Hotararea CJUE a fost data in Cauza C-201/14 (Smaranda Bara si altii impotriva ANAF si Casei Nationale de Asigurari de Sanatate -CNAS-), ca urmare a unei sesizari a Curtii de Apel Cluj, si a fost publicata joi.
Instanta din Romania a solicitat Curtii de Justitie sa stabileasca daca dreptul Uniunii se opune ca o autoritate a administratiei publice a unui stat membru sa transmita date cu caracter personal unei alte autoritati a administratiei publice, in vederea prelucrarii lor ulterioare, fara ca persoanele vizate sa fi fost informate despre aceasta transmitere si despre aceasta prelucrare.
Judecatorii europeni au decis ca persoanele ale caror date cu caracter personal fac obiectul transmiterii si prelucrarii intre doua autoritati ale administratiei publice a unui stat membru trebuie sa fie informate in prealabil.
“In hotararea pronuntata azi, Curtea de Justitie considera ca cerinta prelucrarii corecte a datelor personale obliga o autoritate a administratiei publice sa informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autoritati a administratiei publice in vederea prelucrarii lor de catre aceasta din urma in calitate de destinatar al datelor mentionate. Directiva impune expres ca orice eventuala limitare a obligatiei de informare sa fie adoptata prin masuri legislative”, este precizat intr-un comunicat de presa de joi al CJUE.
Concret, CJUE arata ca legea romana care prevede transmiterea gratuita a datelor personale catre casele de asigurari de sanatate nu constituie o informare prealabila care sa permita scutirea operatorului de obligatia de a informa persoanele de la care colecteaza datele.
De altfel, potrivit informatiilor furnizate de instanta europeana, modalitatile de efectuare a transmiterii datelor dintre ANAF si CNAS figureaza numai intr-un protocol bilateral incheiat cele doua entitati.
“Curtea observa ca prelucrarea de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate a datelor transmise de administratia fiscala presupunea informarea persoanelor vizate in legatura cu scopurile acestei prelucrari, precum si cu categoriile de date vizate. In speta, casa de asigurari de sanatate nu a furnizat aceste informatii”, subliniaza judecatorii Curtii.
Cu alte cuvinte, ANAF si CNAS aveau obligatia de a informa persoanele ce realizeaza venituri din activitati independente asupra faptului ca datelor lor personale de natura fiscala au fost transmise si urmeaza sa fie prelucrate.
Nota: Hotararea CJUE din 1 octombrie poate fi consultata integral aici.
Persoanele fizice cu risc fiscal ridicat, verificate incepand din august
ANAF a demarat in urma cu doua luni verificarea persoanelor fizice cu venituri maricare prezinta risc fiscal ridicat, o actiune prin care Fiscul verifica toate categoriile de contribuabili care afiseaza o avere semnificativa, ce nu poate fi justificata prin veniturile declarate.
Printre persoanele vizate se regasesc personalitati ale vietii publice, camatari sau manelisti, in total aproape 8.000 de cetateni romani asupra carora planeaza suspiciuni ca nu ar fi facut dovada fiscalizarii veniturilor cu care si-au construit averile.
In litigiul prezentat si dezbatut de CJUE, mai multi contribuabili romani dintre cei vizati de controalele Fiscului sunt persoane care obtin venituri din activitati independente. ANAF a transmis CNAS datele privind veniturile lor declarate, iar pe baza acestor date, CNAS a solicitat plata restantelor contributiilor la sistemul de asigurari de sanatate.
Reclamantii au sesizat Curtea de Apel Cluj cu o actiune prin care contesta legalitatea transferului datelor fiscale privind veniturile lor in raport cu prevederile Directivei 95/46. Acestia au sustinut ca, pe baza unui simplu protocol intern, datele mentionate au fost transmise si utilizate in alte scopuri decat cele pentru care fusesera comunicate initial catre ANAF, fara consimtamantul lor expres si fara informarea lor prealabila.
In acest context, Curtea de Apel Cluj a solicitat CJUE sa stabileasca daca dreptul Uniunii se opune ca o autoritate a administratiei publice a unui stat membru sa transmita date cu caracter personal unei alte autoritati a administratiei publice in vederea prelucrarii lor ulterioare, fara ca persoanele vizate sa fi fost informate despre aceasta transmitere si despre aceasta prelucrare.
Aceasta procedura a contestatiei este un drept legitim al contribuabilului nemultumit de cele consemnate intr-un act administrativ fiscal, cum ar fi decizia de impunere sau un act administrativ fiscal de executare silita, ce incepe prin emiterea somatiei de plata.
Retinem, asadar, ca urmarim doua proceduri de contestare, in functie daca s-a inceput sau nu executarea silita a contribuabilului.
Sa presupunem ca nu s-a inceput executarea silita, tu ca si contribuabil ti-ai exprimat un punct de vedere in scris fata de constatarile unei echipe de inspectie, iar echipa de inspectie iti explica frumos ca nu ai habar de reglementarile fiscale, desi esti inconjurat de cei mai buni specialisti, si iti emite o decizie de impunere cu niste taxe pe care nu le consideri datorate la plata.
In acest caz, in termen de maxim 30 de zile de la data la care ai luat la cunostinta de existenta acestei decizii de impunere ce a putut fi comunicata fie prin posta, fie direct sub semnatura, ai dreptul sa depui o contestatie in asa-zisa cale administrativa de atac. Retinem faptul ca incepand cu 1 ianuarie 2016, conform prevederilor din noul Cod de Procedura Fiscala, termenul de depunere a unei contestatii pe cale administrativa de atac este de 45 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal contestat.
Unde se depune contestatia?
Odata formulata contestatia, aceasta se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ contestat, cu precizarea ca depunerea ulterioara termenului indicat conduce la decaderea contestatiei.
Care sunt elementele minime ale unei contestatii?
Enumeram aceste elemente minime, pe care trebuie sa le argumentam foarte bine intr-o contestatie, deoarece lipsa oricaruia dintre aceste elemente conduce la respingerea contestatiei pe motive formale, fara a se mai analiza fondul economic si reglementarea fiscala aferenta.
In acest sens, elementele minime ale unei contestatii sunt enumerate de art. 206 din Codul de Procedura Fiscala, dupa cum urmeaza:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice.
Pentru ca o contestatie sa aiba succes, se impune o foarte corecta argumentare, bazata pe elemente logice si sustinuta prin dovezi concrete de aplicare a temeiului normativ fiscal.
Insa nimeni nu garanteaza succesul unei contestatii, pentru ca in toate procesele castigate de contribuabil fata de Fisc, din ce in ce mai multe in ultimul timp, a existat depusa o contestatie respinsa prin solutionarea data tot de o echipa din cadrul autoritatii fiscale. Daca solutionarea contestatiei ar fi fost facuta de un organism independent, nu am fi privit cu subiectivism la modul de solutionare.
Ce procedura urmarim din perspectiva contestatiei, cand incepe executarea silita?
In primul rand, ar trebui sa stim prin ce act administrativ fiscal incepe procedura executarii silite.
Executarea silita incepe prin comunicarea catre contribuabil a somatiei de plata. Daca un contribuabil primeste acest document, si noi ne referim la procedura legala, si nu la degringolada ce se intalneste uneori in viata de zi cu zi, trebuie ca acest contribuabil sa se astepte la masuri coercitive din partea autoritatii fiscale, masuri legale, deoarece acestea exprima vointa de drept a statului.
Dupa primirea acestui document, este foarte probabila blocarea conturilor bancare, instituirea sechestrelor asiguratorii si, din ce in ce mai des, vanzarea activelor contribuabilului.
Cand se depune o contestatie impotriva executarii silite?
Termenul de depunere a unei contestatii in procedura executarii silite este de maxim 15 zile de la comunicarea catre contribuabil a actelor administrative fiscale contestate. Trebuie sa amintim un lucru foarte important: aceasta contestatie impotriva executarii silite se depune la instanta de judecata la care este arondata autoritatea fiscala emitenta a actelor contestate.
Exista proceduri ajutatoare contribuabilului?
Pentru suspendarea pe o anumita perioada de timp a executarii silite acordam atentie la doua proceduri:
a) depunerea la autoritatea fiscala a unei scrisori de garantie bancara sau a unei polite de asigurare are ca efect suspendarea executarii silite. Este o procedura relativ usoara, dar foarte greu de pus in practica de catre contribuabilii onesti ce inregistreaza lipsa de lichiditati, tocmai fenomenul ce a condus la neplata impozitelor.
b) depunerea unei cautiuni, stabilita de instanta de judecata, in procent de pana la 20% din sumele contestate, conform art. 215 din Codul de Procedura Fiscala, in functie de aprecierea judecatorului, ce suspenda executarea silita pana la judecarea pe fond a cauzei.
Cand spui „control de la ANAF” sau „a trecut Garda pe la mine”, este suficient. Controlul fiscal este adesea un moment foarte stresant pentru contribuabil. Cu toate acestea, exista multe aspecte legislative care functioneaza in favoarea contribuabilului. Sunt incluse in mai multe legi si uneori e complicat sa le stii pe toate.
Ceea ce ne propunem este sa inventariem impreuna aspectele care functioneaza in favoarea dumneavoastra la orice control fiscal. Vom incepe prin gruparea aspectelor cunoscute mai bine de catre contribuabili, pentru a ajunge apoi la trucurile cu adevarat interesante.
Cuprins material:
1. Cine poate fi controlat de catre ANAF
2. Pentru ce puteti fi verificat
3. La ce aspecte trebuie sa fiti atent pe fiecare domeniu
4. Problemele practice ale avizului de inspectie fiscala
5. Contribuabilul are voie sa suspende inspectia fiscala?
6. Suspendarea de catre organul de control a inspectiei fiscale fara termen – abuz caruia i se raspunde pe masura
7. Inspectia fiscala se poate relua, pentru o perioada care mai fusese controlata?
8. „Precizari”. Ordine scoase din mapa de catre inspectori – sunt legale?
9. Documentele justificative: o decizie a inaltei Curti, de aplicat in practica
10. Noul Cod civil prezuma buna credinta a Dumneavoastra la controlul fiscal!
11. O cauza solutionata de CEDO – importanta in materia contraventiilor fiscale
12. Problema generala a inspectiei fiscale
13. Zece exemple practice.
Pentru informatii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Printre documentele ce pot fi obtinute in prezent cu ajutorul SPV se numara si situatia obligatiilor ce trebuie platite Fiscului. Pentru a procura rapid acest act, trebuie sa urmati cativa pasi simpli.
Nota: In cadrul acestui ghid sunt oferite informatii pentru persoanele care se autentifica in SPV cu nume de utilizator si parola. Mai multe informatii despre cum pot persoanele fizice sa obtina acces la acest serviciu al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) gasiti in acest articol.
1. Primul pas este sa va autentificati in SPV cu numele de utilizator si parola folosite la inregistrare. Intrati pe www.anaf.ro si gasiti in coltul din dreapta sus al site-ului butonul”Autentificare Username”.
2. Dupa ce apasati butonul sunteti redirectionat catre pagina in care puteti introduce numele de utilizator si parola. Apasati „Autentificare” si vi se cere un cod unic de siguranta. Introduceti codul si apasati inca o data „Autentificare”. (Codul unic de siguranta este transmis automat pe adresa de e-mail folosita la inregistrarea in SPV si este valabil timp de 300 de secunde.)
3. Dupa ce ajungeti in pagina de start a SPV, folositi meniul din stanga pentru a ajunge in zona de solicitari, la „Informatii”.
4. Pentru a obtine actul cu situatia datoriilor la ANAF, selectati la tipul documentului”Obligatii de plata”. Apasati „Trimite”.
5. Veti fi informat ca cererea a fost inregistrata in sistem si ca raspunsul poate fi gasit in sectiunea de mesaje din meniul din stanga paginii.
6. Lista cu toate documentele solicitate prin intermediul SPV – cu data si ora la care au fost afisate – poate fi gasita in sectiunea de mesaje. Pentru a salva documentul care va intereseaza, apasati butonul „PDF”. Odata salvat in calculator, fisierul poate fi consultat pentru a afla ce obligatii aveti de platit la Fisc.
In afara de suma de plata, documentul mai contine, printre altele, si informatii despre natura obligatiei datorate si termenul pana la care suma respectiva de bani trebuie achitata.
Atentie! Datoriile incluse in documentul generat automat de SPV sunt cele existente in sistemul informatic al ANAF pana in ultima zi a lunii precedente. De exemplu, daca solicitati documentul in cursul lunii august, acesta va contine doar obligatiile de plata inregistrate pana in ultima zi a lunii iulie.
Potrivit informatiilor puse la dispozitie de Fisc, „Situatia obligatiilor de plata” cuprinde toate obligatiile de plata stabilite de unitatile fiscale sau de alte institutii si transmise catre ANAF pentru incasare. Prin urmare, in SPV nu figureaza impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe mijloacele de transport sau alte impozite locale.
Important! Prin intermediul SPV, persoanele fizice mai pot obtine situatia contributiilor sociale declarate de catre angajatori, nota obligatiilor de plata, adeverinta de venit si certificatul de atestare fiscala. Totodata, acest serviciu permite completarea online a declaratiilor fiscale 200, 220 si 230.
Inspecţia fiscală se poate face doar în anumite condiţii stabilite de legislaţia fiscală. Până acum, acţiunile de control fiscal la firme puteau fi declanşate doar de către Fisc, dar după recenta modificare a Codului de Procedură Fiscală, lucrurile s-au schimbat puţin, în sensul că mai pot şi alţii să ceară inspecţie fiscală la un agent economic.
O firmă poate fi controlată în baza prevederilor articolului 100 din Codul de Procedură Fiscală, care până acum prevedea următoarele: „(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.
(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită. De pe 23 iulie 2014 se aplică şi alineatul 4), care s-a introdus la articolul 100 şi spune că inspecţia fiscală se poate face şi la solicitarea altor instituţii ale statului, dar în condiţiile unei analize de risc: „(4) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul solicitărilor primite de la alte instituţii ale statului, precum şi în cazul în care în alte acte normative este prevăzută efectuarea unei acţiuni de inspecţie fiscală“.
Dar firmele mai pot fi controlate de către inspectorii ANAF şi în alte situaţii. Inspecţia de fond se face obligatoriu atunci când o entitate economică (societate, PFA etc.) solicită rambursarea unor sume din TVA mai mari de 5.000 de lei. În cazul în care firma cere statului să îi restituie TVA în cuantum mai mic, atunci controlul Fiscului poate fi ulterior rambursării efective a banilor.
De asemenea, pentru firmele intrate în insolvenţă, inspecţia fiscală trebuie făcută în primele două luni de la declanşarea procedurii insolvenţei. Prevederea efectuării controlului fiscal imediat după declanşarea procedurii a fost introdusă recent în legislaţie, odată cu modificarea Legii insolvenţei.
De asemenea, Fiscul mai are pârghii prin care să controleze firmele, în afara celor prezentate anterior.
Este vorba despre controalele încrucişate care se fac la anumite firme. Dacă în timpul controlului de fond la o firmă, în baza analizei de risc reieşite ca urmare a prevederilor art. 100 din Codul de Procedură Fiscală, se constată că firma controlată a înregistrat toate facturile în Declaraţia 394 numită „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional“, dar partenerul de afaceri care a emis sau primit facturile respective (deci, furnizorul sau clientul) nu a declarat respectivele facturi în Declaraţia 394, atunci acei din urmă contribuabili riscă să facă obiectul unei inspecţii fiscale.
Decizia inedita a unei instante contrazice opinia ANAF: procesul verbal este act administrativ fiscal
Recent, Tribunalul Iasi a oferit o solutie destul de neobisnuita intr-un dosar in care paratii sunt Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) si Directia Antifrauda (DAF). Instanta a obligat Directia Regionala Antifrauda Fiscala nr. 1 Suceava sa solutioneze contestatia administrativa formulata de un contribuabil impotriva procesului verbal incheiat dupa un control. Instanta a considerat ca procesul verbal produce efecte juridice, motiv pentru care este act administrativ fiscal.
Solutia data de Tribunalul Iasi a fost sesizata de Gabriel Biris, partener fondator la Biris Goran, cel care a prezentat situatia intr-o postare pe pagina personala de Facebook.
Pe scurt, Directia Regionala Antifrauda Fiscala nr. 1 Suceava a efectuat un control sumar la unul dintre contribuabili, intocmind un proces-verbal de control. Au fost dispuse masuri asiguratorii, conturile contribuabilului au fost poprite, iar activitatea blocata, pe motiv de “comportament fiscal inadecvat”.
Atat sechestrul, cat si procesul verbal, au fost contestate de catre contribuabilul in cauza. DAF a refuzat sa solutioneze aceasta contestatie, motivand ca procesul verbal nu este un act administrativ fiscal (pentru ca nu stabileste, ci doar estimeaza obligatiile de plata), motiv pentru care nu poate fi contestat.
Ulterior, contribuabilul s-a adresat, in calitate de reclamant, Sectiei contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Iasi pentru refuzul solutionarii cererii de catre parati, cerand instantei sa oblige DAF sa solutioneze contestatia.
Contribuabilul a considerat procesul verbal ca fiind act administrativ fiscal intrucat acesta produce efecte din moment ce in baza lui au fost dispuse masuri asiguratorii.
Tribunalul Iasi a admis cererea reclamantului (Gabriel Biris a aratat ca firma a ajuns in insolventa ca urmare a actiunilor Fiscului si a fost reprezentata legal in instanta printr-un administrator judiciar), si i-a obligat pe parati sa solutioneze contestatia si sa emita actul administrativ fiscal de solutionare.
OUG nr. 6/2015 a adus unele modificari si completari la Codul fiscal care se aplica din 1 iunie. Pentru ca noile dispozitii sa poata fi implementate, au fost actualizate si Normele de aplicare a Codului fiscal prin HG nr. 367/2015 care intra in vigoare tot astazi.
Printre principalele noutati se numara reducerea taxei pe valoarea adaugata (TVA) de la 24% la 9% la toate alimentele.
De asemenea, intra in vigoare noi reguli de plata a impozitului pentru veniturile din transferul proprietatilor imobiliare, precum si de recalculare a platilor anticipate de impozit pentru veniturile din chirii.
In plus, in Normele Codului fiscal este detaliat modul in care este impozitat bacsisul incepand din 1 iunie
TVA de 9% pentru toate alimentele
Taxa pe valoarea adaugata se reduce de azi la 9%, de la 24%, la toate alimentele, masura aplicandu-se fara diferentieri, chiar si la bauturile nealcoolice si la serviciile de alimentatie publica.
Mai exact, OUG nr. 6/2015 modifica articolul 140 alin. (2) litera g) din Codul fiscal, stabilind ca TVA de 9% se aplica asupra urmatoarelor livrari de bunuri si prestari de servicii:
alimente,
inclusiv bauturi, cu exceptia bauturilor alcoolice, destinate consumului uman si animal,
animale si pasari vii din specii domestice,
seminte, plante si ingrediente utilizate in prepararea alimentelor,
produse utilizate pentru a completa sau inlocui alimentele,
Pana acum, art. 140 alin. (2) lit. g) prevedea ca TVA de 9% se calcula la produsele de paine si de panificatie (cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzelute), la faina alba de grau, faina semialba de grau, faina neagra de grau si faina de secara.
De asemenea, TVA de 9% se aplica din 1 iunie si asupra serviciilor de restaurant si de catering, cu exceptia bauturilor alcoolice, se mentioneaza in recenta ordonanta.
Lista detaliata a bunurilor care au TVA de 9% este cuprinsa in Normele de aplicare a Codului fiscal, actualizate prin HG nr. 367/2015. In plus, actul normativ stabileste codurilecorespunzatoare bunurilor care au TVA de 9% si, de asemenea, cuprinde cateva exemplereferitoare la modul in care se aplica masura. AvocatNet.ro a scris pe larg despre acest subiect AICI.
Conform unui comunicat al Executivului remis recent redactiei, toate produsele ale caror coduri au fost prevazute in norme, care prin natura lor sunt alimente destinate consumului uman sau animal, ori sunt plante, seminte, utilizate pentru producerea de alimente destinate consumului uman sau animal, beneficiaza de aplicarea cotei reduse de TVA pe tot lantul economic, de la producator pana la consumatorul final.
Prin urmare, cota redusa de TVA se aplica si in cazul in care un produs alimentar este utilizat ca materie prima in alte scopuri, cum ar fi producerea de cosmetice, bauturi alcoolice, atata timp cat acestea, prin natura lor, au ca destinatie principala consumul uman sau animal.
„Masura are scopul de a simplifica aplicarea cotei reduse de TVA, avand in vedere ca furnizorul nu poate controla scopul final in care este utilizat bunul respectiv, situatie in care pentru acelasi produs ar fi fost posibila aplicarea unor cote diferite de TVA in functie de utilizarea lor finala. Ori, acest lucru contravine principiilor statuate de Directiva 2006/112/CE”, motiveaza Guvernul.
O reglementare specifica exista in cazul produselor care, prin natura lor, nu constituiealimente sau plante, seminte, ingrediente, utilizate pentru producerea de alimente destinate consumului uman sau animal, cum sunt vitaminele, grasimile, unele produse ale industriei chimice, semintele de rapita, bumbac, ricin, sarea. In cazul acestor produse s-a prevazut in mod explicit in normele metodologice, cu indicarea codurilor la care se incadreaza produsele respective, ca aplicarea cotei reduse de TVA este posibila numai in masura in care se poate face dovada ca acestea sunt utilizate in scopurile prevazute de lege. In acest sens sunt prevazute conditii atat pentru livrarea acestora in interiorul tarii, cat si in cazul importului si a achizitiei intracomunitare.
In cazul serviciilor de cazare care includ si demipensiune, pensiune completa sau all-inclusive, acestea sunt supuse cotei de 9% de TVA, chiar daca includ si bauturi alcoolice, astfel cum s-a aplicat si pana in prezent, dupa modificarea realizata prin OUG nr. 84/2014
Bacsisul se impoziteaza de azi
Bacsisul se impoziteaza si este supus cotei de TVA de 24% incepand de astazi, dupa cum stabileste HG nr. 367/2015.
Atentie! Cu o zi inainte de publicarea HG nr. 367/2015 in Monitorul Oficial, Senatul, in calitate de prima camera, a eliminat bacsisul din actuala legislatie printr-un proiect de lege, care insa nu se aplica, pentru ca se afla la inceputul parcursului legislativ. Pana cand proiectul de lege va intra in vigoare, bacsisul este reglementat in prezent prin OUG nr. 8/2015 si se impoziteaza de astazi in baza HG nr. 367/2015. Mai multe informatii AICI.
Bacsisul care ramane la dispozitia operatorului economic, respectiv nu se distribuie salariatilor, este supus din 1 iunie cotei standard de TVA de 24%, in cazul operatorilor economici inregistrati in scopuri de TVA, se mentioneaza in HG nr. 367/2015. Taxa se determina prin aplicarea procedeului sutei marite.
„Aceasta prevedere incalca art. 126 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, respectiv bacsisul nu reprezinta o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabila deoarece este primit peste pretul bunurilor/serviciilor prestate”, se arata intr-un material informativ al Benta Consult, remis recent redactiei.
In schimb, daca bacsisul se acorda salariatilor, atunci veniturile obtinute de persoanele fizice sub forma de bacsis reprezinta venituri identificate ca fiind impozabile si intra in categoria veniturilor din alte surse, se precizeaza in acelasi act normativ.
Acest lucru inseamna impozitarea bacsisului la nivelul persoanei fizice cu impozitul de 16% fara a fi asimilat venitului din salarii, explica reprezentantii Benta Consult.
„Un lucru la care legiuitorul probabil nu s-a gandit consta in faptul ca asimiland bacsisul la venitul din alte surse al persoanei fizice, acesta este supus asigurarilor sociale de sanatate (n.r. cota de 5,5%) conform art. 296^29 alin. (5) din Codul fiscal. Plata contributiei insa se va face pe baza deciziei emise de ANAF, dupa ce contribuabilii vor depunedeclaratia 200 cu impozitul pe venit retinut de la persoanele fizice. Se perpetueaza aceeasi situatie deja intalnita in practica cu contributii la dividende in sume minuscule sau cu contributia pentru dobanda primita de elevi la alocatia scolara”, atentioneaza sursele citate.
ANAF recalculeaza platile anticipate de impozit pentru veniturile din chirii dupa noi reguli
OUG nr. 6/2015 stabileste modul in care Fiscul recalculeaza de azi platile anticipate de impozit pentru veniturile din chirii, atunci cand este reziliat contractul in care chiria este exprimata in valuta.
Astfel, documentul prevede ca in situatia rezilierii, in cursul anului fiscal, a contractelor incheiate intre parti, pentru care determinarea venitului brut se efectueaza pe baza chiriei din contract, indiferent de momentul incasarii acesteia, si in care chiria reprezinta echivalentul in lei al unei sume in valuta, platile anticipate sunt recalculate de organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe baza de documente justificative.
La determinarea venitului anual se utilizeaza cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, din ziua precedenta celei in care se emite decizia de impunere, impozitul fiind final.
De asemenea, in cazul rezilierii, in cursul anului fiscal, a contractelor incheiate intre parti, in care chiria reprezinta echivalentul in lei al unei sume in valuta, organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe baza de documente justificative recalculeaza platile anticipate stabilite, incepand cu 1 iunie.
MFP motiveaza ca aceste dispozitii vin in contextul in care pana acum legislatia nu continea reguli privind recalcularea platilor anticipate de impozit pentru veniturile din chirii in cazul rezilierii contractelor in valuta, similare celor aplicabile pentru recalcularea platilor anticipate in situatia rezilierii contractelor in care chiria este in lei.
Modul de plata a impozitului pentru veniturile din transferul proprietatilor imobiliare se schimba
La transferul dreptului de proprietate asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit, dupa cum prevede Codul fiscal.
In cazul in care transferul dreptului de proprietate se realizeaza prin hotarare judecatoreasca sau prin alta procedura, impozitul se calculeaza si se incaseaza de catre organul fiscal competent. Termenul de plata a impozitului calculat in aceasta situatie este stabilit prin OUG nr. 6/2015.
Astfel, daca transferul dreptului de proprietate se realizeaza prin hotarare judecatoreascasau prin alta procedura, impozitul se calculeaza si se incaseaza de catre organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei. Acest termen este valabil si pentru transferul prin executare silita.
Vechea legislatie nu prevedea o perioada de timp in care contribuabilul trebuia sa efectueze plata impozitului in cazul transferului proprietatii imobiliare prin hotarare judecatoreasca.
De asemenea, noile reguli, aplicabile de astazi, elimina prevederile care stabilesc ca, pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente,registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
Important! De azi se aplica noi reguli si in ceea ce priveste tratamentul fiscal al veniturilor din dobanzi obtinute din Romania de persoane juridice rezidente intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European. De asemenea, sunt valabile noi dispozitii si pentru tratamentul fiscal al categoriilor de venituri din activitati independente impozabile in Romania obtinute de persoane fizice rezidente intr-un stat membru al UE sau al Spatiului Economic European.
Mai multi contribuabili sunt scutiti de la plata impozitului pe venit
HG nr. 367/2015 stabileste ca persoanele fizice cu handicap sunt scutite de azi de la plata impozitului pe anumite tipuri de venituri.
Mai exact, actul normativ instituie reguli privind procedura de aplicare a prevederilor referitoare la scutirea de la plata impozitului datorat pentru veniturile din activitati independente, veniturile din salarii, veniturile din pensii, precum si veniturile din activitati agricole, silvicultura si piscicultura datorate de catre persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat.
Astfel, scutirea de la plata impozitului se aplica pentru veniturile realizate incepand cu data incadrarii contribuabilului in gradul de handicap grav sau accentuat.
Noile reglementari stabilesc obligatia contribuabilului care beneficiaza de aceasta facilitate de a prezenta angajatorilor/platitorilor/organului fiscal competent, dupa caz, documentelecare atesta incadrarea in gradul de handicap grav sau accentuat. Actele vor fi prezentate in original si copie, iar angajatorul/platitorul/organul fiscal, dupa caz, va pastra copia dupa ce verifica conformitatea cu originalul.
De azi se clarifica regulile si in privinta contribuabililor care sunt scutiti de la plata CASS, se arata in HG nr. 367/2015. Concret, daca respectivii contribuabili (n.r. copii sub 18 ani, sotul, sotia, parintii fara venituri proprii, persoanele persecutate politic etc.) nu se mai incadreaza in categoriile de persoane exceptate de la plata CASS si care realizeaza venituri asupra carora se datoreaza CASS, atunci acestia datoreaza contributia incepand cu data de 1 a lunii urmatoare celei in care nu mai indeplinesc conditiile de exceptare de la plata. Baza de calcul se stabileste lunar, proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal pentru care se datorează contributia.
Totodata, HG nr. 367/2015 ajusteaza formula de calcul a accizei pentru bere, vinuri spumoase, tigarete si actualizeaza prevederile referitoare la impozitul pe constructiile speciale, avand in vedere ca nivelul taxei a fost redus la inceputul acestui an.
Firmele amendate de agentii Fiscului, care obtin in instanta anularea amenzii, isi vor putea recupera banii in baza acestei decizii, a declarat, vineri, ministrul Finantelor Publice, Eugen Teodorovici, citat de Agerpres. Anuntul oficialului vine dupa ce Avocatului Poporului a sesizat recent CCR in privinta neconstitutionalitatii dispozitiilor care stabilesc ca firmele nu pot sa recupereze banii platiti pe amenzi chiar daca obtin in instanta anularea procesului-verbal de contraventie.
În schimb, n-ar mai urma să plătească nimic tot restul anului, indiferent de situaţia pentru care ar avea nevoie de ajutorul preoţilor. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei nu crede că preoţii îşi obligă enoriaşii să plătească şi spune că, în orice caz, legile Parlamentului nu se aplică activităţii interne a Bisericii.
Un preot din Dolj a fost acuzat la finalul anului trecut că nu a venit la înmormântarea unui bărbat până când nu a fost plătit. Un parlamentar susţine că a găsit soluţia pentru ca astfel de situaţii să fie evitate. Enoriaşii să plătească o taxă anuală către Biserică, iar apoi să nu mai dea niciun ban, indiferent de ce serviciu religios au nevoie în anul respectiv.
„M-am gândit că Biserica probabil că ar lua această taxă anuală de la mai mulţi cetăţeni în felul ăsta, iar enoriaşii – în cazul unui eveniment fericit sau nefericit – nu ar mai da bani”, a spus Dragoş Gunia, deputat PNL.
De cealaltă parte, reprezentaţii Bisericii n-au auzit că preoţii cer bani de la credincioşi. Contribuţiile enoriaşilor, cum le numeşte purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, nu sunt impuse – susţine el.
„În Biserica Ortodoxă Română nu există noţiunea de taxă sau contribuţie impusă. Există în unele parohii contribuţiile anuale, dar care sunt benevole, nu sunt impuse. Acelaşi lucru se poate spune şi despre contribuţiile benevole la slujbe religioase, botezuri şi cununii”, a spus Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
Veniturile din profesii libere obţinute după 1 ianuarie 2009 şi până la 31 decembrie 2015 inclusiv nu vor mai fi reîncadrate ca dependente de ANAF, cu plata taxelor ca pentru salarii, potrivit unui proiect de lege consultat de Capital, care va fi discutat miercuri în şedinţa de guvern. Acelaşi proiect stabileşte că deciziile de impunere emise deja vor fi anulate, iar sumele achitate vor fi returnate.
UPDATE Ministerul de Finanţe a publicat pe site-ul propriu un proiect de lege uşor diferit faţă de varianta consultată de Capital. Principala deosebire este că data pană la care nu se mai reîncadrează veniturile este 1 iunie 2015, în loc de 31 decembrie 2015 şi că sunt prevăzute ştergeri de datorii şi pentru transportatori şi agenţi de muncă temporară. UPDATE 2 Guvernul a aprobat proiectul de lege în şedinţa de miercuri, urmând să intre în vigoare după ce va fi votat de parlament.
Veniturile din activităţile independente – activităţi comerciale, profesii libere şi drepturi de proprietate intelectuală -, desfăşurate după 1 ianuarie 2009, nu vor mai fi reîncadrate dacă se conformează condiţiilor enumerate de proiectul de lege.
Astfel, veniturile nu vor mai reîncadrate dacă:
De la 1 ianuarie 2016, persoanele care desfăşoară activităţile îndeplinesc criteriile aplicabile activităţilor indepedente prevăzute în proiectul de Cod fiscal, aflat încă în dezbaterea parlamentului.
Până cel târziu la 31 decembrie 2015, încheie contract individual de muncă conform Codului Muncii sau orice altă formă contractuală, permisă de legea aplicabilă activității respective, pentru derularea activităţilor dependente.
Nu mai desfăşoară respectivele activităţi pentru plătitorul de venit la data de 31 decembrie 2015.
Conform proiectului de Cod fiscal, aflat în dezbaterea Parlamentului şi care urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016, activitatea independentă este orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește majoritatea dintre următoarele criteria, respective trei din cinci criterii: persoana fizică dispune de libertatea de alegere a desfăşurării activităţii, a locului de desfăşurare a acesteia și a programului de lucru; activitatea poate fi desfăşurată pentru unul sau mai mulţi clienţi; riscul inerent activității este asumat de contribuabil; activitatea se poate desfășura prin utilizarea cu preponderență a patrimoniului afacerii, prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice, în funcție de specificul activității; desfăşurarea activității se realizează direct sau cu personalul angajat în condiţiile legii.
Potrivit ANAF, este vorba despre contribuabilii prevazuti la Cap.2 si 3 ale Titlului IX din Codul fiscal:
persoanele care, la finele anului 2012, nu aveau varsta de 18 ani impliniti,
persoanele pentru care, baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate este mai mica decat salariul de baza minim brut pe tara.
„In cazul categoriilor de contribuabili prevazute mai sus, pentru deciziile comunicate pana la data prezentei, nu se vor dispune masuri in vederea recuperării sumelor stabilite prin acestea”, se mentioneaza in comunicat.
La inceputul acestui an, ANAF a trimis la aproape 11.000 de copii din judetul Argessolicitari de plata a CASS pe dobanzile realizate pentru alocatiile primite de la stat si pe care nu le-au ridicat din conturile bancare. Situatia s-a produs ca urmare a unor neclaritati existente in Codul fiscal.
De asemenea, Guvernul a aprobat recent un proiect de lege care cuprinde lista contribuabililor carora le va anula contributia de asigurari de sanatate datorata incepand cu anul 2012 si pana in prezent. Noul proiect de lege vine doar sa corecteze situatia din ultimii trei ani, avand in vedere ca prevederile OG nr. 4/2015 nu se pot aplica retroactiv. Documentul stabileste ca daca organul fiscal competent a emis si comunicat decizia de impunere prin care a fost stabilit CASS, atunci acesta va emite si va comunica, din oficiu, o decizie de anulare a contributiei de asigurari sociale de sanatate.
Conform informatiilor publicate pe site-ul Senatului, Noul Cod de procedura fiscala a fostadoptat marti de senatori si urmeaza sa fie trimis la Camera Deputatilor pentru votul final.
Documentul a fost aprobat insa cu unele amendamente care au eliminat obligatia avocatilor, notarilor, contabililor, consultantilor fiscali etc. de a informa Fiscul cu privire la tranzactiile efectuate de clientii lor.
Mai exact, Noul Cod de procedura fiscala (in varianta inregistrata la Senat) stabilea ca mai multi profesionisti urmau sa fie obligati sa transmita zilnic catre ANAF operatiunile in lei sau in valuta despre care luau cunostina cu ocazia desfasurarii activitatii, a caror limita minima reprezenta echivalentul in lei a 5.000 euro, indiferent daca tranzactia se realiza prin una sau mai multe operatiuni ce pareau a avea o legatura intre ele. Printre cei care ar fi urmat sa aiba aceasta obligatie se numarau:
administratori de fonduri de pensii private,
cazinouri,
auditori,
consultanti fiscali,
contabili,
notari publici, avocati si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta in intocmirea sau perfectarea de operatiuni pentru clientii lor privind cumpararea ori vanzarea de bunuri imobile etc.,
furnizori de servicii pentru societatile comerciale,
persoane cu atributii in procesul de privatizare,
agenti imobiliari,
asociatii si fundatii,
alte persoane fizice sau juridice care comercializeaza bunuri si/sau servicii, numai in masura in care acestea au la baza operatiuni cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 euro, indiferent daca tranzactia se executa printr-o singura operatiune sau prin mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele.
Conform raportului comisiei sesizate in fond, aceste prevederi au fost reformulate, astfel ca Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor urmeaza sa aiba obligatia de a transmite organului fiscal central informatiile primite potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. Informatiile astfel obtinute se vor utiliza doar in scopul indeplinirii atributiilor specifice organului fiscal comptent.
Bacsisul va fi fiscalizat, dupa ce azi a fost publicat in Monitorul Oficial un act normativ in acest sens. Este vorba despre OUG nr. 8/2015, din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015.
Conform noilor dispozitii, prin bacsis se intelege orice suma de bani oferita in mod voluntar de client, in plus fata de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, precum si restul dat de vanzator clientului si nepreluat de acesta.
Bacsisul se justifica prin datele inscrise in documentele emise cu aparate de marcat electronice si se evidentiaza pe un bon fiscal distinct.
De asemenea, firmele stabilesc printr-un regulament de ordine interioara daca banii proveniti din bacsis raman la dispozitia lor sau sunt distribuiti angajatilor. Regulamentul se va pastra la locul de instalare a casei de marcat.
Actul normativ mai prevede ca sumele provenite din bacsis se inregistreaza in contabilitate la alte venituri, iar sumele distribuite salariatilor se inregistreaza pe seama cheltuielilor.
Important! OUG nr. 8/2015 nu prevede cum va fi impozitat bacsisul, insa Guvernul a anuntat recent ca acesta urmeaza sa fie taxat fie ca profit al operatorului economic cu 16% sau 3% in cazul microintreprinderilor, fie ca venit al salariatilor cu 16% impozit pe venit din alte surse, prin retinere la sursa, in cazul in care bacsisul se distribuie salariatilor. De asemenea, in situatia in care va fi distribuit angajatilor, bacsisul nu va fi cuprins in sfera TVA si nici nu va fi taxat din punct de vedere al contributiilor sociale si al contributiilor sociale de sanatate.
Potrivit aceleiasi surse, se introduce obligatia intocmirii de documente justificative, atat pentru sumele de bani introduse in magazin, cat si pentru sumele extrase din acesta, astfel incat organele de control sa aiba la dispozitie instrumentele necesare pentru a identifica sumele care nu sunt justificate prin documente conform legii.
Mai mult decat atat, la ora inceperii programului de lucru, angajatorul va asigura inregistrarea sumelor de bani detinute de salariati intr-un registru de bani personali, special intocmit in acest sens. Orice suma de bani inregistrata in plus fata de suma inregistrata la ora inceperii programului de lucru nu reprezinta suma justificată prin registrul de bani personali, dispune actul normativ publicat azi in Monitorul Oficial.
Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii, se mentioneaza in Codul de procedura fiscala.
Totusi, exista si o exceptie de la aceasta regula. Mai exact, conducatorul inspectiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade, prin efectuarea unei noi inspectii fiscale, ca urmare a aparitiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor, care influenteaza rezultatele acestora, dispune acelasi act normativ.
Datele suplimentare reprezinta informatiile, documentele sau alte inscrisuri obtinute ca urmare a unor controale incrucisate, inopinate ori comunicate organului fiscal de catre organele de urmarire penala sau de alte autoritati publice ori obtinute in orice mod de organele de inspectie, de natura sa modifice rezultatele inspectiei fiscale anterioare.
In situatia in care Fiscul decide reverificarea contribuabilului, trebuie sa-l informeze despre acest lucru. Astfel, la inceperea actiunii de reverificare, organul de inspectie fiscala este obligat sa comunice contribuabilului Decizia de reverificare, care poate fi contestata in conditiile Codului de procedura fiscala.
Modelul deciziei de reverificare a fost aprobat printr-un act normativ publicat vineri in Monitorul Oficial.
Concret, Ordinul ANAF nr. 863/2015, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015 si care a intrat in vigoare la aceeasi data, a aprobat modelul si continutului formularului „Decizia de reverificare”, precum si instructiunile de completare a acestuia.
Conform noilor dispozitii, formularul „Decizia de reverificare” se completeaza in baza unor informatii, documente sau alte inscrisuri obtinute ca urmare a unor controale incrucisate, inopinate ori comunicate organului fiscal de catre organele de urmarire penala sau de alte autoritati publice ori obtinute in orice mod de organele de inspectie, de natura sa modifice rezultatele inspectiei fiscale anterioare.
Acest document va contine urmatoarele informatii:
denumirea organului fiscal emitent;
numarul si data inregistrarii formularului;
denumirea completa si datele de identificare ale contribuabilului (de exemplu: codul de identificare fiscala si domiciliul fiscal ale acestuia);
denumirea obligatiilor fiscale si perioadele aferente fiecarei obligatii pentru care se dispune reverificarea;
motivul reverificarii – vor fi mentionate datele suplimentare care influenteaza rezultatele inspectiei fiscale anterioare;
date despre actul administrativ fiscal supus reverificarii – denumirea organului fiscal emitent al actului administrativ, denumirea completa, numarul si data inregistrarii, precum si cate un rand pentru fiecare obligatie fiscala supusa reverificarii, perioada pentru care aceasta a fost calculata si suma stabilita in actul administrativ fiscal supus reverificarii;
data programata pentru inceperea inspectiei fiscale;
date privind conducatorul de inspectie fiscala care aproba formularul – functia, numele si prenumele, semnatura persoanei care aproba formularul, precum si stampila unitatii emitente.
Odata cu transmiterea formularului, va fi expediat si un exemplar al Cartei drepturilor si obligatiilor contribuabililor pe perioada desfasurarii inspectiei fiscale, pentru informarea contribuabilului, se precizeaza in cuprinsul deciziei.
Formularul „Decizia de reverificare” se intocmeste, in trei exemplare, un exemplar fiindu-i trimis contribuabilului.
Impozitele, taxele si contributiile datorate de contribuabili pot fi stabilite din oficiu de catre Fisc, care aplica in acest sens o procedura aprobata prin Ordinul ANAF nr. 3392/2011. Aceasta procedura a fost completata recent de Ordinul ANAF nr. 837/2015, publicat inMonitorul Oficial, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie si care se aplica de la data publicarii.
Conform acestui act normativ, stabilirea obligatiei de plata se efectueaza pentru fiecare impozit, taxa sau contributie cuprins(a) in vectorul fiscal atasat fiecarui contribuabil si pentru fiecare perioada fiscala pentru care nu au fost depuse declaratii, prin estimare, dupa regulile proprii impozitului, taxei sau contributiei supuse impunerii din oficiu.
De asemenea, stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor si contributiilor se face in cadrul perioadei de prescriptie (n.r. care este de cinci ani, conform Codului de procedura fiscala) si nu priveste perioadele pentru care obligatiile fiscale au facut obiectul unei inspectii fiscale.
Legea nr. 70/2015, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 242 din 9 aprilie 2015 si care se va aplica din 9 mai, plafoneaza tranzactiile in numerar efectuate atat de firme, cat si de persoanele fizice.
Noile dispozitii stabilesc ca operatiunile de incasari si plati efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale, intreprinderi familiale, liber profesionisti, persoane fizice care desfasoara activitati in mod independent, asocieri si alte entitati cu sau fara personalitate juridica de la/catre oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plata fara numerar.
Totusi, acesti contribuabili vor putea efectua si tranzactii in numerar, insa doar in limitele prevazute de Legea nr. 70/2015.
Noile reguli se vor aplica si operatiunilor de incasari si plati in valuta efectuate pe teritoriul Romaniei. Incadrarea in noile plafoane se va efectua in functie de cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data efectuarii operatiunilor de incasari sau plati.
Firmele vor efectua tranzactii in numerar in limita a 5.000 lei/zi
Incasarile in numerar de la operatorii economici se vor realiza in limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoana, iar platile in numerar catre firme se vor efectua in limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoana, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi, se mentioneaza in legea care se va aplica din 9 mai.
In ceea ce priveste platile din avansuri spre decontare, acestea se vor realiza in limita unui plafon zilnic de 5.000 lei stabilit pentru fiecare persoana care a primit avansuri spre decontare.
De asemenea, noile reglementari stabilesc limite si pentru operatiunile efectuate de magazinele de tipul cash and carry.
Mai exact, magazinele de tipul cash and carry vor putea incasa numerar de la firme, PFA, II etc in limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoana.
Acelasi plafon de 10.000 lei/zi va fi valabil si pentru platile catre magazinele de tipul cash and carry.
Noua legea va interzice incasarile fragmentate in numerar de la beneficiari pentru facturile a caror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 de lei, in cazul magazinelor de tip cash and carry, precum si fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a caror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv10.000 de lei.
Nu doar incasarile fragmentate vor fi interzise, ci si platile fragmentate. Concret, in recentele dispozitii se mentioneaza ca nu vor fi permise platile fragmentate in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii pentru facturile a caror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 de lei, catre magazinele de tip cash and carry.
Totusi, firmele vor putea achita facturile cu valori care depasesc plafonul de 5.000 lei, catre furnizorii de bunuri si servicii, respectiv de 10.000 de lei, catre magazinele de tip cash and carry, astfel: 5.000/10.000 de lei in numerar, suma care depaseste acest plafon putand fi achitata numai prin instrumente de plata fara numerar.
Operatiunile in numerar intre firme si persoane fizice, plafonate la 10.000 lei
Firmele vor putea incasa bani in numerar de la persoane fizice, reprezentand cesiuni de creante, primiri de imprumuturi sau alte finantari, precum si contravaloarea unor livrari de bunuri sau a unor prestari de servicii, doar in limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoana, se precizeaza in reglementarile vare vor intra in vigoare pe 9 mai.
Dreptul de deducere a TVA trebuie respectat chiar si in situatia in care documentele justificative nu indeplinesc toate conditiile de forma, dupa cum a stabilit recent Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) intr-un litigiu dintre o firma si ANAF. In plus, instanta a mai hotarat ca deductibilitatea TVA nu poate fi conditionata de existenta altor documente justificative, cu exceptia facturii fiscale.
Conform Codului fiscal, dreptul de deducere ia nastere la momentul exigibilitatii taxei.
Orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul anumitor operatiuni (de exemplu:operatiuni taxabile, operatiuni rezultate din activitati economice pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate, daca taxa ar fi deductibila, in cazul in care aceste operatiuni ar fi fost realizate in Romania, precum si operatiuni scutite de taxa).
ANAF subliniază că „acțiunile de combatere a micii evaziuni reprezintă o linie secundară de activitate a ANAF, tratată însă cu aceeași seriozitate de către ANAF. Linia prioritară de acțiune a DGAF este reprezentată de analiza, investigarea și instrumentarea cazurilor de fraudă fiscală organizată sistematică”.
De asemenea, instituţia arată că în 2014, 90% dintre cazurile instrumentate de Direcția Antifraudă au vizat prejudicii de peste 1 milion de euro/dosar, iar în primele două luni din 2015 procentul dosarelor de peste 1 milion de euro a reprezentat 87% din total sesizări penale înaintate organelor de anchetă.
Suspendarea/sigilarea activităţii este dispusă dacă nu sunt corect utilizate aparatele de marcat electronice fiscale, nu sunt emise bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, nu sunt emise bonuri cu valoare reală, nu sunt întocmite documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat.
Firmele sancționate au dreptul să facă plângere în termen de 15 zile. Dar, conform noilor prevederi, plângerea nu mai suspendă executarea sancţiunilor dispuse, iar ruperea sigiliului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la un an.
Ordinul 218/2015 este cel care a aprobat procedura de sigilare a unității odată cu suspendarea activităţii. Sigilarea se face la toate căile de acces pentru clienți și este însoțită de afişarea la loc vizibil a anunţului referitor la suspendarea activităţii.
Astfel, conform documentului, instituţiile de credit vor fi obligate să comunice zilnic organului fiscal central lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică care deschid ori închid conturi, cu datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea, lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum şi operațiunile în lei sau în valută a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 5.000 euro, indiferent dacă tranzacția este efectuată prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele.
Prin „operațiuni ce par a avea o legătură între ele” se va înțelege operațiunile aferente unei singure tranzacții decurgând dintr-un singur contract sau înțelegere de orice natură între aceleași părți, a căror valoare este fragmentată în tranșe mai mici de 5.000 euro ori echivalentul în lei, atunci când acestea sunt efectuate în cursul aceleiași zile bancare.
De asemenea, băncile vor fi obligate să anunţe zilnic ANAF şi despre transferurile externe în și din conturi pentru sume a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 5.000 de euro.
Va fi menţinută obligaţia băncilor ca, la solicitarea ANAF, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum și informaţiile şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi, cu beneficiarii reali ai operațiunilor bancare.
În prezent, informaţii privind lista persoanelor fizice şi firmelor care deschid ori închid conturi sunt comunicate doar cu o frecvență bilunară, iar lista persoanelor care închiriază casete de valori este transmisă numai la cerere, în timp ce date privind operațiunile derulate prin conturile bancare sunt transmise de către bănci numai la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, instituţie care nu le poate furniza organelor fiscale, întrucât acest lucru nu este permis de legislație.
Executivul asigură că ANAF este autorizat ca operator de date cu caracter personal, sens în care informațiile deținute și care privesc persoanele fizice sau firmele sunt protejate, asigurându-se respectarea dispozițiilor legale cu privire la viața privată
Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar putea primi zilnic de la banci informatii despre operatiunile cu numerar, in lei sau in valuta, mai mari de 5.000 de euro, efectuate de contribuabili, se mentioneaza in Noul Cod de procedura fiscala, aflat in dezbatere publica. Daca proiectul de lege va fi aprobat, atunci bancile vor fi obligate sa raporteze aceste informatii catre Fisc. Guvernantii au mai incercat la finele anului trecut sa introduca o masura asemanatoare. Mai exact, ei au propus in decembrie 2014 ca bancile sa fie obligate sa comunice lunar Fiscului toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, insa masura nu a fost aprobata.
Comunicarea dintre institutiile de credit si ANAF ar putea fi reglementata mai strict, dupa cum se arata in proiectul de lege privind Noul Cod de procedura fiscala, aflat in dezbatere publica. Astfel, bancile vor avea noi obligatii in ceea ce priveste informatiile pe care le furnizeaza organelor fiscale.
Concret, institutiile de credit ar putea fi obligate sa transmita zilnic Fiscului operatiunile cu sume in numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 5.000 de euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni ce par a avea o legatura intre ele, se mentioneaza in proiectul de lege.
Prin „operatiuni ce par a avea o legatura intre ele” se intelege operatiunile aferente unei singure tranzactii decurgand dintr-un singur contract sau intelegere de orice natura intre aceleasi parti a caror valoare este fragmentata in transe mai mici de 5.000 de euro ori echivalentul in lei, atunci cand acestea sunt efectuate in cursul aceleiasi zile bancare, se precizeaza in documentul citat.
De asemenea, bancile urmeaza sa transmita zilnic si transferurile externe in si din conturi pentru sume a caror limita minima reprezinta echivalentul in lei a 5.000 de euro.
Masurile cuprinse in proiectul de act normativ vin in contextul care bancile transmit in prezent astfel de informatii la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, insa Oficiul nu le poate furniza organelor fiscale pentru ca acest lucru nu este permis de legislatia specifica ce transpune directiva europeana in domeniu, motiveaza MFP.
Mai mult decat atat, Noul Cod de procedura fiscala aflat in dezbatere publica mai prevede ca institutiile de credit ar putea fi obligate ca la solicitarea organului fiscal central sa comunice beneficiarii reali ai operatiunilor bancare, asa cum sunt definiti la art. 4 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor.
Beneficiarul real reprezinta conform art. 4 din Legea nr. 656/2002 orice persoana fizica ce detine sau controleaza in cele din urma clientul si/sau persoana fizica in numele ori in interesul caruia/careia se realizeaza, direct sau indirect, o tranzactie ori o operatiune.
Tot la solicitarea organelor fiscale, institutiile de credit vor trebui sa comunice acestorainformatiile si documentele privind operatiunile derulate prin conturile bancare, masura care nu este cuprinsa in legislatia in vigoare.
Ce date primeste in prezent ANAF de la banci?
Bancile trebuie si in prezent sa transmita Fiscului mai multe date despre conturile detinute de clientii lor, in baza reglementarilor Codului de procedura fiscala in vigoare.
Totusi, acestea nu sunt obligate sa furnizeze periodic informatii detaliate, asa cum se mentioneaza in proiectul de lege aflat in dezbatere publica.
Astfel, Codul fiscal in vigoare stabileste ca bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora.
Comunicarea se realizeaza bilunar, cu referire la conturile deschise sau inchise in perioada anterioara acesteia.
Totodata, institutiile de credit mai sunt obligate sa furnizeze anumite date Fiscului, insa doar la cererea acestuia.
Astfel, la solicitarea organelor fiscale ale ANAF, bancile trebuie sa comunice urmatoarele informatii:
toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea,
datele de identificare ale persoanelor care detin dreptul de semnatura,
daca debitorul are sau nu inchiriate casete de valori.
Solicitarea se face pentru fiecare titular in parte.
Monitorizarea conturilor bancare, propusa de MFP inca de anul trecut
Masurile incluse in proiectul de lege privind Noul Cod fiscal nu sunt primele de acest fel. Ministerul Finantelor a mai incercat si la sfarsitul anului trecut sa introduca o masura asemanatoare, insa fara succes.
Mai exact, potrivit unui proiect de ordonanta de urgenta pentru modificarea Codului de procedura fiscala, lansat in dezbatere publica in decembrie anul trecut, ANAF urma sa primeasca lunar informatii despre conturile bancare ale contribuabililor.
Astfel, bancile urmau sa fie obligate sa comunice lunar organelor fiscale ale ANAF toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea.
„Masura prezinta avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care sa fie valorificata atat in scopul identificarii evaziunii fiscale (venituri nedeclarate), cat si in scopul eficientizarii activitatii de executare silita (prin poprire)”, se mentiona in nota de fundamentare a proiectului de act normativ.
Propunerea Ministerului Finantelor nu a fost aprobata pana acum de Guvern, insa ministerul a introdus masuri asemanatoare in proiectul de lege privind Noul Cod de procedura fiscala.
Va reamintim ca in octombrie 2014, ministrul Finantelor de la acea data, Ioana-Maria Petrescu, a semnat la Berlin impreuna cu alti ministri ai finantelor Declaratia de conformare cu prevederile Acordului multilateral pentru schimbul automat de informatii financiare.
Acordul va permite Romaniei sa faca schimb de informatii la nivelul standardului convenit de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), care prevede schimbul automat de informatii financiare intre tari si jurisdictii, in scopul identificarii persoanelor fizice sau firmelor care eludeaza fiscul, prin transferul banilor in conturi din strainatate.
Practic, in baza documentului semnat de ministrul Finantelor, ANAF va putea sa verifice conturile bancare din strainatate ale contribuabililor rezidenti in Romania. Astfel, Fiscul va putea sa solicite tarilor semnatare ale Acordului:
date pentru identificarea persoanei (nume, adresa, cod identificare fiscala),
date referitoare la numarul contului (sau un echivalent functional),
date despre numele si numarul de identificare (daca exista) al institutiei financiare care face raportarea,
despre soldul sau valoarea contului,
in cazul unui cont de custode date referitoare la:
suma bruta a dobanzii, dividendelor sau a altor venituri pentru activele existente in cont,
suma bruta a incasarilor din vanzarea sau rascumpararea activelor financiare.
Ordinul ANAF nr. 17/2015, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015 si care a intrat in vigoare la 1 februarie 2015, a modificat criteriile pe care firmele trebuie sa le indeplineasca pentru a se inregistra in scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (1) lit. a) si c) si art. 153 alin. (9^1) din Codul fiscal.
Printre principalele modificari aduse de noile reglementari se numara eliminarea controlului sediului social efectuat de ANAF, sustin specialistii NNDKP Consultanta fiscala, conform unui document remis redactiei.
Mai exact, a fost eliminat criteriul potrivit caruia, pentru solutionarea cererilor de inregistrare in scopuri de TVA, organele fiscale verificau daca desfasurarea activitatii economice avea loc la sediul social sau la sediile secundare si daca acestea existau faptic.
Acest criteriu a fost introdus in legislatie in 2011, insa prin Ordinul ANAF nr. 17/2015 acesta nu se mai aplica din 1 februarie 2015. Astfel, inregistrarea in scopuri de TVA se realizeaza din nou fara controlul sediului social, la fel cum se intampla si inainte de 2011.
De asemenea, conform specialistilor NNDKP Consultanta fiscala, noile dispozitii au eliminat si punctajul ce trebuia obtinut de firme in functie de criteriile pe care le indeplineau. Din 1 februarie, firmele nu mai sunt conditionate de obtinerea unui punctaj pentru a obtine codul de TVA.
Desi au fost eliminate doua criterii, totusi Fiscul a introdus din 1 februarie 2015 un nou criteriu care trebuie indeplinit de firme pentru a putea obtine codul de TVA.
Mai exact, pentru inregistrarea in scopuri de TVA se va evalua, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, intentia si capacitatea persoanelor impozabile de a desfasura activitati economice care implica operatiuni taxabile si/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum si operatiuni pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate daca taxa ar fi deductibila in cazul in care aceste operatiuni ar avea locul in Romania.
In acest sens, contribuabilii vor trebuie sa depuna la organele fiscale o declaratie pe propria raspundere, respectiv formularul 088.
Avand in vedere modificarile introduse de Ordinul ANAF nr. 17/2015, firmele care vor sa se inregistreze in scopuri de TVA trebuie sa indeplineasca din 1 februarie doar trei criterii:
persoana impozabila nu trebuie sa se afle in situatia de a nu desfasura activitati economice in spatiul destinat sediului social si/sau sediilor secundare si nici in afara acestora. Pentru evaluarea acestui criteriu trebuie depusa o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte daca persoana impozabila desfasoara sau nu activitati economice la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora, se mentioneaza in actul normativ. (criteriul era prevazut si in vechea legislatie, fiind mentinut si in noile dispozitii)
niciunul dintre administratorii si/sau asociatii persoanei impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (1) lit. a) si c) si alin. (9^1) din Codul fiscal, inregistrati fiscal in Romania, si nici persoana impozabila insasi in cazul persoanei care solicita inregistrarea, conform art. 153 alin. (1) lit. c) si alin. (9^1) din Codul fiscal, nu au inscrise in cazierul fiscal infractiuni si/sau faptele prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) din OG nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal. Daca administratorii si sau asociatii persoanei impozabile nu sunt inregistrati fiscal in Romania, acestia trebuie sa prezinte o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu au comis/au comis infractiunile si/sau faptele prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) din OG nr. 75/2001. (criteriul era prevazut si in vechea legislatie, fiind mentinut si in noile dispozitii)
pentru inregistrarea in scopuri de TVA se va evalua, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, intentia si capacitatea persoanelor impozabile de a desfasura activitati economice care implica operatiuni taxabile si/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum si operatiuni pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate daca taxa ar fi deductibila in cazul in care aceste operatiuni ar avea locul in Romania. Pentru evaluarea acestui criteriu contribuabilii vor trebuie sa depuna o declaratie pe propria raspundere – formular 088. (acesta este un criteriu nou, care nu exista in legislatia anterioara)
Cum sunt solutionate din 1 februarie cererile de inregistrare in scopuri de TVA?
La primirea solicitarii de inregistrare in scopuri de TVA, organul fiscal competent verifica documentatia depusa si in cazul in care solicitarea nu are anexate toate documentele, organul notifica, in termen de o zi lucratoare de la data depunerii solicitarii incomplete, persoana impozabila pentru completarea documentatiei, se mentioneaza in ordinul ANAF, care a intrat in vigoare la 1 februarie 2015.
Daca firmele nu transmit documentatia completata in termenul stabilit prin notificare, atunci organul fiscal le instiinteaza ca nu le va fi solutionata cererea.
De asemenea, pentru solutionarea solicitarii de inregistrare in scopuri de TVA, organul fiscal competent verifica daca persoana impozabila nu se afla in situatia de a nu desfasura activitati economice in spatiul destinat sediului social si/sau sediilor secundare, precum si daca niciunul dintre administratorii si/sau asociatii persoanei impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA nu au inscrise in cazierul fiscal infractiuni si/sau faptele prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) din OG nr. 75/2001 sunt supuse unei analize.
Conform recentelor dispozitii, Fiscul respinge solicitarea de inregistrare in scopuri de TVA,fara a se mai verifica celelalte criterii, daca persoana impozabila se afla intr-una din urmatoarele situatii:
depune o declaratie pe propria raspundere din care rezulta ca persoana juridica nu desfasoara activitati economice la sediul social/domiciliul fiscal, la sediile secundare sau in afara acestora;
administratorii si/sau asociatii persoanei impozabile sau persoana impozabila insasi, in cazul persoanei care solicita inregistrarea, conform art. 153 alin. (1) lit. c) si alin. (9^1) din Codul fiscal, au/are inscrise in cazierul fiscal infractiuni si/sau faptele prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001;
administratorii si/sau asociatii persoanei impozabile, care nu sunt inregistrati fiscal in Romania prezinta o declaratie pe propria raspundere din care rezulta ca au comis infractiuni si/sau fapte de natura celor prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001.
De asemenea, solicitarile de inregistrare in scopuri de TVA care indeplinesc criteriile stipulate in Ordinul ANAF nr. 17/2015 sunt supuse unei analize, care are ca scopevaluarea intentiei si a capacitatii persoanelor impozabile de a desfasura activitati economice care implica operatiuni taxabile si/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum si operatiuni pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate daca taxa ar fi deductibila in cazul in care aceste operatiuni ar avea loc in Romania, se mentioneaza in ordinul ANAF.
Dupa efectuarea analizei, daca persoana impozabila:
indeplineste criteriile de evaluare – compartimentul cu atributii in evaluarea intentiei si a capacitatii de a desfasura activitati economice intocmeste un referat care cuprinde propunerea de aprobare a inregistrarii in scopuri de TVA, pe baza caruia organul fiscal competent emite decizia prin care se aproba solicitarea de inregistrare in scopuri de TVA;
nu indeplineste criteriile de evaluare – compartimentul cu atributii in evaluarea intentiei si a capacitatii de a desfasura activitati economice intocmeste un referat care cuprinde propunerea de respingere a inregistrarii in scopuri de TVA, precum si motivele de fapt si de drept care stau la baza acestei propuneri. Pe baza acestui referat, organul fiscal competent emite decizia prin care se respinge solicitarea de inregistrare in scopuri de TVA;
indeplineste partial criteriile de evaluare – compartimentul cu atributii in evaluarea intentiei si a capacitatii de a desfasura activitati economice invita la sediul sau reprezentantul legal al persoanei impozabile, potrivit art. 50 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, operatiunile de incasari in numerar efectuate de firme, de la persoane fizice, reprezentand cesiuni de creante, primiri de imprumuturi sau alte finantari, precum sicontravaloarea unor livrari de bunuri sau a unor prestari de servicii, urmeaza sa se efectueze in limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoana, se mentioneaza in raportul citat. Initial, limita pentru aceste operatiuni era de 5.000 lei de la o persoana.
Avocatul contribuabilului:Senatul a adoptat regulile care limiteaza platile si incasarile in numerar. Plafoanele pentru anumite operatiuni au fost extinse
De asemenea, ar putea fi interzise incasarile fragmentate de la o persoana, pentru operatiunile de incasari in numerar mentionate anterior, cu o valoare mai mare de 10.000 lei, precum si fragmentarea tranzactiilor reprezentand cesiuni de creante, primiri de imprumuturi sau alte finantari, respectiv fragmentarea unei livrari de bunuri sau a unei prestari de servicii, cu o valoare mai mare de 10.000 lei.
Atentie! Aceste prevederi nu se vor aplica in cazul livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii care se vor efectua cu plata in rate, in conditiile in care intre firme si persoanele fizice sunt incheiate contracte de vanzare-cumpare cu plata in rate, se arata in acelasi document.
„Spatiul Privat Virtual”, aplicatie prin care contribuabilii pot comunica online cu administratia fiscala, a fost extinsa astazi si va fi disponibila si pentru contribuabilii persoanele fizice cu domiciliul fiscal in Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui, Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman, Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis, se mentioneaza intr-un comunicat al ANAF, remis astazi redactiei.
„Spatiul Privat Virtual” a fost lansat pe 15 septembrie si a functionat ca proiect pilot pentru contribuabilii persoane fizice din Bucuresti si Ilfov.
Serviciul „Spatiul Privat Virtual” este un proiect realizat de catre specialistii din MFP si ANAF, pentru care, pana in acest moment, nu au fost alocate resurse bugetare suplimentare.
Momente importante ale inspectiei. Discutia finala. Raportul de inspectie
Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale inspectorilor
PRACTICA
CAPITOLUL II
Litigii fiscale
Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare
Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea
Actiuni judiciare; termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac
Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul relevant in astfel de litigii
PRACTICA
Daca doriti varianta pdf va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro sau marketing@coltuc.ro
Ordinul nr. 2906/2014 a introdus o nouă procedură privind contestarea actelor administrativ-fiscale şi a detaliat punctual modul de aplicare a prevederilor de la art. 205-208 din Codul de procedură fiscală, temei normativ în baza căruia se poate contesta un act administrativ-fiscal.
Facem menţiunea expresă că această procedură se aplică tuturor actelor administrativ-fiscale ce nu impun în seama contribuabilului măsuri asiguratorii sau de executare silită, acesta urmând procedura contestării, conform art. 172-174 din Codul de procedură fiscală.
Notă: Ordinul nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 736/2014 şi se aplică din 9 octombrie 2014.
Cum se depune o contestaţie
Orice persoană care se consideră lezată într-un drept al său, printr-un act administrativ-fiscal, poate contesta această măsură. De asemenea, se poate contesta neemiterea unui act administrativ-fiscal în termenul legal.
Este obligaţia contestatatului să demonstreze lezarea suferită şi dreptul încălcat.
Contestaţia se depune în formă scrisă, în original, la organul fiscal emitent al actului administrativ-fiscal supus contestării. Aceasta trebuie semnată şi ştampilată de persoana juridică. Dacă aceasta este depusă printr-un împuternicit/reprezentant, se necesită anexarea actului original ce atestă calitatea de împuternicit/reprezentant.
Persoanele fizice care depun contestaţii vor semna aceste documente şi vor anexa o copie a documentului de identitate.
Dacă organul fiscal constată că o contestaţie nu e depusă în original, va solicita contestatarului depunerea acesteia în original, prin scrisoare recomandată.
Termenul în care se poate depune originalul contestaţiei sau prezentarea documentelor în formă originală este de cinci zile de la comunicare.
Dacă o contestaţie se depune din eroare la un alt organ fiscal, acesta are obligaţia să transmită contestaţia către organul fiscal competent în soluţionare în termen de cinci zile de la depunere.
Termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile libere, iar prin actul normativ se prezintă un exemplu, pe care îl prezentăm şi noi:
Un act administrativ-fiscal este comunicat unui contribuabil în data de 29 iunie. Cele 30 de zile încep să curgă din data de 30 iunie. Finalizarea celor 30 de zile se realizează în data de 29 iulie. Ultima zi de depunere a contestaţiei este 30 iulie. Practic, capetele se exclud.
Dacă acest termen de 30 de zile se termină într-o zi nelucrătoare sau într-o zi de sărbătoare legală, termenul se prelungeşte până la finele primei zile lucrătoare celor de repaus.
Reţinem şi faptul că o contestaţie poate fi depusă într-un termen de trei luni de la comunicarea unui act administrativ-fiscal ce nu menţionează unul dintre următoarele elemente:
a) posibilitatea de a fi contestat;
b) termenul de depunere a contestaţiei;
c) organul fiscal la care se depune contestaţia.
Partea finală a actului normativ introduce aspecte punctuale privind diverse situaţii particulare ce pot apărea ca urmare a unor contestaţii. Dintre acestea amintim: intervenţia voluntară a unei terţe persoane în contestaţie, proceduri urmate de contestatari persoane nerezidente, modul de emitere şi comunicare a deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Cu această ocazie, amintim şi elementele minime obligatorii ale unei contestaţii, conform art. 206 din Codul de procedură fiscală.
Aceste elemente sunt:
a) datele de identificare ale contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice.
Desigur, lipsa oricăruia dintre aceste elemente este motiv de respingere a unei contestaţii.
Reamintim şi faptul că împotriva actelor administrativ-fiscale ce dispun măsuri în procedura executării silite se va respecta o altă procedură de contestare, pe care o prezentăm succint:
– termenul de contestare este de 15 zile de la comunicarea actului administrativ-fiscal contestat;
– temeiul normativ este dat de art. 172-174 din Codul de procedură fiscală şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;
– contestaţia se depune direct la judecătoria la care este arondat organul fiscal ce a emis actul administrativ-fiscal contestat.
Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.
Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.
Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:
– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;
– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;
– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;
– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;
– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:
in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.
Detaliem, în acest material, precizările din Instrucţiuni referitoare la decizia de soluţionare a contestaţiilor.
■ Decizia sau dispoziţia de soluţionare. Codul de procedură fiscală, prin art. 210 prevede:
1) În soluţionarea contestaţiei, organele de soluţionare competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz.
2) Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Instrucţiunile de aplicare precizează că decizia emisă este definitivă în sensul că asupra ei organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii, şi este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.
■ Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei. Codul de procedură fiscală, prin art. 211 prevede:
1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatarului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.
3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.
4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
5) Decizia se semnează de către conducătorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
● În legătură cu dreptul de semnătură, Instrucţiunile de aplicare precizează că, în cazul contestaţiilor formulate împotriva altor acte administrative fiscale, acestea se soluţionează de către organele fiscale emitente, iar decizia se semnează de conducătorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent în soluţionarea acestor contestaţii.
● În situaţia în care înlocuitorii conducătorilor direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt conducătorii organului de inspecţie fiscală, va fi desemnată o altă persoană din cadrul direcţiei generale respective, care să semneze decizia de soluţionare.
Decizia privind soluţionarea contestaţiei se întocmeşte şi se comunică astfel:
– câte un exemplar se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, organului care a întocmit actul atacat, după caz;
– un exemplar rămâne la dosarul contestaţiei;
– un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
● În situaţia în care decizia de soluţionare a contestaţiei priveşte creanţe fiscale, organul emitent al actului fiscal atacat va înainta o copie a deciziei la compartimentul/serviciul/biroul cu atribuţii de evidenţă analitică pe plătitori.
● Organele care soluţionează contestaţiile vor ţine evidenţa acestora într-un registru, din care să rezulte identitatea contestatarului, obiectul cauzei, modul de soluţionare şi de comunicare a soluţiei şi calea de atac.
● Pentru scutirea de TVA la livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său, au fost modificate prevederile referitoare la unele din documentele necesare, respectiv:
– certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
– exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire.
● Art.4 din Instrucţiuni prevede că sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri. În exemplificările care însoţesc reglementarea din Instrucţiuni, a fost modificat unul din cazurile prezentate, astfel:
A facturează către B un transport din China în SUA. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 133 alin. (8) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.
● La art.5 din Instrucţiuni, se prevede că sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, legate direct de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal.
Unul din exemplele oferite la acest articol din Instrucţiuni se modifică, având următorul conţinut:
A facturează către B un transport din Turcia în Maroc. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 133 alin. (8) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.
● Scutirile de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, pentru prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate ori importate în vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt transportate în afara Comunităţii de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceştia. Scutirea de taxă, pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziţionate din România sau din alte state membre ori importate de către clientul care nu este stabilit în România, se justifică de prestatorul serviciilor cu un set de documente. Prestatorul este obligat, de asemenea, să pună la dispoziţie copii după unul din următoarele documente, astfel cum această prevedere a fost modificată prin actul normativ pe care îl prezentăm:
– certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
– exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire.
● Scutirea de taxă pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale importate de către prestatorul de servicii, se justifică de prestator cu documente, inclusiv dovada exportului/reexportului bunurilor rezultate în urma prelucrării, care confirmă că acestea au părăsit teritoriul vamal comunitar, reprezentată de unul dintre următoarele documente:
– certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
– exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire.
● În situaţia livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alin. (1), dacă inspecţia fiscală a constatat că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor şi se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecţie fiscală. Această factură va fi ataşată de către furnizor facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia
Dreptul la contestaţie este reglementat de art.205 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal – şi care poate să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat – sau prin lipsa acestuia. Prin lipsa actului administrativ fiscal se înţelege nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. În aceste condiţii, pot fi contestate şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datoratebugetului general consolidat.
În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului. Articolul 89 (1), la care se face trimitere, prevede că bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:
– când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
– când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz, competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
În cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedură fiscală, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.
Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
● Obiectul contestaţiei îl constituie – potrivit art.206 Cod pr. Fiscală – numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
● Termenul de depunere a contestaţiei. Art. 207 din Codul de procedură prevede un termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, pentru depunerea contestaţiei. În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent.
● Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise deorganele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor se poate delega altui organ de soluţionare din cele de mai sus, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.
Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.
● În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz. Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Persoanele fizice si firmele care nu isi declara impozitele datorate statului, obligatii care sunt insa descoperite de Fisc in cuantum mai mare de 50 lei, vor fi obligate sa achite o “penalitate de nedeclarare” de minimum 10% din suma, care va fi majorata la 100% daca datoria rezulta din evaziune.
Noua penalitate a fost introdusa in ultima forma a proiectului noului Cod de Procedura Fiscala, retras de pe site-ul Ministerului Finantelor si obtinut de MEDIAFAX, desi la inceputul anului a fost puternic contestata de catre mediul de afaceri.
Documentul releva intentia Guvernului de a introduce o astfel de “penalitate de nedeclarare” pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate de contribuabili/platitori si stabilite de organele de inspectie fiscala prin decizii de impunere.
Potrivit Art. 205 si urm. din Cod proc. fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. In acest din urma caz, persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat. Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna. In aceleasi conditii pot fi contestate si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
Contestatia se depune la organul fiscal al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.
In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie (la ANAF) sau dispozitie (la autoritatile administratiei publice locale), dupa caz.
Decizia sau dispozitia este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Prin decizia data, contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa. In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat. Daca prin decizie se desfiinteaza – total sau partial – actul administrativ atacat, urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
Solutia de desfiintare este pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizeaza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a pronuntat solutia de desfiintare.
Comunicarea deciziei si calea de atac. Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Alineatul (2) al aceluiasi articol precizeaza ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a solutiei de desfiintare emise in procedura de solutionare a contestatiei se face dupa ce hotarârea judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabila.
Exceptia de neconstitutionalitate anuntata in preambul se refera la aceste ultime dispozitii citate, din alin.(1) si (2) ale art. 218 Cod Procedura Fiscala. Exceptia a fost invocata de instanta de judecata, din oficiu, intr-un dosar având ca obiect solutionarea contestatiei formulate impotriva unui act administrativ-fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucât persoana vatamata in drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ fiscal nu poate ataca in fata instantei de contencios administrativ acest act, ci doar decizia emisa in procedura de solutionare a contestatiei administrative, fiind ingradit dreptul sau de acces la justitie prin contestarea in fata instantei a actului vatamator in situatia in care organul fiscal refuza expres solutionarea contestatiei administrative sau nu solutioneaza aceasta contestatie in termenul legal de 30 de zile.
In aceasta situatie, partea vatamata poate doar sa solicite instantei de contencios administrativ obligarea organului fiscal la solutionarea contestatiei administrative. Dar, in acest caz, solutionarea litigiului fiscal nu mai are loc intr-un termen rezonabil si intr-o maniera echitabila, ci se face in detrimentul intereselor procesuale ale contribuabilului si in favoarea organului fiscal care, prin refuzul de solutionare a cererii in termenul legal, impiedica accesul contribuabilului la instanta de contencios administrativ si solutionarea litigiului fiscal intr-un termen rezonabil.
CCR a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate. Invocând si jurisprudenta sa anterioara, prin raportare la critici similare, Curtea subliniaza ca “cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei”.
De asemenea, in toate cazurile, “ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal.”
Curtea a constatat, totodata, ca “eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intârziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat. “
Plecand de la principiul “cine nu munceste nu greseste”, putem spune ca este inevitabil ca in activitatea noastra de zi de zi sa nu apara niciodata o eroare.
In sensul Codului de procedura fiscala, prin erori, se intelege “erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor, bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impunere”.
Corectarea declaratiilor fiscale se face cu respectarea dispozitiilor art. 84 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, trebuie sa retinem ca:
* Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
* Declaratiile fiscale pot fi corectate ori de cate ori contribuabilul constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative.
* In cazul TVA, corectarea erorilor din deconturile de taxa se realizeaza potrivit prevederilor Codului fiscal.
Erorile materiale din decontul de taxa pe valoarea adaugata se corecteaza potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
* Declaratiile fiscale nu pot fi depuse si nu pot fi corectate dupa anularea rezervei verificarii ulterioare, cu exceptia situatiilor in care corectia se datoreaza indeplinirii sau neindeplinirii unei conditii prevazute de lege care impune corectarea bazei de impunere si/sau a impozitului aferent.
* In situatia in care, in timpul inspectiei fiscale, contribuabilul depune sau corecteaza declaratiile fiscale aferente perioadelor si impozitelor, taxelor, contributiilor si altor venituri ce fac obiectul inspectiei fiscale, acestea nu vor fi luate in considerare de organul fiscal.
In normele metodologice de aplicare a art. 84 din Codul de procedura fiscala, legiuitorul a statuat ca declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie “X” in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia TVA, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct.
Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
In cazul TVA, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.
Deconturile depuse de persoanele impozabile care au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal se încadrează la risc fiscal mare
Într-o asemenea, situaţie, procedura se derulează astfel:
– deconturile se transmit la compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– după efectuarea inspecţiei fiscale, compartimentul cu atribuţii în acest domeniu întocmeşte raportul de inspecţie fiscală;
– în cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică faţă de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmeşte Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, care are şi rol de Decizie de rambursare a TVA;
– în cazul în care cu ocazia inspecţiei fiscale NU sunt stabilite diferenţe faţă de suma solicitată la rambursare, se întocmeşte Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, iar Decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.
Contribuabil cu risc fiscal mare
Compartimentul de specialitate verifică, cu ajutorul aplicaţiei informatice, pentru fiecare decont cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare supus procedurii, dacă persoana impozabilă solicitantă figurează cu risc fiscal mare stabilit de organele fiscale.
Deconturile depuse de persoanele impozabile care figurează cu risc fiscal mare se încadrează la risc fiscal mare şi se soluţionează prin procedura pe care am menţionat-o mai sus.
Categoria cu risc fiscal mic
Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de persoanele impozabile care nu au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal şi nici nu au risc fiscal mare stabilit de organele fiscale, prin care se solicită sume de până la 45.000 de lei, se încadrează la risc fiscal mic, iart procedura de urmat este următoarea:
– organul fiscal emite, în termen de maximum cinci zile de la data depunerii decontului, decizia de rambursare;
– proiectul deciziei se întocmeşte în două exemplare, se verifică şi se vizează de şeful compartimentului de specialitate şi se înaintează spre aprobare conducătorului unităţii fiscale.
Cui şi în ce condiţii se aplică regulile de procedură
Precizările din Procedură care privesc atât deconturile cu risc fiscal mare, persoanele solicitante cu risc fiscal mare sau situaţiile cu risc fiscal mic sunt aplicabile pentru deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de toate categoriile de persoane impozabile, inclusiv pentru deconturile de TVA aferente primelor 12 luni de la data înregistrării în scopuri de TVA.
Soluţionarea cererii în funcţie de categoria persoanei impozabile
Dacă deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare nu se încadrează într-una din situaţiile enumerate, atunci soluţionarea cererii se face, în funcţie de categoria persoanei impozabile.
Ce categorii sunt vizate?
• Solicitanţii sunt alţi contribuabili decât marii contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii. Astfel, o primă situaţie posibilă aici este de a se aplica procedura de stabilire a gradului de risc fiscal în cazul deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de alţi contribuabili decât marii contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii (evident, mai puţin cei cu un anumit grad de risc, care sunt trataţi aşa cum arătat anterior). Procedura include:
– fluxul de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare în cadrul compartimentului de specialitate;
– analiza documentară (prin care compartimentul de specialitate solicită persoanei impozabile prezentarea de documente suplimentare, care să justifice diferenţa în plus de sumă solicitată la rambursare);
– dispoziţii speciale pentru solicitanţii persoane impozabile care au fost supuse inspecţiei fiscale, inspecţia fiind finalizată prin emiterea unei decizii privind nemodificarea bazei de impunere (se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, încadrate la risc fiscal mare, prin care se solicită la rambursare sume negative de taxă care provin şi din perioade fiscale pentru care TVA a fost deja supusă inspecţiei fiscale şi a fost emisă o decizie privind nemodificarea bazei de impunere pentru acest impozit).
• Pentru contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi pentru persoanele impozabile care desfăşoară activităţi de export şi/sau livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxă pe valoarea adăugată, denumite în continuare exportatori, rambursarea se acordă cu inspecţie fiscală ulterioară, cu excepţia cazurilor care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acordă în urma inspecţiei fiscale anticipate. Se soluţionează, prin procedura specială prevăzută de Capitolul III, deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depuse de contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi de exportatori, care nu sunt încadrate în risc fiscal
„Lectia 26 Avocatul contribuabilului :Cum puteţi fi declarat contribuabil inactiv?”
În evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi, potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, sunt înscrişi contribuabilii persoane juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică care nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege, în sensul acestei proceduri, prin obligaţie declarativă înţelegându-se depunerea următoarelor formulare:
100 “Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”;
112 “Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”;
101 “Declaraţie privind impozitul pe profit”;
300 “Decont de taxă pe valoarea adăugată”;
301 “Decont special de taxă pe valoarea adăugată”;
390 VIES “Declaraţie recapitulativă privind livrările/ achiziţiile/prestările intracomunitare de bunuri”;
394 “Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional”.
Procedura pentru întocmirea listei contribuabililor declaraţi inactivi se aplică semestrial, astfel:
începând cu data de 25 iunie, pentru termenele de declarare 25 ianuarie-25 iunie (declaraţii aferente lunilor decembrie an precedent-mai an curent);
începând cu data de 25 decembrie, pentru termenele de declarare 25 iulie-25 decembrie (declaraţii aferente lunilor iunie – noiembrie).
Nu se înscriu în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi acei contribuabili care, ca urmare a notificărilor transmise de organul fiscal, depun declaraţiile fiscale aferente perioadei de referinţă până la expirarea termenului de 15 zile prevăzut în conţinutul notificării.
ATENŢIE!
Procedura nu se aplică contribuabililor care au fost declaraţi inactivi pentru că se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia sau în situaţia în care organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
Sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor declaraţi inactivi sunt considerate inactive pe perioada în care contribuabilii care le-au înfiinţat rămân inactivi.
Fluxul privind declararea contribuabililor inactivi
Lunar, organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii de contribuabili, potrivit procedurilor de administrare în vigoare.
Semestrial, în termen de 15 zile de la termenul de transmitere a notificărilor pentru termenele de declarare 25 iunie, respectiv 25 decembrie, compartimentul de specialitate întocmeşte lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, eliminând din lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative acei contribuabili care au depus declaraţiile ca urmare a notificărilor primite de la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii.
Pentru întocmirea listei, se selectează numai acei contribuabili care, în decursul unui semestru calendaristic, nu au depus nici una din declaraţiile fiscale din cele menţionate mai sus.
Pentru întocmirea listei nu se selectează:
contribuabilii cărora li s-a aprobat, la cerere, de către organul fiscal competent o măsură privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale declarative (regim derogatoriu);
contribuabilii care au obligaţiile fiscale stabilite, prin decizie, de către organele de inspecţie fiscală;
sediile secundare ale contribuabililor care sunt plătitoare de impozit pe venitul din salarii.
În maximum 5 zile de la expirarea termenului de 15 zile de la 25 iunie, respectiv 25 decembrie, compartimentul de specialitate transmite fiecărui contribuabil din listă, aflat în competenţa sa de administrare, o notificare privind îndeplinirea condiţiilor pentru declararea ca inactiv, potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală.
Contribuabilii care, în termen de 15 zile de la data comunicării notificărilor, şi-au îndeplinit obligaţiile declarative sunt eliminaţi din lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi.
După expirarea termenului de 15 zile, pentru fiecare contribuabil înscris în listă se întocmeşte câte o decizie de declarare în inactivitate, care se înaintează spre semnare directorului general al direcţiei generale regionale a finanţelor publice sau al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz.
Decizia de declarare în inactivitate se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează la dosarul fiscal al acestuia. Declararea contribuabililor inactivi se face cu data comunicării deciziei de declarare în inactivitate.
În termen de cel mult 5 zile de la data comunicării deciziei de declarare în inactivitate, potrivit legii, compartimentul de specialitate înscrie starea de inactivitate fiscală în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi, prin intermediul Direcţiei generale de tehnologia informaţiei.
Decizia de declarare în inactivitate produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi.
„Lectia 25 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru dobanzi”
În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Dobânzi datorate. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.
Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
3. Efectuare corecţiilor. În situaţia în care contribuabilul, cu bună-credinţă, efectuează o plată mai mare decât cuantumul creanţei fiscale înscrise eronat într-o declaraţie fiscală care a fost corectată ulterior de către contribuabil sau au fost stabilite de către organul fiscal diferenţe datorate în plus faţă de creanţa fiscală iniţială, în condiţiile legii, data stingerii, în limita sumei plătite suplimentar, este data plăţii astfel cum aceasta este definită de lege, dacă suma plătită suplimentar nu a fost stinsă până la data corectării de către contribuabil sau până la data stabilirii de către organul fiscal a diferenţei datorate în plus.
4. Calculul dobânzilor. Conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv. În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.
5. Prelevarea şi perceperea dobânzilor.
Regula generală. Se datorează dobânzi:
– pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător; (baza legală: art. 120 alin. (4) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată. (baza legală: art. 120 alin. (4) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:
– pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător. (baza legală: art. 120 alin. (6) lit c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
6. Dobânzile în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,
– nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul legal, după termenul de 3 zile.
– pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.
7. Dobânzile în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare.
Conform art. 122^2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare,
– pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.
– în cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.
8. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale. Pe perioada amânării şi/sau eşalonării la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi calculate începând cu data aprobării de către organul competent a înlesnirii acordate şi până la data efectuării ultimei plăţi datorate. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale se calculează de către organele competente care aprobă înlesnirea la plată, urmând ca acestea să fie comunicate debitorului.
„Lectia 24 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru penalitati de intarziere”
În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, dacă stingerea datoriei nu se efectuează în 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.
* Cadru legal. Regimul fiscal pentru penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
* Penalităţi de întârziere. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 01.07.2010, plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.
Penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală. De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
3. Nivelul penalităţii de întârziere se stabileşte astfel:
– dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează şi nu se calculează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse;
– dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;
– după împlinirea termenului de 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.
De reţinut! Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.
4. Dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,
„Lectia 23 Avocatul contribuabilului:Critica la adresa OG nr. 8/2013 privind modificarile la Codul fiscal”
Apreciez că această declarație ar fi trebuit depusă doar în cazul în care ar fi fost opțiunea societății să își schimbe forma de impozitare, iar în toate celelalte cazuri ar fi trebuit ca unitățile fiscale să face modificările vectorului fiscal doar în baza normei juridice care a schimbat forma de impozitare.
Această critică nu se referă la faptul că se pierde timp cu realizarea și depunerea acestei declarații 010, ci că ea este imorală, prin faptul că obligă societățile să întocmească, să semneze și să ştampileze această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, ca și când a fost un act de voință al acestor societăți.
Menționez că nu se precizează absolut nimic referitor la ce se întâmplă în acest caz cu pierderea fiscală, înregistrată de societățile plătitoare de impozit pe profit, care sunt obligate să devină plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.
În cazul unui control fiscal ulterior, faptul că o societate a întocmit, semnat și ștampilat această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (declarația 010), poate fi considerat un act de voință al societății, care astfel nu va mai avea nicio șansa de câștig, în instanță, în încercarea de a obține o hotărâre prin care să își poată recupera această pierdere fiscală.
Prin „Decizia de impunere anuală pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România pe anul 2003″, număr înregistrare 16301051315098 din 25 martie 2009, din cadrul D.G.F.P. Dolj, i s-a stabilit d-lui G.N. o „Diferenţă de impozit anual de regularizat” „stabilită în plus” de organul fiscal, în anul 2009, pentru anul 2003, de 36.820.000 lei.
Această „diferenţă de impozit” a fost stabilită de o doamnă, iar contestaţia a fost soluţionată de soţul acesteia.
Cu toate că şeful serviciului contestaţii a fost atenţionat asupra acestei incompatibilităţi, acesta a menţionat (1) că „legea nu prevede o asemenea incompatibilitate”, (2) că „este firesc ca soţul să-şi apere soţia”, şi (3) că „persoanele nemulţumite au dreptul să acţioneze în justiţie”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.”
Incompatibilităţile prevăzute de art. 24 din Codul de procedură civilă ar trebui să fie extinse, prin analogie, şi în cazul soluţionării contestaţiilor în sensul că „organul fiscal în cadrul căruia s-a întocmit un act de control nu trebuie să aibă dreptul la soluţionarea contestaţiei respectivului act de control”.
Ori, în condiţiile actualelor prevederi legale, acelaşi organ fiscal, care stabileşte obligaţii bugetare în sarcina contribuabililor, soluţionează şi cererile prin care se contestă respectivele obligaţii de plată.
Condiţia de imparţialitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil s-ar realiza numai în condiţiile în care prin lege s-ar prevedea că „organul fiscal care a întocmit un act de control devine incompatibil să soluţioneze cererea de contestaţie a respectivului act de control”.
Aceeaşi persoană (juridică) nu poate să fie şi jucător (care driblează, faultează, marchează şi din ofsaid, şi cu mâna etc.) şi să fie arbitru (caz în care îşi validează propriile abateri, indiferent cât de multe şi de grave ar fi acestea).
Cerinţa de incompatibilitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil decurge atât din art. 24 din Codul de procedură civilă al României, cât şi din prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De reţinut că actele normative care reglementează soluţionarea contestaţiilor nu conţin nicio prevedere cu privire la incompatibilităţi, edificator în acest sens fiind şi „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137 din 25 mai 2011 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicat în Monitorul Oficial nr. 380 din 31 mai 2011.
În cazul în care certificatul digital a fost reînnoit, nu mai este necesară depunerea de acte suplimentare. Descărcaţi documentul de confirmare la această adresă.
Completaţi documentul de confirmare, aplicaţi semnătura dvs. digitală şi trimiteţi acest fişier prin e-mail la firma care v-a eliberat certificatul. Aceasta va aplica semnătura electronică în căsuţa Semnătură autoritate de certificare, după care va înapoia pe adresa dvs. de e-mail documentul confirmat.
Accesaţi portalul ANAF, pagina Declaraţii electronice, meniul Reînnoire certificate calificate şi transmiteţi documentul de confirmare. Veţi primi un e-mail anunţându-vă că noul număr al certificatului a fost introdus în baza de date a ANAF.
Această procedură se aplică în următoarele situaţii:
când aţi reînnoit certificatul (după expirarea valabilităţii iniţiale);
când aţi schimbat furnizorul de certificate calificate, dar datele de înregistrare ale persoanei (adresa de e-mail, nume, prenume, …) sunt aceleaşi;
când aţi primit un token nou (în caz de pierdere, reînnoire, deteriorare).
* Ghid pentru reînnoirea certificatelor pe portalul ANAF
Descărcați un nou formular de document de confirmare, îl completați cu datele dvs și semnați documentul cu noul certificat păstrând aceași adresă de email folosită și la înregistrarea certificatului (adresa de email trecută în formularul 150).
Asigurați-vă că ați semnat cu noul certificat parcurgând următorii pași:
1. Apăsați click dreapta pe câmpul semnăturii din documentul de confirmare.
2. Alegeți a treia opțiune „Show Signature Properties”.
3. Apăsați butonul „Show certificate”.
În această fereastră puteți verifica perioada de valabilitate. Opțional, puteți apăsa pe „Tab-ul” „Details” unde puteți vedea și Serial number-ul certificatului.
După ce v-ați asigurat că ați semnat documentul de confirmare cu noul certificat, îl transmiteți la adresa de confirmare a autorității care v-a emis certificatul.
După ce primiți ca răspuns pe email documentul de confirmare semnat și de către autoritatea care a emis certificatul, trimiteți acest fișier pe portalul ANAF, în secțiunea „Declaraţii electronice” și sub-secțiunea „Reînnoire certificate calificate”.
„Aveti firma si vreti sa o declarati inactiva?Inspectorii ANAF iti vor trece pragul”
Firmele care sunt declarate inactive si cele care sunt reactivate vor fi supuse mai intai unor verificari ale Fiscului. Aceasta masura este cuprinsa in Ordinul ANAF nr. 1.847/2014 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 781 din Codul de procedura fiscala, precum si pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 535 din 18 iulie 2014 si care a intrat in vigoare la data publicarii.
„LECTIA 20 Avocatul contribuabilului :Societatea poate sa amane data de incepere a inspectiei fiscale?”
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală. După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală. Cererea contribuabilului trebuie temeinic justificată, în scris. (baza legală: art. 101 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Avizul de inspecţie fiscală cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Temeiul legal:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
„LECTIA 19 Avocatul contribuabilului : Ce trebuie sa stim despre Registrul unic de control”
Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia impotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege.
Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente:
numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul,
unitatea de care aparţin,
numărul legitimatiei de control,
numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare,
obiectivele controlului,
perioada controlului,
perioada controlată, precum şi
temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.
Registrul unic de control se eliberează contra cost, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fisală, în cazul celorlalte categorii de contribuabilii.
Neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii menţionate anterior constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Legii nr. 188/1999, sau după caz.
– Neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul de 30 de zile de la data înregistrării, se pedepseşte cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.
– Neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate de la 1000 lei la 2000 lei.
„LECTIA 18 Avocatul contribuabilului : Regimul fiscal pentru majorari de intarzierea”
Referitor la regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale, nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale este reglementat prin art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, începând cu 01.07.2010, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Astfel, prin O.U.G. nr. 39/2010 s-a instituit un regim distinct al obligaţiilor fiscale accesorii pentru creanţele datorate bugetelor locale. Textul art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 are următorul conţinut:
“Art. 1241: Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).”
Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
* Opinie. Deşi elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene, textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, ar fi trebuit să prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectivă ale dezvoltării sociale.
Soluţiile legislative preconizate prin textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 creează premisele potrivit cărora, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată accesorii creanţelor fiscale ale bugetelor locale, există doar “majorări de întârziere”.
În vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Plecând de la acest aspect, observăm că a fost instituită o derogare expresă de la dispoziţiile art. 119 alin.(1) şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, care fac distincţia între “dobânzi“ şi “penalităţi de întârziere“. Însă, coroborând cu alin. (4) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, conform căruia pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă, la nivelul şi modul de calcul prevăzut de alin. (2) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 (2% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună), constatăm o inadvertenţă legislativă şi terminologică.
Această configurare a conceptelor şi noţiunilor introduse prin O.U.G. nr. 39/2010 care lasă loc de interpretare, ne determină să considerăm că regimul juridic al obligaţiilor fiscale accesorii în cazul creanţelor fiscale ale bugetelor locale presupune o analiză aprofundată şi implicit o nouă intervenţie legislativă din partea legiuitorului pentru realizarea unei armonii interioare a legislaţiei fiscale româneşti.
Baza legală:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
„LECTIA 17 Avocatul contribuabilului : Contestatia in procedura fiscala”
Potrivit art. 205 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată (r3) în Monitorul oficial nr. 513/2007, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Contestaţia se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum si împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în Art. 209 Cod proc. fiscală, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.
Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă. Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
– organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
– soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
Procedura administrativă se reia la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Soluţii asupra contestaţiei. Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare. Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.
Comunicarea deciziei şi calea de atac. Potrivit art. 218 Cod proc. fiscală, decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Atacarea deciziilor. Potrivit aceluiaşi articol 218 alineat (2), deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă.
Decizia CCR pe care am semnalat-o în titlu priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, text care, aşa cum am arătat mai sus, prevede că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei a invocat prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 617/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 390/2010, a stabilit că prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. Aşa fiind, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie.
Totodată, prin Decizia nr. 95/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 320/2011, Curtea a reţinut că trebuie distins între mai multe ipoteze, după cum urmează:
* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia deoarece a suspendat, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă sau când soluţionarea cauzei depinde, în tot ori în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare.
Având în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală, precum şi pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat că o atare situaţie se circumscrie nesoluţionării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare situaţie, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei.
* Organul fiscal competent a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală, pronunţând o decizie în acest sens.
Curtea a constatat că în toate cazurile, ulterior pronunţării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, adică şi asupra actelor administrative fiscale contestate în faţa organului fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat că eventualul comportament al părţilor sau al instituţiilor administrative care determină o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă ce ţine exclusiv de conduita părţilor implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat.
„LECTIA 16 Avocatul contribuabilului :Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru obligaţiile fiscale”
1) Temeiul legal în stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie, de 5 ani, pentru obligaţiile fiscale.
Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală” se dispune clar, precis şi la modul imperativ:
„Art. 91. Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. […]”
„Art. 23. Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
(2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.”
Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.
2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impozitare.
Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.
„Baza impozabilă” pentru veniturile care generează obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii etc.) cu reţinere prin stopaj la sursă o constituie „veniturile impozabile”.
„Momentul” în care se naşte un venit impozabil, este dat de momentul în care acest venit este înregistrat în contabilitate, şi constituie „momentul constituirii bazei impozabile”.
În lipsa unui venit impozabil nu se poate vorbi de: bază impozabilă; creanţe fiscale; obligaţii fiscale; termen de prescripţie; contribuabil; control fiscal etc.
Numai din momentul în care are loc o operaţiune care generează venituri impozabile, numai şi numai din acel moment se poate vorbi de constituirea bazei de impunere, care generează:
1) creanţe fiscale pentru stat; obligaţii fiscale pentru contribuabili; termene de prescripţie pentru creanţele fiscale şi pentru obligaţii fiscale;
2) contribuabili;
3) dreptul organului fiscal:
3.1) de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea în contabilitate, integrală şi în termenul legal, a veniturilor impozabile;
3.2) de a stabili şi de a determina obligaţiile fiscale datorate;
3.3) de a urmări declararea, de către contribuabil, şi plata integrală şi în termenul legal a obligaţiilor fiscale (generate de respectiva bază impozabilă);
3.4) de a întreprinde măsurile legale şi de a emite „acte administrativ fiscale” pentru încasarea / executarea silită a creanţelor fiscale, în cadrul termenului de prescripţie;
3.5) de a stabili termenul de prescripţie (la încasare, la executare) şi de aplica măsurile legale, în cadrul acestuia, pentru încasarea şi, dacă este cazul, pentru executarea silită a creanţelor bugetare.
Numai din momentul în care se constituie „baza de impozitare” a unei persoane (fizice şi juridice), numai din acel moment se naşte:
1) creanţa fiscală, adică dreptul organului fiscal de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea integrală şi în termenul legal a „materiei impozabile”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;
2) obligaţia fiscală, adică obligaţia contribuabilului de a înregistra, integral şi în termenul legal, „materia impozabilă”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;
3) data (de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut „baza de impozitare”) de la care începe să curgă termenul de prescripţie;
4) dreptul organului fiscal de a emite acte de administrare fiscală (în funcţie de această „bază de impozitare”, şi de prevederile legale cu privire la impozitarea acesteia).
Legiuitorul a statuat conceptul de evaziune fiscală ca fiind “sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.
De reţinut este faptul că efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de un cadru legal.
Detaliem mai jos, pe scurt, lista pedepselor pentru infracţiunile de evaziune fiscală.
Identificarea faptei care poate fi sancţionată
Sancţiunea faptei
Temeiul legal instituit de legiuitor
Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.
Baza legală:art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor.
Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
Baza legală:art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Asocierea în vederea săvârşirii faptei referitoare la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
Baza legală: art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare
Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin organizarea şi ţinerea contabilităţii. Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, corespunzător operaţiunilor înregistrate.
Dupa adoptarea Noului Cod Penal 2014 DACA SE ACHITA TOT PREJUDICIUL PEDEPSELE SE REDUC LA JUMATATE
Ce trebuie sa fac?
Sa apelez la un profesionist care sa studieze dosarul ANAF
În condiţiile reorganizării din 2013 a Agenţiei Naţionale de Adminstrare Fiscală (ANAF), a fost modificat Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Măsurile asigurătorii din competenţa organelor fiscale
Ordinul modificator (aprobat de preşedintele ANAF) cu nr. 1296/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 412/2014 şi este în vigoae de la data de 3 iunie 2014.
În atribuţiile organelor fiscale intră măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În temeiul art. 129 din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.
Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate de către debitor (cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare) sau prin vânzare în regim de urgenţă.
În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie.
Măsurile asigurătorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei, după caz.
Care sunt noutăţile de procedură
Atribuţiile sunt duse la îndeplinire de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.
Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin OPANAF nr. 1296/2014, o modificare priveşte situaţia născută în urma constatării unor acte şi fapte care pot constitui infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală şi vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrativ-fiscale de impunere.
Ca procedură efectivă de lucru, organul de control transmite în aceeaşi zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, precum şi proiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în vederea aprobării conducătorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, şefului de administraţie în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şefilor de administraţie în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi Administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti.
Pentru a fi clar ce categorii de salariaţi pot invoca drepturile salariale în temeiul legii, să reamintim, mai întâi, că procedurile se aplică profesioniştilor, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor. Procedura se aplică şi regiilor autonome, dar nu este aplicabilă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Drepturile de creanţă ale salariaţilor la insolvenţa angajatorului
În continuare, nu vom nota decât acele dispoziţii din lege care îi privesc pe salariaţi, în calitate de creditori, procedura tehnică fiind generală pentru toţi creditorii agreaţi, cu precizările de mai jos.
Creanţele salariale şi declaraţia de creanţe
La definiţiile incluse în actul normativ, creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Creditor îndreptăţit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanţă asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia acesta dobândeşte drepturile şi obligaţiile reglementate de lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii.
În ce priveşte salariaţii debitorului, aceştia au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă.
Este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul legii, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi valoarea-prag stabilită de lege la 40.000 de lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale.
Pentru salariaţi, valoarea-prag este de şase salarii medii brute pe economie/salariat.
Participarea la planul de reorganizare
Ca etapă în procedura insolvenţei, planul de reorganizare se propune de către debitor, adminisratorul judiciar sau de către unul sau mai mulţi creditori, în condiţiile legii.
Administratorul judiciar va publica în termen de cinci zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, urmând ca şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului. Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.
Următoarele creanţe se constituie în categorii distincte, care votează separat:
a) creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;
b) creanţele salariale;
c) creanţele bugetare;
d) creanţele creditorilor indispensabili;
e) celelalte creanţe chirografare.
La şedinţele adunării creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin.
Falimentul şi lichidarea activelor
În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat.
În cazul falimentului, legea prevede o anumită ordine pentru plata creanţelor, pe care o prezentăm pentru a se vedea poziţia creanţelor salariale:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);
4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);
5. creanţele bugetare;
6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile;
9. alte creanţe chirografare;
10. creanţele subordonate, în ordinea de preferinţă stabilită de lege.
Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.
Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii arătate.
În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.
Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, denumită în continuare verificare fiscală, prevăzută la art. 1091 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.
Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale
În scopul efectuării acestor activităţi organul fiscal va proceda, în principal, la:
a) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii de la autorităţi şi instituţii publice;
b) analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane;
d) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată şi/sau cu împuterniciţii acesteia;
f) stabilirea, dacă este cazul, a diferenţei de bază de impozitare, prin utilizarea metodelor indirecte prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzătoare acesteia;
g) dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiţiile legii.
Durata efectuării verificării fiscale este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate, potrivit Codului de procedură fiscală.
Stimate contribuabil,
Pe timpul desfăşurării verificării fiscale aveţi următoarele drepturi:
1. Conform art. 1091 alin. (4) şi (5), art. 1093, art. 102 şi art. 1092 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de verificare fiscală.
Înaintea desfăşurării verificării fiscale, veţi fi înştiinţat despre această acţiune printr-un aviz de verificare, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale.
Prin avizul de verificare veţi fi înştiinţat cu privire la:
a) temeiul juridic al verificării;
b) data de începere a verificării;
c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării;
e) locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care vă veţi prezenta;
f) informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare.
Aveţi la dispoziţie 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, să prezentaţi documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale.
Avizul de verificare se comunică potrivit dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală şi este însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale.
2. Conform art. 1093 şi art. 101 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării fiscale.
Amânarea datei de începere a verificării fiscale se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a dumneavoastră, pentru motive justificate.
În acest caz vi se va comunica data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală.
3. Conform art. 1092 alin. (1) şi art. 106 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate.
Pe toată durata exercitării verificării fiscale aveţi dreptul să beneficiaţi de asistenţă de specialitate sau juridică.
4. Conform art. 1092 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale.
La cererea scrisă a dumneavoastră, verificarea fiscală se poate desfăşura şi la:
a) domiciliul dumneavoastră, dacă sunteţi în imposibilitate fizică de a vă deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care vă acordă asistenţă de specialitate sau juridică, dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.
Solicitarea scrisă pentru desfăşurarea verificării fiscale la domiciliul dumneavoastră sau la domiciliul/sediul persoanei care vă acordă asistenţă se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare.
5. Conform art. 1091 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare.
Perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevăzută pentru prezentarea de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia dumneavoastră fiscală, poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, pentru motive justificate.
6. Conform art. 1091 alin. (5) şi art. 106 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a colabora la stabilirea stării de fapt fiscale şi de a numi persoane pentru a furniza informaţii.
Aveţi dreptul să colaboraţi la constatarea stărilor de fapt fiscale, aveţi dreptul să daţi informaţii, să prezentaţi înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal, în condiţiile legii.
La începerea verificării fiscale, aveţi dreptul să numiţi persoane care să dea informaţii.
Dacă informaţiile date de dumneavoastră sau cele ale persoanei numite de dumneavoastră sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.
7. Conform art. 58 şi 59 din Codul de procedură fiscală, soţul/soţia, rudele dumneavoastră şi alte persoane au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii.
Soţul/Soţia şi rudele dumneavoastră până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.
Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, asistenţii persoanelor anterior menţionate, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a respectivelor persoane, cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legea fiscală în sarcina lor, precum şi a informaţiilor necesare clarificării şi stabilirii situaţiei fiscale reale a contribuabililor/plătitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice.
Persoanele sus-menţionate, cu excepţia preoţilor, pot totuşi furniza informaţii, dar numai cu acordul dumneavoastră.
8. Conform art. 1091 alin. (1) şi art. 98 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie.
Perioada supusă verificării fiscale este perioada impozabilă definită de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.
9. Conform art. 1091, art. 105 alin. (3) şi art. 1051 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi verificat o singură dată.
Verificarea fiscală se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă.
Prin excepţie, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii verificării fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.
10. Conform art. 105 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscală.
La începerea verificării fiscale, organul de verificare fiscală este obligat să vă prezinte legitimaţia de verificare fiscală şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul activităţii de verificare fiscală.
11. Conform art. 1091 alin. (8) şi art. 11 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal.
Informaţiile pe care le furnizaţi dumneavoastră organelor de verificare fiscală, precum şi cele pe care acestea le obţin în timpul desfăşurării verificării fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.
12. Conform art. 107 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a cunoaşte rezultatele verificării fiscale.
Aveţi dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării verificării fiscale asupra constatărilor rezultate.
La finalizarea verificării fiscale, organul fiscal vă prezintă constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-vă posibilitatea de a vă exprima punctul de vedere, potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării fiscale sau în cazul în care dumneavoastră renunţaţi la acest drept şi notificaţi, în scris, acest fapt organelor fiscale.
Data, ora şi locul prezentării concluziilor vă vor fi comunicate, în scris, în timp util.
Aveţi dreptul să prezentaţi, în scris, punctul dumneavoastră de vedere cu privire la constatările verificării fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii verificării fiscale.
Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare fiscală vi se va comunica potrivit dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală.
13. Conform art. 205, art. 206 şi art. 207 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma verificării fiscale.
În cazul în care vă simţiţi lezat de rezultatul verificării fiscale, aveţi dreptul să contestaţi decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală.
Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele dumneavoastră de identificare;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura dumneavoastră sau a persoanei împuternicite.
Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere emise în urma verificării fiscale, la organul fiscal emitent al actului atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Pe timpul desfăşurării verificării fiscale aveţi următoarele obligaţii:
1. Conform art. 1092 alin. (1) şi art. 50 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a vă prezenta la locul, data şi ora precizate în avizul de verificare.
Acţiunea de verificare fiscală se desfăşoară, de regulă, la sediul organului fiscal. În acest scop, veţi fi înştiinţat prin avizul de verificare despre data, locul şi persoana de contact la care să vă prezentaţi.
2. Conform art. 52 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a furniza informaţii.
În situaţia în care aveţi calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastră sau altă persoană împuternicită de dumneavoastră aveţi/are obligaţia prevăzută de art. 52 din Codul de procedură fiscală de a furniza organului fiscal informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscale.
3. Conform art. 56 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a prezenta înscrisuri.
În situaţia în care aveţi calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastră sau altă persoană împuternicită de dumneavoastră aveţi/are obligaţia prevăzută de art. 56 din Codul de procedură fiscală de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri relevante pentru clarificarea stării de fapt fiscale.
4. Conform art. 57 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului.
Indiferent de locul unde se desfăşoară verificarea fiscală, aveţi obligaţia de a permite funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal să efectueze o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
Potrivit art. 27 din Constituţia României, republicată, funcţionarii împuterniciţi de organul fiscal şi experţii folosiţi în acţiunea de verificare nu au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa dumneavoastră decât cu acordul dumneavoastră.
În cazul în care constatările în interes fiscal fac necesar accesul funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal şi al experţilor, dacă este cazul, în domiciliul sau reşedinţa dumneavoastră şi nu sunteţi de acord, accesul se poate face numai cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente.
5. Conform art. 105 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de verificare fiscală.
Aveţi obligaţia de a îndeplini măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia verificării fiscale, în termenele şi în condiţiile stabilite de organele de verificare fiscală.
6. Conform art. 1094, art. 111 alin. (2) şi art. 119 din Codul de procedură fiscală, precum şi prevederilor art. 791 din Codul fiscal, aveţi obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.
Sunteţi obligat să plătiţi diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.
Acestea sunt prevăzute în Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale, care a fost aprobată prin Ordinul nr. 544/2014.
Control fiscal
Verificarea fiscală a persoanelor fizice este prevăzută în Codul de procedură fiscală la articolul 109^1.
Potrivit Cartei, verificarea fiscală reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale cu scopul de a examina totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei verificate.
În acest caz, organele fiscale sunt obligate să comunice contribuabililor avizul de verificare şi Carta.
Atenţie! Durata verificării fiscale nu poate fi mai mare de şase luni (sau de 12 luni, dacă sunt necesare informaţii din străinătate).
Mai jos găsiţi informaţii succinte referitoare la drepturile şi obligaţiile prevăzute în Cartă. Printre acestea se numără dreptul de a cere amânarea verificării, dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau obligaţia de a permite accesul funcţionarilor Fiscului în locuinţă sau pe terenuri.
DREPTURILE CONTRIBUABILILOR
Pe durata verificării fiscale, contribuabilii vor avea următoarele drepturi:
• Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de verificare a situaţiei fiscale personale. Contribuabilul va fi înştiinţat printr-un aviz de verificare care va fi transmis (în scris) de organul fiscal cu minimum 15 zile înainte de data începerii verificării. Acesta va fi însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale. Contribuabilul va avea la dispoziţie 60 de zile (de la comunicarea avizului) pentru a prezenta documentele justificative necesare clarificării situaţiei fiscale personale;
• Dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării situaţiei fiscale personale. Amânarea se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a contribuabilului, pentru motive justificate. Organul fiscal va comunica apoi data pentru care a fost reprogramată verificarea;
• Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică;
• Dreptul de a solicita schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale. Înaintea începerii verificării, contribuabilul poate solicita (în scris) ca aceasta să se desfăşoare şi la domiciliul acestuia (în situaţia imposibilităţii fizice de a se deplasa), domiciliul/sediul persoanei care acordă acestuia asistenţă de specialitate sau juridică (dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional);
• Dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare. Contribuabilul va putea să ceară (o singură dată, pentru motive justificate) prelungirea cu 30 de zile a termenului de 60 de zile specificat la primul punct;
• Dreptul de a colabora la stabilirea stării de fapt fiscale şi de a numi persoane pentru a furniza informaţii. În cazul în care informaţiile oferite sunt insuficiente, organul fiscal se va putea adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii;
• Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Acest drept se referă la soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv. Totodată, vor putea refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, asistenţii acestor persoane, dar şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora. Excepţie vor face informaţiile cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legea fiscală în sarcina acestora şi informaţiile necesare clarificării şi stabilirii situaţiei fiscale reale a contribuabililor/plătitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice;
• Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie;
• Dreptul de a fi verificat o singură dată. Verificarea situaţiei fiscale personale va putea fi efectuată o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă;
• Dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscală;
• Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal. Informaţiile furnizate de contribuabil organelor de verificare fiscală şi cele pe care acestea le obţin în timpul verificării fiscale vor fi protejate;
• Dreptul de a cunoaşte rezultatele verificării fiscale. Contribuabilul va fi informat pe parcursul verificărilor cu privire la constatările rezultate. De asemenea, organele fiscale vor prezenta la finalul verificării constatările şi consecinţele lor fiscale. Contribuabilul va avea posibilitatea să-şi exprime în scris punctul de vedere cu privire la rezultate;
• Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma verificării fiscale. Contestaţia se va formula în scris şi se va depune la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
OBLIGAŢIILE CONTRIBUABILILOR
Pe durata verificării fiscale, contribuabilii vor avea următoarele obligaţii:
• Obligaţia de prezentare la locul, data şi ora precizată în avizul de verificare. De obicei, verificarea fiscală va avea loc la sediul organului fiscal;
• Obligaţia de a furniza informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscale;
• Obligaţia de a prezenta înscrisurile necesare clarificării stării de fapt fiscale;
• Obligaţia de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului. Contribuabilul va fi obligat să permită cercetările la faţa locului făcute de funcţionarii împuterniciţi în acest sens şi experţii folosiţi de aceştia (intrarea pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal). Totuşi, contribuabilul va putea să refuze acest lucru, însă intrarea se va face apoi cu autorizarea unei instanţe judecătoreşti;
• Obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de verificare fiscală;
• Obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora.
Un subiect interesant, pe tema eneunţată în titlu, s-a aflat pe rolul Curţii Constituţionale, pe motiv de neconstituţionalitate. Analiza Curţii a făcut obiectul Deciziei nr. 350/2011, publicată în M.Of. nr. 406 din 9 iunie a.c.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
În motivarea criticii de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, autorul acesteia a susţinut, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale în măsura în care acestea se aplică şi contribuabililor faţă de care inspecţia fiscală s-a extins în “mod nelegal”. Aşa cum rezultă din art. 98 din Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală poate fi extinsă numai în anumite condiţii strict prevăzute de lege, astfel că extinderea inspecţiei fiscale în alte condiţii este nelegală, iar sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale, considerate a fi neconstituţionale, rămâne valabilă chiar dacă contestaţia va fi admisă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins în mod nelegal inspecţia fiscală.
Textele din Codul de procedură fiscală au următorul cuprins:
– Art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a):
“(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
[…]
c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);
[…]
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);”.
Potrivit analizei efectuate de Curte, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale criticate rămâne valabilă chiar dacă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală, contestaţia va fi admisă.
În analiza CurţIi se arată că prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se referă la fapta de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care constituie contravenţie, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se referă la aplicarea sancţiunii amenzii pentru săvârşirea acestei fapte.
● Potrivit art. 56 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală “Prezentarea de înscrisuri”, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.
● Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din acelaşi cod, cu denumirea marginală “Cercetarea la faţa locului”, contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
● Prevederile criticate dispun doar sancţionarea nerespectării unei obligaţii legale. Reglementarea unor sancţiuni ce decurg din încălcarea obligaţiei de punere la dispoziţie a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuării controlului nu are legătură cu însăşi legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sancţionată doar nerespectarea unei obligaţii legale.
Pe de altă parte, legalitatea respectivului control poate fi analizată pe cale procesuală, autorul având dreptul de a se adresa justiţiei, potrivit art. 205 şi următoarelor din Codul de procedură fiscală, care conferă posibilitatea contestării titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală.
Bună ziua. Întrebarea mea este dacă există temei legal în amânarea datei de începerere a unui control fiscal. Vă mulţumesc.
Ionel Bradu, Târgovişte.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală. După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală. Cererea contribuabilului trebuie temeinic justificată, în scris. (baza legală: art. 101 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Avizul de inspecţie fiscală cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Temeiul legal:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
– Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Legiutorul a stabilit faptul că sunt declaraţi în stare de inactivitate fiscală, contribuabilii care:
– nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă (Baza legală: art. 78^1 alin. 1 lit a din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
-se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; (Baza legală: art. 78^1 alin. 1 lit b din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat. (Baza legală: art. 78^1 alin. 1 lit c din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Facem precizarea că în cadrul obligaţiilor declarative sunt înscrise:
FOLLOW AVOCAT COLTUC
– declaratia 100
– declaratia 112
– declaratia 101
– declaratia 300
– declaratia 301
– declaratia 390
– declaratia 394
Atenţie! Dacă pe perioada de inactivitate prestaţi activităţi economice, aveţi obligaţia plăţii impozitelor şi taxelor prevăzute de Codul fiscal, dar nu beneficiaţi de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a TVA aferente achiziţiilor efectuate în perioada respectivă.
Care sunt cauzele care conduc la suspendarea inspecției fiscale?
a) pentru efectuarea unuia sau mai multor controale încrucișate;
FOLLOW AVOCAT COLTUC
b) pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri cuprinse în “Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscala”;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
d) pentru efectuarea unei expertize;
e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realității unor tranzacții;
f) la solicitarea scrisă a contribuabilului;
g) pentru solicitarea unor informații suplimentare de la autoritățile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenții internaționale pentru schimburi de informații în scopuri fiscale;
h) pentru solicitarea elaborării și prezentării dosarului prețurilor de transfer;
i) la solicitarea structurii din cadrul ANAF;
j) pentru soluționarea contestației;
k) pentru solicitarea de informații sau documente de la alte instituții sau terți, în legătură cu obiectul inspecției fiscale;
l) în cazul în care, la data prevăzută pentru începerea inspecției fiscale, reprezentantul legal al contribuabilului nu este prezent la locul de desfășurare a inspecției fiscale;
m) când finalizarea inspecției fiscale depinde, în tot sau în parte, de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile;
n) pentru emiterea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în legătură cu un act administrativ fiscal, emis anterior, pentru același contribuabil;
o)pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membri ai grupului fiscal unic.
Decizia de suspendare a inspecției fiscale se face prin aprobarea referatului întocmit de echipa de inspecție fiscală în care se va regăsii motivul suspedarii.
Reluarea inspecției fiscale se face în funcție de motivul care a determinat suspendarea și pe baza referatului întocmit de echipa de inspecție fiscală, prin care se constată că au fost îndeplinite condițiile ce au condus la suspendarea acesteia.
Reluarea inspecţiei fiscale se va face pe baza referatului întocmit de echipa de inspecţie fiscală, care va conţine propuneri privind îndeplinirea condiţiei de reluare a inspecţiei fiscale şi tratamentul fiscal aplicabil situaţiei care a stat la baza suspendării.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Referatul va fi supus avizării şefului de serviciu coordonator şi aprobării conducătorului inspecţiei fiscale competent.
Data reluării inspecţiei fiscale va fi comunicată în scris contribuabilului.
Conform dispoziţiilor stabilite la art. 5 din Ordinul ANAF nr. 467/2013, reluarea inspecţiei fiscale se va face în funcţie de motivul care a determinat suspendarea, în următoarele condiţii:
Motivul care a determinat suspendarea
Data la care se reia inspecţia fiscală
a) pentru efectuarea unuia sau mai multor controale încrucişate, în vederea verificării suspiciunilor identificate în legătură cu documentele şi operaţiunileimpozabile ale contribuabilului supus inspecţiei fiscale;
1 – data primirii procesului-verbal cuprinzând rezultatele controlului încrucişat;
2 – data primirii adresei de înştiinţare de la structura care urma să efectueze controlul încrucişat, prin care sunt prezentate demersurile întreprinse, precum şi motivele neefectuării controlul încrucişat;
3 – împlinirea unui termen de 120 de zile de la data solicitării controlului încrucişat;
b) pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri cuprinse în “Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală” care sunt în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale în derulare;
1 – data primirii comunicării privind ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
2 – expirarea termenului stabilit de organele de inspecţie fiscală, în cazul în care măsurile dispuse nu au fost duse la îndeplinire;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
1 – data aprobării deciziei Comisiei fiscale centrale;
2 – data de primire a comunicării Secretariatului Comisiei fiscale centrale, că solicitarea nu întruneşte condiţiile pentru includerea pe ordinea de zi;
d) pentru efectuarea unei expertize, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea determinării stării de fapt fiscale;
după data primirii raportului de expertizăe) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
după data primirii răspunsului cu privire la identificarea unor persoane implicate în tranzacţiile verificate sau stabilirea realităţii unor tranzacţiif) la solicitarea scrisă a contribuabilului, ca urmare a apariţiei unei cauze justificate, confirmată de echipa de inspecţie fiscală. Pe parcursul unei inspecţii fiscale contribuabilul poate solicita suspendarea acesteia numai o singură dată;
după data aprobată de organul de inspecţie fiscală ca termen-limită de suspendare a inspecţiei fiscaleg) pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
1 – data primirii datelor suplimentare de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
2 – împlinirea unui termen de 6 luni de la data solicitării de date de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
h) pentru solicitarea elaborării şi prezentării dosarului preţurilor de transfer sau a dosarului tranzacţiei, după caz;
după data stabilită pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer sau a dosarului tranzacţiei, după cazi) la solicitarea structurii din cadrul ANAF care coordonează activitatea de inspecţie fiscală, pentru valorificarea unor informaţii din documente: rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală; primite de la alte instituţii ale statului; obţinute de la terţi;
după data primirii, de către structura teritorială, a documentelor pentru care s-a aprobat suspendareaj) pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior, pentru acelaşi contribuabil, care poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
după data comunicării deciziei privind soluţionarea contestaţieik) pentru solicitarea de informaţii sau documente de la alte instituţii sau terţi, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale, ori pentru finalizarea altor acţiuni de control la acelaşi contribuabil care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
1 – data primirii informaţiilor sau documentelor de la alte instituţii ori terţi;
2 – data finalizării, la acelaşi contribuabil, a altei acţiuni de control pentru care s-a suspendat inspecţia fiscală;
3 – împlinirea unui termen de 90 de zile de la data solicitării de informaţii sau documente, dacă acestea nu au fost primite;
l) în cazul în care, la data prevăzută pentru începerea inspecţiei fiscale, reprezentantul legal al contribuabilului nu este prezent la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale şi nici nu a desemnat un împuternicit să îl reprezinte în relaţia cu organele fiscale;
1 – data prezentării la sediul organului fiscal a reprezentantului legal al contribuabilului sau a împuternicitului desemnat să îl reprezinte;
2 – împlinirea unui termen de 30 de zile de la data prevăzută pentru începerea inspecţiei fiscale;
m) când finalizarea inspecţiei fiscale depinde, în tot sau în parte, de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ca urmare a atacării unei decizii emise în soluţionarea contestaţiilor, prin care s-a dispus desfiinţarea unui act administrativ fiscal;
după data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilăn) pentru emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în legătură cu un act administrativ fiscal, emis anterior, pentru acelaşi contribuabil, care poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
după data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilăo) pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal unic, considerat în sensul prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
după data primirii proceselor-verbale întocmite la ceilalţi membri ai grupului fiscal un
Reglementarea conţinută în art. 209 din Codul de procedură fiscală a fost recent modificată prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 8/2014 – publicată în Monitorul Oficial nr. 151/2014.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
În această materie, dispoziţiile sunt în vigoare din 28 februarie 2014.
Articolul 209 din Codul de procedură fiscală stabileşte organul competent să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva:
– deciziilor de impunere;
– a actelor administrativ-fiscale asimilate deciziilor de impunere;
– deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală;
– a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi
– împotriva deciziei de reverificare.
Prin modificările aduse de O.U.G. nr. 8/2014, iată care sunt organele competente şi noile praguri în bani avute în vedere:
a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale (fostele direcţii generale) ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane de lei – faţă de limita anterioară de 3 milioane lei –, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane de lei – faţă de limita anterioară de 3 milioane lei –, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane de lei sau mai mare – faţă de cuantumul anterior de 3 milioane lei sau mai mare –, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.
COMPETENŢA SPECIALĂ
Potrivit art. 36 din Codul de procedură fiscală, la care se face trimitere mai sus, în situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale. Aceste dispoziţii se aplică şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în caz de executare silită.
Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor datorate de contribuabilii nerezidenţi, care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Potrivit Ordinului MFP nr. 2157/2006 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa se stabileşte astfel:
a) contribuabilii nerezidenţi care au, potrivit titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, obligaţia desemnării unui reprezentant fiscal se administrează de organul fiscal competent pentru administrarea reprezentantului fiscal;
b) contribuabilii nerezidenţi care au, potrivit titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, un sediu fix în România se administrează de organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul fix;
c) contribuabilii nerezidenţi, stabiliţi în spaţiul comunitar, care au, potrivit legilor speciale, dreptul de a se înregistra direct în România se administrează de serviciul de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti;
d) contribuabilii nerezidenţi care au, potrivit art. 18 din Codul de procedură fiscală, obligaţia desemnării unui împuternicit se administrează de organul fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
Prin acelaşi Ordin nr. 2157/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobată şi Procedura de administrare a contribuabililor nerezidenţi stabiliţi în Comunitate, care se înregistrează direct.
Biroul avocatului contribuabilului, de asemenea, numit avocatul Serviciul de contribuabil, este un birou independent în cadrul Internal Revenue Service , Guvernul Statelor Unite ale Americii ‘s de colectare a impozitelor agenției. Acesta se află sub supravegherea și conducerea avocatului contribuabilului , care este numit de către și rapoarte direct comisarului de Internal Revenue . Biroul a fost creat sub contribuabil Bill of Rights 2 , un act al Congresului Statelor Unite care a devenit lege la 30 iulie 1996. Biroul înlocuit Oficiul anterior al Ombudsmanului în Internal Revenue Service.
Contribuabilul Avocatul Serviciul (TAS) este format din aproximativ 2.000 de angajati. Aproximativ 1.400 dintre acestea sunt avocați de caz, care asistă contribuabilii personal în rezolvarea problemelor lor cu Internal Revenue Service. Pentru a beneficia de această asistență personală, contribuabilii trebuie să se confruntă cu prejudicii economice sau costuri semnificative (inclusiv taxele de reprezentare profesională), au înregistrat o întârziere de mai mult de 30 de zile pentru a rezolva problema lor fiscale, sau nu au primit un răspuns sau rezoluție problema de la data la care a fost promis de către IRS
Cum se poate infiinta in Romania?
In Sua institutia este creata de guvern si este o institutie publica asemeni Avocatului Poporului
In Romania este aproape imposibil sa avem o initiativa din partea Guvernului pe aceste aspecte.
Ce se poate face in Romania?
Se pune intrebarea : de ce ne trebuie institutia Avocatului Contribuabilului daca avem Avocatul Poporului?
Ce face Avocatul Poporului?
Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.
Principalele atribuţii ale Avocatului Poporului:
1. activitatea de soluţionare a petiţiilor;
2. activitatea privind contenciosul constituţional:
formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;
b. poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;
poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor;
3. activitatea privind contenciosul administrativ: poate sesiza instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii contenciosului administrativ;
4. promovarea recursului în interesul legii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la problemele de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile;
5. prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora; rapoartele pot conţine recomandări privind modificarea legislaţiei sau măsuri de altă natură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
6. prezintă rapoarte preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului – ministru, în cazurile în care constată, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune în legislaţie sau cazuri grave de corupţie ori de nerespectare a legilor ţării;
7. Avocatul Poporului poate fi consultat de iniţiatorii proiectelor de legi şi ordonanţe, care, prin conţinutul reglementărilor, privesc drepturile şi libertăţile cetăţenilor, prevăzute de Constituţia României, de pactele şi celelalte tratate internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
SE POATE OBSERVA CA AVOCATULUI POPORULUI NU REZOLVA ASTFEL DE PROBLEME
Ce face efectiv AVOCATUL CONTRIBUABILULUI?
Apara toate drepturile contribuabilului
DREPTURI CONTRIBUABIL PERSOANA FIZICA
1. Dreptul de a fi instiintat despre actiunea de inspectie fiscala
Avizul de inspectie fiscala
Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale veti fi instiintat despre aceasta actiune printr-un aviz de inspectie fiscala, care va fi transmis, in scris, de organul fiscal, astfel:
– cu 30 de zile inainte de inceperea actiunii de inspectie fiscala, pentru marii contribuabili;
– cu 15 zile inainte de inceperea actiunii de inspectie fiscala, pentru ceilalti contribuabili.
Prin avizul de inspectie fiscala veti fi instiintat cu privire la:
a) organul de inspectie fiscala care va efectua inspectia fiscala;
b) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
c) data de incepere a inspectiei fiscale;
d) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;
e) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.
In cazul in care inspectia fiscala are un caracter inopinat, se desfasoara in vederea solutionarii unor cereri facute de contribuabil sau in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii, transmiterea avizului de inspectie fiscala nu este obligatorie.
2. Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele si contributiile sociale aflate in cadrul termenului de prescriptie
Organul de inspectie fiscala poate verifica situatia dumneavoastra in cadrul termenului de prescriptie. Termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale este de 5 ani, cu exceptia cazului cand legea dispune altfel.
3. Dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a inspectiei fiscale
Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate. In acest caz vi se va comunica data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.
4. Dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit, taxa sau contributie sociala si pentru fiecare perioada supusa verificarii/impozitarii
Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa sau contributie sociala si pentru fiecare perioada supusa verificarii/impozitarii.
Totusi, in cazul in care, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii verificarilor, sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade.
Datele suplimentare pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade pot rezulta din situatii cum sunt:
– efectuarea unui control incrucisat asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care faceti parte
– obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea pe care o desfasurati, intr-o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;
– solicitari ale organelor de urmarire penala ori ale altor organe sau institutii indreptatite potrivit legii;
– informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele inspectiei fiscale anterioare.
5. Dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspectie fiscala
La inceperea inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie fiscala si ordinul de serviciu semnat de conducatorul activitatii de inspectie fiscala. inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in Registrul unic de control.
6. Dreptul ca activitatea dumneavoastra sa fie cat mai putin afectata pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale
Organele de inspectie fiscala au obligatia sa exercite activitatea de inspectie fiscala in asa fel incat sa afecteze cat mai putin desfasurarea activitatilor curente si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.
7. Dreptul de a fi informat
Pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale veti fi informat asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.
8. Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informatii
Organul de inspectie fiscala va solicita informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale intai de la contribuabil sau de la alta persoana imputernicita de acesta.
Daca pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabila, organul de inspectie fiscala poate solicita informatii si altor persoane. Informatiile furnizate de aceste persoane vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.
9. Dreptul de a refuza furnizarea de informatii
Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.
Preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatilor.
Persoanele sus-mentionate, cu exceptia preotilor, pot totusi furniza informatii, dar numai cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.
10. Dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate
Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale aveti dreptul sa beneficiati de asistenta de specialitate sau juridica.
11. Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal
Aveti dreptul sa fiti protejat pe linia secretului fiscal.
Informatiile pe care le furnizati organelor de inspectie fiscala, precum si cele pe care acestea le obtin pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.
In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori din documente prezentate de catre contribuabil sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
In acest sens, functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
12. Dreptul de a primi dovada scrisa in cazul retinerii unor documente de catre organele de inspectie fiscala
In cazul in care, in timpul desfasurarii inspectiei fiscale, vi se retin, in scopul protejarii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre dumneavoastra, organul de inspectie fiscala trebuie sa intocmeasca un act in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal.
Daca au fost retinute inscrisuri si alte documente, in original, acestea va vor fi inapoiate, organul de inspectie fiscala retinand numai copii ale inscrisurilor relevante din punct de vedere fiscal.
13. Dreptul de a cunoaste rezultatele inspectiei fiscale
La incheierea inspectiei fiscale organul fiscal va purta o discutie finala cu contribuabilul asupra constatarilor si consecintelor lor fiscale.
Data, ora, locul si problematica discutiei va vor fi comunicate in timp util.
Aveti dreptul sa prezentati in scris punctul dumneavoastra de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.
De asemenea, dupa incheierea inspectiei fiscale, in cazul in care nu se modifica baza de impunere aferenta impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse inspectiei fiscale, acest fapt va va fi comunicat in scris.
Daca in urma inspectiei fiscale se modifica baza de impunere a obligatiilor bugetare supuse inspectiei fiscale, vi se va comunica Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.
14. Dreptul de a contesta decizia de impunere emisa in urma inspectiei fiscale
In cazul in care va simtiti lezat de rezultatul inspectiei fiscale, aveti dreptul sa contestati decizia de impunere emisa cu aceasta ocazie de organul de inspectie fiscala.
Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
– datele dumneavoastra de identificare;
– obiectul contestatiei;
– motivele de fapt si de drept;
– dovezile pe care se intemeiaza;
– semnatura dumneavoastra sau a persoanei imputernicite, precum si stampila, in cazul persoanelor juridice.
Contestatia se depune in scris, in termen de 30 de zile de la data comunicarii rezultatelor inspectiei fiscale, la organul fiscal al carui act este atacat.
Contestatiile formulate de dumneavoastra impotriva deciziilor de impunere si actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere se solutioneaza dupa cum urmeaza:
a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale ale finantelor publice la care sunteti inregistrat ca platitor de impozite si taxe;
b) contestatiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite in cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor contribuabili;
c) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organele centrale se solutioneaza de catre organele competente de solutionare constituite la nivel central.
In solutionarea contestatiei organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie.
Decizia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica in conditiile art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, precum si organului de inspectie fiscala emitent al actului administrativ atacat.
Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.
De asemenea, este bine sa cunoasteti si urmatoarele prevederi:
• Termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, daca legea nu dispune altfel.
• Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Acest termen curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune, sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
• La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior.
• La celelalte categorii de contribuabili, inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale;
c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
• Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni. in cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
DREPTURI CONTRIBUABIL PERSOANA JURIDICA
Dreptul de a fi instiintat despre actiunea de inspectie fiscala prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala care va cuprinde: temeiul juridic si data de incepere a inspectiei; obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale; posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.
Avizul se comunica in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara insa in cazul controlului inopinat si al controlului incrucisat. (Controlul inopinat consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului. Controlul incrucisat consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat).
Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele si contributiile sociale aflate in cadrul termenului de prescriptie. Termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale este de 5 ani si incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala. Insa, in cazul in care obligatia fiscala rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, termenul de prescriptie este de 10 ani si curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Atentie insa ca aceste termene pot fi intrerupte la orice act incepator de executare care poate fi si o notificare, ceea ce inseamna ca prescriptia o ia de la inceput din momentul intreruperii. La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale.
Dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.
Dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit, taxa sau contributie sociala si pentru fiecare perioada supusa verificarii/impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.
Dreptul de a fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.
Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informatii. Numai daca pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabilul asupra caruia se desfasoara inspectia, organul poate solicita informatii si altor persoane, care vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.
Dreptul de a refuza furnizarea de informatii. Sotul/sotia contribuabilului supus inspectiei si rudele pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri. De asemenea, preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor.
Dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate pe toata durata exercitarii inspectiei.
Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal in privinta informatiilor furnizate organelor de inspectie. In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori din documente prezentate de catre contribuabil sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
Dreptul de a primi dovada scrisa in cazul retinerii unor documente de catre organele de inspectie fiscala.
Dreptul de a cunoaste rezultatele inspectiei fiscale. La incheierea inspectiei fiscale organul fiscal trebuie sa poarte o discutie finala cu contribuabilul asupra constatarilor si consecintelor lor fiscale. Data, ora, locul si problematica discutiei va vor fi comunicate in timp util. Contribuabilul are dreptul sa-si prezinte in scris punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale. De asemenea, dupa incheierea inspectiei fiscale, in cazul in care nu se modifica baza de impunere aferenta impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse inspectiei fiscale, acest fapt va fi comunicat in scris.
Daca in urma inspectiei fiscale se modifica baza de impunere a obligatiilor bugetare supuse inspectiei fiscale, se va comunica Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.
Retinem, asadar, ca urmarim doua proceduri de contestare, in functie daca s-a inceput sau nu executarea silita a contribuabilului.
