Influenta Noului Cod Civil asupra mediului de afaceri din Romania

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Magazinul Cocor a scapat de executarea silita anunta Cab.av.Coltuc

de

La mijlocul lunii octombrie, Cocor a anun­tat ca BCR executa silit centrul comercial din cen­trul Bucurestiului si va organiza o licitatie de vanzare, la un pret de pornire de 134,9 milioane de lei (circa 30 milioane de euro). Raportul de expertiza tehnica a fost stabilit ini­tial la pretul de 42 milioane de euro, iar la insis­ten­ta BCR a fost diminuat prin completare la 134,9 milioane de lei, spuneau atunci repre­zentantii Cocor. Totodata, firma a anuntat ca a contestat in instanta executarea silita.

O luna mai tarziu, compania a anuntat ca BCR nu a reusit sa vanda prin executare silita magazinul Cocor, intrucat persoanele intere­sate sa cumpere au transmis ca nu participa la licitatie pana la clarificarea de catre instanta a evaluarii imobilelor, existand o diferenta de aproape 12 milioane de euro intre pretul de pornire si evaluarea initiala.

Actionarii centrului comercial Cocor au aprobat la inceputul lunii octombrie vanzarea fiecarui spatiu comercial in parte din cadrul ma­gazinului din Piata Unirii din Bucuresti, sta­bi­lind un pret minim de 5.000 de euro/metru pa­trat, dupa ce in urma cu peste doua luni uni­tatea a fost scoasa la vanzare. Spatiul se afla in pro­prietatea Cocor din 1994 si era inclus in lista proprietatilor scoase la vanzare in cadrul stra­tegiei aprobate de actionari in luna iulie si care prevede restructurarea firmei. Actionarii au stabilit, la acea data, un pret de pornire de 50 de milioane de euro, negociabil pana la jumatate.

Varietăţi de vânzare in Noul Cod civil

de

1. Vânzarea cu opţiune de răscumpărare, deşi era reglementată de Codul civil de la 1864 era interzisă pentru că ascundea un împrumut cu dobândă excesivă (peste limitele premise de lege). Noul Cod civil o reglementează în mod amănunţit, stabilind condiţiile în care se poate exercita. Astfel, vânzătorul trebuie să-şi rezerve  dreptul de a răscumpăra bunul sau

dreptul transmis cumpărătorului, într-un termen care nu poate fi mai mare de 5 ani (art.1758). Ca şi în cazul vânzării moştenirii se subliniază că obiectul acestei varietăţi de vânzare îl constituie nu numai bunul dar şi dreptul transmis cumpărătorului.

De asemenea, se stabilesc criteriile care stau la baza determinării preţului ce se va plăti dacă vânzătorul exercită opţiunea de răscumpărare. Cheltuielile utile care nu au mărit valoarea bunului şi cele voluptuare (adică cele făcute de cumpărător numai pentru a-i face plăcere ), întrucât nu se restituie, este indicat să nu fie făcute de cumpărător pe durata termenului opţiunii de răscumpărare; pentru a se evita eventuale litigii, este indicat ca în contractele ce se vor încheia să apară o clauză în acest sens .

Indiferent de durata lor, contractele de închiriere trebuie evidenţiate în cartea funciară. În privinţa operaţiilor de carte funciară, art. 902 alin. 2 pct. 9 prevede că această varietate de vânzare este supusă notării, ceea ce înlesneşte exercitarea opţiunii de răscumpărare.

Înainte de împlinirea termenului, vânzătorul are obligaţia să notifice nu numai cumpărătorul ci şi orice alt subdobânditor, că înţelege să-şi exercite opţiunea de răscumpărare; de asemenea are obligaţia să consemneze preţul la dispoziţia cumpărătorului sau, după caz, a terţului. Neîndeplinirea acestei formalităţi  atrage sancţiunea decăderii vânzătorului din dreptul de a exercita opţiunea de răscumpărare şi la radierea notării din cartea funciară.

În cazul în care diferenţa dintre preţul răscumpărării şi preţul plătit pentru vânzare depăşeşte nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi, preţul răscumpărării va fi redus la preţul plătit pentru vânzare.

  1. Vânzarea cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii

Dacă art. 1684 reglementează orice vânzare în care plata preţului este garantată prin rezerva dreptului de proprietate, art.1755 se aplică vânzării cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii. În primul caz, riscul pieirii bunului rămâne la vânzător şi se transferă cumpărătorului doar când i se transmite dreptul de proprietate; în al doilea, riscul este transferat cumpărătorului dacă a avut loc predarea bunului. Pentru aplicarea art.1755 esenţial este momentul predării bunului, adică punerii lui la dispoziţia cumpărătorului împreună cu toate accesorile sale; dacă bunul s-a predat la încheierea contractului, riscul se transferă asupra cumpărătorului chiar dacă nu i s-a transmis proprietatea, în aşa fel încât cumpărătorul este ţinut să plătească întregul preţ al bunului, chiar dacă acesta a pierit. Pe lângă faptul că nu operează rezoluţiunea, cumpărătorul nu pierde beneficiul termenului dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: nu se achită o singură rată, aceasta nu depăşeşte o optime din preţ, iar părţile nu au stabilit altfel prin contract.

Dacă a obţinut rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului, vânzătorul este obligat să restituie toate sumele primite, dar este îndreptăţit să reţină, pe lângă alte daune-interese, o compensaţie justă pentru folosirea de către cumpărător a bunului. Este posibil ca părţile să convină ca sumele încasate cu titlu de rate să rămână, în tot sau în parte, dobândite de vânzător, dar instanţa le va putea reduce aplicând în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la cuantumul clauzei penale.

Vânzarea făcută cu rezerva dreptului de proprietate, în condiţiile art. 1684 şi 1755, se notează în cartea funciară conform art. 902 alin. (2 ) pct. 9 şi se înscrie ipoteca legală în favoarea cumpărătorului în temeiul art. 2386 pct.2, întrucât proprietar rămâne în continuare vânzătorul.

3.Vânzarea moştenirii

Indiferent de bunurile care intră în componenţa unei moşteniri (mobile sau imobile) contractul privind vânzarea acesteia trebuie încheiat în formă autentică sub sancţiunea nulităţii absolute. Obiectul vânzării îl constituie dreptul de a culege o moştenire, chiar dacă bunurile care o compun nu sunt specificate în cuprinsul actului.

Părţile au posibilitatea să înlăture expres obligaţia vânzătorului de a garanta calitatea sa de moştenitor. Cu toate acestea, vânzătorul este ţinut să răspundă faţă de cumpărător pentru evicţiunea pe care i-ar cauza-o prin faptul său personal, ori de cea provenită din cauze pe care le-a ascuns cumpărătorului deşi le cunoştea la momentul vânzării.

În practica notarială de până acum, de regulă vânzătorul nu garanta întinderea dreptului, ci numai calitatea sa de moştenitor. De altfel, vânzarea moştenirii are efectul acceptării succesiunii, astfel încât vânzătorul nu mai poate să renunţe la moştenire. În asemenea situaţii, când a fost posibil s-a procedat chiar la eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor. Prezentarea acestei dovezi, de altfel neobligatorie, va fi dificil de făcut în condiţiile în care noul Cod civil a mărit durata termenului de opţiune succesorală (un an art.1103), iar vânzarea moştenirii prezintă în cele mai multe cazuri caracter de urgenţă. Dacă părţile declară bunurile asupra cărora se întind drepturile vânzătorului, acesta are obligaţia să garanteze pentru evicţiune şi vicii ca în cazul oricărei vânzări. Se subliniază caracterul supletiv al dispoziţiilor.

Răspunderea pentru datoriile moştenirii rămâne în sarcina vânzătorului. Creditorii succesiunii au dreptul să-l urmărească pe vânzător căci el are calitatea de moştenitor.

Chiar dacă vânzarea nu enumeră bunurile ce intră în componenţa moştenirii, se prezumă că între acestea nu sunt incluse bunurile de familie, dacă nu au o valoare patrimonială însemnată.

Potrivit art. 887 din noul Cod civil, drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire. Dispoziţiile nu sunt aplicabile la vânzarea moştenirii, întrucât cumpărătorul le dobândeşte în temeiul contractului de vânzare, astfel încât el are obligaţia să îndeplinească formalităţile privind înscrierea lor.

DESPRE TESTAMENTE

de

Ce este testamentul?

            Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.

Cine poate dispune prin testament?

            Orice persoană poate dispune prin testament dacă:

–          este majoră şi are capacitate deplină de exerciţiu;

–          a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie sau

–          i-a fost recunoscută capacitatea de exerciţiu anticipată (cazul minorului de 16 ani căruia i-a fost recunoscută capacitatea deplină de exerciţiu de către instanţa de tutelă).

Minorul de 16 ani căruia nu i-a fost recunoscută capacitatea de exerciţiu anticipată nu poate dispune prin testament.

Care este conținutul testamentului?

            Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile care fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului.

            Alături de aceste dispoziţii sau chiar în lipsa unor asemenea dispoziţii, testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la:

–          partaj;

–          revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare;

–          dezmoştenire;

–          numire de executori testamentari;

–          sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali;

–          desemnarea persoanei care urmează a fi numită tutore al copiilor săi;

–          înlăturarea unei anumite persoane de la posibilitatea de a fi numită tutore al copiilor săi;

–          recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (o asemenea recunoaştere prin testament este irevocabilă, chiar dacă ulterior testatorul înţelege să revoce testamentul prin care a fost făcută recunoaşterea);

–          introducerea unei interdicţii de înstrăinare a unui anumit bun care va intra în patrimoniul succesoral (interdicţia nu poate depăşi o durată de 49 ani şi trebuie justificată de un interes serios şi legitim);

–          desemnarea unui administrator al unuia sau mai multor bunuri sau a unei mase patrimoniale care se vor găsi în patrimoniul succesoral.

Se pot întocmi testamente reciproce?

            Legea interzice în mod expres, sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul unic prin care două sau mai multe persoane dispun una în favoarea alteia sau toţi în favoarea unui terţ.

            Două persoane pot să dispună prin testament, una în favoarea celeilalte, doar prin testamente separate.

O persoană căsătorită poate dispune prin testament de partea sa din bunurile comune?

            Fiecare soț poate dispune prin testament de partea ce i s-ar cuveni la încetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri.

Care sunt formele sub care trebuie încheiat testamentul?

            Testamentul poate fi ordinar şi privilegiat (încheiat în anumite situaţii speciale şi care pentru valabilitate, după dispariţia condiţiilor speciale care au dus la întocmirea sa, trebuie refăcut într-una dintre formele testamentului ordinar).

            Testamentul ordinar poate fi:

a)    olograf  – când, sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului;

b)    autentic – atunci când testamentul a fost autentificat de un notar public sau o altă persoană învestită cu autoritate de stat, potrivit legii (ex.: consulul României în străinătate).

La autentificarea testamentului, testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori.

Asistarea testatorului de către martori la autentificarea testamentului este obligatorie atunci când testatorul nu poate semna (din cauza bolii, a infirmităţii, este necunoscător de carte etc.).

 Cum poate fi revocat testamentul?

Testamentul poate fi revocat în tot sau în parte numai prin:

a)    act autentic notarial;

b)    testament ulterior (care să fie întocmit într-una dintre formele prevăzute de lege) – testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat.

Se poate retracta revocarea testamentului?

Da, însă retractarea trebuie făcută fie prin act autentic notarial, fie prin testament într-una dintre formele prevăzute de lege.

Ce înseamnă dezmoştenirea?

Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali.

Pot fi dezmoşteniţi toţi moştenitorii legali sau există anumite categorii de moştenitori care nu pot fi înlăturaţi total de la succesiune prin voinţa testatorului (autor al succesiunii)?

În virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului (manifestată prin liberalităţi sau donaţii sau dispoziţii testamentare – sau dezmoşteniri) există o categorie de moştenitori, numiţi moştenitori rezervatari, care nu pot fi înlăturaţi de la moştenire.

Aceştia vor culege rezerva succesorală (acea parte din bunurile moştenirii, care li se cuvine în virtutea legii).

Cine sunt moştenitorii rezervatari şi care este cuantumul rezervei lor?

            Sunt moştenitori rezervatari:

–          soţul supravieţuitor;

–          descendenţii (copii, nepoţii din copii etc.);

–          ascendenţii privilegiaţi (părinţii) defunctului.

Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în lipsa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.

Ce înseamnă execuţiunea testamentară?

            Testatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor testamentare.

            Executorul testamentar poate să-şi exercite puterile de la data la care a acceptat misiunea prin declaraţie autentică notarială.

            Executorul testamentar trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină.

            Executorul testamentar are dreptul să administreze patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii succesiunii.

            Drepturile şi obligaţiile executorului testamentar sunt prevăzute expres de Codul civil.

            Executorul testamentar nu îşi poate transmite puterile.

Noul cod civil comentat

de

DIVORŢUL PRIN ACORDUL SOŢILOR PE CALE JUDICIARĂ

Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară este o modalitate de încetare a căsătoriei, indiferent dacă soţii au sau nu copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, reglementare care nu s-a regăsit şi până la data intrării în vigoare a noului Cod civil. ( art. 374 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată.

Condiţiile şi modalităţile de încheiere a acordului soţilor privind desfacerea căsătoriei, precum şi avantajele alegerii soluţiilor amiabile privind conflictele de familie.

Art. 374  din Legea 287/2009 reglementează condiţiile divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară, care nu s-au modificat în raport de vechea reglementare, în sensul că divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi dacă au sau nu copii rezultaţi din căsătorie, instanţa fiind obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ, divorţul neputând fi pronunţat dacă unul din soţi este pus sub interdicţie.

Acordul soţilor trebuie să mai cuprindă:

–          numele de familie pe care să-l poarte după divorţ;

–          exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi;

–          stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;

–          modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;

–          stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

În cazul divorţului cu copii, la acord se va ataşa şi un raport de anchetă socială întocmită de către autoritatea tutelară, care să confirme că înţelegerea soţilor este în acord cu interesul superior al copilului.

Aspecte specifice

Acordul soţilor poate fi şi rezultatul unei proceduri de mediere care să se finalizeze prin încheierea unui acord de mediere privind desfacerea căsătoriei.

În acest sens, dispoziţiile Codului civil se completează cu dispoziţiile art. 58 şi 59, respectiv art. 64-66 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator cu modificările ulterioare.

Potrivit acestor dispoziţii, oricare din neînţelegerile dintre soţi privind:

–          continuarea căsătoriei;

–          exerciţiul drepturilor părinteşti;

–          stabilirea locuinţei copiilor;

–          contribuţia părinţilor la întreţinerea, educarea copiilor;

–          împărţirea bunurilor;

–          drepturile legate de locuinţă pot fi soluţionate prin apelare la un mediator autorizat înscris în Tabloul mediatorilor, alegerea mediatorului fiind făcută de către soţi.

Acordul de mediere poate fi încheiat atât anterior sesizării instanţei, cât şi ulterior acesteia, în orice fază a judecăţii, chiar şi în cazul căilor de atac.

În situaţia în care soţii au  ajuns la un acord prin mediere, acordul va fi redactat de către mediator, dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de mediere şi potrivit prevederilor art. 59 din Legea 192/2006 el va fi supus fie autentificării la un notar public, fie încuviinţării de către instanţa de judecată.

Dacă acordul de mediere s-a încheiat după sesizarea instanţei, soţii vor beneficia de restituirea taxei de timbru achitate inclusiv cele vizând împărţirea bunurilor.

Procedura în cazul acordului de mediere încheiat

a)     anterior sesizării instanţei:

–          acordul de mediere va fi însoţit de o cerere prin care se va cere încuviinţarea acestuia potrivit prevederilor art. 271 din Codul de procedură civilă;

–          instanţa competentă este cea de la locul încheierii căsătoriei sau ultimei locuinţe comune a soţilor.

b)    ulterior sesizării instanţei, acordul de mediere se depune la termenul fixat de către instanţă sau anterior acestuia, cu posibilitatea solicitării schimbării termenului de judecată.

Avantaje

În consecinţă, soluţionarea desfacerii căsătoriei prin acord rezultat în urma procedurii de mediere ajută părţile (soţii ):

–          să divorţeze fără să fie nevoiţi să administreze probe prin care să dovedească cine şi în ce măsură este vinovat de destrămarea căsniciei;

–          să găsească cele mai potrivite soluţii în condiţii de deplină confidenţialitate, faţă de caracterul public al unui proces de divorţ;

–          să soluţioneze într-un timp scurt conflictul dintre ei, soluţia lor fiind aleasă de comun acord şi nu impusă de instanţă;

–          să fie scutiţi de a achita taxele de timbru necesare în cazul unui proces care include şi aspecte legate de copii, precum şi împărţirea de bunuri sau să li se restituie taxa de timbru achitată, în cazul în care acordul s-a încheiat după sesizarea instanţei.

De bine si de rau in noul Cod Civil

de

Noul Cod Civil si contractele de credit. Teoria impreviziunii protejeaza imprumutatii.
“In afara de o multime de lucruri criticabile, noul cod civil mai contine si lucruri bune.”, afirma Carmen Cretu, consilier juridic colaborator al Casei de avocatura Coltuc. Un exemplu este

 

introducerea teoriei impreviziunii, prin intermediul careia se permite debitorului sa ceara instantei suspendarea contractului timp de 2-3 ani, recalcularea ratelor, acordarea unui termen de gratie, astfel incat contractul sa poata fi executat.

“Desi contine reglementari favorabile consumatorilor si va conduce la o flexibilizare a creditelor, exista si probleme legate de faptul ca aceste modificari introduse de noul cod nu se vor aplica decat in cazul contractelor incheiate dupa data intrarii in vigoare.” , continua Carmen Cretu.

Ce alte drepturi suplimentare au clientii in relatia cu banca? Clientii vor trebui sa se prezinte la banca pentru a accepta in scris anumite clauze, printre care limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau reinnoirea tacita a contractului.

“Clauza de limitare a raspunderii este acea clauza contractuala prin care partile stabilesc o limita maxima a despagubirilor la plata carora poate fi obligat clientul bancii pentru neexecutarea prestatiilor la care s-a indatorat.”, explica av. Coltuc.

In ceea ce priveste denuntarea unilaterala a contractului, noul Cod Civil stabileste ca, in lipsa unei clauze contrare, banca nu poate sa denunte contractul inainte de implinirea termenului decat pentru motive temeinice, daca acestea privesc persoana imprumutata.

“In caz de denuntare unilaterala, clientul nu mai are drept sa utilizeze creditul, iar banca trebuie sa acorde un termen de cel putin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate. Daca este vorba de un credit pe durata nedeterminata”, ne spune jurist Carmen Cretu, “fiecare dintre parti poate sa denunte contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile”.

Noua lege si problemele de cuplu

Codul civil aduce modificari si in ceea ce priveste modalitatea de separare a bunurilor in cazul unui divort. Sotii sau viitorii soti pot alege una din cele trei variante propuse de noul cod civil cu privire la bunurile lor: regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri sau regimul comunitatii conventionale. Insa orice conventie in acest sens trebuie trecuta in Registrului national notarial al regimurilor matrimoniale (Registru).

“Noutatea absoluta pe care Codul Civil o aduce acestei probleme consta in introducerea pensiei de intretinere in caz de divort, chiar daca nu exista copii minori. Conditia este insa ca sotul care pierde procesul sa aiba o avere considerabil mai mare decat a celui care l-a castigat”, subliniaza av. Coltuc Marius.

Societatile simple vor putea dobandi personalitate juridica

Un impact considerabil il vor avea insa modificarile pe care noul Cod Civil le introduce in dreptul comercial, cu aplicare in activitatea societatilor comerciale. “Una dintre schimbarile fundamentale pe care le aduce noul Cod Civil este unificarea regimului juridic pentru contractele civile si cele comerciale, cu toate consecintele ce decurg din aceasta noua abordare.”, arata av. Coltuc Marius. Astfel, potrivit noilor reglementari, societatile se vor imparti in societati simple sau civile si societati speciale. Societatile simple sunt cele constituite prin contractul de societate, exclusiv in conditiile Codului Civil. Societatile speciale sunt toate celelalte societati, constituite, tot in baza unui contract de societate, insa in vederea exercitarii unor activitati economice sau diverse profesii, reglementate prin legi speciale, cum ar fi Legea 31/1990 privind societatile comerciale.

O alta modificare importanta pe care o introduce noul Cod Civil priveste caracterul executoriu al contractului de locatiune. Mai exact, daca avem un contract de locatiune incheiat pe durata determinata, inregistrat la organul fiscal competent acesta reprezinta titlu executoriu pentru restituirea bunului inchiriat, fara sa mai fie necesara intentarea actiunii in evacuare pentru a-l da afara pe chirias. Pe de alta parte, si chiriasul este protejat printr-o serie de masuri impotriva eventualelor abuzuri ale locatorului (numite clauze nescrise).

Exista insa si probleme pe care le ridica punerea in plicare a noului Cod Civil. “Una dintre probleme practice ale aplicarii codului se refera la aplicarea legii in timp si vizeaza in mod special modificarile referitoare la reglementarea contractelor de credit. Nu este normal sa existe doua coduri civile aplicabile unui singur contract.”, sustine av. Coltuc Marius.

In a doua partea a conferintei s-a discutat pe scurt despre legea ce reglementeaza aplicarea taxei auto. Fiind direct interesati de problema prin numarul ridicat de procese cu aceasta speta pe care le au pe rol, reprezentantii cabinetului de avocatura Coltuc au sustinut ca o lege care sa reglementeze corect principiul european “poluatorul plateste” este necesara.

“Schimbarile pe care ministrul Laszlo Borbely incearca sa le aduca legii nu modifica sub nicio forma caracterul ilegal al acesteia. In plus, insusi ministrul a afirmat ca legea nu se va schimba pana in 2013. Prin urmare procesele pentru recuperarea si evitarea taxei auto vor fi in crestere.”, sustine av. Coltuc Marius.

In ceea ce priveste solutia inamtricularii masinilor in Bulgaria, se pare ca aceasta, desi preferata pana in acest moment, nu se mai doreste a fi una viabila. Pe langa proiectul Politiei Rutiere conform caruia masinile inamtriculate intr-o alta tara a Uniunii Europene nu vor mai putea circula pe teritoriul Romaniei mai mult de 90 de zile, si a declaratiilor venite din partea oficialitatilor bulgare, prin care noul proprietar al unui vehicul auto va fi obligat sa-l inmatriculeze la adresa sa de domiciliu in termen de 14 zile dupa achizitionare (dupa expirarea a doua saptamani de la achizitionare, vechiul numar de inmatriculare a vehiculului isi va pierde valabilitatea), exista nenumarate riscuri la care se expun romanii cu masini inmatriculate in Bulgaria.

Potrivit avocatului Marius Coltuc “atunci cand o masina cu numere de inmatriculare bulgaresti produce un accident in Romania, pagubitul poate sa-si ia adio de la plata daunelor. Chiar daca exista peste 6.000 de dosare civile prin care se judeca despagubiri pentru accidentele produse de astfel de autovehicule, proprietarii masinilor au politele de asigurare expirate, actele in neregula sau sunt foarte greu de gasit daca fug de la locul accidentului”.

Despre C.A.Coltuc

Fondata in anul 2005, dupa o indelungata experienta in domeniu, Casa de Avocatura Coltuc a reusit sa se integreze pe deplin in piata juridica din Romania, oferind clientilor sai servicii profesionale prompte si eficiente. Departamente: recuperari creante, litigii, consultanta, registrul comertului, marketing si relatii cu clientii.

Este initiatoarea petitiei “Stop taxei de poluare!” si a grupurilor cu aceeasi denumire, regasite pe Yahoo, Google si Facebook. Are peste 1000 de procese pe rol cu speta recuperarii/evitarii taxei de poluare.

Proprietatea periodica – drepturi si obligatii

de

Proprietatea periodica nu se confunda cu proprietatea comuna. In cadrul proprietatii periodice, fiecare titular exercita singur dreptul de proprietate, existand mai multi proprietari asupra aceluiasi bun si nu mai multi coproprietari ai aceluiasi bun. Exemplele se regasesc in

 

 

special in privinta imobilelor cu destinatia de „case de vacanta”, insa atat imobilele, cat si bunurile mobile pot fi obiect al dreptului de proprietate periodica. Acesta apare in temeiul unui act juridic (conventie, testament), fiind aplicabile dispozitiile in materie de carte funciara.

Caracteristicile proprietatii periodice

Obiectul dreptului de proprietate periodica ramane nefractionat in materialitatea sa, nu se imparte pe cote – parti, ci pe transe de timp, in care fiecare titular isi exercita prerogativele dreptului sau. In privinta intervalului de timp ce ii revine, fiecare coproprietar poate incheia, in conditiile legii, acte precum inchirierea, vanzarea, ipotecarea si alte asemenea. Actele de administrare sau de dispozitie privind cota-parte din dreptul de proprietate, aferenta unui alt interval de timp, sunt inopozabile titularului cotei-parti respective.

In raporturile cu tertii cocontractanti de buna-credinta, actele de administrare sau de dispozitie mentionate sunt lovite de nulitate relativa. Fiecare coproprietar are obligatia de a face acte de conservare, in asa fel incat sa nu impiedice sau sa ingreuneze exercitarea drepturilor celorlalti coproprietari. In functie de reparatiile facute, fiecare coproprietar este obligat sa contribuie la cheltuieli, in raport de cota-parte detinuta. In ceea ce priveste actele prin care se consuma in tot sau in parte substanta bunului, toti coproprietarii trebuie sa-si exprime acordul.

Excluderea unui proprietar si incetarea proprietatii periodice

Daca unul dintre coproprietari nu respecta obligatiile prevazute si tulbura in mod grav exercitarea proprietatii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotarare judecatoreasca, la cererea coproprietarului vatamat. Excluderea va putea fi dispusa doar daca unul dintre coproprietari sau un tert cumpara cota-parte a celui exclus

Noutate absoluta in Codul Civil: Pensia de intretinere in caz de divort, chiar daca nu exista copii minori

de
Noul Cod Civil (NCC) aduce o noutate absoluta in Romania, mai precis pensia de intretinere in caz de divort, chiar daca nu exista copii minori, in cazul in care sotul care pierde procesul are o avere considerabil mai mare decat a celui care l-a castigat.

Sotii sau viitorii soti pot alege una dintre cele trei variante propuse de noul Cod Civil cu privire la bunurile lor: regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri sau regimul comunitatii conventionale. Insa orice conventie in acest sens trebuie trecuta in Registrului national notarial al regimurilor matrimoniale (Registru).

Regimul comunitatii legale: daca sotii nu incheie nicio conventie matrimoniala prin care sa stabileasca modul in care isi vor imparti bunurile, li se va aplica acest regim, care inseamna ca toate bunurile dobandite in timpul casatoriei – imobile sau mobile – vor fi comune si nu vor exista cote parti ale fiecaruia privind proprietatea. In caz de divort, se vor imparti aproximativ egal, indiferent cine a castigat banii cu care au fost platite, deci chiar si daca unul dintre soti nu a avut niciun venit.

Regimul separatiei de bunuri: fiecare dintre soti este proprietar exclusiv al bunurilor dobandite in nume propriu dupa incheierea casatoriei. Insa bunurile dobandite impreuna de soti apartin acestora in proprietate comuna pe cote-parti, in conditiile legii. Deci, in caz de divort, nu se impart in jumatate, ci in functie de contributia fiecaruia.

Spre deosebire de regimul comunitatii, in aces caz niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile, financiare sau nu, nascute din actele semnate sau savarsite de celalalt sot. Cu toate acestea, sotii raspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obtinute ale casatoriei si a celor legate de crestere si educare a copiilor.

Regimul comunitatii conventionale: se situeaza cumva intre celelalte doua. Adica sotii pot deroga prin conventie matrimoniala de la dispozitiile privind regimul comunitatii legale. Ei pot hotari cu privire la aspecte cum sunt: includerea in comunitate, in tot ori in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei; restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobandite ori, dupa caz, nascute inainte sau in timpul casatoriei; obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de administrare; includerea clauzei de preciput prin care sotii pot stipula ca sotul supravietuitor sa preia fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, detinute in devalmasie sau in coproprietate.

Registrul este public

Practic orice persoana, chiar daca nu justifica niciun interes se poate uita in el si poate obtine extrase certificate in baza unei simple cereri adresate notarului public, camerei notarilor publici sau direct Registrului national notarial al regimurilor matrimoniale, care este organizat la nivelul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania.

Extrasul solicitat de un tert nu va putea cuprinde insa CNP-ul si adresa sotilor. In rest, va putea afla informatii privind regimul matrimonial ales precum si orice act prin care se modifica, se revoca sau se anuleaza conventia matrimoniala.

Pentru inscrierea in Registru a conventiilor matrimoniale, precum si pentru „interogarea” acestuia, adica solicitarea de informatii, se percepe taxa. Cuantumul si modalitatea de plata se stabilesc de Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Conventiile matrimoniale incheiate de catre notarii straini sau de catre alte autoritati straine, vor fi inscrise doar de catre administratorul Registrului, cu consultarea prealabila a Comisiei de experti in materie notariala.

Contracte prenuptiale si de logodna

Contractele prenuptiale sunt acele contracte incheiate intre doua persoane care intentioneaza sa se casatoreasca si care cuprind intelegerea acestora cu privire la situatia juridica a bunurilor in eventualitatea unui divort.

In realitate, acest contract reprezinta o masura de precautie pentru care veti fi recunoscatori in situatia unui divort. Cifrele cu privire la rata divorturilor sunt alarmante: aproximativ 50% din cuplurile casatorite ajung la un divort si, cand se pune problema impartirii bunurilor, deseori se pleaca de la premisa ca acestea vor fi impartite in cote egale de ½. Acest procent nu este intotdeauna unul corect, mai ales in situatia in care unul dintre parteneri a avut o contributie financiara mult mai insemnata decat celalalt la dobandirea bunurilor.

De asemenea, puteti privi aceasta masura ca fiind una de protectie nu doar pentru dumneavoastra, cat si/ sau mai ales pentru cei care depind de dumneavoastra, ca de exemplu parintii sau copiii dintr-o casnicie anterioara (cu privire la copiii rezultati din prezenta casatorie, contractul trebuie sa contina in mod obligatoriu clauze referitoare la viitorul financiar al acestora).

Valabilitatea, recunoasterea si punerea in executare a acestor contracte depinde de mai multi factori, cum ar fi:

•             Ambele parti ale contractului trebuie sa fi fost consiliate legal inainte de semnarea acestuia;

•             Clauzele contractuale trebuie sa contina dispozitii cu privire la bunurile viitoare ale copiilor rezultati din casatorie;

•             Continutul contractului nu poate fi unul evident injust pentru una din parti;

•             Situatia financiara (listarea bunurilor inclusiv) trebuie prezentata de ambii parteneri, in intregime, anterior incheierii contractului.

Contractul trebuie sa fi fost semnat cu cel putin 20 de zile inainte de incheierea casatoriei. Mai mult, fiind un act civil liber consimtit de cei doi viitori soti, conventia poate include bunurile avute de fiecare inaintea casatoriei, care in actualul cod nu pot face obiectul partajului judiciar. In lipsa acestei „conventii matrimoniale” se aplica actualele prevederi, conform carora in caz de divort bunurile se impart in mod egal intre cei doi soti.

 

avocatura.com

Noul Cod Civil si teoria impreviziunii

de

Teoria impreviziunii, introdusa in noul Cod Civil care a intrat in vigoare de la 1 octombrie, aduce cateva beneficii suplimentare imprumutatilor, a afirmat consilierul juridic colaborator al casei de avocatura Coltuc, Carmen Cretu, la conferinta de presa cu tema „Noul Cod Civil si impactul asupra mediului de afaceri”, organizata de Coltuc.

 

Astfel, debitorul poate sa ceara instantei suspendarea contractului timp de 2-3 ani, recalcularea ratelor si acordarea unui termen de gratie, astfel incat contractul sa poata fi executat.

„Desi contine reglementari favorabile consumatorilor si va conduce la o flexibilizare a creditelor, exista si probleme legate de faptul ca aceste modificari introduse de noul cod nu se vor aplica decat in cazul contractelor incheiate dupa data intrarii in vigoare”, a continuat Carmen Cretu.

Ce alte drepturi suplimentare au clientii in relatia cu banca? Clientii vor trebui sa se prezinte la banca pentru a accepta in scris anumite clauze, printre care limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau reinnoirea tacita a contractului.

„Clauza de limitare a raspunderii este acea clauza contractuala prin care partile stabilesc o limita maxima a despagubirilor la plata carora poate fi obligat clientul bancii pentru neexecutarea prestatiilor la care s-a indatorat”, a explicat Carmen Cretu.

In ceea ce priveste denuntarea unilaterala a contractului, noul Cod Civil stabileste ca, in lipsa unei clauze contrare, banca nu poate sa denunte contractul inainte de implinirea termenului decat pentru motive temeinice, daca acestea privesc persoana imprumutata.

„In caz de denuntare unilaterala, clientul nu mai are drept sa utilizeze creditul, iar banca trebuie sa acorde un termen de cel putin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate. Daca este vorba de un credit pe durata nedeterminata”, a spus juristul Carmen Cretu. „Fiecare dintre parti poate sa denunte contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile”, a incheiat juristul Coltuc.

Noul Cod Civil si viata privata

de

Noile reglementari din Codul Civil privind viata privata intra in conflict cu unele practici jurnalistice, granita dintre dreptul la libera exprimare si dreptul la viata privata in cazul persoanelor publice fiind extrem de ambigua.

 

 

 

Reprezentantii societatii civile sustin ca, pe viitor, ar trebui afisata prudenta din partea massmedia atunci cand dezbat anumite teme ce privesc viata personala a anumitor indivizi. In acelasi timp, se face multa referire la practica CEDO care permite, totusi, satira in media. “Mingea” este in terenul judecatorilor care, incepand cu 1 octombrie, vor interpreta noile norme.Interceptarea fără drept a unei convorbiri private, comisă prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea în cunoştinţă de cauză a unei asemenea interceptări, precum şi ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, potrivit noului Cod civil, constituie atingeri ale vieţii private.

Articolul 70 din noul Cod civil al României reglementează dreptul la libera exprimare. “(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75″, prevede articolul citat.

Articolul 75 impune limitele: “(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune”.

Potrivit articolului 71 referitor la dreptul la viaţa privată, “(1) orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private”. Alineatul (2) prevede că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la articolul 75, iar alineatul (3) al articolului 71 stipulează că este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Articolul 72 privind dreptul la demnitate prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Dreptul la propria imagine este reglementat de articolul 73, care arată: “(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile”.

Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: “a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări; c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite; h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele”, stipulează articolul 74 din noul Cod civil.

Articolul 76 privind prezumţia de consimţământ prevede: “Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris”.

În continuare, articolul 77 arată că orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială.

Starletele din Romania vor fi pozate doar cu voia lor, desi se stie ca multe cheama paparazzi chiar si cand se duc la toaleta.

Jurnalistii vor trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a publica un material despre o persoana publica, riscand altfel procese costisitoare.

 

Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

Fondator Casa de avocatura Coltuc

www.coltuc.ro

S-a lansat rubrica „Influenta Noului Cod Civil asupra mediului de afaceri din Romania”

de

Astazi vom trata urmatorul subiect:Cum divortam potrivit Noului Cod Civil.Primul pas: sotii trebuie sa se inteleaga la toate detaliile.
Astfel, daca se inteleg, sotii pot alege sa puna capat casniciei fie pe cale administrativa, fie pe cale notariala.

 

 

 
Potrivit NCC, daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, ofiterul de stare civila ori notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort.

Insa, divortul prin aceasta procedura poate fi pronuntat doar daca sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il poarte dupa divort, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea locuintei copiilor dupa divort, modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii, precum si stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. asul nr. 2: Depunerea cererii de divort

Potrivit reglementarilor din NCC, sotii depun impreuna cererea de divort, urmand ca, dupa inregistrarea documentului, sotii sa beneficieze de un termen de reflectie de 30 de zile. In acelasi timp, la notarul public cererea de divort se poate depune si prin mandatar cu procura autentica.

Pasul nr. 3: Divortul propriu-zis

“Dupa expirarea termenului de 30 de zile, sotii se prezinta personal in fata ofiterului de stare civila sau a notarului public, care verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, in acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat”, se arata in NCC.

Astfel, daca sotii sunt determinati sa puna capat casniciei, se va elibera certificatul de divort fara sa faca vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

Totusi, in situatia in care sotii nu se inteleg asupra numelui, asupra exercitarii in comun a drepturilor parintesti, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata. Potrivit NCC, “solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra carora sotii nu se inteleg este de competenta instantei judecatoresti”. In astfel de cazuri, sotii nu pot obiecta, neexistand o cale de atac, insa acestia se pot adresa, pe cale separata, instantei competente pentru prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor.

Partajul

Noile reglementari nu aduc, insa, modificari in ce priveste impartirea bunurilor sotilor.

“Partajul se poate realiza si in timpul casatoriei si odata cu divortul. Nu avem mari modificari. Modificarea intervine in regimurile matrimoniale pe care le pot alege sotii si in functie de alegerea lor se pune si problema partajului. La regimul separatiei de bunuri lucruile sunt deja impartite, la comunitatea legala si conventionala, se dau la o parte bunurile proprii, iar cele comune se impart in functie de contributia sotilor la dobandirea acestora, precum si la cheltuielile casatoriei.