele nazismului”, a deplans situatia Marius Oprea. “Crimele comunismului nu trebuie sa fie prescriptibile”, a adaugat el.

Sursa: Ziua

Sechestru asigurator pe averea lui Cornel Penescu

Finantatorului FC Arges, Cornel Penescu, i s-a pus sechestru asigurator pe o parte din avere, respectiv pe doua imobile, au declarat joi surse judiciare. Cornel Penescu a fost dus la DNA putin inainte de ora 9.00 si a facut cale

 

intoarsa in arestul IPJ Arges la ora 10.25. „Vreau sa-i spun regizorului acestui film ca sunt nevinovat si stau de 50 de zile degeaba aici. Probabil am fost adus azi aici, pentru ca a venit Prunea. Astazi nu am fost audiat decat 3 minute”, a declarat Cornel Penescu la plecare.

Surse apropiate anchetei spun ca finantatorului FC Arges i s-a pus sechestru asigurator pe o parte din avere, mai precis pe vila in care locuieste in prezent cu familia si pe un apartament din cartierul Trivale. Imobilele respective ar fi fost evaluate la 500.000 de lei si reprezinta suma pe care se presupune ca a dat-o ca mita Cornel Penescu.

Si directorul pentru Relatii Internationale al FRF, Florin Punea, a sosit in aceasta dimineata la DNA Pitesti, urmat la doar zece minute diferenta de presedintele clubului FC Arges, Cristian Minca. Presedintele clubului FC Arges, Cristian Minca, a fost audiat si joia trecuta, 21 mai.

 

9 am

Recurs propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.) in dosarul 37\D\P\2006

Admite propunerea Parchetuluiu de pe lângă Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Teleorman. Dispune

 

arestarea preventivă a inculpaţilor: VLĂDAN ALEXANDRU, , fiul lui Mitică şi Viorica, născut la 21.05.1984 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str.Dunării nr.10, bloc M.8, sc.B, et.3, ap.26 şi fără forme legale în mun.Bucureşti, sector 6, str.Râul Doamnei nr.6, bloc C.4, sc.E, et.5, ap.178;; PENA BOGDAN MARIUS, fiul lui Florian şi Cornelia, născut la 26.04.1989 în mun.Roşiori de Vede, jud.Teleorman, cu domiciliul în Alexandria, str.Dunării, bloc L.28, sc.A, et.1, ap.4, jud.Teleorman; LAZĂR ALIN, fiul lui Adrian şi Elena, născut la 9.10.1990 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str.Alexandru Ghica nr.151; – MIRCEA MARIUS SILVIU zis “Mojo”, fiul lui Iulian şi Genoviţa, născut la 4.03.1987 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str.Libertăţii nr.175, bloc D4, sc.A, ap.1 şi ŞERBAN IONUŢ zis “Memo”, fiul lui Ion şi Aurica, născut la 16.01.1988 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu domiciliul în com.Poroschia, jud.Teleorman, pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 14 mai 2009 până la data de 11 iunie 2009, inclusive. Dispune arestarea preventivă, în lipsă, a inculpaţilor: CĂLIN ALEXANDRU CĂTĂLIN, zis “Alex”, zis “Porcuşorul”, fiul lui Florică şi Iulica, născut la 10.10.1982 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str.Dunării, bloc L.29, sc.B, ap.15, parter; CĂLIN VALENTIN FLORIN zis “Vali”, fiul lui Florică şi Iulica, născut la 5.04.1985 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str,.Dunării, bloc L.29, sc.B, ap.15, parter; IOAN ALEXANDRU DAN zis “Dani”, fiul lui Florea şi Patriţa, născut la 19.10.1983, în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliul, str.Negru Vodă nr.98, fără forme legale în mun.Alexandria, str.Carpaţi nr.1, bloc 460, sc.A, et.4, ap.10; NEGREANU ALEXANDRU zis “Cioara”, fiul lui Andrei şi Viorica, născut la 1.07.1986 în mun.Alexandriia, jud.Teleorman, domiciliat în mun.Alexandria, str.Cuza Vodă nr.98, bloc A, sc.A, et.1, ap.7, jud.Teleorman şi fără forme legale în mun.Bucureşti, Calea Griviţei nr.228, bloc 4, sc.D, ap.28, sector 6; LINCAN PETRIŞOR zis “Pelicanul”, fiul lui Dumitru şi Maria, născut la 10.08.1981 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str.1 Mai nr.68, bloc 204, sc.A, ap.11, jud.Teleorman şi fără forme legale în mun.Alexandria, str.Bucureşti nr.94, bloc H3, sc.B, et.4, ap.28, jud.Teleorman şi VENETICU MARIUS CĂTĂLIN, fiul lui Daniel şi Mimi, născut la 14.01.1987 în mun.Alexandria, jud.Teleorman, cu acelaşi domiciliu, str.Bucureşti nr.94, bloc 212, sc.A, et.1, ap.6, pe o perioadă de 30 zile începând cu data punerii în executare a mandatelor. Dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă pe numele inculpaţilor. Onorariul avocet oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei. Cu recurs în 24 ore de la pronunţare pentru prezenţi şi de la comunicare pentru părţile lipsă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 14 mai 2009.

 

portal.just.ro

Poliţiştii şi procurorii au reuşit destructurarea a 75 de reţele de crimă organizată

Spre exemplu, la sfârşitul lunii ianuarie, poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, sub coordonarea procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,

împreună cu Serviciului Teritorial Constanţa şi sprijiniţi de poliţişti din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate – Serviciul Antidrog, au prins în flagrant patru persoane, care au încercat să introducă în ţară două containere încărcate cu material lemnos şi în care se afla ascunsă cantitatea de peste 1.200 de kilograme de cocaină.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că, la sfârşitul anului 2008, prin intermediul unei firme româneşti, un membru al grupării a efectuat un import de lemn de cedru din Brazilia.

Procurorii i-au reţinut pe cei patru suspecţi iar, în urma controlului, au constatat că în interiorul paleţilor cu scândură de cedru se aflau patru compartimente ascunse, executate după metoda „dop”, în care se găseau  aproximativ 1.100 de calupuri de cocaină, ambalate în folii de plastic, în greutate totală de peste 1.200 de kilograme, având o valoare de piaţă de aproximativ 100 milioane euro.

Percheziţia corporală, efectuată cu prilejul reţinerii autorilor, a dus la găsirea şi ridicarea, în vederea confiscării, a sumei de 140.000 de Euro. O altă grupare infracţională a fost destructurată în ziua de 13 mai, sub supravegherea procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, cu sprijinul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Membrii  grupării, cetăţeni români şi străini, au introdus în România cantitatea de 200 de kilograme de cocaină, cu o puritate de peste 80 %, drogurile de mare risc fiind ascunse într-un container care transporta sucuri naturale, ce proveneau din Peru

newsin

Patru persoane, rude ale vrăjitoarei Sidonia, au fost ridicate de poliţiştii. Si Sidonia cand?

Marţi dimineaţă, poliţişti din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale– Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, sprijiniţi de echipe ale Serviciului de Poliţie pentru Intervenţii Rapide, sub coordonarea unui

 

procuror criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au descins la şapte adrese din Bucureşti şi uan din judeţul Ilfov, fiind puse în executare nouă mandate de aducere.

Din cercetările efectuate de poliţişti, s-a stabilit că membrii grupării l-au agresat, la 8 martie 2008, pe M. A., lovindu-l în cap de mai multe ori cu o sabie, pentru a-l obliga să plătească diverse sume de bani. Pentru a se apăra, acesta a parat loviturile cu braţele suferind leziuni grave, care i-au pus viaţa în pericol.

De asemenea, începând cu luna august 2008, sub pretextul unei datorii de 4.000 de euro, membrii grupării l-au constrâns pe D.V., prin ameninţări, să facă împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani, reprezentând dobânzi.

 

mediafax

 

Fraude pe net

Politistii pitesteni au depistat o grupare din care faceau parte 15 persoane, specializata în licitatii frauduloase pe internet, care au reusit sa însele mai multi cetateni din Statele Unite ale Americii, Europa si Australia. Cele 15

persoane sunt acuzate ca au vândut fictiv bunuri în valoare de peste 100.000 de euro mai multor cetateni din SUA, Europa si Australia, sumele de bani provenite din infractiuni fiind încasate din România. Politistii au descins, marti, la cinci adrese din municipiile Pitesti si Bucuresti, în urma carora au identificat si ridicat trei unitati centrale de calculator, patru laptopuri, sase hard-diskuri, 95 de CD-uri si DVD-uri, trei memory-stickuri, 15 telefoane mobile, 18 cartele telefonice, mai multe modemuri de conectare la internet, documente bancare de încasare a banilor si 35.000 de lei. În timpul descinderilor efectuate la locuintele membrilor retelei, unii au fost surprinsi chiar în momentul în care efectuau licitatii frauduloase pe internet. Politistii au mai identificat si au ridicat pentru cercetari doua autoturisme de lux, evaluate la peste 50.000 de euro, care au fost achizitionate cu sume de bani provenite din infractiuni

 

gardianul

Inregistrarile telefonice se pot folosi in dosare civile,comerciale?

Astfel, prin hotararea Van Vondel c. Olanda din 25 octombrie 2007, CEDO a stabilit ca garantiile pe care le implica art. 8 cu privire la inregistrarea unor coversatii sunt aplicabile si atunci cand acestea se realizeaza de catre un

 

tert, daca echipamentul tehnic este furnizat de catre autoritatile de stat. Curtea a subliniat rolul statului in realizarea interceptarilor, prin faptul ca persoana care le-a realizat a primit din partea autoritatilor atat echipamentul tehnic, cat si instructiunile de utilizare necesare. In aceste conditii, s-a considerat ca legea interna trebuia sa stabileasca anumite garantii impotriva unor interceptari arbitrare, stabilite la acelasi nivel cu interceptarile realizate de catre stat. Or, cum in speta astfel de garantii erau inexistente, s-a constatat ca art. 8 a fost violat

Fostul general Mihai Chiţac va cere astăzi judecătorilor militari prelungirea perioadei de eliberare

Magistraţii au fost de acord cu eliberarea sa după ce expertizele medicale au relevat faptul că trebuie operat la inimă, la un spital din afara sistemului penitenciar.

 

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi colegului său Victor Atanasie Stănculescu care în continuare se află închis la Jilava. În cazul lui se aşteaptă efectuarea unei noi expertize medicale deoarece concluziile primei arătau că acesta poate fi tratat şi în spitalul penitenciarului.

Cei doi au fost condamnaţi în octombrie anul trecut la câte 15 ani de închisoare pentru evenimentele de la Timişoara din 1989.

Sursa: Realitatea TV

Avocatul colonelui Floricel Vitan, retinut aseara sub acuzatia de trafic de influenta

”Procurorii DNA nu au respectat prezumtia de nevinovatie în momentul în care s-au grabit sa mediatizeze cazul. Floricel Vitan dorea sa ceara revizuirea primei condamnari, având în vedere decizia CEDO, care arata ca în cazul lui i

 

 s-a încalcat prezumtia de nevinovatie”, afirma avocatul Sergiu Bogdan.

Pe de alta parte, DNA Cluj a demarat o ancheta penala si la UM 02295, din Cluj-Napoca, unde mai multi ofiteri sunt suspectati ca au vrut sa ”aranjeze” o licitatie de 12 milioane de lei, în favoarea firmei de catering Exclusiv Catering.
 
La dosarul de arestare al fostului colonel SIPA se regasesc mai multe interceptari telefonice si din mediu ambiental între Vitan si Nicolae Muresan, patronul firmei de catering.

Sursa: EVZ

Angajatii Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Bolintin Vale, acuzati de omor

999Directia de Asistenta Sociala Giurgiu a facut plångere penala împotriva a 29 de salariati ai Centrului de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Bolintin Vale,

 

 

acuzåndu-i ca ar fi omoråt în bataie o femeie internata în centrul respectiv. Potrivit directorului general al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Giurgiu, Adelina Voicu, institutia sa a fost sesizata telefonic de catre o alta beneficiara a centrului.

Sursa: Curentul

Cristian Ionascu aka Gigis, prietenul lui Puya, inchis pentru trafic de droguri

55555555555Interpretul de muzica hip-hop Cristian Ionascu, cunoscut sub numele de Gigis, care cânta alaturi de trupa „La Familia”, a fost retinut de procurorii

 

 

DIICOT, în timp ce se afla în casa tatalui sau din Delenei, judetul Vaslui.

El a fost acuzat de trafic de droguri de risc si detinere de droguri de risc pentru consumul propriu. Politistii si procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism au descoperit la locuinta acestuia din Delenei, peste 500 de grame de canabis, planta cultivata în gospodaria proprie. Descinderea fortelor de ordine a avut loc la scurt timp dupa ce doi tineri, dintre care unul angajat la Directia Generala de Asistenta Sociala si pentru Protectia Copilului Vaslui, au fost prinsi într-un taximetru cu 50 de grame de rezina de cannabis asupra lor, pe care urmau sa le distribuie.

Ion Alexandru Tiriac a fost achitat, astazi, în dosarul Cocaina pentru VIP-uri

115Ion Alexandru Tiriac a fost achitat, astazi, în dosarul Cocaina pentru VIP-uri, Curtea de Apel Bucuresti gasindu-l nevinovat în legatura cu acuzatiile de consum, trafic,

detinere si oferire de droguri altor persoane.Instanta Curtii de Apel Bucuresti a respins, luni, atât apelul procurorilor la decizia de achitare, cât si pe cel al lui Ion Alexandru Tiriac. Totodata, instanta l-a obligat pe Tiriac la plata a 200 de lei cheltuieli judiciare.

Decizia Curtii de Apel Bucuresti poate fi atacata cu recurs la Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Sursa: Gandul

Eugen Preda a ajuns în faţa procurorilor duminică după amiază.Si este liber!

11130

Trei persoane reţinute în legătură cu scandalul de sâmbătă de la Mall Plaza România au părăsit, duminică seară, sala de judecată, pentru că le-au

expirat ordonanţele de reţinere, în timp ce Eugen Preda, poliţistul implicat şi el în scandal, va fi adus în faţa instanţei astăzi, potrivit rudelor.

Declaraţiile suspecţilor reţinuti de politie se bat cap in cap cu cele ale angajaţilor firmei de pază din mall.

Eugen Preda este acuzat de ultraj contra bunelor moravuri, lovire şi alte violenţe, precum şi pentru port ilegal de armă albă.

Celelalte trei persoane sunt acuzate de ultraj şi tulburarea liniştii publice. Ordonanţa de reţinere în cazul acestora a expirat, astfel încât cei trei au părăsit sala de judecată.

Eugen Preda, implicat în incidentul de sâmbătă de la Mall Plaza România, este subofiţer şi figurează la centrul sportiv Dinamo Braşov, subordonat Ministerului Administraţiei şi Internelor, din partea căruia a câştigat premii sportive importante.

realitatea

Potrivit lui Constantin Luca, directorul Dinamo Braşov, Preda este detaşat la un club sportiv din Capitală şi a participat la o demonstraţie, anul trecut, în cadrul Olimpiadei de la Beijing.

Eugen Preda a mai fost cercetat de poliţişti tot pentru acte de violenţă.

După un conflict asemănător care a avut loc tot la Mall Plaza România, Tribunalul Bucureşti a decis ca patru tineri, care au atacat cu săbii şi cuţite trei persoane, în luna iulie a anului trecut, să fie cercetaţi în stare de libertate pentru tentativă de omor.

Aceştia erau apropiaţi ai lui Eugen Preda.

Astfel, magistraţii Tribunalului Bucureşti au dispus cercetarea în stare de libertate pentru tentativă de omor şi alte fapte de violenţe a celor patru: Adrian Preda, Bogdan Dumitrache, zis Crocodilu’, Andrei Bădulă, zis Moş Ene, şi Lelu Florea zis Copilu’. Judecătorii au decis să nu emită mandate de arestare

Scandal in Plaza România

Un reprezentant al firmei de pază a spus că, în urma incidentului, au fost mai mulţi răniţi, atât în rândul agenţilor de pază, cât şi al atacatorilor.  Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, a confirmat, la Realitatea

TV, că a existat o altercaţie între un agent care asigura paza într-un centru comercial şi un cetăţean care a parcat neregulamentar, motiv pentru care acestuia din urmă i s-a blocat autoturismul, lucru ce a condus la producerea altercaţiei.

La faţa locului au fost deplasate echipaje ale Serviciului Special al Poliţiei Capitalei pentru Intervenţie Rapidă şi echipaje ale Secţiei 22 Poliţie, s-a intervenit imediat şi s-a restabilit liniştea. „În acest moment efectuăm verificări pentru a restabili starea de fapt. Toate persoanele care se fac responsabile de acest eveniment vor răspunde potrivit legii”, a precizat Christian Ciocan.

Reprezentanţii firmei de pază susţin că altercaţia a fost cu clanul Preda, clan care a mai fost implicat într-un incident pe 7 iulie 2008, când trei bărbaţi au fost înjunghiaţi în zona Plaza România. Eugen Preda, un membru al clanului Preda, a fost implicat în mai multe incidente care sunt cercetate de poliţie.

Sursa: Realitatea.net

O reţea de trafic de droguri care opera în Galaţi şi Brăila a fost anihilată

200428732-001

“Acţionând pentru combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, politiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi,

 Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Brăila, cu sprijinul Serviciului Zonal de Informaţii si Protecţie Internă Galaţi, Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila şi sub coordonarea procurorilor DIICOT Galaţi şi Brăila, au identificat şi destrămat grupul compus din C.C.N., de 21 ani, din Brăila, fără antecedente penale, student anul IV la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii “Titu Maiorescu” Bucureşti, F.S.R., de 25 ani, din Brăila, fără ocupaţie, fără antecedente penale, R.F., de 24 ani, din Brăila, fără antecedente penale, fără ocupaţie, G.M.I., de 24 ani, din Brăila, fără antecedente penale, fără ocupaţie, şi L.G.C. de 29 ani, din Brăila, fără antecedente penale, fără ocupaţie. Tinerii în cauză au comercializat, în perioada noiembrie-decembrie 2008, pe raza municipiilor Brăila şi Galaţi, comprimate ecstasy contra sumei de 50 de lei bucata”, a declarat, ieri, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi, subcomisarul Cristina Tatulici.

Potrivit poliţiştilor, drogurile au fost aduse din Olanda în noiembrie 2008 de către L.G.C. şi R.F., pentru a fi vândute în Brăila şi Galaţi. Membrii grupării nu au reuşit să vândă întreaga cantitate de stupefiante, oamenii legii confiscând 1.894 de comprimate ecstasy cu logo-ul “No 1” după cinci percheziţii domiciliare în municipiul Brăila. Cei doi tineri care au adus drogurile în ţară au fost daţi în urmărire generală deoarece se sustrag urmăririi penale, pe numele lor fiind emise mandate de arestare preventivă în lipsă de către Tribunalul Brăila

 

atac

Trei bucureşteni au fost prinşi în flagrant încercând să perfecteze ilegal vânzarea unui teren

221Potrivit lui Ciocan, flagrantul, în urma căruia cei trei au fost prinşi, a fost realizat în sediul unui notariat din sectorul 3. Cei trei bărbaţi, cu vârste

de 35, 40 şi 60 de ani, au prezentat notarului acte false şi intenţionau să treacă terenul de pe numele proprietarului pe numele unuia dintre ei. Cercetările arată că următorul pas pe care cei trei voiau să îl facă era să solicite unei bănci un împrumut de 400.000 de euro şi să garanteze cu acest teren. Cei trei sunt cercetaţi în stare de libertate.

 

atac

Numărul infracţiunilor produse cu arma în mână a crescut îngrijorător în ultimele luni.De ce credeti?

2228Faptul că în Romania criza economică va aduce şi creşterea numărului de infracţiuni a fost luat în calcul încă de anul trecut de către autorităţi.

„Jafurile armate nu reprezintă un tip de infracţiune caracteristic pentru infracţionalitatea din ţara noastră.

Motivele care au stat la baza evenimentelor din ultima perioadă sunt multiple: criza economică, lipsa banilor lichizi, pierderea locurilor de muncă, neluarea măsurilor corespunzătoare conform legii de către persoanele care sunt obligate să facă acest lucru.

Este extrem de cunoscut faptul că deteriorarea situaţiei economice a unei ţări duce la creşterea infracţionalităţii. Foarte mulţi români se întorc din statele europene, şi ele afectate de criză. Nu putem să nu luăm în considerare faptul că, în prezent, cetăţenii se bucură de dreptul la liberă circulaţie, astfel că putem înregistra şi fapte antisociale comise de cetăţenii altor state pe teritoriul României”, a declarat chestorul Petre Toba, şeful Poliţiei Române.

Nu se respectă măsurile de protecţie

Anul trecut, în urma verificărilor, s-a constatat că 4.362 din cele 13.321 de obiective controlate nu îndeplineau condiţiile impuse de lege în privinţa pazei şi a securităţii.

În ceea ce priveşte asigurarea sediilor de primării, acţiunea a relevat faptul că numai 38,45% din acestea au instalate sisteme de alarmare împotriva efracţiei, iar 352 au sisteme de supraveghere cu circuit închis. 

adevarul

Gorbunov nu este singurul suspect, potrivit directorului de investigaţii din IGP

Ancheta privind jaful de la casa de schimb valutar din Braşov se complică. Serghei Gorbunov nu mai este principalul suspect în acest caz. Mai mult, procurorii susţin că asasinul ar putea fi chiar în libertate. Zeci de audieri se

fac la Braşov, iar lista suspecţilor este tot mai mare. Paradoxal, singurul care nu a fost audiat deocamdată este chiar basarabeanul considerat până duminică suspect principal.

 

realitatea

VEZI VIDEO

Elena Ionita, fotomodelul care a prezentat rubrica meteo intr-un cotidian central, a fost invinuita de procurorii Parchetului General de aderare la un grup infractional

Intr-o declaratie data la Parchetul General, Elena Ionita, care preciza ca este membra a trupei „De Corazon”, spune: „Referitor la infractiunea retinuta in sarcina mea mentionez faptul ca nu ma consider vinovata, intrucat nu am

avut decat o relatie de concubinaj cu acest om si nu cunosc activitatea infractionala a acestuia”. In dosarul in care fotomodelul a fost acuzat au fost arestati unii dintre cei mai periculosi interlopi bucuresteni pentru sechestrari de persoana, talharii, proxenetism. Ionita a fost scoasa de sub urmarire penala de catre procurori dupa mai multe luni de cercetari.
Idila dintre Elena Ionita si liderul retelei de crima organizata, care se autointitula spaima Bucurestiului, a inceput in momentul in care cei doi s-au vazut intr-un restaurant din Capitala, Elena fiind minora. Interlopul i-a dat cartea sa de vizita, spunandu-i fetei sa-l sune, ceea ce a si facut. „Mi-a pus la dispozitie un apartament cu trei camere in cartierul Sebastian, unde am convietuit cu acesta. Relatiile cu el au continuat pana in momentul arestarii sale. Pana atunci am mers de doua ori cu el in Spania si am primit cadou mai multe bijuterii din aur”, arata fotomodelul in declaratia data in fata anchetatorilor. Elena spune ca la un moment dat incepuse sa se vada destul de rar cu iubitul ei, deoarece cunoscutul lider al crimei organizate locuia cu fosta nevasta si cu copiii. Potrivit declaratiei date de Ionita, interlopul era extrem de gelos si ii interzicea sa cunoasca alti barbati. In plus, familia acestuia nu o suporta pe Elena si nu o vroia alaturi de el.

cancan

Popoviciu si Badea si-au extins afacerile

După ingineriile Băneasa si Parcul Tineretului, Gabriel Puiu Popoviciu se pregăteste să mai tragă un tun. Pentru aceasta si l-a luat ca partener pe cumnatul său, presedintele dinamovist Nicolae Badea, si împreună au

început lucrările de amenajare a unui restaurant fast-food în Gara de Nord. Cei doi au închiriat printr-o suveică, de la CFR SA, un spaţiu de 650 de metri pătraţi din Gara de Nord, prin aceeasi manevră „de asociere“ folosită si în cazurile Băneasa si Tineretului. Si pentru că potenţialul zonei este excepţional, cei doi cumnaţi urmăresc betonarea afacerii si încearcă să forţeze extinderea perioadei de valabilitate a contractului de închiriere de la doi la 20 de ani.
Gabriel Puiu Popoviciu a intrat în Gara de Nord. Nu singur, ci cu partenerul său de afaceri si, totodată, cumnatul său, Nicolae Badea. Împreună au obţinut controlul asupra unui spaţiu de 650 de metri pătraţi si vor să construiască un restaurant fast-food sub sigla KFC, chiar la iesirea dinspre Calea Griviţei a Gării de Nord. Locaţia acaparată de cei doi are un vad excepţional si, pe lângă avantajul deverului, are si un preţ de închiriere stimulativ: 24 de lei/mp pe lună. Cum au reusit cei doi această manevră? Printr-o operaţiune de asociere de tip suveică.

Asocierea, cea mai facilă cale de păcălire a legii
Pe 6 aprilie 2007, prin contractul de închiriere nr. C/157/2007, compania Dai Shes Impex SRL a închiriat în staţia CF Bucuresti Nord un spaţiu de 400 de metri pătraţi (o parte din clădirea fostului bufet expres) pentru restaurant, fast-food si comercializare articole de îmbrăcăminte, si un teren de 385,65 metri pătraţi care permitea accesul autovehiculelor pentru aprovizionarea cu mărfuri.

 

sfin

Nutu Camataru a obtinut în prima instanta eliberarea conditionata

De asemenea, magistratii sustin ca Nutu Camataru a avut un comportament corespunzator pe perioada detentiei, fiind sanctionat o singura data. Instanta mai arata ca interlopul a fost recompensat de 9 ori, a participat  la

activitati socio-educative, a participat la competitii si concursuri sportive si a fost implicat în programe specifice antidrog sau de prevenirea consumului de tutun. Tribunalul Ialomita decide, pe 11 februarie, daca Nutu Camataru va fi pus în libertate, dupa ce procurorii au facut recurs împotriva sentintei Judecatoriei Slobozia care a decis ca interlopul poate fi eliberat conditionat.

Ion Balint va ramâne în penitenciarul Slobozia pâna la o decizie definitiva data de instanta.

Sursa: Adevarul

Avocatul Florentin Tuca a refuzat cererea presedintelui Traian Basescu de a-l reprezenta în disputa juridica cu fostul sef al SIE Claudiu Saftoiu

Presedintele Traian Basescu va trebui sa-si caute un alt avocat pentru a-si regla în justitie disputa cu fostul sau consilier Claudiu Saftoiu. Avocatul de casa al Administratiei Prezidentiale, Florentin Tuca, unul dintre partenerii

firmei de avocatura Tuca si Asociatii, a refuzat sa-l reprezinte pe seful statului împotriva lui Saftoiu. “Nu as vrea sa comentez. Domnul presedinte ne-a contactat la firma pentru acest subiect, dar din motive personale am evitat sa intru în aceasta disputa. Am avut o relatie personala cu domnul Saftoiu si am considerat ca e mai bine sa procedez astfel”, a declarat pentru Cotidianul Florentin Tuca.

Casa de avocatura Tuca si asociatii îl reprezinta pe Traian Basescu si în procesul intentat ziaristului Cristian Oprea de la Cotidianul.

Sursa: Cotidianul

Producatorul brandy-ului Unirea, suspectat de spalare de bani

Procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, împreuna cu inspectorii fiscali ai ANAF, au descoperit mai multe infractiuni de spalare de bani si evaziune fiscala

savârsite de grupul de firme.Grupul Euoavipo este cunoscut pe piata româneasca a bauturilor alcoolice datorita promovarii brandurilor „Coniacul Unirea, „Hanul Ars“ si „Rachiu aprig de Câlnau“.

Timisoreanul Adrian Cocoana, judecat pentru ca a ucis un tânar pe trotuar într-un accident rutier, ca a ranit o fata si a fugit de la fata locului, a fost citat la sediul Departamentului National Anticoruptie Bucuresti.

El trebuie sa se prezinte la audieri la jumatatea lunii februarie. Procurorii verifica daca Adrian Cocoana ar fi dat mita pentru a beneficia de o sentinta favorabila din partea magistratilor de la Tribunalul Dolj care l-au eliberat pe

13 decembrie 2008

Peste 300 de incidente electorale au fost înregistrate în ziua alegerilor parlamentare

Astfel, în ziua scrutinului au fost înregistrate 341 de incidente electorale, majoritatea (197 de cazuri), fiind în mediul urban.Pentru neregulile constatate au fost întocmite 62 de dosare penale si au fost aplicate 92 de sanctiuni contraventionale în valoare totala de 37.614 lei.

 

 

Principalele încalcari ale legislatiei specifice au constat în continuarea campaniei electorale, promisiunea sau oferirea de bunuri în schimbul votarii, stampile lipsa sau deteriorate, primirea de foloase în schimbul votarii unui candidat.

Ţi-a plăcut articolul? Votează, comentează sau trimite mai departe.

Cele mai multe abateri au fost sesizate de partide si Birouri electorale, totodata fiind înregistrat si un numar semnificativ de sesizari din oficiu.

Judecătorii au decis ca dosarul „Caltaboş” să rămână la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Concret, avocaţii lui Mureşan, Remeş şi Ciorbă au declarat în instanţă că procurorii nu le-ar fi arătat clienţilor lor procesul-verbal referitor la interceptările convorbirilor, convorbiri ce ar fi fost înregistrate doar de denunţător, nu şi de DNA. În acest fel, inculpaţilor le-ar fost încălcat dreptul la apărare, au mai susţinut apărătorii acestora. În acelaşi timp, procurorul care reprezintă DNA în instanţă a afirmat că toţi inculpaţii şi-au văzut dosarele penale, precizând că Ioan Mureşan a fost la DNA de 23 de ori, în timpul anchetei.

Procurorii anticorupţie i-au trimis în judecată, pe 9 iunie, pe foştii miniştri ai agriculturii, Decebal Traian Remeş şi Ioan Mureşan – primul, pentru trafic de influenţă, iar cel de-al doilea, pentru complicitate la cumpărare de influenţă, în formă continuată.

Totodată, procurorii l-au trimis în instanţă şi pe omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, în sarcina căruia a fost reţinută infracţiunea de cumpărare de influenţă, în formă continuată.

Anchetatorii au constatat că în zilele de 13 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007, Remeş, în calitate de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, funcţie deţinută la acea dată, ar fi acceptat şi primit produse alimentare în valoare de 1.500 RON şi suma de 15.000 Euro de la Gheorghe Ciorbă, prin intermediul lui Ioan Mureşan.

Sursa: NewsIn

Ţi-a plăcut articolul? Votează, comentează sau trimite mai departe.

Victor Stănculescu îşi va petrece Crăciunul după gratii.E bine ,este rau?

Tribunalulul Militar a amânat, încă o dată, până pe 29 decembrie, procesul în care fostul general Stănculescu solicită întreruperea pedepsei de 15 ani primită în dosarul Revoluţiei de la Timişoara. Motivul amânării a fost legat de faptul că INML nu a trimis concluziile expertizei medicale care ar

 

 

trebui să lămurească dacă fostul general suferă sau nu de boli grave care l-ar împiedica să execute pedeapsa primită.

Reamintim că Victor Stănculescu a fost încarcerat, alături de fostul general Mihai Chiţac, la Spitalul Penitenciar Jilava, în vederea efectuării de teste medicale. Ambii foşti generali au cerut Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti întreruperea, din motive medicale, a pedepesei la care au fost condamnaţi pentru Revoluţia de la Timişoara. Instanţa a solicitat expertize medicale pentru cei doi. Expertizele ar urma să confirme ceea ce au declarat deja reprezentanţi ai Administraţiei Penitenciarelor, care susţin că Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu suferă de boli cronice.

http://www.gandul.info

Asa sa tot traiesti!

Spre deosebire de colegul său din Argeş – care nu era deloc pretenţios în materie de şpagă, acceptând nu numai bani, ci şi miei ori saci cu grâu în schimbul unor permise de conducere eliberate fără examen -, fostul şef al Serviciului Permise Bacău, comisarul-şef Virgil Ardeleanu, nu-şi murdărea

 

 

 

mâinile decât pentru o „mită“ onorabilă: minimum 5.000 de euro pe săptămână. Aşa susţin anchetatorii anticorupţie care l-au supravegheat pas cu pas pe Ardeleanu timp de un an. Filajul nu a fost deloc simplu, şeful de la Permise dovedindu- se mai ingenios decât protagonistul unei pelicule poliţiste de succes.

„Întotdeauna «colecta» îi era adusă de oamenii săi de încredere. (…) Avea un sistem foarte bine pus la punct, perfecţionat în timp. Practic, înainte de întâlnire îşi plimba subordonatul prin tot oraşul, schimbând destinaţia la un interval de câteva minute. Pentru asta folosea opt telefoane mobile şi cartele noi pe care le schimba după fiecare convorbire purtată cu cel care-i livra banii“, au precizat surse judiciare.

Încasările se făceau doar în locuri publice
 
De altfel, ofiţerii anticorupţie care au participat la filaj au recunoscut că, prin modul în care a încercat permanent să-şi acopere „urmele“, Virgil Ardeleanu a reuşit „să-i zăpăcească“ în multe momente.

Potrivit actelor de la dosar, întâlnirile comisarului-şef cu subordonaţii săi care îi livrau şpăgile încasate de la şoferii care-şi obţinuseră permisele fără a completa chestionarele la „sală“ sau fără a se prezenta măcar la „traseu“, erau demne de filmele americane de acţiune: „Cel care avea banii a fost sunat mereu de Ardeleanu, care i-a comunicat telefonic unde trebuie să ajungă: «În trei minute să fii pe Ştefan cel Mare!», i-a spus iniţial comisarul-şef. Peste un minut, acesta a revenit cu un alt telefon: «Ai patru minute să ajungi pe Alexandru cel Bun!». Peste alte trei minute, Ardeleanu a sunat din nou, evident de pe a treia cartelă prepay: «Ai ajuns? Întoarce! Ai şase minute să vii pe Condorilor!». Aşa o ţinea de câteva ori, astfel încât cel care avea sarcina să aducă banii făcea adevărate curse contracronometru prin Bacău pentru a se încadra în timpul stabilit de şef“, au explicat surse din rândul anchetatorilor.

Întâlnirea finală avea loc întotdeauna în locuri publice, foarte aglomerate. „Contrar zvonurilor, fostul şef de la Permise nu folosea drept loc de întâlnire case conspirative. Întâlnirile erau doar în locuri publice, în aglomeraţie mare. Prefera spălătoriile auto. Niciodată, dar niciodată, la el acasă. Şi niciodată nu se întâlnea cu cineva pentru sume mici de bani. De aceea, prefera să se vadă cu câte unul dintre oamenii săi de încredere o dată pe săptămână când se adunau peste 5.000 de euro“, au conchis anchetatorii.
 
În replică, comisarul Ardeleanu neagă totul şi nu se fereşte să lanseze, subtil, ameninţări la adresa reporterului EVZ. „Tot ce s-a spus despre mine este o aiureală. Nu vă mai luaţi după toţi mămăligarii, dacă vreţi să nu aveţi probleme! Tot ce am făcut eu este legal“, a conchis Virgil Ardeleanu

http://www.evz.ro/

Este rau ca nu a ucis mai mult!

Acesta este gandirea judecatorilor.Decizia a fost luată sâmbătă seară de Tribunalul Dolj, care a admis cererea avocaţilor de revocare a arestării preventive. Aceeaşi cerere fusese respinsă joi de Judecătoria Craiova.

 

Adrian Cocoană, şoferul timişorean care a ucis un bărbat pe trotuar, a fost eliberat din arest şi va fi judecat în libertate.

 

 

www.coltuc.ro

Frauda de 4 milioane de euro

Potrivit anchetatorilor, în perioada februarie 2007 – septembrie 2008, cei cinci au constituit un grup infracţional organizat, pentru a induce în eroare mai multe societăţi de leasing, cu privire la existenţa bunurilor ce urmau a fi livrate prin crearea aparenţei existenţei acestora

 

Procurorii DNA precizează că inculpaţii au creat un prejudiciu în valoare totală de 14.678.646,63 lei (echivalentul a 4.036.480 euro

Judecatorii sprijina ascultarea telefoanelor

Potrivit documentului, „structurile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au obligaţia de a informa persoana vizată atunci când colectarea şi stocarea datelor s-a efectuat fără consimţământul acesteia şi numai dacă obiectul activităţilor de prevenire, cercetare şi reprimare a infracţiunilor,

 

precum şi de de menţinere şi asigurare a ordinii publice nu mai poate fi prejudiciat prin cunoaşterea de către persoana vizată a faptului că datele sale cu caracter personal au fost colectate şi stocate”.

Astfel, structurile MIRA ar avea obligaţia de a informa persoana vizată căreia i s-a colectat şi stocat datele personale în termen de 15 zile de la momentul în care s-a constatat că individul nu mai reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică

 

www.coltuc.ro

Ofiteri SRI, trimisi în judecata

Trei ofiteri SRI au fost trimisi în judecata de procurorii DIICOT pentru ca au divulgat secrete care au periclitat siguranta statului.Lt. col (r) Marius Eugen Soare, mr. (r) Romica Cernica si cpt. (r) Adrian Ovidiu Radu, angajati la Sectia Judeteana Prahova, în perioada 2004-2006 au divulgat date si

 

 

informatii clasificate ca “secrete de stat”.(Sursa: Click)

Generalul (r) Eugen Bădălan a fost audiat la DNA în dosarul preluării Stelei de către Becali

Generalul (r) Eugen Bădălan a fost audiat, astăzi, de procurorii DNA, care fac cercetări în legătură cu modul în care clubul de fotbal Steaua a intrat în posesia lui Gigi Becali, dosar deschis de procurorii militari încă din 2006, potrivit unor surse din Ministerul Apărării.

 

Bădălan a confirmat că s-a prezentat marţi, în jurul orei 9.30 la DNA. El spune, însă că procurorii l-au întrebat doar despre evenimentele care s-au petrecut în timpul Adunării Generale a AFC Steaua din 2003, în urma căreia Becali a devenit proprietarul Stelei, fără a da alte declaraţii despre momentul din 1997, când s-a realizat privatizarea echipei de fotbal de către Viorel Păunescu.

„Eu am dat declaraţii în legătură cu momentul 2003, nu cu cel din 1997, când echipa a fost preluată de Viorel Păunescu. În 2003, s-a discutat să se înfiinţeze o societate comercială, care să realizeze profit pe care să-l verse către AFC Steaua, care era o societate non profit, bani prin care să se echilibreze situaţia lui AFC Steaua. Adunarea Generală de atunci a început cu această ordine de zi, să stabilim condiţiile de înfiinţare a unei societăţi comerciale, ca să ne trezim că de fapt Becali dorea să-şi însuşeasă AFC Steaua şi să devină acţionarul majoritar al AFC Steaua invocând nişte datorii pe care Steaua le avea faţă de el. Atunci am aflat şi noi că lui i se cesionaseră nişte jucători. Eu atunci am invocat ca AFC Steaua nu se poate transforma conform legii din societate non profit în una comercială, ci ea poate înfiinţa o societate comercială care să producă pentru ea, dar ei au insistat pentru că Becali îşi adusese acolo tot felul de nepoţi şi bodiguarzi şi numai Adunare Generală nu mai era aceea. Atunci eu mi-am prezentat public demisia din Adunarea generală şi am părăsit sala, după care la cinci minute a plecat şi Cătălin Zisu. Pigui nu a fost, însă, la acea întâlnire. (…) Până la urmă toată nebunia aici a constat, că tot palmaresul şi jucătorii Stelei s-au dus pe gratis la AFC Steaua, asupra căreia Becali a devenit apoi proprietar printr-un giumbuşluc”, a declarat Eugen Bădălan.

De altfel, surse din MAp, au declarat că procurorii DNA au cerut, încă de săptămâna trecută, Ministerului Apărării mai multe documente în legatură cu modul în care s-a realizat privatizarea secţiei de fotbal a Clubului Steaua Bucureşti, cercetările aflându-se deocamdată în faza actelor premergătoare. Potrivit surselor din Armată, dosarul aflat în atenţia DNA nu este unul nou, ci este acelaşi pe care procurorii anticorupţie îl deschiseseră încă din anul 2007 şi care se referea la modul în care s-a separat FC Steaua de Clubul Sportiv al Armatei.

În paralel cu cercetările DNA, patronul Stelei, Gigi Becali, a declarat, luni, că mai mulţi generali în rezervă din forţele de securitate au întreprins o acţiune prin care vor să-i ia numele, palmaresul şi sigla Stelei. „Nu este vorba de niciun general de armată sau de vreun general activ, este vorba de nişte generali în rezervă din forţele de securitate, care încă mai au nişte pârghii, mai au putere. Repet, nu este vorba de generali de la clubul sportiv. În mentalitatea lor veche, ei cred că pot face abstracţie de democraţie. Nu este niciun pericol pentru palmaresul Stelei, numai ei cred că pot face asta”, a spus Becali.

Reacţia lui Gigi Becali vine ca urmare a apariţiei în presa centrală a unor articole potrivit cărora un grup format din generali de armată ar vrea să deturneze palmaresul actualului club Steaua către Clubul Sportiv al Armatei.

Sursa: NewsIn

Norme de aplicare a Legii Sanatatii Mintale

Ministerul Sanatatii elaboreaza Planul de masuri pentru promovarea sanatatii mintale si prevenirea imbolnavirilor psihice in colaborare cu institutiile publice prevazute la art.1 precum si cu organizatii neguvernamentale.

 

 
Planul prevazut la alin.(1) se publica pe site-ul Ministerului Sanatatii.

Art.3
Fiecare institutie dintre cele prevazute la art.1 intocmeste si publica pe site-ul propriu un raport anual cu privire la activitatile intreprinse pentru promovarea sanatatii mintale si prevenirea imbolnavirilor psihice precum si bugetul alocat.

CAPITOLUL II
EVALUAREA SANATATII MINTALE

Art. 4
(1) Pacientii din Centrele de recuperare si reabilitare neuropsihica, aflate in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap sunt evaluati din punct de vedere psihiatric de cel putin doua ori pe an, de catre medicul specialist psihiatru, in scopul stabilirii celei mai adecvate conduite de recuperare.
(2) Evaluarea din punct de vedere psihiatric de la alin.(1) se realizeaza prin servicii medicale ambulatorii si se efectueaza, la solicitarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in baza unui grafic stabilit de comun acord si se deconteaza de catre Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate.

(3) Alte unitati decat cele prevazute la alin.(1), aflate in structura Directiilor Generale Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap solicita evaluarea din punct de vedere psihiatric pentru persoanele cu tulburari psihice asistate, in vederea redistribuirii in alte unitatile prevazute la alin.(1).
(4) Serviciile medicale prevazute la alin.(2) si alin.(3) se furnizeaza de medici psihiatrii din unitati sanitare cu sau fara personalitate juridica in afara timpului de lucru de la unitatea la care este angajat ia cheltuielile de transport, cazare si diurna se suporta de solicitant.
(5) Evaluarea din punct de vedere psihiatric se finalizeaza, daca este cazul, cu un plan terapeutic care se transmite unitatii solicitante si scrisoare medicala adresata medicului de familie pe lista caruia este inscrisa persoana evaluata.

Art. 5
Categoriile de profesiuni care necesită examinarea periodica a starii de sanatate mintala, se aproba prin ordin al ministrului sanatatii, la propunerea unitatilor interesate, cu respectarea dispozitiilor legale privind confidentialitatea si a drepturilor persoanei cu tulburari psihice.

CAPITOLUL III
SERVICII DE SĂNĂTATE MINTALĂ

Art. 6
(1) In vederea asigurarii asistentei psihiatrice comunitare, a cresterii accesibilitatii si calitatii serviciilor acordate, se organizeaza din punct de vedere functional, teritoriul tarii, în arii geografice numite sectoare psihiatrice.
(2) Se organizeaza separat sectoare psihiatrice pentru adulti si sectoare psihiatrice pentru copii şi adolescenţi, astfel :
a). un sector psihiatric pentru adulti este o arie teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 100 – 150 000 de locuitori.
b). un sector psihiatric pentru copii si adolescenti este o arie teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 200 000 – 400 000 de locuitori.

Art. 7
(1) In vederea organizarii si functionarii sectoarelor psihiatrice prevazute la art.6, Ministerul Sanatatii, prin directiile de sanatate Publica, infiinteaza comisii judetene in termen de 15 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin;
(2) Comisia judeteana prevazuta la alin.(1) are urmatoarea componenta:
a). un reprezentant al directiei de sanatate publica;
b). un coordonator – medic psihiatru, desemnat de directia de sanatate publica;
c). un reprezentant al administratiei publice locale;
(3) Pentru dezvoltarea si functionarea sectoarelor psihiatrice Ministerul Sanatatii monitorizeaza utilizarea resurselor financiare si umane prin Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Sanatate in cadrul programelor nationale de sanatate.
(4) Comisiile prevazute la alin (1) stabilesc, in termen de 30 de zile de la conform prevederilor legale in vigoare, hartile sectoarelor psihiatrice dupa evaluarea resurselor umane si materiale disponibile si propun masuri pentru acoperirea nevoilor de ingrijiri de sanatate mintala.
(5) Directiile de sanatate publica judetene vor elabora in termen de 6 luni de la stabilirea hartilor sectoarelor psihiatrice planuri specifice de masuri pentru realizarea progresiva a prevederilor referitoare la serviciile de sanatate mintala cuprinse in prezentul ordin.

Art.8
(1) Baza sistemului de ingrijiri o reprezinta o unitate functionala constituita de echipa terapeutica si structurile in care aceasta isi desfasoara activitatea deservind un sector psihiatric.
(2) Echipa prevazuta la alin (1) este compusa din medici specialisti in psihiatrie, psihologi, asistenti sociali, asistenti medicali de psihiatrie si alte categorii de personal necesare, in functie de activitatile desfasurate si de specificul sectorului. Echipa terapeutica este condusa de un psihiatru, medic primar sau medic specialist.
(3) Medicul – coordonator al echipei terapeutice adapteaza serviciile acordate in cadrul sectorului, in functie de specificitatile sectorului psihiatric deservit si de nevoile populatiei tinta.

Art. 9
(1) In cadrul fiecarui sector se organizeaza in functie de nevoile si particularitatile locale, urmatoarele structuri:
centrul de sanatate mintala, care organizeaza unitatea mobila, centrul de interventie in criza si stationar de zi, dupa caz
stationarul de zi;
cabinete de psihiatrie;
structuri cu paturi cu sau fara personalitate juridica
(2) Se pot organiza structuri transectoriale cu paturi, cu sau fara personalitate juridica pentru patologiile rare, rezistente la tratament sau care nu pot fi rezolvate la nivelul sectorului, precum si pentru pacientii incadrati in art.114 Cod Penal.
(3) Pentru îngrijiri de lungă durată pentru persoane cu probleme severe şi persistente de sănătate mintală, se organizeaza in fiecare sector compartimente sau sectii cu paturi, cu maxim 40 de paturi.

Art 10
In unitatile sanitare cu paturi se organizeaza compartimente de psihiatrie de legatura pentru asistenta psihiatrica a pacientilor internati.

Art 11
Pacientii care in urma evaluarii de catre echipa terapeutica necesita tratament indelungat vor fi dirijati catre centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica sau locuintele protejate, dupa caz.

Art. 12
(1) In cadrul fiecarui sector psihiatric se acorda servicii dupa cum urmeaza:
a) servicii psihiatrice ambulatorii;
b) servicii de asistenţă mobilă, pentru pacienţi dificil de tratat sau care refuza sa frecventeze structurile medicale dar care accepta tratamentul sau pentru acoperirea unor nevoi psihosociale variate, care necesită deplasarea unor membri ai echipei terapeutice;
c) servicii psihiatrice de zi: terapie ocupaţională, psihoterapie individuală şi de grup precum si programe specializate de reabilitare. Aceste servicii sunt furnizate pacienţilor internati în stationarul de zi este limitată în timp la maxim 2 luni, după aceasta pacientii fiind trimisi serviciilor de reabilitare sau către asistenţa primară.
d) servicii de reabilitare – in funcţie de oportunităţile locale, fiecare centru de sanatate mintala oferă programe specializate de reabilitare: programe de terapie ocupationala, programe de reabilitare vocaţională, programe de petrecere a timpului liber, programe de psihoeducaţie.
e) servicii spitalicesti
f) ingrijiri la domiciliu

(2) Indrumarea medicilor de familie din sectorul psihiatric în acordarea de îngrijiri de sănătate mintală. Echipa terapeutică a sectorului psihiatric stabileste protocoale de colaborare cu medicii de familie pentru asigurarea continuitatii ingrijirilor

Art 13
(1) Pentru fiecare sector psihiatric se prevede un anumit numar de paturi pentru patologia acuta, in functie de nevoile si particularitatile sectorului, fie într-un spital psihiatric, fie într-o secţie de psihiatrie dintr-un spital general;
(2) Personalul unui serviciu spitalicesc sectorial este parte integranta a echipei terapeutice de sector.

Art. 14
(1) Echipa terapeutica a sectorului psihiatric pentru adulti cuprinde:
(a) 8 norme întregi pentru psihiatri;
(b) 40 norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
(c) 4 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
(d) 5 norme întregi pentru asistenţi sociali;
(e) alt personal

(2) Echipa terapeutica a sectorului psihiatric pentru copii si adolescenti cuprinde:
(a) 4 norme întregi pentru psihiatri;
(b) 20 norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
(c) 2 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
(d) 3 norme întregi pentru psihopedagogi;
(e) 3 asistenti sociali;
(f) alt personal

Art.15
Pentru îngrijiri de lungă durată pentru persoane cu probleme severe şi persistente de sănătate mintală, se organizeaza in fiecare sector unităţi cu maxim 40 de paturi.

Art. 16
(1) Pentru pacientii fara probleme severe si persistente de sanatate mintala care necesita tratament de lunga durata, echipa terapeutica evalueaza nevoile si stabileste in functie de starea clinica a pacientului tipul de locuinta protejata spre care sa fie indreptat.
(2) Categoriile serviciilor medicale oferite persoanelor cu tulburari psihice din locuintele protejate sunt elaborate prin ordin comun al Ministerului Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

Art. 17
Autoritatile publice locale colaboreaza cu Ministerul Sanatatii pentru a asigura spatii adecvate pentru centrele de sanatate mintala.

Art. 18
Centrele de sănătate mintală şi staţionarele de zi pentru copii şi adolescenţi trebuie să aibă localizare intracomunitară, amenajări şi structuri specifice funcţiilor de prevenire, depistare precoce şi terapie complexă a tulburărilor psihice infantilo-juvenile şi ale familiei.

CAPITOLUL IV
DREPTURILE PERSOANELOR CU TULBURARI PSIHICE

Art. 19
(1) La internarea într-o unitate de îngrijire, pacienţii trebuie imediat informaţi asupra identităţii şi statutului profesional al personalului de îngrijire care le acordă asistenţă şi asupra regulamentului de ordine interioara la care trebuie să-l respecte pe durata internării.
(2) Medicul psihiatru trebuie sa-i aduca la cunostinta pacientului care sunt alternativele de tratament si ingrijire, riscurile si efectele adverse ale aplicarii programului terapeutic individualizat.
(3) Programul terapeutic individualizat elaborat de catre echipa terapeutica, cu consimtamantul pacientului, trebuie sa cuprinda:
Descrierea naturii problemelor si a nevoilor specifice ale pacientului;
Descrierea celor mai putin restrictive conditii de tratament necesare;
Descrierea obiectivelor tratamentului;
Specificarea responsabilitatilor personalului.
(4) Medicul specialist psihiatru este responsabil de monitorizarea implementarii programului individualizat de tratament.

Art. 20
In aplicarea art. 26 din lege, in cazul necesitatii restrangerii libertatii de miscare a pacientului
cu scopul de a impiedica producerea unei vatamari pentru sine sau pentru o alta persoana trebuie respectate urmatoarele proceduri:
Contentionarea pacientului ;
(b) Izolarea pacientului.

Art. 21
(1) Prin contenţionare, in sensul prezentelor norme, se înţelege restricţionarea libertăţii de mişcare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vatamari corporale.
(2) Contenţionarea poate fi utilizată doar atunci când este necesara apărarea pacientului de propriile actiuni care l-ar putea rani pe el sau pe ceilalţi. Poate fi folosita doar dacă aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire sau vătămare.
(3) Contenţionarea nu poate fi folosita ca pedeapsa sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal sau de tratament.
(4) În aplicarea măsurii de restricţionare a libertăţii de mişcare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii.
(5) Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei măsuri de restricţionare a libertăţii de mişcare a pacientului.
(6) Contenţionarea trebuie efectuata numai în baza dispozitiei scrise a medicului. Dispozitia medicului trebuie să detalieze factorii care au condus la contenţionare si să specifice natura contenţionării. În dispozitie trebuie precizata ora la care măsura de contenţionare a fost luată. Contenţionarea nu poate dura mai mult de 4 ore.
(7) Masura contenţionării va fi menţionata in foaia de observatie a pacientului.
(8) Masurile de contentionare aplicate pacientilor, incluzand toate dispozitiile scrise ale medicului prin care s-a dispus masura, se descriu in Registrul masurilor de contentionare si izolare aplicate pacientilor.
(9) Registrul prevazut la alin (8) se pastreaza in conditii de confidentialitate.
(10) Pe tot timpul contenţionării, pacientul trebuie să fie monitorizat pentru a observa dacă nevoile sale fizice, de confort şi siguranţa sunt îndeplinite. O evaluare a condiţiilor pacientului trebuie realizată la cel puţin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte daca medicul o cere. Evaluarea trebuie înregistrata în foaia de observatie a pacientului.

Art. 22
(1) Prin izolare se intelege modalitatea de protejare a pacienţilor care reprezinta un pericol pentru ei insisi sau pentru alte persoane. Aceasta masura trebuie aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă.
(2)Măsura izolarii poate fi aplicata numai daca institutia psihiatrica dispune de o încăpere special prevăzută şi dotată în acest scop. Incăperea trebuie să ofere posibilitatea unei observari continue a pacientului, să fie iluminată şi aerisită în mod corespunzător, să aibă acces la toaletă şi lavator si să fie protejată în aşa fel încât să prevină rănirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent in aceeasi incapere mai multe persoane.
(3) Măsura izolarii trebuie să fie aplicată pentru un timp cât mai scurt posibil. Măsura trebuie revizuită periodic la un interval de cel mult 2 ore. Pacientul si/sau reprezentantul sau legal va fi informat cu privire la măsura izolarii şi despre procedura de revizuire periodică a măsurii.
(4) Pacientul va fi observat în timpul izolarii conform unui program prevăzut de medicul care dispune masură izolarii.
(5) Pe perioada dispunerii măsurii izolarii, pacientul va păstra îmbracămintea precum şi orice articole de uz personal sau cu semnificaţie religioasa, cu excepţia situatiei în care păstrarea acestora ar putea afecta siguranţa sa.
(6) Măsura izolării poate fi dispusă doar de medic în aceleaşi condiţii ca şi cea a contenţionării.
(7) Măsura izolării trebuie menţionată în Registrul masurilor de contenţionare si izolare şi în foaia de observatie a pacientului, cu indeplinirea aceloraşi condiţii ca şi în cazul contenţionării.
(8) Măsura izolării nu trebuie folosită ca pedeapsă sau ca o formă de ameninţare.
(9) Măsura izolării nu poate fi parte a programului de tratament.

Art. 23
In aplicarea prevederilor art. 29 al legii se va folosi formularul pentru obtinerea consimtamantului informat prezentat in Anexa 2.

Art. 24
(1) Toate informaţiile privind starea de sănătate a pacientului, condiţia sa medicală, diagnosticul, prognosticul şi tratamentul, precum şi alte informaţii de natură personală sunt confidenţiale, chiar şi după moartea pacientului.
(2) Informaţia confidenţială poate fi divulgată numai cu consimtamantul explicit al pacientului sau când există dispoziţii judiciare exprese în acest sens. Consimtamantul este presupus atunci când divulgarea se face către un alt membru al echipei terapeutice implicate în tratamentul pacientului.
(3) Toate datele de identitate ale pacientului trebuie protejate.
(4) Pacienţii au dreptul de a primi rezultatul în scris al diagnosticului, tratamentului şi îngrijirii lor la externarea dintr-o unitate de îngrijire.
(5) Nu este admisă intervenţia în viaţa particulară a pacientului sau în viaţa de familie decât în cazul în care, pe lângă consimtamantul pacientului, aceasta poate fi justificată ca necesară diagnosticului, tratamentului sau îngrijirii pacientului.
(6) Intervenţiile medicale pot fi efectuate numai atunci când există respectul necesar pentru intimitatea persoanei si numai în prezenţa acelor persoane necesare interventiei respective, dacă pacientul nu a solicitat altfel.

Art. 25
(1) Toate unităţile care acordă îngrijiri de sănătate mintală au obligaţia să înfiinţeze un registru special pentru înregistrarea tuturor plângerilor înaintate de către pacienţi sau reprezentanţii acestora.
(2) Conducerea unităţii are obligaţia să răspundă în scris la toate plangerile cu privire la incalcarea drepturilor pacientilor.
(3) In registrul prevazut la alin (1) se consemneaza si modalitatea de soluţionare a plângerilor.

Art. 26
Pacienţii spitalizaţi fără consimţământul lor nu pot fi folosiţi ca subiect de cercetare stiintifica.

CAPITOLUL V
INTERNAREA NEVOLUNTARĂ

Art.27
In termen de 30 zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin Ministerul Sanatatii desemneaza prin ordin, la propunerea directiilor de sanatate publica si cu avizul Comisiei de specialitate de psihiatrie, unitatile autorizate sa efectueze internari nevoluntare.

Art. 28
(1) Medicul psihiatru care evaluează cazul şi stabileşte dacă pacientul are, în acel moment, posibilitatea să înţeleagă starea sa de boală, va explica într-un limbaj simplu şi pe înţelesul acestuia necesitatea internării în vederea acordării îngrijirilor de sănătate mintală, sub supraveghere medicală.
(2) In situatia in care pacientul refuza internarea si medicul considera ca sunt intrunite conditiile internarii nevoluntare, medicul va informa pacientul, familia, reprezentantul personal sau legal, dupa caz, despre dreptul sau de a contesta masura internarii nevoluntare, precum si despre procedurile care trebuie urmate pentru contestarea acesteia.

Art. 29
(1) Solicitarea internării nevoluntare se formuleaza si se semneaza de catre una dintre persoanele prevazute la articolul 47 din lege, in momentul prezentarii la camera de garda a spitalului.
(2) Dacă solicitantul nu ştie să scrie, solicitarea de internare nevoluntară poate fi scrisa de echipa de gardă, pe baza relatărilor solicitantului, fapt care se va mentiona, cu precizarea persoanei care a scris solicitarea si datelor de identificare ale acesteia.
(3) In solicitarea prevazuta la alin (1) trebuie descrise manifestările ce pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea corporală proprie sau a altora.

Art. 30
(1) Medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care solicita internarea nevoluntara nu pot fi implicati in luarea deciziei de internare sau de revizuire periodica a internarii nevoluntare.
(2) Persoanele care solicita internarea nevoluntara a unei persoane nu pot fi membri ai comisiei de revizie constituite pentru respectiva persoana.

Art. 31
(1) Transportul persoanei la spital fara consimtamantul acesteia se poate face doar daca refuza internarea voluntara si daca exista un pericol iminent de vatamare asupra sa sau a celor din jur
(2) Personalul serviciilor care asigura transportul persoanei la spitalul psihiatric trebuie sa mentioneze lipsa consimtamantului persoanei transportate intr-un raport prezentat medicului psihiatru in momentul aducerii la spital in vederea internarii.
(3) In raportul prevazut la alin (2) se mentioneaza daca a existat impotrivire din partea persoanei, care au fost masurile adoptate, precum si medicatia care a fost aplicata.
(4) Transportul persoanei la spital se face in conditiile cele mai putin restrictive posibile asigurandu-se respectarea integritatii sale fizice, psihice si a demnitatii sale.

Art. 32
(1) Atunci când pacientul, reprezentantul său personal sau legal solicită externarea, dar sunt întrunite condiţiile care justifică menţinerea internării contra voinţei, medicul psihiatru care are în îngrijire bolnavul declanşează procedura de internare nevoluntară.
(2) In situatia prevazuta la alin (1), daca nu exista alt medic psihiatru care sa hotarasca internarea nevoluntara, medicul curant poate lua decizia de internare nevoluntara, ca masura de urgenta, urmand confirmarea acesteia prin cadrul legal stabilit.

Art. 33
(1) În toate unitaţile spitaliceşti nominalizate de către Ministerul Sănătăţii să efectueze internări nevoluntare, se constituie un registru unic de evidenţă centralizată a acestor cazuri şi a documentaţiei medico-juridice care stă la baza internării şi susţine legalitatea acesteia.
(2) Internarea nevoluntară se înregistrează în registrul unic de evidenţă a tuturor acestor cazuri, prevazut la alin (1), aici urmând a fi consemnate şi deciziile luate de către comisiile de revizie a acestei proceduri.
(3) Registrul prevazut la alin (1) cuprinde următoarele informaţii:
(a) numele, prenumele, profesia, vârsta şi domiciliul persoanei internate;
(b) data internarii;
(c) numele, prenumele, profesia şi domiciliul persoanei care a cerut internarea;
(d) Dacă este cazul, menţionarea deciziei justiţiei (număr, dată, instanţă) de punere sub tutelă, curatelă sau supraveghere ;
(e) Notificarea medicului care a internat nevoluntar bolnavul către directorul unităţii, cu menţionarea numelui, prenumelui şi a gradului profesional;
(f) Datele examinărilor de către comisia de revizie, cu componenta nominală şi decizia luată;
(g) Data încetării internării şi starea la externare.

Art. 34
Notificarea medicului care a internat nevoluntar pacientul către directorul unităţii se va face folosind formularul prevazut in Anexa 3.
Notificarea medicului care a internat nevoluntar pacientul catre parchetul de pe langa instanta judecatoreasca competenta se va face folosind formularul prevazut in Anexa 4.
Notificarea comisiei de revizie a procedurii catre parchetul de pe langa instanta judecatoreasca competenta se va face folosind formularul prevazut in Anexa 5.

Avocatul deputatului ales al PNL Cluj, Virgil Pop a cerut, astăzi, Tribunalului Cluj, eliberarea clientului său, pe motiv că are obligaţii constituţionale în calitatea sa de parlamentar.

În măsura în care se va menţine măsura arestării preventive Pop Virgil va fi în imposibilitate de a-şi exercita obligaţiile constituţionale/…/Va apare evident un conflict de natură constituţională în ceea ce priveşte cele două puteri ale statului, respectiv puterea judecătorească şi puterea legislativă, în

 

 

condiţiile în care, practic, există obligativitatea exercitării acestor prerogative, care, din punctul nostru de vedere constituie şi obligaţii în procedurile de constituire legale ale Parlamentul României, inclusiv pentru exercitarea dreptului de vot în alegerea comisie de validare şi, ulterior, pentru a avea posibillitatea să depună jurământul în faţa camerelor reunite”, a declarat avocatul Eugen  Iordăchescu la ieşirea din sala de judecată.

În ceea ce priveşte temeiurile legale pentru reţinerea lui Virgil Pop – încercarea de a zădărnici urmărirea penală sau influenţarea martorilor, intenţia de a comite noi infracţiuni şi faptul că pedeapsa prevăzută pentru infracţiunile de care este acuzat este de peste 4 ani, respectiv el reprezintă un pericol la adresa ordinii publice – avocatul Eugen Iordăchescu a afirmat că ele nu se mai susţin. Apărătorul a afirmat că DNA – Serviciul Teritorial Cluj a început din data de 6 decembrie să prezinte inculpatului materialul de urmărire penală, aşadar ancheta se apropie de sfârşit şi Virgil Pop nu o mai poate zădărnici. Totodată, în ceea ce priveşte intenţia de a săvârşi alte infracţiuni similare celor reţinute în sarcina sa, avocatul a spus că este imposibil ca deputatul ales să mai dorească să se asocieze cu denunţătorul său.

Pentru a respinge temeiul legal privind faptul că Virgil Pop ar fi un pericol pentru ordinea publică, Iordăchescu a spus că acest argument nu susţine deoarece liberalul a fost ales deputat, chiar şi din arest.

Pop se află în arest preventiv din 18 noiembrie, el fiind urmărit penal de DNA – Serviciul Teritorial Cluj pentru trafic de influenţă sub formă continuată, fals, instigare la fals sub semnătură privatpă şi, în urma extinderii cercetărilor, spălare de bani. Eugen Iordăchescu a cerut fie eliberarea provizorie sub control judiciar, fie revocarea măsurii arestării preventive, amintind că în cazul în care instanţa nu va decide eliberarea clientului său există pericolul intrării într-un conflict de natură consttituţională, dacă Virgil Pop nu va putea participa la investirea sa.

 

Sursa: NewsIn

Radu Vasile, Remeş şi Babiuc scapă de cercetările penale în cazul privatizării Romtelecom. Cum comentaţi?

Înalta Curte de Casaţie a decis să menţină rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru fostul premier Radu Vasile, foştii miniştri Decebal Traian Remeş şi Victor Babiuc şi pentru fostul preşedinte FPS, Radu Sârbu, pentru posibile fapte de luare de mită în legătură cu privatizarea Romtelecom.

 

 

Decizia de luni a Completului de nouă judecători este definitivă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat, în ianuarie, Parchetul General să-i ancheteze pe foştii demnitari pentru privatizarea Romtelecom.

Judecătorii Înaltei Curţi şi-au motivat, în iulie, sentinţa dată în 30 ianuarie, susţinând că admit plângerea formulată de Dan Cristian Ionescu, fost membru al PNL-Convenţia Democrată, împotriva rezoluţiei Parchetului General, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, din decembrie 2006 şi octombrie 2007.

La momentul privatizării Romtelecom, Radu Sârbu era preşedinte al Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat, Flavius Baias ocupa funcţia de secretar de stat la Ministerul Justiţiei, Victor Babiuc era ministru al Apărării, Decebal Traian Remeş era ministru al Finanţelor, iar Dan Gozia, Corneliu Mândrescu, Eugenia Gutin şi Gheorghe Ionescu funcţionari în cadrul FPS. Vlad Ţepelea a fost membru în conducerea Romtelecom în 1999.

Sursa: NewsIn

Fondatorul Baroului Constitutional, Pompiliu Bota, condamnat la un an de inchisoare

Fondatorul Baroului Constitutional, Pompiliu Bota, a fost condamnat de magistratii Judecatoriei Deva la un an de închisoare pentru exercitarea fara drept a profesiei de avocat. Pompiliu Bota a declarat ca a fost judecat în lipsa, fara aparator si fara sa i se fi luat vreo declaratie si a fost condamnat la un an de

 

 închisoare pentru exercitarea fara drept a profesiei de avocat. „M-au citat sa ma prezint la proces, eu am cerut aparator, însa din momentul ala nu am mai stiut nimic, am aflat de pe portalul instantelor de judecata ca am fost condamnat la un an de închisoare. La acel an de închisoare ar trebui sa se adauge alti doi, de la o condamnare mai veche, pentru evaziune fiscala. În acel proces m-am adresat CEDO si am câstigat, iar statul român trebuie sa îmi plateasca daune morale. Nu ma tem, am peste 50 de procese în toata tara, toate pentru exercitarea fara drept a profesiei de avocat sau complicitate la aceasta infractiune“, a sustinut Bota. Bota a adaugat ca a contestat deja decizia Judecatoriei Deva.
Pompiliu Bota a fost trimis în judecata de procurorii Parchetului Înaltei Curti de Casatie si Justitie, la sfârsitul lunii aprilie 2007, alaturi de Lucian Susan, acuzat si el de exercitarea fara drept a unei profesii. Anchetatorii au stabilit ca, din 2002, Pompiliu Bota a facut demersuri pentru înfiintarea asociatiilor „Bonis Potra“ Deva si „Figaro Potra“ Alba-Iulia, precum si a unei filiale cu personalitate juridica, în judetul Gorj, a celei din urma asociatii. Ulterior, prin hotarâri ale celor trei entitati s-au înfiintat barouri, iar Pompiliu Bota a început sa exercite profesia de avocat, desi nu era înscris în nici un barou sau tablou al avocatilor.

http://www.gardianul.ro/Fondatorul-Baroului-Constitutional,-Pompiliu-Bota,-condamnat-la-un-an-de-inchisoare-s125788.html

Comisia juridică a Camerei a decis luni neînceperea urmăririi penale în cazul lui Adrian Năstase

Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a decis, luni, să recomande plenului să nu fie începută urmărirea penală în cazul lui Adrian Năstase, a declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentantul PDL în comisie, deputatul Daniel Buda.

 

Potrivit lui Buda, membru al comisiei juridice, decizia a fost luată cu două voturi împotrivă, aparţinând PDL, în timp ce UDMR s-a abţinut.Daniel Buda a arătat că cei doi reprezentanţi ai PDL în comisie au fost „împotrivă” pe motiv că Parlamentul nu este cel care trebuie să decidă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, „ci doar justiţia”.

http://www.gandul.info/justitia/comisia-juridica-a-camerei-a-decis-luni-neinceperea-urmaririi-penale-in-cazul-lui-adrian-nastase.html?6686;3633540

Daniela Popa, preşedintele PC, cercetată de DNA

Preşedintele Partidului Conservator(PC), Daniela Popa, este cercetată de procurorii DNA pentru că a încercat să ascundă detaliile cerute de anchetatori despre membri ai partidului în cazul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare(ICA). În acest dosar, a fost trimis deja în judecată Dan Voiculescu,

 

preşedintele fondator al PC.Daniela Popa este cercetată pentru infracţiunile de fals şi tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune. Ea comunicat DNA o serie de date solicitate despre membri ai partidului implicaţi în scandalul legat de privatizarea ICA. Procurorii susţin că informaţiile comunicate de Daniela Popa nu corespund cu cele de pe site-ul oficial al partidului. Astfel, aceasta este acuzată că a ascuns informaţii referitoare la Sorin Pantiş şi Jean-Cătălin Sandu, membri ai Biroului Permanent al PC, ambii inculpaţi în dosarul privind privatizarea ICA.

„Cauza urmează a fi disjunsă sub acest aspect şi înregistrată sub un număr penal în vederea efectuării de cercetări faţă de numita Daniela Popa”, se arată în rechizitoriul trimis instanţei de către DNA în privinţa lui Dan Voiculescu

http://www.gandul.info/justitia/daniela-popa-presedintele-pc-cercetata-de-dna.html?6686;3634133

O dată cu terminarea alegerilor şi începerea negocierilor pentru formarea guvernului, DNA s-a trezit la viaţă.

Şeful DNA, Daniel Morar, susţine însă că nu este vorba de dosare „politice” şi că citarea unor persoane – cum ar fi Adrian Năstase sau Paul Păcuraru – nu se face în funcţie de succesul sau insuccesul în alegeri

 

 

Într-un interviu acordat RFI, Daniel Morar a declarat: „De trei ani de zile, tot timpul dosarele noastre apar «în anumite momente», se spune, «în anumite momente». De fapt, dosarele noastre apar potrivit ritmului lor de soluţionare. Atunci când procurorul îşi termină un dosar, îl trimite în instanţă sau dă soluţie de netrimitere, atunci când procurorul are nevoie de o citare, citează omul”.

Mai mult, Morar susţine că respectivii politicieni au fost citaţi chiar în timpul campaniei, dar au solicitat o amânare: „Ca să discutăm concret de ce au venit aceste persoane acum la DNA, vă spun că nu e nicio coincidenţă, întrucât aceste două persoane, plus şi altele care au fost implicate în campania electorală, au fost citate şi anterior la DNA de către procurori, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie, nu s-au prezentat şi au solicitat procurorilor să le amâne audierea sau prezentarea materialului, sau realizarea altor acte procedurale, până după 30 noiembrie, până după data alegerilor, iar procurorii le-au acceptat aceste cereri”.

 

http://www.gandul.info/justitia/daniel-morar-se-jura-ca-dosarele-penale-nu-se-fac-in-functie-de-succesul-sau-insuccesul-in-alegeri.html?6686;3614819

Instanta competenta sa solutioneze cererea de reabilitare

Inalta Curte a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al parchetului de pe langa aceasta instanta cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 494 fraza I din Codul de procedura penala

referitoare la instanta competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti in situatia in care, prin schimbarea normelor legale de competenta, instanta care a judecat cauza in prima instanta nu mai are aceasta competenta in momentul introducerii cererii de reabilitare. 

Astfel, s-a stabilit ca in caz de modificare a competentei materiale, cererea de reabilitare se solutioneaza de instanta competenta sa judece fapta in prima instanta la data introducerii cererii. 

In motivarea acestei solutii au fost aduse drept argumente atat faptul ca cererea de reabilitare judecatoreasca este subsecventa condamnarii, asa incat determinarea competentei trebuie sa urmeze regimul judecatii cauzei in care s-a formulat cererea ulterioara, precum si caraterul autonom al reabilitarii, care impune incidenta regulii tempus regit actum in aplicarea normelor de procedura penala

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Cauze finalizate de DNA in 2008

Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Ploiesti au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor: 
JUNCU DORIN, subcomisar de politie in cadrul Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (D.G.I.P.I.) – Serviciul Independent de Informatii si Protectie Interna

 

 

Prahova, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de luare de mita si permiterea accesului unor persoane neautorizate la informatii care nu sunt destinate publicitatii si
LUCA LAURENTIU, detinut in Penitenciarul Ploiesti, in sarcina caruia s-a retinut complicitate la luare de mita. 

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

Din probele administrate a reiesit ca, in vara anului 2006, inculpatul Juncu Dorin, in calitate de ofiter de politie in cadrul D.G.I.P.I., a pretins si primit de la o persoana denuntatoare, prin intermediul inculpatului Luca Laurentiu, suma de 5.000 EUR, pentru ca, in schimb, sa nu intreprinda activitatile prevazute de lege in legatura cu posibile activitati infractionale despre care a luat la cunostinta in virtutea atributiilor sale de serviciu.

Din probatoriu a mai rezultat ca, in aceeasi perioada, inculpatul Juncu Dorin a prezentat persoanei denuntatoare si inculpatului Luca Laurentiu inscrisuri care nu erau destinate publicitatii, obtinute prin accesarea bazelor de date cu continut confidential ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv ale Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei si ale Directiei Generale de Pasapoarte.

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Tribunalul Prahova.

In instrumentarea acestei cauze procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au colaborat cu lucratori din cadrul Directiei Generale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Anticoruptie Ploiesti – Biroul Anticoruptie pentru Judetul Prahova.

Inculpatul Juncu Dorin a mai fost trimis in judecata de procurorii anticoruptie la data de 14 iunie 2007, in legatura cu alte infractiuni descrise in comunicatul nr. 153/VIII/3, afisat pe site-ul www.pna.ro.  

2. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Galati au dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului BALaC GHEORGHE, administrator si asociat al mai multor societati comerciale din Galati, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de cumparare de influenta, in forma continuata.  

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

In perioada 15 septembrie 2008 – 12 noiembrie 2008, inculpatul Balac Gheorghe i-a promis persoanei denuntatoare, grefier la Tribunalul Galati, suma de 650.000 lei pentru ca, in schimb, sa determine un magistrat de la aceeasi instanta sa pronunte o hotarare judecatoreasca favorabila inculpatului, intr-o cauza comerciala.

Din acesti bani, judecatorul ar fi primit 500.000 lei iar grefierul suma de 100.000 lei.

La data de 12 noiembrie 2008, inculpatul Balac Gheorghe a fost prins in flagrant delict in momentul inmanarii sumei de 1000 lei. La data de 18 noiembrie 2008, Tribunalul Galati a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile.

Procurorii au luat masura indisponibilizarii sumei de 1000 lei, pentru ca instanta sa dispuna confiscarea acesteia. 

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Galati. 

3. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Targu Mures au dispus trimiterea in judecata a inculpatului CIORBAGIU IOAN, comisar in cadrul Garzii Nationale de Mediu – Comisariatul Judetului Mures, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de luare de mita, in forma continuata.  

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

La data de 2 septembrie 2008, inculpatul Ciorbagiu Ioan, in calitate de comisar la Garda Nationala de Mediu – Comisariatul Judetean Mures, in timpul unui control efectuat la un hotel din Targu Mures a pretins de la doi dintre reprezentantii legali ai firmei care era proprietara hotelului suma de 5.000 RON pentru ca, in urma descoperirii unor deficiente la sistemul de canalizare a hotelului, sa aplice o amenda in cuantum mai redus sau chiar numai o sanctiune cu avertisment.  

Dosarul a fost inaintat spre judecare Tribunalului Mures. 

4. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Targu Mures au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor: 

CIRCU IOAN, director in cadrul Compartimentului Administratiei Complexului de Agrement si Sport „Muresul” (C.A.S.M.) din Primaria mun. Targu Mures, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice si fals in inscrisuri sub semnatura privata
MATYASI MIKLOS – LEVENTE, director adjunct Primariei municipiului Targu Mures, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de favorizarea infractorului  

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

La data de 8 septembrie 2006, inculpatul Circu Ioan, in calitate de director in cadrul Compartimentului Administratiei Complexului de Agrement si Sport „Muresul” (C.A.S.M.), cu incalcarea prevederilor legale in vigoare, a efectuat toate demersurile pentru ca Primaria Targu Mures sa achite catre o firma privata din Targu Mures suma de 7.415,19 RON. Aceasta suma reprezenta contravaloarea lucrarii de vopsitorie a imprejmuirilor din C.A.S.M., lucrare neefectuata in realitate. Pentru a justifica aceasta suma, inculpatul Circu Ioan a folosit o factura falsa emisa de aceasta firma, cunoscand ca documentul contine date nereale.

In acelasi context, inculpatul Circu Ioan a primit de la firma beneficiara a contractului unele avantaje patrimoniale (constand in lucrari de amenajare si bunuri) in valoare totala de 1.000 RON.

Cu ocazia cercetarilor efectuate de procurorii anticoruptie, inculpatul Matyasi Miklos – Levente a fost audiat la data de 16 ianuarie 2008 si cu aceasta ocazie a furnizat date nereale privitoare la starea de fapt, in scopul de a zadarnici tragerea la raspundere penala a inculpatului Circu Ioan. in concret, acesta a enumerat unele activitati presupus efectuate personal, pentru a crea aparenta de legalitate a lucrarii respective. 

In aceasta modalitate, inculpatul Circu Ioan a creat in dauna Primariei mun. Targu Mures un prejudiciu in suma de 7415,19 RON.

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Targu Mures. 

5. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Targu Mures au dispus trimiterea in judecata a inculpatei VAMANU CARMEN MARIANA, inspector-sef al Inspectoratului Teritorial de Munca (I.T.M.) Mures, in sarcina careia s-au retinut infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice si folosirea de informatii ce nu sunt destinate publicitatii, ambele in forma continuata.  

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

In perioada 18-30 martie 2005, inculpata Vamanu Carmen Mariana, in calitate de inspector sef la Inspectoratul Teritorial de Munca Mures, cu prilejul efectuarii unor actiuni de control de catre inspectorii din subordine la firme de pe raza judetului Mures, a dispus ca inspectorii sa aplice sanctiuni mai blande (doar cu avertisment), in conditiile in care acestia au constatat incalcari ale dispozitiilor legale in materia dreptului muncii.

In concret, inspectorii au constatat ca mai multe persoane lucrau fara forme legale („la negru”) la unele dintre aceste societati comerciale sau, in alte situatii, nu aveau contractele de munca inregistrate la ITM Mures in termenul prevazut de lege.

De asemenea, la data de 7 martie 2005, luand cunostinta de producerea unui accident de munca pe raza localitatii Sangeorgiu de Padure, jud. Mures, precum si de faptul ca persoana victima a accidentului lucra fara contract de munca, in mod abuziv, nu a dispus masuri de sanctionare a muncii la negru, conform Codului Muncii, ajutandu-l, totodata, pe angajator sa incheie si sa inregistreze retroactiv contractul de munca al victimei accidentului. in plus, dupa inregistrarea contractului de munca in conditiile mai sus aratate, nu a dispus masuri de cercetare a accidentului de munca, pentru a se stabili cauzele care l-au determinat.

In plus, in perioada 18 aprilie 2005 – 21 aprilie 2005, desi avea obligatia sa pastreze secretul profesional, a comunicat telefonic unui numar de cinci persoane informatii ce nu erau destinate publicitatii, respectiv cu privire la desfasurarea unor actiuni de control inopinate la unele firme la care persoanele avertizate aveau interese.  

Procurorii anticoruptie au sesizat Ministerul Muncii si Protectiei Sociale cu privire la trimiterea in judecata a inculpatei Vamanu Carmen Mariana, pentru luarea masurilor legale. 

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Targu Mures. 

6. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Oradea au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor: 

DEGAU IOAN-DANIEL, fost ofiter la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera (IJPF) Bihor, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de luare de mita;
ILIUT VICTOR, operator de turism, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de dare de mita;
ILIUT VASILE, operatori turism, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de complicitate la dare de mita. 

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

In cursul lunii mai 2004, in calitate ofiter la IJPF Bihor, inculpatul Degau Ioan-Daniel a pretins si primit suma de 1.400 euro de la inculpatul Iliut Victor pentru ca, in schimb, sa-i permita acestuia sa transporte prin punctul de frontiera Bors persoane care aveau interdictie de parasire a tarii. in demersul sau, Iliut Victor a fost ajutat de fratele sau, inculpatul Iliut Vasile. 

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Tribunalul Bihor. 

7. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Ploiesti au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:

TAUT MARIUS, fost director executiv al Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (D.S.V.S.A.) Prahova, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial; 
RADU MIOARA, director executiv adjunct economic in cadrul aceleiasi institutii publice, in sarcina careia s-a retinut infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial, instigare la fals intelectual si instigare la uz de fals, ultimele doua in forma continuata;
CIUFU IOAN BOGDAN, administrator la S.C. VIRCOMED GROUP S.R.L. Baicoi, judetul Prahova, in sarcina caruia s-a retinut complicitate la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial. 

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

In luna mai 2006, inculpatii Taut Marius si Radu Mioara, cu incalcarea prevederilor legale care reglementeaza achizitiile publice, cu complicitatea inculpatului Ciufu Ioan Bogdan, au atribuit un contract de furnizare produse necesare combaterii gripei aviare catre S.C. VIRCOMED GROUP S.R.L. Baicoi, firma administrata de inculpatul Ciufu Ioan Bogdan.

Pentru a crea aparenta ca procedura de achizitie publica s-a desfasurat in mod real, inculpata Radu Mioara l-a determinat pe consilierul juridic al institutiei sa intocmeasca, in fals, documentele necesare achizitiei pe care sa le ataseze la dosarul de achizitie.

Totodata, inculpatii au acceptat plata unor echipamente si produse la preturi supraevaluate.

In aceasta modalitate, D.S.V.S.A. Prahova a fost prejudiciata cu suma de 73.135,76 lei. 

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Ploiesti. 

8. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Suceava au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:

CHIRA GABRIEL-NARCIS, fost ofiter de politie de frontiera in cadrul Biroului de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere (C.I.T.) din Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Suceava (I.J.P.F.), in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de abuz in serviciu impotriva intereselor publice,daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial, fals intelectual si instigare la marturie mincinoasa;  
HALIP COSTEL, ofiter de politie de frontiera in cadrul Biroului C.I.T. de la I.J.P.F. Suceava, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de abuz in serviciu impotriva intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial si fals intelectual; 
DELEANU ROMEO IOAN, seful Biroului C.I.T. de la I.J.P.F. Suceava, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de instigare la abuz in serviciu impotriva intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial si instigare la fals intelectual; 
CERCEL CALIN COSTEL, fost director adjunct al Directiei Politiei de Frontiera Radauti, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de instigare la abuz in serviciu impotriva intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru altul un avantaj patrimonial si instigare la fals intelectual. 

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt: 

La data de 31 martie 2005, inculpatii Chira Gabriel Narcis si Halip Costel, cu ocazia efectuarii unui control in zona Punctului de Trecere a Frontierei Siret, au constatat ca un cetatean ucrainean a introdus in tara o importanta cantitate de articole de imbracaminte pentru care nu existau documente de provenienta.

In timp ce acestia efectuau demersurile legale prevazute in astfel de situatii, au fost contactati telefonic de seful lor, inculpatul Deleanu Romeo Ioan, care le-a cerut, initial, sa nu opreasca autoturismul respectiv si apoi sa-i restituie o parte din bunuri. Totodata, inculpatul Cercel Calin Costel s-a prezentat personal si le-a cerut acelasi lucru.

In aceste conditii, desi erau membri ai unei structuri specializate de combatere a infractionalitatii transfrontaliere, inculpatii Chira Gabriel Narcis si Halip Costel au respectat „instructiunile” sefilor ierarhici si au intocmit in fals documente de constatare in care au consemnat ca au depistat o cantitate mult mai mica de articole de imbracaminte decat cea reala, diferenta fiind restituita persoanei respective, desi intreaga cantitate ar fi trebuit sa fie confiscata.

 

 

 

 

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

In luna martie a acestui an a fost semnata Declaratia de Parteneriat intre Ministerul Public si CYBER – Experience S.L. CYBEX

In luna martie a acestui an a fost semnata Declaratia de Parteneriat intre Ministerul Public si CYBER – Experience S.L. (CYBEX) privind implementarea Proiectului „Certificatul European privind criminalitatea informatica si probele electronice – nivel de baza pentru judecatori, procurori si avocati”, aprobat de Comisia Europeana in cadrul Programului „Justitie Penala

 

 

Romania este parte a acestui proiect, alaturi de alte 13 state din Europa si America de Sud.

CYBEX si Comisia Europeana lanseaza primul Certificat European in Domeniul Criminalitatii Informatice si al Probelor Electronice (ECCE) 
– Se lanseaza primul Certificat European in domeniul luptei impotriva criminalitatii informatice si al utilizarii probelor electronice destinat exclusiv profesionistilor din domeniul judiciar.
– Paisprezece tari din Europa si America vor lua parte la sesiuni de formare destinate judecatorilor, avocatilor si procurorilor si vor gazdui astfel de sesiuni.

 

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Recuperatorul Gigi Becali

Batut mar in politica, schiopatand si la fotbal, Gigi Becali spera macar sa-si recupereze valiza cu 1,7 milioane de euro sechestrata de DNA sezonul trecut, la Cluj

‘Cred ca maine voi avea banii. Nu are cum sa dea altfel. Daca e alta hotarare a instantei, trebuie sa motiveze. Si nu are cum s-o motiveze. Oricum ar da-o, nu are cum sa o motiveze.

Pentru ca acum se judeca numai sechestrul asigurator, nu se judeca dosarul pe fond. N-are cum’, s-a autoincurajat Becali, dupa ce anterior marturisise ca mai are in cont 2.000.000 de dolari, aceeasi suma fiind imprumutata de la Olaroiu pentru platile curente.

Potrivit presei belgiene, portarul echipei Universitatea Cluj, Peter Merlier, a povestit ca a vazut o valiza cu bani la hotel inaintea meciului din sezonul trecut cu CFR Cluj, iar Becali nu a negat varianta fotbalistului

Sursa: Cotidianul

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Judecata in procesul penal

Judecata este modul în care instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ.
Instanţa de judecată înseamnă un complet de judecată format din judecători, în compunerea prevăzută de lege, şi din grefier, cu participarea procurorului.
Compunerea instanţei se impune a fi aceeaşi pe tot parcursul  procesului.

Neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică judecarea unei cauze.
Judecătorul, dacă apreciază că este necesară prezenţa unei părţi care nu s-a prezentat, ia măsuri pentru prezentarea acesteia, în sensul că  poate dispune aducerea părţii la instanţă cu mandat  de aducere sau mandat de aducere cu însoţitor (un poliţist), care se execută de lucrătorii de poliţie de la unitatea în raza căreia locuieşte partea.

 
Când o cauză penală se amână, indiferent de motivul amânării, părţile prezente nu se mai citează pentru termenul următor şi primesc termen în cunoştinţă, fiind citate doar părţile care lipsesc.
Obligatoriu se citează de fiecare dată, indiferent dacă sunt prezenţi sau nu la judecată, militarii în termen şi deţinuţii.
Părţile pot participa la proces chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaţia.

2.Cum se organizează  şi se desfăşoară o şedinţă de judecată :

Potrivit dispoziţiilor art. 295 Cod procedură penală, preşedintele completului de judecată (judecătorul) are obligaţia să ia din timp toate măsurile necesare pentru buna desfăşurare a procesului.
Este bine de ştiut că, dosarele penale înregistrate la instanţă, sunt repartizate aleatoriu, adică prin intermediul unui program computerizat ( Ecris sau MJREP). În acest fel, computerul stabileşte ziua şedinţei de judecată a unei cauze şi completul care va judeca cauza.

 
După fixarea zilei de judecată şi desemnarea completului, în modul arătat mai sus, se întocmeşte o listă cu toate cauzele fixate pentru judecată în ziua respectivă, care se afişează la vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.    
Şedinţa de judecată începe la ora comunicată pe citaţie.
După ce judecătorul declară deschisă şedinţa de judecată, întreabă părţile prezente dacă dosarul în care au fost citate se amână fără discuţii, din motive legale şi temeinice iar aceste dosare se strigă în ordinea în care au fost cerute sau potrivit ordinii stabilită de  judecător.
 
Dacă nu mai sunt alte cereri din partea părţilor sau apărătorilor, grefierul începe să strige cauzele în ordinea lor de pe lista de şedinţă afişată la uşa instanţei sau, după cum dispune judecătorul.
Dacă sunteţi parte într-o asemenea cauză sau martor, când vă auziţi numele strigat, răspundeţi prezent şi vă prezentaţi în faţa judecătorului, cu actul de identitate şi urmaţi indicaţiile acestuia.
Preşedintele completului de judecată sau judecătorul are obligaţia să ia  măsuri pentru menţinerea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată,  putând limita accesul publicului în sala de judecată,  în raport de mărimea sălii de şedinţă.
 
Când o persoană tulbură şedinţa de judecată sau nesocoteşte măsurile luate de judecător, se poate dispune îndepărtarea sa din sala de judecată, iar chemarea ei în sală se face numai după strigarea cauzei în care a fost chemat. Dacă aţi fost îndepărtat din sală, când reveniţi, judecătorul trebuie să vă aducă la cunoştinţă actele esenţiale efectuate în lipsa sa sau vă citeşte declaraţiile celor ascultaţi.
 
Dacă în cursul şedinţei de judecată aţi săvârşit o faptă prevăzută în codul penal (ultraj, insultă, calomnie, etc.) preşedintele completului de judecată sau judecătorul constată săvârşirea acelei fapte (denumită şi infracţiune de audienţă), identifică persoana respectivă, poate dispune  arestarea şi încheie un proces verbal care se înaintează procurorului pentru a fi efectuate cercetări penale (dacă aţi fost  arestat, sunteţi trimis la procuror odată cu procesul verbal).
 
Şedinţa de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice adecvate, înregistrările fiind păstrate la arhiva instanţei. Dacă aveţi dubii cu privire la conţinutul unei încheieri de şedinţă întocmite de grefier puteţi solicita, în scris, comunicarea unei transcrieri după înregistrarea efectuată în şedinţa de judecată din ziua respectivă,privind cauza dumneavoastră.
În cursul judecăţii  puteţi formula cereri de probe, invoca excepţii sau  pune concluzii.  Asupra tuturor cererilor şi excepţiilor, judecătorul este obligat să se pronunţe prin încheiere motivată, după ce le-a pus în discuţia  tuturor părţilor.
 
3.Ce înscrisuri (acte procedurale) sunt întocmite de judecător în cadrul unei judecăţi:

La fiecare termen de judecată, toate aspectele discutate în şedinţa publică în legătură cu un dosar, sunt consemnate de către grefierul de şedinţă într-un caiet, după care acesta întocmeşte  încheierea de şedinţă care se semnează apoi de judecător sau preşedintele completului de judecată.

 
Dacă se judecă cauza pe fond, se pronunţă o hotărâre judecătorească care se motivează ulterior. Pronunţarea hotărîrii se  face în aceeaşi zi sau se poate amâna, situaţie în care se întocmeşte o încheiere în care se menţionează aceasta. Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută. Minuta este scrisă şi semnată de judecător şi trebuie să fie la dosar, separat de hotărârea motivată.
Minuta se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată asistat de grefier.
 
Atât minuta întocmită cât şi amânarea pronunţării sunt menţionate în condica de şedinţă pe care o puteţi consulta la arhiva instanţei.
Prin soluţionarea cauzei, judecătorul pronunţă o hotărâre care trebuie să rezolve atât  latura penală a cauzei (cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia unui inculpat) cât şi  latura civilă (pretenţiile formulate de partea civilă). Totodată, sunt fixate şi cheltuieli judiciare, cu arătarea persoanei care trebuie să le achite. Se mai pot dispune confiscări, anulări de acte (înscrisuri), restituiri de bunuri.
 
Hotărârea se motivează în 20 de zile de la pronunţare.
Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural pot fi îndreptate,din oficiu sau la solicitarea părţii. Aceasta se dispune prin proces-verbal la urmărire penală sau prin încheiere la instanţă. Pentru lămuriri suplimentare puteţi fi chemat la organul de urmărire penală sau la instanţă.  Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra sumelor de bani pretinse de martori, experţi, interpreţi, apărători, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurator

4.Alte aspecte referitoare la judecată:

-judecarea unei persoane aflate în detenţie se face în prezenţa acesteia, fiind obligatorie aducerea ei în instanţă;
-actul de sesizare a instanţei (rechizitorul întocmit de procuror) în copie, trebuie comunicat inculpatului;
-dacă asistenţa juridică este obligatorie, va fi prezent şi apărătorul ales sau desemnat din oficiu de instanţă;
-înainte de începerea audierii părţilor, judecătorul dispune citirea în şedinţă publică a actului de sesizare (rechizitorului);
-părţile vătămate şi părţile civile se ascultă primele după care se audiază inculpatul;
-părţile dintr-o cauză penală îşi pot pune reciproc întrebări, prin intermediul preşedintelui completului de judecată;
-poate respinge o întrebare dacă apreciază că nu este necesară cauzei;
-judecătorul dictează grefierului de şedinţă,după audierea unei părţi,conţinutul declaraţiei date de aceasta;
-martorii sunt îndepărtaţi din sală când sunt audiate părţile, fiind chemaţi apoi, pe rând, pentru audiere;    
-în cursul procesului penal, judecătorul poate dispune sancţionarea pecuniară (amendarea judiciară) a martorilor, experţilor, interpreţilor, etc;
-pentru motive întemeiate se poate dispune, la cererea părţilor sau din oficiu, ascultarea expertului sau interpretului din cauză;
-la finele dezbaterilor trebuie să fie acordat obligatoriu, ultimul cuvânt inculpatului;
-într-o cauză penală se pot depune şi concluzii scrise de către partea interesată;
-hotărârea judecătorească penală  nu se comunică părţilor care au fost prezente la dezbateri (la judecarea pe fond a cauzei).
Comunicarea dispozitivului hotărârii se face doar părţilor care au lipsit de la judecată, totdeauna persoanelor juridice care sunt părţi într-o cauză penală (unităţi, instituţii, etc.) şi inculpaţilor arestaţi  precum şi la locul de detenţie al acestora.

Modurile de sesizare a organelor judiciare

Orice persoană căreia i s-a cauzat o vătămare printr-o infracţiune, sau are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni poate sesiza organele judiciare prin plângere, denunţ sau plângere prealabilă.
De asemenea, organele de urmărire penală se pot sesiza şi din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.

1. Plângerea  este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatarul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.

2. Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea, să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.
    

3. Plângerea prealabilă

Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.

 
Plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată în cazul următoarelor infracţiuni: lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 din Codul penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 din Codul penal, ameninţarea prev. de art. 193 din Codul penal, insulta prev. de art. 205 Cod penal, calomnia prev. de art. 206 Cod penal, furtul săvârşit între soţi ori rude apropiate sau de către un minor în paguba tutorelui său, ori de cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta prev. de art. 210 din Codul penal, abuzul de încredere prev. de art. 213 Cod penal şi tulburare de posesie prevăzut de  art. 220 Cod penal.
 
Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului în cazul următoarelor infracţiuni: vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 din Codul penal, violarea de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, violarea secretului corespondenţei prev. de art. 195 Cod penal, divulgarea secretului profesional prev. de art. 196 Cod penal, violul prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, gestiunea frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal, adulterul prev. de art. 304 Cod penal, abandonul de familie prev. de art. 305 Cod penal, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prev. de art. 307 Cod penal.
 
Plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală când este îndreptăţită contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi.
 
Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabilă civilmente.
 
În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
 
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de  2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.
 
Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.
                                                                                                     Sursa: Ghidul justitiabilului

Ce trebuie să cunoaşteţi despre punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti:

Hotărârârile  instanţei penale devin executorii la data când au rămas definitive. Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1.la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;

2.la data expirării termenului de apel:
 – când nu s-a declarat apel în termen;
 –  când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
a.a data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
b.la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
    i.când nu s-a declarat recurs în termen;
    ii.când recursul declarat a fosr retras înăuntrul termenului;

c.la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate
Hotărârile instanţei de apel rămân definitive:
1.la data expirării termenului de recurs;
a.când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b.când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a) a fost retras înăuntrul termenului;
 
2.la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
 
3.la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a).
 
 
Hotărârile instaţei de recurs rămân definitive la data pronunţării acesteia când :
a)recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b)cauza a fost rejudecată, după admiterea recursului;
c)cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
 
Hotărârile penale definitive se pun în executare de către prima instanţă de judecată, care este instanţa de executare.
 
Executarea unei hotărâri penale parcurge două etape:
a)instanţa de executare emite mandatul de executare, pe care îl comunică organelor de poliţie şi urmăreşte punerea în executare a hotărârii;
b)organul de poliţie pune în executare mandatul.
 
Pedepsele dispuse printr-o hotărâre judecătorească pot fi diferite: detenţiunea pe viaţă, pedeapsa închisorii (care poate avea modalităţi diferite de executare: suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă), pedeapsa amenzii penale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească penală, instanţa poate dispune măsuri de siguranţă.
 
În condiţiile prevăzute de art. 90 din Codul penal, instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv: mustrarea, avertismentul şi amenda administrativă.
 
În executarea unor hotărâri penale pot interveni anumite schimbări, cum ar fi :
-revocarea sau anularea suspendării condiţionate;
-revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă;
-înlocuirea pedepsei detenţiei pe viaţă;
-înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul în care cel condamnat se sustrage de la executarea amenzii;
-liberarea condiţionată a condamnatului în condiţiile prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal;
-încetarea executării pedepsei la locul de muncă;
-înlocuirea executării pedepsei pentru militari,
-reducerea pedepsei pentru militari,
-amânarea sau întreruperea executării pedepsei.

Cazurile în care puteţi solicita să se amâne sau să se întrerupă executarea pedepsei

Cazurile în care puteţi solicita să se amâne sau să se întrerupă executarea pedepsei la care aţi fost condamnat  printr-o hotărâre penală definitivă:
1.Când se constată printr-o expertiză medico-legală că suferiţi de o boală care vă pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Este deci necesar ca expertiza medico-legală, şi nu un simplu certificat medical, efectuată de instituţia medicală competentă, să stabilească atât gravitatea bolii, cât şi împrejurarea că aceasta nu poate fi tratatată corespunzător în penitenciar. Pentru acest motiv, executarea poate fi amânată până când vă veţi afla în situaţia de a putea executa pedeapsa închisorii
.Când din cauza unor împrejurărispeciale executarea imediată a pdepsei ar avea consecinţe grave pentru dumneavoastră, familie sau unitatea unde lucraţi. Legea nu defineşte restrictiv „împrejurărispeciale”, astfel că rămâne la aprecierea instanţei analizarea motivelor invocate de dumneavoastră care, în orice caz, trebuie să îndeplinească o dublă căndiţie: săaibă o natură deosebită şi să ducă la consecinţe grave, în cazul aţi începe executarea. Pentru acest caz, executarea poate fi amânată o singură dată şi, pentru cel mult, 3 luni.

 
 
Cine poate solicita amânarea începerii executării pedepsei şi unde se adresează cererea:
•Cererea de amânare, însoţită de actele justificative pe care se întemeiază, se adresează instanţei de executare. Ea poate fi făcută de condamnat, de reprezentantul său legal, soţul condamnatului, de către apărătorul său, precum şi de procuror.
 În cazul prevăzut la punctul 3, cererea o poate formula şi conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.
 
•Cererea de întrerupere a executării pedepsei se adresează fie instanţei care a pus în executare hotărârea, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
 
•Timpul cât executarea a fost întreruptă, după cum este firesc, nu se socoteşte în durata pedepsei.

Reabilitare : ce realizaţi prin reabilitare, după ce aţi fost condamnat pentru o infracţiune?

Redobândiţi drepturile cetăţeneşti care v-au fost interzise prin hotărârea de condamnare. Faceţi să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, vă reintegraţi din punct de vedere social şi redobândiţi respectul social deplin. Cu alte cuvinte, ştergeţi consecinţele unei condamnări, efectele ei privative sau restrictive asupra drepturilor dumneavoastră.

Cum obţineţi reabilitarea:
 
Faceţi o cerere prin care solicitaţi reabilitarea, pe care o depuneţi fie la instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă, fie la instanţa de acelaşi grad în a cărei rază teritorială aveţi domiciliul. Deşi puteţi alege între cele două instanţe, recomandabil este ca în cazul când instanţa care a judecat cauza în fond nu este prea îndepărtată, să va adresaţi acesteia, deoarece atât dosarul în care aţi fost condamnat cât şi datele referitoare la executarea pedepsei se află în arhiva acestei instanţe, astfel că procedura reabilitării poate fi efectuată mai repede şi mai uşor.
 
Ce trebuie să ştiţi despre condiţiile în care se cere reabilitarea:
Deşi puteţi solicita reabilitarea pentru orice condamnare, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, totuşi, cererea de reabilitare o veţi putea face numai după trecerea unor termene care diferă după gravitatea pedepselor aplicate.
 
Mai trebuie să ştiţi, că  aceste termene se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei cu închisoare sau cu amendă, ce v-a fost aplicată prin hotărârea de condamnare, sau de la data când s-a împlinit termenul de prescripţie a executării acestora.
 
Dacă aţi suferit mai multe condamnări, reabilitarea nu se poate cere pentru fiecare condamnare în parte, ci pentru toate la un loc. În acest caz, stabiliţi termenul în raport de pedeapsa cea mai mare şi calculaţi data la care se împlineşte faţă de data la care a luat sfârşit executarea ultimei pedepse.
 
Dacă pedeapsa la care aţi fost condamnat este o amendă penală, calculaţi împlinirea termenului de la data la care aţi plătit amenda sau la care obligaţia de a o plăti s-a stins în alt mod (ex. s-a prescris executarea pedepsei după 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu pedeapsa constând într-o amendă penală).    
 
Cererea de reabilitare poate fi făcută numai de condamnat, iar după moartea lui, de soţ sau de rudele apropiate. Acestea din urmă, au totodată posibilitatea să continue procedura reabilitării începută anterior decesului condamnatului.
În raport de timpul care trebuie să treacă de la executarea pedepsei la care aţi fost condamnat, până la data la data la care puteţi cere să fiţi reabilitat pentru această condamnare, reabilitarea este de drept şi judecătorească.
 
Sunteţi reabilitat de drept, după trecerea unui timp de 3 ani, în cazul că aţi fost condamnat la o pedeapsă cu amendă penală sau la pedeapsa închisorii de un an sau mai mică, dacă în decursul acestui timp nu aţi mai săvârşit altă infracţiune.
La 3 ani de la data executării pedepsei, dacă nu aţi săvârşit în această perioadă altă infracţiune, sunteţi reabilitat automat, fără altă formalitate şi fără intervenţia instanţei de judecată. În consecinţă, veţi fi sos din evidenţa cazierului judiciar de drept, direct de organele de poliţie, fără a fi necesară cererea dumneavoastră.
 
Cu toate acestea, vă puteţi adresa şi instanţei de judecată pentru a da o hotărâre prin care să ateste că sunteţi reabilitat de drept.
În cazul că aţi fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau la pedeapsa detenţiunii pe viaţă care a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, pentru a fi reabilitat, trebuie să vă adresaţi cu cerere la instanţa de judecată, după trecerea unui termen care depinde de gravitatea pedepsei.
Trebuie să mai ştiţi, că în cazuri excepţionale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, poate dispune reducerea termenelor prevăzute de lege.
 
Ce trebuie să cuprindă cererea de reabilitare:
•numele şi adresa condamnatului sau a persoanei care o face în numele său (când acesta a decedat);
•precizarea condamnării pentru care se face reabilitarea, precum şi a faptei pentru care s-a pronunţat condamnarea;
•localităţile unde a locuit condamnatul, locurile de muncă avute în intervalul scurs de la executarea pedepsei până la formularea cererii;
•temeiurile cererii;
•indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.
La cererea astfel întocmită se vor anexa actele care dovedesc că sunt îndeplinite anumite condiţii.
 
Anularea reabilitării:
Dacă după ce aţi fost reabilitat, se constată că aţi mai suferit o condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare, reabilitarea judecătorească va fi anulată. Anularea nu va avea loc şi veţi rămâne reabilitat, dacă instanţa a cunoscut că aţi mai fost condamnat, însă nu aţinut cont de această condamnare

Care sunt drepturile unui apărător

Apărătorul dumneavoastră are dreptul să vă asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care vă priveşte, poate formula cereri şi depune memorii.
Este importat de reţinut faptul că – lipsa apărătorului nu împiedecă efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovezi că a fost înştiinţat de data şi ora la care trebuie să fie prezent să vă asiste şi nu se prezintă.  
În situaţia în care sunteţi reţinut sau arestat într-o cauză, apărătorul ales sau cel desemnat din oficiu, are dreptul să ia legătura cu dumneavoastră, asigurându-se confidenţialitatea convorbirii.

Apărătorul, dacă este împiedicat în orice mod, să efectueze o apărare corespunzătoare, potrivit legii, poate formula plângere către procurorul care efectuează cercetare penală sau celui desemnat cu supravegherea cercetării penale efectuate de poliţist şi să arate vătămările care  sunt aduse intereselor legitime.    
Formularea unei asemenea cereri nu suspendă continuarea cercetărilor penale sau întocmirea actului care face obiectul plângerii.

b). În cursul cercetării judecătoreşti
Şi în această fază de cercetare penală, apărătorul are dreptul să vă asiste, dacă aveţi calitatea de inculpat, la fiecare termen de judecată şi să exercite drepturile procesuale pe care le aveţi.

 
Pe tot parcursul cercetărilor penale aveţi dreptul să luaţi contact cu avocatul dumneavoastră.
Este bine de ştiut că, atât în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, dacă apărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile legale sau le îndeplineşte în mod defectuos, atât procurorul cât şi judecătorul poate să dispună sancţionarea sa potrivit dispoziţiilor art.198 alin. 2 din  Codul de  procedură penală.
 
Nu numai învinuitul sau inculpatul are dreptul la apărare. Potrivit dispoziţiilor art. 173 Cod procedură penală, dacă aveţi calitatea de partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, aveţi asigurat acelaşi drept, respectiv de a fi asistat de  apărător, atât la efectuarea actelor de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii.    
 
În cursul cercetării judecătoreşti, dacă aveţi calitatea de parte vătămată, parte civilă sau parte civilmente responsabilă, instanţa poate dispune, din oficiu, să fiţi asistat de un apărător, când se apreciază că, din anumite motive, nu sunteţi în măsură să vă faceţi singur apărarea.    

Principiul oralităţii

De-a lungul timpului, procesul civil a cunoscut atât procedura orală, cât şi procedura scrisă, dar în prezent majoritatea sistemelor de drept reglementează procedura mixtă, care îmbină elemente ale procedurii orale cu elemente ale procedurii scrise. Principiul oralităţii este prevăzut în art. 127 Codul de procedură civilă. Potrivit textului de lege menţionat, pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel.

29 alin. 1 Codul de procedură civilă); dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă (art. 68 alin. 2 Codul de procedură civilă); în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă (art. 118 alin. 3 Codul de procedură civilă); preşedintele va da mai întâi cuvântul reclamantului şi pe urmă pârâtului (art. 128 alin. 2 Codul de procedură civilă); părţile vor putea fi îndatorate după încheierea dezbaterilor să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale (art. 146 Codul de
procedură civilă); partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi a dovezilor părţii potrivnice (art. 171 Codul de procedură civilă); când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare (art.186 alin. 1 Codul de
procedură civilă); dacă experţii pot să-şi dea de îndată părerea, vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va trece într-un proces-verbal întocmit potrivit art. 198 Codul de procedură civilă (art. 207 Codul de procedură civilă); se va putea încuviinţa chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătura cu pricina, pot duce la dezlegarea ei (art. 218 Codul de procedură civilă); cel chemat va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte (art. 219 alin. 1 Codul de procedură civilă).

 
Oralitatea presupune obligaţia preşedintelui completului de judecată, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, de a da părţilor cuvântul pentru a-şi susţine verbal pretenţiile, a discuta regularitatea actelor de procedură, a propune probe şi a formula concluzii.
În cazul că părţile lipsesc dar cel puţin una din ele a solicitat judecata în lipsă, pricina se va putea judeca pe baza actelor de la dosar, deci fără dezbateri orale. (art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă).
Faţă de cele arătate rezultă că oralitatea asigură respectarea celorlalte principii şi anume publicităţii, contradictorialităţii, dreptului de apărare, nemijlocirii, rolului activ al judecătorului.
 
Este adevărat că oralitatea vizează întreagă activitate de judecată, însă, unele acte de procedură trebuie să îmbrace forma scrisă, cum ar fi, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvenţională, cererea de intervenţie, hotărârea judecătorească.
De asemenea, susţinerile orale ale părţilor şi ale altor participanţi, se consemnează în acte scrise, precum încheieri, depoziţii de martori, procese-verbale, concluzii scrise.
 

Prescriptia raspunderii penale

Institutia prescriptiei raspunderii penale este cauza de inlaturare a raspunderii penale dupa trecerea unui anumit interval de timp prevazut de lege de la data comiterii infractiunii, prin stingerea dreptului statului de a aplica pedeapsa, respectiv a obligatiei infractorului de a suporta consecintele faptei sale.

25ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata ;

 
20 de ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii severe ;
 
15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii stricte mai mare de 10 ani ;
 
10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii stricte mai mare de 5 ani, dar care nu depasesc 10 ani ;
 
5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii stricte intre un an si 5 ani ;
 
3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii, amenda sub forma zilelor amenda-amenda ori munca in folosul comunitatii.In cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii, iar in cazul infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni.
 
Termenele de prescriptie a raspunderii penale se reduc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii erau minori.
Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chair daca actul de intrerupere priveste numai pe unul dintre ei.
Intervenirea unei cauze de suspendare conduce la oprirea cursului prescriptiei de la data aparititei si pana la incetare, prescriptia urmand sa isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Termenele

Atunci cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.

La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.
Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an.
Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni.
Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.
Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.
Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
In calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia.

Judecata

Dupa înregistrarea dosarului la instanta se acorda termen de judecata si se citeaza persoanele chemate în judecata.
La primul termen de judecata partile pot formula cereri a caror rezolvare este necesara înainte de intrarea în fondul cauzei (amânarea judecarii cauzei pentru angajarea aparatorului sau pentru a lua cunostinta de actele dosarului, constituirea partii vatamate ca parte civila în cauza prin formularea pretentiilor la despagubiri etc

si pot invoca exceptii (privind sesizarea instantei, competenta de solutionare a cauzei etc.).

Cercetarea judecatoreasca începe prin citirea de catre grefier a actului de sesizare a instantei.
În cadrul cercetarii judecatoresti se administreaza urmatoarele mijloace de proba :
• declaratiile învinuitului sau ale inculpatului- primul mijloc de proba ce se administreaza în cercetarea judecatoreasca
• declaratiile celorlalte parti din proces,
• declaratiile martorilor,
• depuneri de înscrisuri,
• expertize,
• cercetari la fata locului etc.
În cursul cercetarii judecatoresti, instanta poate dispune :
• restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale;
• schimbarea încadrarii juridice;
• extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Presedintele completului de judecata, constatând cercetarea judecatoreasca încheiata, acorda cuvântul în fond partilor (ca sa-si expuna punctul lor de vedere cu privire la situatia de fapt si de drept rezultata din cercetarea judecatoreasca).
Ultimul cuvânt îl are inculpatul personal.
Dupa terminarea dezbaterilor, instanta delibereaza, adoptând o hotarâre pe care o aduce la cunostinta generala prin pronuntare în sedinta publica.

Urmarirea penala

În situatia în care unei persoane i-au fost vatamate drepturile prin savârsirea unor/unei infractiuni de catre o alta persoana poate face plângere penala.

Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul, care trebuie sa fie special (respectiv, sa fie autentificat la un notar public), se depune împreuna cu plângerea.

Plângerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, de catre copilul major pentru parinti, de catre reprezentantul legal al persoanei lipsita de capacitatea de exercitiu.
Pentru a fi luata în considerare, plângerea trebuie sa cuprinda:
• Numele si prenumele
• Datele de identificare (adresa, CNP)
• Indicarea faptuitorului, daca este cunoscut
• Descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii
• Indicarea mijloacelor de proba
• Data si semnatura
Daca cineva are cunostinta despre savârsirea unor fapte penale, dar care nu i-au produs lui vreo vatamare, poate
face un denunt, pentru a le aduce la cunostinta organelor judiciare. Denuntul va cuprinde aceleasi elemente, ca si plângerea.
Urmarirea penala se efectueaza de catre procuror si de catre organele de cercetare penala.
Aceasta etapa dureaza între momentul începerii urmaririi penale si momentul emiterii solutiei de catre procuror.
Organul de urmarire penala este obligat sa explice învinuitului sau inculpatului precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
Exista infractiuni pentru care plângerea se depune direct la instanta, urmarirea penala ca faza distincta nemaiavând loc.

Drepturile si obligatiile partilor din procesul penal

Drepturi:  Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator, în tot cursul procesului penal;  Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala. Acesta poate formula cereri si depune memorii;  În cursul procesului penal, partile pot propune probe si pot cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila;  Orice persoana poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.

Obligatii:  Plângerea sau denuntul trebuie sa faca referire la fapte reale (învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plângere este la rândul ei infractiune);  Persoana chemata ca martor este obligata sa se înfatiseze la locul, ziua si ora aratate în citatie.
Obligatiile organelor de urmarire penala:
  Sa efectueze urmarirea penala numai potrivit dispozitiilor prevazute de lege;
  Sa strânga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia;
  Sa adune probele atât în favoarea, cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului;
  Sa garanteze dreptul la aparare pentru toate partile (persoanele) implicate în procesul penal;
  Sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în conditiile prevazute de lege;
  Sa dispuna asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta sau rezolutie motivata;
  Sa nu întrebuinteze violente, amenintari ori alte mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obtine probe;
  Sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana responsabila civilmente;
  Sa rezolve plângerea împotriva masurilor si actelor de urmarire penala în termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de îndata persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvata.

Cai de atac împotriva solutiilor date de procuror

Împotriva solutiilor de neîncepere a urmaririi penale, clasare, scoatere de sub urmarire penala sau încetare a urmaririi penale, se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la înstiintarea persoanelor interesate.

Plângerea va fi rezolvata de procurorul ierarhic superior celui care a dat solutia, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia.

 Modul în care a fost rezolvata plângerea se comunica, de îndata, persoanei care a facut-o.
Daca plângerea a fost respinsa, persoana vatamata poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
CASA DE AVOCATURA COLTUC

Drept procesual penal

Dispoziţii generale şi principiile procesului penal. Subiecţii procesului penal şi particularităţile statutului lor. Teoria probelor în procesul, mijloacele de probă şi procedeele probatorii. Sistemul măsurilor procesuale. Chestiunile patrimoniale în procesul penal. Urmărirea penală. Judecarea cauzei penale în primă instanţă. Căile ordinare de atac în procesul penal

Căile extraordinare de atac în procesul penal. Executarea sentinţei şi a altor hotărâri judecătoreşti. Procedura în cauzele privind minorii. Procedura aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical. Procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale şi de liberare de răspundere penală. Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante. Procedura privind urmărirea penală şi judecarea cauzelor privind infracţiunile săvârşite de persoane juridice. Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti. Procedura de restabilire a documentelor judiciare dispărute. Asistenţa juridică internaţională în materie penală.

Noul Cod de procedură penală

1. Data începerii proiectului: ianuarie 2007;

 

 

2. Cadrul instituţional:

 

Pentru realizarea acestui proiect, comisia constituită la nivelul Ministerului Justiţiei a beneficiat de asistenţa tehnică a Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională IRZ (Deutsche Stiftung für Internationale Rechtliche Zusammenarbeit), în cadrul proiectului „Reforma sistemului judiciar“, proiect finanţat prin împrumutul Băncii Mondiale RO-4811 acordat Ministerului Justiţiei.

 

3. Componenţa comisiei pe profesii:

 

         profesori universitari: 2

         judecători: 10

         procurori: 5

         avocaţi: 2

         reprezentant Consiliul Legislativ: 1

 

4. Sistematizarea

 

     Proiect:

 

         nr.articole: 607

         nr.titluri: 12

         nr.capitole: 47

         nr.secţiuni: 53

 

Partea generală:

 

          nr.articole: 284

         nr.titluri: 6

         nr.capitole: 23

         nr. secţiuni: 24

 

 

Partea specială:

 

          nr.articole: 323

         nr.titluri: 6

         nr.capitole: 24

    nr. secţiuni: 29

 

 

5. Instituţii reformate sau nou introduse, efectele acestora:

 

Proiectul noului Cod de procedură penală are drept scop esenţial crearea unui cadru legislativ modern în materie procesual penală, care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.

Dispoziţiile proiectului noului Cod de procedură penală urmăresc să răspundă unor cerinţe actuale, precum accelerarea duratei procedurilor penale, simplificarea acestora şi crearea unei jurisprudenţe unitare, în acord cu jurisprudenţa CEDO.

            În egală măsură, proiectul urmăreşte să răspundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare ce decurg din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, din cele statuate în jurisprudenţa CEDO.

Obiectivele urmărite de proiectul noului Cod de procedură penală sunt următoarele:

            1. crearea unui cadru legislativ în care procesul penal să fie mai rapid şi mai eficient, prin urmare, în mod semnificativ mai puţin costisitor;

            2. protecţia unitară a drepturilor omului şi a libertăţilor garantate de Constituţie şi de  instrumentele juridice internaţionale;

            3. armonizarea conceptuală cu prevederile proiectului noului Cod penal, o atenţie deosebită fiind acordată noii definiţii a faptei care constituie infracţiune;

            4. reglementarea adecvată a obligaţiilor internaţionale asumate de ţara noastră privind actele normative din domeniul dreptului procesual penal;

            5. stabilirea unui echilibru corespunzător între cerinţele pentru o procedură penală eficientă, protejarea drepturilor procedurale elementare, dar şi a celor fundamentale ale omului pentru participanţii la procesul penal şi respectarea unitară a principiilor care privesc desfăşurarea echitabilă a procesului penal.

            Noul Cod de procedură penală reglementează în mod expres principiile fundamentale ale procesului penal. În proiect au fost introduse, alături de principiile clasice (al aflării adevărului, al prezumţiei de nevinovăţie, al dreptului la apărare, al respectării demnităţii umane) principii noi, precum cel al dreptului la un proces echitabil desfăşurat într-un termen rezonabil, al separării funcţiilor judiciare în procesul penal, al obligativităţii acţiunii penale strâns legat de cel subsidiar al oportunităţii, non bis in idem, al dreptului la libertate şi siguranţă, iar în materia probaţiunii, al loialităţii în obţinerea probelor.

            Cât priveşte reglementarea acţiunii civile, aceasta se exercită în cadrul procesului penal numai în măsura în care prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului.

            În privinţa participanţilor în procesul penal, proiectul aduce câteva modificări substanţiale în raport de actuala reglementare. Astfel, în cadrul organelor judiciare, alături de instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală, au fost cuprinşi: judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară, care vor avea atribuţii specifice în materia drepturilor şi libertăţilor suspectului sau inculpatului, respectiv în verificarea legalităţii administrării probelor în faza de urmărire penală şi a legalităţii sesizării instanţei de judecată de către procuror.

            De asemenea, au fost definite părţile în procesul penal (inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente), cu drepturile şi obligaţiile acestora. Alături de părţi, printre participanţii la procesul penal figurează şi subiecţii procesuali principali (suspectul şi persoana vătămată), precum şi alţi subiecţi procesuali (martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, etc.).

În raport cu actuala reglementare, proiectul noului Cod de procedură penală îşi propune o echilibrare a competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti, în paralel cu o reaşezare a căilor de atac, cu aplicarea principiului apropierii justiţiei de cetăţean. A fost regândită împărţirea competenţei de primă instanţă între tribunale şi judecătorii, cu precizarea că tribunalele vor avea competenţa generală, iar judecătoriile o competenţă limitată la cazurile de mai mică importanţă. Astfel, judecătoria va judeca în primă instanţă infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi cele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult cinci ani.

            Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară este, de asemenea, stabilită ţinându‑se seama de atribuţiile specifice ale acestor organe judiciare.  Judecătorul de drepturi şi libertăţi va soluţiona cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări referitoare la măsurile preventive, la măsurile asigurătorii, la măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, la actele procurorului, în cazurile prevăzute de lege, la autorizarea percheziţiilor, a tehnicilor speciale de supraveghere sau de cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii, la administrarea anticipată a probelor, precum şi orice alte cazuri prevăzute de lege.

            Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală şi a trimiterii în judecată, soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, precum şi orice alte cazuri prevăzute de lege.

Într-o secţiune distinctă sunt reglementate organele de urmărire penală şi competenţa acestora.

            Proiectul a regândit poziţia procurorului în cadrul organelor de urmărire penală precum şi competenţa acestuia. Procurorul conduce şi supraveghează activitatea organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi ale organelor de cercetare penală speciale. Acesta poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce şi le supraveghează. Procurorul efectuează urmărirea penală în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine curţii de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

            Proiectul renunţă la enumerarea limitativă a mijloacelor de probă, prevăzând că pot fi folosite în cadrul procesului penal orice mijloace de probă care nu sunt interzise de lege.

            În vederea asigurării echitabilităţii procedurii în faza administrării probatoriului, proiectul aduce o îmbunătăţire esenţială a dispoziţiilor referitoare la dreptul de a solicita administrarea de probe, reglementând în mod expres cazurile în care organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe: când proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză; când se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; când proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; când proba este imposibil de obţinut; când cererea a fost formulată în scopul vădit al tergiversării procesului; când cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită.

Proiectul reglementează pentru prima oară în mod expres principiul loialităţii procedurilor în administrarea probelor, în vederea evitării utilizării oricăror mijloace ce ar putea avea ca scop administrarea cu rea‑credinţă a unui mijloc de probă sau care ar putea avea ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni, în scopul protejării demnităţii persoanei precum şi a dreptului acesteia la un proces echitabil şi  la viaţă privată.

            Instituţia excluderii probelor nelegal sau neloial administrate cunoaşte o  reglementare detaliată, fiind însuşită teoria legitimităţii, care plasează dezbaterea într-un context mai larg, având în vedere funcţiile procesului penal şi ale hotărârii judecătoreşti cu care acesta se finalizează. Având în vedere natura acestei instituţii (preluată în sistemul de drept continental din tradiţia common-law), precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, excluderea mijloacelor de probă administrate se poate dispune numai în cazul în care se constată o încălcare substanţială şi semnificativă a unei dispoziţii legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menţinerea mijlocul de probă astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu.

O altă instituţie nou introdusă este excluderea probei derivate (doctrina „efectului la distanţă” sau „fructele pomului otrăvit”) ce are ca obiect înlăturarea mijloacelor de probă administrate în mod legal, dar care sunt derivate din probe obţinute în mod ilegal.

În acord cu jurisprudenţa CEDO, se realizează reglementarea explicită a principiului proporţionalităţii oricărei măsuri preventive cu gravitatea acuzaţiei aduse unei persoane, precum şi a principiului necesităţii unei astfel de măsuri pentru realizarea scopului legitim urmărit prin dispunerea sa. Ca regulă generală, s-a reglementat necesitatea informării scrise a persoanei supuse oricărei măsuri preventive asupra tuturor drepturilor pe care legea i le recunoaşte.

În privinţa arestării preventive, este prevăzut, la nivel de principiu, caracterul său excepţional şi, totodată, caracterul subsidiar al acesteia în raport cu celelalte măsuri preventive neprivative de libertate. Ca noutate absolută pentru legislaţia procesual penală românească, se propune reglementarea unei noi măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu, după modelul Codului de procedură penală italian, urmărindu-se, prin introducerea acestei instituţii, lărgirea posibilităţilor de individualizare a măsurilor preventive, în raport cu principiile anterior menţionate.

Pentru a asigura respectarea caracterului eminamente preventiv al arestării dispuse în cursul unui proces penal în desfăşurare, proiectul, inspirându-se din Codul de procedură penală italian, propune instituirea unor termene maxime ale arestării preventive şi pentru faza de judecată.

Pentru a răspunde cerinţei de desfăşurare cu celeritate a procesului penal, proiectul propune o simplificare a etapei de urmărire penală, regândirea acestei, inclusiv prin prisma reaşezării rolului procurorului de a conduce şi supraveghea această activitate, în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, precum şi introducerea principiului oportunităţii. Un alt element de noutate, îl constituie regândirea categoriilor soluţiilor de neurmărire. Se are în vedere, în primul rând, ca o consecinţă a principiului oportunităţii, reglementarea soluţiilor alternative la urmărire, date în competenţa procurorului, respectiv a renunţării la urmărire.

Prin instituţia camerei preliminare, proiectul urmăreşte să răspundă exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal. Prin reglementarea camerei preliminare se urmăreşte rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii în judecată şi de legalitatea administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond. În acest mod, sunt eliminate unele dintre deficienţele care au condus condamnarea României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea duratei excesive a procesului penal.

Judecata în fond a fost concepută ca un complex de acte procesuale şi procedurale specifice, având ca scop pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, întemeiată în egală măsură pe lege şi pe adevăr.

În scopul asigurării celerităţii procesului penal şi a reducerii duratei de soluţionare a cauzei penale, în condiţiile în care au fost sporite garanţiile în faza de urmărire penală şi la judecata în primă instanţă, în materia căilor de atac, proiectul prevede calea ordinară de atac a apelului, integral devolutivă.

            Proiectul codului de procedură penală propune modificări de substanţă în materia căilor extraordinare de atac. Recursul va fi o cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepţionale, numai pentru motive de nelegalitate. Proiectul renunţă la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi propune modificări importante în ceea ce priveşte revizuirea şi recursul în interesul legii.

            Proiectul noului Cod de procedură penală cuprinde unele proceduri speciale, în scopul asigurării eficacităţii administrării actului de justiţie. Sunt prevăzute reglementări care asigură accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai simple, avându-se în vedere accelerarea procedurii, pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor. Introducerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, chiar şi cu limitările la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 5 ani, presupune o schimbare radicală a procesului penal român. Procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu numai că reduce durata judecării cauzei, dar simplifică şi activitatea din cadrul urmăririi penale. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este instituţia propusă ca o soluţie legislativă inovatoare ce va asigura soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil, fiind totodată un remediu pentru eliminarea unei deficienţe majore a sistemului judiciar român, respectiv durata mare a desfăşurării procedurilor judiciare.

            Acordul se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 5 ani, şi numai atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.

            Acordul este supus controlului instanţei cu privire la obiectul său şi la condiţiile încheierii, iar în cazul admiterii instanţa va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă ce nu poate fi mai mare decât cea solicitată de procuror prin acord.

            Proiectul reglementează distinct obiectul şi exercitarea acţiunii penale faţă de reprezentantul persoanei juridice, competenţa teritorială a organelor judiciare urmând a se stabili potrivit regulilor din partea generală. Dacă persoana juridică nu şi-a numit un mandatar în cazul în care urmărire penală se efectuează şi împotriva reprezentantului legal al acesteia, acesta este numit de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

            Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecării cauzelor cu minori, proiectul prevede obligativitatea citării serviciului de probaţiune, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea.

            Desfăşurarea judecăţii se face în acord cu regulile procesului de tip adversial în ce priveşte ordinea cercetării judecătoreşti, iar pentru protecţia suplimentară a minorului in faţa instanţei s-a prevăzut regula unei singure ascultări a acestuia, cu posibilitatea reascultării în cazuri temeinic justificate. În cauzele în care sunt judecaţi inculpaţi minori cu majori, competenţa va aparţine întotdeauna instanţei specializate pentru minori şi familie.

 

 

 

6. Componenţa nominală a comisiei

 

    – procuror Katalin-Barbara Kibedi, consilier al ministrului justiţiei, preşedinte al Comisiei;

    – profesor universitar dr. Nicolae Volonciu, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti;

    – profesor universitar dr. Grigore Theodoru, Facultatea de Drept, Universitatea Alexandru  Ioan Cuza din Iaşi

    – judecător Mihail Udroiu, Tribunalul Bucureşti, detaşat la Ministerul Justiţiei;

    – judecător Andreea Stoica, Curtea de Apel Bucureşti, detaşat la Consiliului Superior al Magistraturii;

     – judecător dr. Ioan Griga, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

     – judecător Ana Cristina Lăbuş, membru al Consiliului Superior al Magistraturii;

      – procuror Mirela Negruţiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva;

      – judecător Dana Tiţian, consilier al Procurorului General, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

      – judecător Raluca Moroşanu, Curtea de Apel Bucureşti;

      – procuror general dr. Valentin Mirişan, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

      – judecător Iulia Ciolcă, Tribunalul Bucureşti;

      – avocat Dan Mihai;

       – colonel magistrat Dorel Andrieş, judecător Curtea Militară de Apel;

    – colonel magistrat Vasilache Ioan, procuror, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Militară;

   – judecător Viorica Simona Matei, Tribunalul Bucureşti, detaşat la Ministerul Justiţiei, director Direcţia Analiză şi Avizare Acte Normative;

    – judecător Marius Iosif, Tribunalul Braşov, detaşat la Ministerul Justiţiei;

    – procuror Liviu Popescu, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

    – avocat Ion Marcu;

    – consilier Elena Cismaru, şef sector – Sectorul de legislaţie penală şi contravenţională – Consiliul Legislativ, reprezentantul Consiliului Legislativ, în temeiul art.26 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

 

 

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!