Monografia:drepturile din muzica in Romania

10 martie 202212 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Monografia:drepturile din muzica in Romania

Introducere
Se pune intrebarea fireasca:c e ar putea sa faca un avocat in aceasta industrie?

In Romania nu exista avocati specializati in aceasta categorie-muzicala

Ce poate face un avocat specializat in drepturi muzica?
Consiliere juridică privind existenta si exploatarea drepturilor de autor, a drepturilor conexe ale artistilor interpreti, precum si a drepturilor producatorilor de fonograme/case de discuri, in toate fazele unui proiect muzical, cum ar fi de exemplu:
• Constituirea echipei de lucru a artistului: manager, impresar (agent de booking), PR, contabil, etc
• Producția Masterului/Videoclip-ului original, Remix-urilor
• Exploatarea Masterului la nivel internațional și național, precum și declararea interpretului la Organismul de Gestiune Colectiva a drepturilor cuvenite artiștilor interpreți
• Exploatarea Drepturilor de autor la nivel internațional și național, precum și declararea operei muzicale la Organismul de Gestiune Colectivă a drepturilor cuvenite autorilor de opere muzicale
• Exploatarea prestatiilor artistice live ale artistului, la nivel internațional și național
• Exploatarea brand-ului/imaginii artistului, la nivel internațional și național

Redactare si negociere de contracte, cum ar fi cu titlu de exemplu contracte de constituire a unui grup muzical (Band agreement), contractelor de productie a unei inregistrari demonstrative (Demo deal), contractelor de promovare artistica, contractelor de productie a unei inregistrari sonore (Master), contractelor de productie sau co-productie artistica, contractelor de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, contractelor de editare (Publishing agreement), contractelor de comanda a unei opere viitoare, contractelor de colaborare la crearea unei opere, contractelor de licenta a Master-ului, contractelor de impresariat, contractelor de management, contractelor de cesiune a drepturilor conexe

Audit juridic privind drepturile de autor asupra unui proiect muzical

Reprezentare juridică pentru apărarea drepturilor de autor (plagiat/piraterie): notificări, sesizări, negocieri la încheierea unei tranzacții, cereri de chemare în judecată

Organul central pentru drepturile din muzica ORDA

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA)

SCURTĂ PREZENTARE

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost înfiinţat prin Legea 8/1996, art. 137, şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul Proprietăţii Intelectuale, în materia drepturilor de autor şi drepturilor conexe, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.
Oficiul este coordonat de ministrul culturii şi cultelor.
În anul 2003, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională în Domeniul Proprietăţii Intelectuale prin H.G. nr. 1424 din 14.12.2003, pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale 2003-2007, publicată în M. Of. nr. 905 din 18.12.2003. Aceasta a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 1174 din 29.09.2005, privind modificarea şi completarea anexei la H.G. 1424/2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale 2003-2007 şi privind aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale 2005-2007, publicată în M.Of. nr. 927 din 18.10.2005.
În anul 2006 ORDA s-a preocupat de promovarea noii legislaţii în rândul autorităţilor cu atribuţii de control în domeniu (Jandarmerie, Poliţie, Garda Financiară), în rândul agenţilor economici şi al publicului în general (prin Camerele de Comerţ). În acelaşi an, 2006, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a împlinit un deceniu de existenţă. Această aniversare a însemnat un prilej de satisfacţie pentru activitatea desfăşurată în această perioadă.
Care sunt drepturile in artist in muzica in Romania?
Drepturile patrimoniale ale artistului interpret se concretizeaza in dreptul de a autoriza sau de a interzice:

* fixarea interpretării sau a execuţiei sale;
* reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate;
* distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;
* închirierea interpretării sau a execuţiei fixate;
* împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;
* importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei fixate;
* radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretării sau a execuţiei sale, în afara cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată ori realizată pe baza unei fixări, caz în care are dreptul numai la remuneraţie echitabilă;
* punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
* retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.

Drepturile morale ale artistului interpret sunt:

* dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii artistice;
* dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării prestatiilor sale artistice;
* dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.

Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor morale se transmite prin moştenire (legala sau testamentara), pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv.
Cuprins monografie
Care sunt litigiile Orda?
Intrebari frecvente drepturi de autor muzica
Organisme de gestiune colectivă
RETRANSMITEREA PRIN CABLU A MELODIILOR
DURATA DE PROTECŢIE
A DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE

Impozitare artisti

Cum este structurata industria muzicala?

Care sunt principalele surse de venit ale artistului interpret?

Care sunt principalele surse de venit ale compozitorului?
Ce trebuie sa fac pentru a-mi proteja numele de scena?
Ce trebuie sa faca un manager in industria muzicala?
Ce poate face un avocat specializat in industria muzicala?
Ce trebuie sa faca o casa de discuri si cum ajungi sa semnezi cu o casa de discuri?
Ce trebuie sa stiu inainte de a canta intr-un concert?
Ce trebuie sa faca un Editor (Publisher) si cum ajungi sa semnezi cu o casa de editura?
Ce trebuie sa faca un Impresar?
De ce cresc vanzarile de muzica pe internet?

Care sunt litigiile Orda?
Dati click si vedeti litigiile

Apeluri împotriva hotărârilor arbitrale

Litigii civile

Litigii contencios administrativ

Litigii contencios administrativ 2012-2013

Litigii contencios administrativ 2014

Litigii penale

Intrebari frecvente drepturi de autor muzica

Ce este dreptul de autor?

Dreptul de autor este un termen juridic care desemnează drepturile recunoscute creatorilor de opere literare, artistice sau ştiinţifice sau de orice alte opere de creaţie intelectuală.

Care este obiectul dreptului de autor?

Operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, cum sunt:

► scrierile literare şi publicistice;
► programele pentru calculator;
► operele ştiinţifice scrise sau orale;
► compoziţiile muzicale;
► operele dramatice, dramatico-muzicale;
► operele coregrafice şi pantomimele;
► operele fotografice şi cinematografice;
► operele de artă grafică sau plastică şi operele de arhitectură;
► lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei, ştiinţei în general;
► operele derivate plecând de la una sau mai multe opere preexistente.
(art. 7– art.8 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Ce nu beneficiază de protecţia dreptului de autor?
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
► ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
► textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
►simbolurile oficiale ale statutului,ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
► mijloacele de plată;
► ştirile şi informaţiile de presă;
► simplele fapte şi date.
(art. 9 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Care sunt drepturile conexe dreptului de autor?
Drepturile conexe au evoluat în jurul operelor protejate prin dreptul de autor, nu aduc atingere drepturilor autorilor si confera protectie pentru:
► artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii;
► producătorii de înregistrari sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale pentru propriile înregistrari;
► organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.
(art. 94 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Ce se înţelege prin artişti interpreţi sau executanţi?
În sensul legii, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.
(art. 95 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Ce sunt organismele de gestiune colectivă?
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin libera asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea şi repartizarea drepturilor a caror gestiune le este încredinţată de către titulari.
Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociatiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996.

Activităţi care pot constitui obiect al dreptului de autor

1. Creaţie şi concepţie tehnică pentru producţii TV;
2. Grafică VIZ;
3. Producţie TV;
4. Producţie TV (emisie) programe;
5. Producţie promo;
6. Producţie radio (emisie);
7. Producţie programe radio;
8. Producţie audiovizuală;
9. Realizare grafică emisiuni informative (ştiri);
10. Realizare şi coordonare producţie TV;
11. Realizare şi suntitrare emisiuni şi seriale;
12. Cursuri exprimare (limbaj, dicţie) pentru prezentatori.

Activităţi care NU pot constitui obiect al dreptului de autor

1. Asigurare şi fixare pe suport adecvat a prestaţiei voiceover în scopul realizării prezentărilor audio care intră în conţinutul emisiunilor ;
2. Asistenţă IT programe;
3. editare crawl;
4. Echipamente audio video (mentenanţă);
5. Editare texte (monitorizare);
6. Editare materiale jurnalistice;
7. Editare video emisiuni pe teme informative şi economice;
8. Flux materiale informative;
9. Filmari producţii TV;
10. Materiale jurnalistice pentru emisiuni informative şi sportive;
11. Materiale jurnalistice pentru emisiuni informative şi de divertisment;
12. Operare cameră comunicaţii;
13. Operare emisie producţii audiovizuale;
14. Producţie TV (platou filmare);
15. Producţie TV (operare sunet);
16. Producţie TV (sisteme iluminare);
17. Producţie TV (echipamente);
18. Producţie TV (stilistică);
19. Producţie TV (operare prompter);
20. Producţie TV (ingestare);
21. Producţie TV (sistem video);
22. Producţie TV (asistenţă tehnică);
23. Producţie TV (activităţi specifice platou filmări);
24. Producţie jurnale şi emisiuni (operare VTR);
25. Realizare videotecă (baza de date emisiuni);
26. Realizare şi coordonare evenimente ref. Producţii TV;
27. Redactare materiale jurnalistice;
28. Consiliere tehnică pentru producţii TV locale;
29. Comentarii şi analize meteo;
30. Corespondenţe şi materiale filmate;
31. Corespondenţe, materiale jurnalistice informative;
32. Grafică prompter.

Organisme de gestiune colectivă

Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin libera asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea şi repartizarea drepturilor a caror gestiune le este încredinţată de către titulari.
Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociatiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996.
(art. 124 şi 125 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

În prezent, în România, sunt organizate si funcţionează cu avizul ORDA un număr de 16 organisme de gestiune colectivă.:

 în domeniul dreptului de autor:
1. APM gestionează drepturile autorilor de opere muzicale;
2. ARDAA gestionează drepturile patrimoniale de autor de opere audiovizuale si videograme;
3. COPYRO gestionează drepturile autorilor de opere scrise;
4. DACIN-SARA gestionează drepturile autorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale;
5. PERGAM gestionează drepturile autorilor de opere ştiinţifice;
6. OPERA SCRISĂ.RO gestionează drepturile autorilor de opere scrise;
7. UCMR-ADA gestionează drepturile autorilor de opere muzicale;
8. VISARTA gestionează drepturile autorilor din domeniul artelor vizuale;

 în domeniul drepturilor conexe:
9. ADPFR gestionează drepturile producătorilor de fonograme;
10. ARAIEX gestionează drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi;
11. CREDIDAM gestionează drepturile artistilor interpreti sau executanţi;
12. UNART gestionează drepturile conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi;
13. UPFAR-ARGOA gestionează drepturile producătorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale;
14. UPFR gestionează drepturile producătorilor de fonograme.
15. UPIF gestionează drepturile producătorilor de fonograme.
16.UPVR gestionează drepturile patrimoniale conexe aparţinând producătorilor de videograme.

AGICOA ROMANIA -prin Decizia O.R.D.A. cu nr. 46/05.04.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 258/19.04.2012,AGICOA işi incetează calitatea de organism de gestiune colectivă..
RETRANSMITEREA PRIN CABLU A MELODIILOR

Titularii de drepturi beneficiază de dreptul patrimonial distinct şi exclusiv de a autoriza sau interzice utilizarea prin retransmiterea prin cablu a operelor lor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe.
(art. 13 lit. h), art. 98 alin. (1) lit. i), art. 105 alin. (1) lit.h) şi art. 1063 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare)
Retransmiterea prin cablu presupune retransmiterea simultană, nealterată şi integrală, de către un operator, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepţia reţelelor de calculatoare, sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public, a unei transmisii iniţiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepţionării de către public.
(art. 151 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare)
Prin Hotărârea Arbitrală din 9 martie 2009 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 227/07.04.2009 prin Decizia Directorului General al ORDA nr. 44/26.03.2009 ) au fost stabilite următoarele remuneraţii:

Categoriile de titulari de drepturi Anul 2009 şi următorii
Remuneraţii
Autori de opere muzicale 2,05%
Autori de opere audiovizuale 2,20%
Autori de opere scrise 0,20%
Autori de opere din domeniul artelor vizuale 0,05%
Artişti – prestaţii artistice fixate pe fonograme 0,25%
Artişti – prestaţii artistice din domeniul audiovizual 0,50%
Producători de fonograme 0,25%
Producători de videograme 0,50%
Este utilizator, potrivit metodologiei privind retransmiterea prin cablu, persoana fizică sau persoana juridică care realizează activităţi de retransmitere prin cablu sau prin satelit, inclusiv prin sistem digital.
Remuneraţiile privind retransmiterea prin cablu sunt colectate de către organismul colector unic UCMR-ADA desemnat în baza Protocolui privind desemnarea colectorului unic al remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, repartizarea remuneraţiilor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic (publicat înMonitorul Oficial, Partea I nr. 346 / 25.05.2009 prin Decizia Directorului General al O.R.D.A. nr. 60/2009).
Prin Decizia Curții de Apel București nr. 263A/16.11.2010 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 861/22.12.2010, prin decizia O.R.D.A. nr. 327/15.12.2010 a fost modificată în parte Hotărârea Arbitrală din 9 martie 2009 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu.
Începând cu data de 15.12.2010 remunerațiile stabilite prin decizia Curții de Apel mai sus menționată sunt următoarele:
Categoriile de titulari de drepturi Anul 2009 şi următorii / Remuneraţii
Autori opere muzicale 1,35%
Autori opere audiovizuale 1,50%
Autori opere scrise 0,12%
Autori opere din domeniul artelor vizuale 0,03%
Artişti – prestaţii artistice fixate pe fonograme 0,25%
Artişti – prestaţii artistice din domeniul audiovizual 0,50%
Producători de fonograme 0,25%
Producători de videograme 0,50%
În conformitate cu decizia Curții de Apel mai sus menționată au fost desemnate prin decizia Directorului general al O.R.D.A. organismele de gestiune colectivă colectoare ale remunerațiilor pentru fiecare categorie de drepturi astfel:

• Decizia nr. 79/28.07.2014 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru retransmiterea prin cablu.

• Decizia nr.120/20.09.2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu a prestaţiilor artistice fixate pe fonograme.
•
• Decizia nr.121/20.09.2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual.

• Decizia nr. 334/23.12.2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă DACIN SARA – Drepturi de Autor în Cinematografie – Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru retransmiterea prin cablu.

• Decizia nr. 335/23.12.2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice – PERGAM drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu.

• Decizia nr. 336/23.12.2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturile de Autor (UCMR-ADA) drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere muzicale pentru retransmiterea prin cablu.

• Decizia nr. 337/23.12.2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România – Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R.-A.R.G.O.A.) drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de videograme pentru retransmiterea prin cablu.

• Decizia nr. 339/23.12.2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale – VISARTA drept colector al remuneraţiilor cuvenite autorilor de opere din domeniul artelor vizuale pentru retransmiterea prin cablu
Deciziile de mai sus au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 3 din 03.01.2011

DURATA DE PROTECŢIE
A DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE

DURATA DE PROTECŢIE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR

(art. 25 – art. 30 din Legea nr. 8/1996)

– PE TOATĂ DURATA VIEŢII AUTORULUI, DUPĂ MOARTEA SA SE TRANSMIT PRIN MOŞTENIRE, PE O DURATA DE 70 DE ANI

– în cazul operelor apărute sub pseudonim sau fără indicarea autorului, durata de protecţie este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţa publică

– în cazul operelor comune, 70 de ani de la data morţii ultimului coautor

– în cazul operelor colective, 70 de ani de la data aducerii la cunostiţa publică

– în cazul programelor pentru calculator, pe toată durata vieţii autorului, după moartea sa se transmit prin moştenire, pe o durată de 70 de ani

 DURATA DE PROTECŢIE A DREPTURILOR CONEXE (şi SUI GENERIS)

(art. 102, 106, 1064, 114, 1224 din Legea nr. 8/1996)

– artişti interpreţi sau executanţi: 50 de ani de la data interpretării/execuţiei;

– producători de fonograme: 50 de ani de la data primei fixări

– producători de videograme: 50 de ani de la data primei fixări

– org de radio şi TV: 50 de ani de la data primei radiodifuzări/tvdifuz.

– durata protecţiei bazelor de date: 15 ani de la definitivare.
Impozitare artisti
Impozitul pe venit si cel pe profit nu sunt lucruri chiar atat de simple cum par la prima vedere. Dimpotriva, in unele tari, ele pot pune contribuabilii in siituatii inedite si chiar bizare, demne sa figureze ca recorduri globale.

De exemplu, legislatia Romei antice era foarte aspra cu evazionistii fiscali, carora li se confiscau bunurile sustrase de la impunere, iar dupa confiscare, cei vinovati erau obligati sa mai plateasca si un impozit la fisc, egal cu un sfert din valoarea bunurilor confiscate.

Ciudatenii sunt multe, iar portalul Radioc citeza cateva din cele mai neasteptate.

* In Egiptul de astazi, dansatoarele din buric sunt atestate profesional si obligate sa plateasca un impozit pentru prestatia lor. La nivel national, impozitul dansatoarelor se ridica la 265 milioane dolari, constituind astfel a cincea sursa de venituri la trezoreria statului, dupa Canalul de Suez, turism, petrol si bmbac.

* Fotbalistii germani care pierd meciurile ar plati impozite grele daca ar ramane sa joace in tara lor. De aceea, unii pleaca adesea in Belgia sau California, zone mult mai permisive. Asa au procedat personalitati de marca, precum Boris Becker, Steffi Graf si Michael Schumacher.

* Bogatasul german Friedrich Karl Flick, care a vandut proprietatea mostenita de la tatal sau, pentru a se muta in Austria, a fost taxat de statul german cu 100 milioane marci anual incepand cu anul 1994.

* In trecut, regii Marii Britanii nu plateau impozite. Abia din anul 1992, Regina Elisabeta a II-la plateste la stat un impozit pe veniturile sale.
* Printre inculpatii italieni pentru probleme de evaziune fiscala, figureaza fostul prim ministru Silviu Berlusconi, si presedintele Grupului de automobile Fiat, Tesar Romiti.

* In anul 1996, cunoscutul tenor Italian Luciano Pavaotti a fost condamnat sa plateasca 33 mii de dolari, reprezentand contravaloarea evaziunii fisale.

* Designerul de moda Kaarl Lagerfeld, cetatean german, cu resedinta in statul Monaco, a fost obligat sa plateasca 3,1 milioane dolari aferenti impozitului pe venit in Franta. De fapt, Lagerfeld nu realizeaza venituri in Franta, dar poseda aici mai multe conturi bancare, detine un apartament inchiriat la Paris si o proprietatea in provincia Bretagne, pentru care autoritatile franceze i-au aplicat respectivul impozit pe venit.

* La mijlocul anilor ’70, autoritatile italiene au interzis accesul in Italia cunoscutei artiste Sophia Loren. Intrucat artista a nesocotit interdictia, a fost arestata imediat ce a aparut pe pamant italian si intemnitata laolalta cu prostituatele, pana a platit taxele ce-i reveneau.

* Celebrul bandit si criminal in serie Al Capone n-a fost condamnat pentru crimele savarsite de el cu banda sa – in total 915 victime – ci pentru evaziune fiscala.

* Cunoscutul grup muzical suedez ABBA din anii ’70-80, care avea incasari substantiale sin concerte si albume vanzute, n-a fost niciodata tentat sa feteze organele fiscale. Asa se face ca, la un moment dat, trezoreria suedeza incasa de pe urma actvitatii artistice a gupului ABBA mai mult decat de pe urma companiei de automobile Volvo.
Structura industriei muzicale

PRINCIPALII ACTORI DIN INDUSTRIA MUZICALA SUNT:

a. Compozitorul

b. Artistul

c. Ajutoarele artistului – asistent, stilist, coregraf, garda de corp etc.

d. Consultantii Artistului – A&R, agent de shopping, manager, avocat, contabil, PR, agentul de plugging, tour-manager, business manager, impresarul, agent de booking, etc.

e. Studioul de inregistrare

f. Casa de productie

g. Casa de discuri h. Casa de editura (Publisherul)
Surse de venit artist
PRINCIPALELE TALE VENITURI SE OBŢIN DIN:

a) Vanzarile de inregistrari audio/Internet

Pentru fiecare vanzare a unei inregistrari, indiferent de formatul acesteia (CD, caseta, disc, mp3, etc…), casa de discuri obtine un pret de la cumparator, direct sau prin intermediarii sai. O parte din acest pret se cuvine artistului a carui prestatie este fixata pe inregistrarea vanduta, cu titlu de drepturi conexe de interpret. Drepturile artistului rezultate din vanzarea de inregistrari se mai numesc si drepturi mecanice.
De regula, in Romania, casele de discuri incheie cu artistul interpret un contract de cesiune a drepturilor conexe in schimbul platii unei redevente. La cererea expresa a interpretului, CREDIDAM poate colecta si distribui drepturile mecanice cuvenite interpretului.

b) Prestatii (aparitii) publice

Pentru fiecare aparitie publica (concert), artistii interpreti au dreptul la o remuneratie, care variaza in functie de cotatia artistului pe piata.

c) Comunicare publica

Difuzarea sau radiodifuzarea unei inregistrari audio sau audio-video se face in schimbul unei remuneratii, reprezentand drepturi conexe, cuvenite artistilor interpreti. Pe teritoriul Romaniei, CREDIDAM este organismul imputernicit cu colectarea si repartizarea catre artisti a sumelor recoltate cu titlu de drepturi conexe de la radiouri, televiziuni, operatori de cablu, restaurante, baruri, discoteci, etc.
CREDIDAM mai colecteaza si repartizeaza drepturile cuvenite artistilor interpreti pentru copia privata audio si audiovizuala.

d) Vanzari de materiale promotionale

Veniturile din vanzare de materiale promotionale (tricouri, sepci, breloguri, postere, etc) pot fi o sursa buna de venit daca artistul este bine cotat.

e) Sponsorizari, endorsement si publicitate

De regula, astfel de venituri devin o sursa reala de castig dupa ce artistul este foarte popular, iar o mare companie doreste sa-si promoveze marca prin intermediul artistului.

PRINCIPALELE VENITURI ALE COMPOZITORULUI SUNT:

a) Inregistrarile audio

In schimbul dreptului de a reproduce o compozitie muzicala pe o inregistrare audio, casa de discuri datoreaza detinatorului dreptului de autor un procent din pretul de vanzare al inregistrarii, indiferent de formatul acesteia (CD, caseta, disc, mp3, etc.). Drepturile autorului rezultate din vanzarea de inregistrari se numesc drepturi mecanice.

De regula, aceste drepturi sunt colectate de catre organismul de gestiune colectiva mandatat de autor. In Romania, casele de discuri prefera insa sa incheie un contract de cesiune a drepturilor de autor direct cu compozitorul (sau cu Editorul acetuia, daca exista), urmand sa plateasca drepturile mecanice direct autorului.

In Romania, drepturile mecanice cuvenite autorului sunt fixate prin lege, la 10 % din pretul de vanzare la dealer al inregistrarii. Daca autorul are un contract de editura, acest procent urmeaza a fi impartit intre Autor si casa de editura potrivit clauzelor contractuale.

Traditional, drepturile mecanice sunt o importanta sursa de venit pentru drepturile de autor, astfel incat editorul va fi interesat sa autorizeze cat mai multe case de discuri sa realizeze inregistrari pe care este fixata o compozitia muzicala din patrimoniul sau.

In situatia in care o alta casa de discuri doreste sa reinregistreze aceeasi compozitie muzicala, dar in interpretarea unor alti artisti (cover), atunci noua casa de discuri va datora din nou autorului drepturi mecanice din vanzarea propriilor inregistrari.

b) Utilizarea unei opere muzicale pe Internet

Pentru utilizarea unei opere muzicale pe Internet, utilizatorul are nevoie de autorizarea detinatorului drepturilor de autor sau de autorizarea organismului de gestiune colectiva mandatat de autor, daca detinatorul drepturilor de autor nu a interzis in mod expres organismului de gestiune colectiva acordarea unor astfel de autorizatii.

c) Folosirea inregistrarii intr-un film sau intr-o reclama

In schimbul dreptului de a folosi compozitia muzicala intr-un film, reclama sau alta opera audio-vizuala, producatorul operei audio-vizuale va datora detinatorului dreptului de autor o suma de bani, de obicei in suma fixa. Suma difera in functie de caracterul operei audio-vizuale in care este inclusa (comercial, educativ, etc), de popularitatea compozitiei muzicale, de cat s-a folosit din compozitia muzicala, de cat reprezinta compozita muzicala din totalul inregistrarii audio-video, etc. Aceste drepturi ale autorului se numesc drepturi de sincronizare.

d) Comunicare publica

Orice comunicare publica a unei compozitii muzicale fie prin intermediul unei inregistrari, fie prin intermediul unei aparitii publice, inclusiv prin difuzare sau radiodifuzare, se poate face numai in baza unei autorizari din partea detinatorului drepturilor de autor sau a organismului de gestiune colectiva, de obicei in schimbul unei remuneratii.

Aceste autorizatii se obtin, de regula, de la organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor (cum ar fi UCMR-ADA), in schimbul unei taxe de folosire a intregului patrimoniu al organismului de gestiune colectiva. Cuantumul taxei este stabilit prin lege si difera in functie de utilizator: radio, Tv, operatori de cablu, restaurant, bar, discoteca, etc.

e) Descarcarea melodiei ca sunet de telefon

In Romania, utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel se poate face numai dupa obtinerea unei autorizatii neexclusive de la UCMR-ADA sau direct de la detinatorul drepturilor de autor.

Pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoane mobile, UCMR-ADA percepe de la utilizatori, cu titlu de drepturi de autor, un cuantum lunar de 10% din totalitatea incasarile lunare brute, fara TVA, obtinute de utilizator din folosirea operei muzicale, dar nu mai putin de 0,3 lei.

Pentru tonurile de apel comunicate public cu titlu gratuit, utilizatorii vor plati o remuneratie de 0,3 lei pentru fiecare descarcare de ton de apel.
INREGISTRAREA NUMELUI DE SCENA CA MARCA

Numele de scena este o marca si poate fi protejat pe teritoriul Romaniei prin inregistrare la OSIM. Ca regula, prima persoana care inregistreaza marca la OSIM este titularul marcii si detine toate drepturile de folosinta asupra acesteia.
Managerul in muzica Romania
a) Personal Manager

Managerul personal este consilierul Artistului pe aspecte legate de carieră muzicală. Relatia dintre Artist şi Manager este bazată pe încredere.

Managerul personal il sfătuieste pe Artist în orice aspect legat de cariera muzicală:

* La începutul colaborarii dintre managerul personal şi Artist, managerul întocmeste, împreună cu Artistul, un plan de cariera;

* Managerul personal sfătuieste artistul asupra pieselor ce urmează a fi incluse pe Demo şi va recomanda artistului o casă de producţie;

* Managerul personal va prezenta Demo-ul la casele de discuri pentru a obţine un contract;

* Managerul personal va asigura comunicarea dintre avocatul artistului, casa de discuri, casa de editură si va facilita relatiile dintre artist si ceilalti actori din industria muzicală;

* Managerul personal va ţine evidenţa spectacolelor artistului şi va coordona campania de publicitate.

PROFILUL UNUI BUN MANAGER PERSONAL:

* Managerul personal trebuie să muncească pentru promovarea clientului său! Dacă managerul tău este o persoană comodă şi nu întreprinde nici o acţiune pentru promovarea ta, renunţă la el!

* Managerul personal trebuie să se regăsească în muzica Artistului! Dacă managerul tău nu înţelege muzica ta, atunci sfaturile sale îţi dăunează şi ar fi bine să renunţi la el. In acelasi timp, managerul trebuie să fie obiectiv! Aminteşte-ţi că plăteşti un manager, nu un fan!

* Managerul trebuie să acţioneze în interesul Artistului! Orice recomandare venită de la casa de discuri trebuie privită cu reţineri. Dacă ai îndoieli cu privire la sfaturile managerului tău e bine să consulţi o persoană independetă cum ar fi avocatul tău.

b) Business Manager

Business Managerul se ocupă de gestionarea veniturilor artistului. Prezenţa acestui profesionist în echipa artistului este necesară în momentul în care Artistul incepe sa castige sume importante.

Business Manager-ul se ocupă de plata taxelor şi a facturilor, stabileste suma lunară necesară Artistului pentru cheltuieli personale, face un plan de investitie pentru surplusul de venit, analizează documentele justificative pentru platile ce se cuvin Artistului, analizează daca este necesara auditarea casei de discuri sau a casei de editura, etc.

c) Tour Manager

Tour manager-ul este responsabil de toate detaliile legate de organizarea turneelor, cum ar fi transportul artistului, personalului necesar si a echipamentelor la locul unde va avea loc spectacolul, alegerea camerei de hotel, organizarea interviurilor si sesiunii de fotografiere cu ocazia spectacolului, inchiderea turneului in cele mai bune conditii.
Ce face casa de discuri in industria muzicala

Activitatea traditionala a unei Case de discuri consta, in principal, in realizarea si multiplicarea de inregistrari audio/audio-video, promovarea si distribuirea de albume/single-uri, precum si in sprijinirea Artistilor in dezvoltarea carierei artistice.
Daca Artistul nu are resursele necesare in vederea producerii unei inregistrari sau daca Artistul prefera ca o casa de discuri sa-si asume riscul productiei inregistrarii, Artistul va incheia cu respectiva casa de discuri un contract de productie discografica. Principala obligatie a Artistului in acest contract va fi obligatia de a efectua inregistrarile propriilor prestatii artistice, asa cum sunt cerute de catre casa de discuri.
Daca Artistul se prezinta la Casa de discuri cu inregistrarea Master realizata, partile vor semna, de regula, un contract de cesiune, in baza caruia casa de discuri se va ocupa numai de multiplicarea inregistrarii, promovare si distributie.

Cum ajungi sa semnezi cu o casa de discuri

De regula, Artistul este introdus la o casa de discuri de catre un A&R sau de catre manager. A&R-ul poate fi angajat al unei case de discuri sau poate fi independent. A&R-ul independent este un profesionist care cauta sa descopere noi talente pe care le introduce la case de discuri, in schimbul unui comision.
Pentru a putea fi introdus la o casa de discuri, ai nevoie, in primul rand, de o inregistrare Demo a prestatiilor tale. Demo-ul este cartea ta de vizita in fata caselor de discuri, prin urmare acesta trebuie sa fie de o foarte buna calitate. Daca Demo-ul va impresiona casa de discuri, vei primi o propunere de contract din partea acesteia.

Semnarea contractului de artist.Aspecte importante
Daca esti Artist, dar nu ai un manager/impresar care sa se ocupe de buna desfasurare a evenimentelor publice, atunci este imperios necesar ca, inainte de a te urca pe scena, sa semnezi un Contract de prestatii artistice cu organizatorul de spectacole. Altfel, rişti să susţii concertul, fără să fii plătit!
Nu pot lipsi dintr-un astfel de contract:
a) numele si adresa artistului, precum si numele si adresa organizatorului de evenimente
b) locul unde trebuie sa aiba loc prestatia artistica (recital, concert, etc.)
c) data, intervalul orar in care va avea loc prestatia artistica
d) cat timp dureaza prestatia artistica
e) onorariul artistului si metoda de plata. Se recomanda ca cel putin 50% din onorariu sa fie platit cu cateva zile in avans, iar restul de 50% la momentul in care artistul este gata sa urce pe scena sau cel mai tarziu, imediat dupa incheierea prestatiei
f) cine asigura sunetul si lumina, si la ce standarde
g) daca organizatorul suporta cheltuielile de transport, cazare si masa.

Definitia impresarului
Impresarul este intermediarul dintre artist si organizatorii de evenimente artistice.

Impresarul identifica evenimentele (concerte sau diferite tipuri de spectacole) in cadrul carora ar putea aparea Artistul, negociaza termenii contractuali cu organizatorii de evenimente si se asigura de executarea intocmai a obligatiilor contractuale de catre organizatorii de evenimente, inclusiv de incasarea remuneratiei de catre Artist. Pentru evenimentele intermediate, Impresarul primeste un procent din remuneratia incasata de Artist dindesfasurarea acestor evenimente.
Editorul de muzica (Publisher)
are rolul de a asigura o cat mai buna exploatare a drepturilor de autor asupra compozitiei si textului apartinand unei piese muzicale.
In schimbul unui procent din drepturile de autor, Editorul de muzica se obliga fata de Autor (compozitor/textier) sa autorizeze utilizarea creatiei (compozitie muzicala cu sau fara text) de catre terte persoane (cum ar fi: reproducerea compozitiei muzicale prin intermediul inregistrarilor sonore de catre o casa de discuri, includerea compozitiei muzicale ca fundal sonor in reclam sau ca si coloana sonora in filme, etc), sa asigure inregistrarea creatiei la toate organismele de gestiune colectiva din lume, sa colecteze veniturile rezultate din exploatare creatiei, sa actioneze in instanta pentru interzicerea utilizarilor neautorizate sau pentru recuperarea drepturilor de autor de la rau-platnici.
Daca un Autor nu este si Artist interpret pentru propria creatie, atunci Editorul va incerca sa gaseasca artisti interpreti care sa interpreteze creatia aflata in patrimoniul sau de exploatare.

Pentru ca Editorul sa desfasoare activitatile mai sus enumerate, intre Autor si Editor se va semna un Contract de editura prin care Autorul cedeaza Editorului drepturile de autor asupra unor creatii, de regula pe o baza exclusiva. Este de preferat ca Autorul sa semneze contractul de editare cu o casa mare de publishing care are capacitatea administrativa si financiara de a colecta veniturile din teritoriile pe care se intinde exploatarea drepturilor cesionate.

Daca Editorul acorda Autorului un avans, acesta urmeaza a fi recuperat din drepturile de autor datorate Autorului in viitor. In situatia in care, din exploatarea creatiei nu se vor obtine venituri, Autorul nu poate fi obligat la restituirea avansului.

Al vostru avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

Monografia:drepturile din muzica in Romania

Decizie Istorica Care vA Afecta si Romania:Creditele ipotecare in valuta din Ungaria vor fi convertite in moneda locala la cursul pietei

12 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Guvernul din Ungaria a decis ca imprumuturile ipotecare in valuta vor fi convertite in forinti la cursul pietei, semn ca autoritatile de la Budapesta vor sa reduca presiunea asupra bancilor si sa sustina redresarea economica, relateaza Bloomberg.

: Creditele ipotecare in valuta din Ungaria vor fi convertite in moneda locala la cursul pietei

Principalul motiv al convertirii creditelor ipotecare din valuta in forinti la cursul pietei este o decizie a Curtii Supreme potrivit careia imprumutatii trebuie sa suporte riscul valutar, a declarat luni ministrul Economiei, Mihaly Varga, la postul de televiziune M1.

„Pentru stimularea cresterii economice si pentru ca bancile sa joace un rol corespunzator in economie si sa crediteze companiile, trebuie ca imprumuturile in valuta sa dispara din sistem”, a spus Varga.

VEZI VIDEO AICI

Documentele necesare pentru restituirea taxei(timbru de mediu) ar putea contine o noua informatie

27 mai 202012 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ultimul proprietar al unei masini pentru care a fost platit timbrul de mediu in Romania, dar care a fost scoasa ulterior din parcul auto national, poate sa solicite restituirea valorii reziduale a timbrului in baza unor documente care urmeaza sa aiba inscrisa o noua mentiune. Acest lucru este prevazut intr-un proiect de hotarare lansat ieri in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Mediului. Recentele dispozitii vin in contextul in care in vara au fost propuse alte modificari la legislatia privind timbrul de mediu.

: recuperare timbru de mediu

In situatia in care pentru un autovehicul s-a platit in Romania taxa de poluare, taxa pentru emisiile poluante sau timbrul de mediu, instantele nu au dispus restituirea acestora, iar autoturismul este scos ulterior din parcul auto national, ultimul proprietar poate sa solicite organului fiscal competent restituirea valorii reziduale de timbrului, se mentioneaza in HG nr. 88/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu.

Conform OUG nr. 9/2013, valoarea reziduala a timbrului reprezinta suma care ar fi platita pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi inmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto national, calculata in baza legislatiei dupa care s‐a stabilit cuantumul taxei datorate la momentul inmatricularii, in lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul inmatricularii sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, folosindu‐se varsta vehiculului de la momentul scoaterii din parcul auto national.

Pentru a recupera valoarea reziduala a timbrului de mediu, ultimul proprietar al autovehiculului trebuie sa depuna la organul fiscal competent o cerere, la care trebuie sa anexeze trei documente, respectiv:

copia cartii de identitate a vehiculului, certificata de lucratorul serviciului public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, cu mentiunea radierii pentru export;
certificat de radiere pentru export emis de serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculari a vehiculelor, in original si copie;
documentul care atesta faptul ca autovehiculul a fost transferat in alt stat, respectiv factura/contractul de vanzare – cumparare sau declaratia vamala de export, dupa caz, in original si copie.

Unde Se Depune o Contestatie La Executare conform Noilor Modificari 2014

21 iulie 202312 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Unde Se Soluţionează Contestaţiile La Executare În Materie Civilă?

Unde Se Depune o Contestatie La Executare conform Noilor Modificari 2014

În urma unei decizii a Curţii Constituţionale, Parlamentul a aprobat, prin Legea nr. 138/2014, între altele, modificări laCodul de procedură civilă. După cum puteţi citi mai jos, acestea sunt de importanţă practică pentru realizarea echilibrului între părţile în litigii de drept comun.

Legea nr. 138/2014 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 753/2014 şi este în vigoare din 19 octombrie 2014.

Decizia CCR nr. 348/2014, menţionată, a avut în vedere dispoziţiile art. art. 650 alin. (1) şi art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În forma de la ta introducerii criticii de neconstituţionalitate, aceastea avea următoarea redactare:

Art. 650 alin. (1): “Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”;
Art. 713 alin. (1): “Contestaţia se introduce la instanţa de executare.”

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc un criteriu subiectiv atunci când se decide cu privire la competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti să soluţioneze contestaţiile la executare în materie civilă. Art. 713 din Codul de procedură civilă stabileşte competenţa de judecată a contestaţiilor la executare în favoarea instanţei de executare, instanţă care este definită în art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

Creditorul poate înfrânge principiul constituţional al egalităţii în drepturi prin alegerea unui executor judecătoresc de pe raza curţii de apel pentru a solicita executarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui titlu, decizând astfel instanţa competentă să judece eventualele contestaţii la executare formulate de către debitor sau de terţul care este afectat de executare. Egalitatea în drepturieste încălcată prin lăsarea la latitudinea creditorului a dreptului de a-şi alege instanţa prin alegerea executorului judecătoresc din circumscripţia unei anumite judecătorii.

De asemenea, prin dispoziţiile legale criticate se stabileşte un privilegiu în favoarea creditorului în raport nu numai cu debitorul, ci şi cu un terţ ale cărui drepturi sunt încălcate. Prin stabilirea de către creditor a instanţei competente să judece contestaţia la executare se încalcă şi dreptul la un proces echitabil. Mai arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o excepţie de la regula generală prevăzută de art. 107 şi următoarele din Codul de procedură civilă care stabilesc competenţa de judecată în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului.

Reţinând criticile formulate în cauză, potrivit cărora dispoziţiile legale criticate stabilesc un criteriu subiectiv atunci când se decide cu privire la competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti să soluţioneze contestaţiile la executare în materie civilă, Curtea aadmis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Curtea a constatat că, în mod evident, prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate. Curtea a concluzionat că textul de lege supus controlului de constituţionalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părţile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanţei de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoaşterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanţe.

Astfel, coroborând dispoziţiile art. 650 cu cele ale art. 651 din Codul de procedură civilă, dacă în ceea ce priveşte alegerea executorului judecătoresc marja de apreciere lăsată de legiuitor creditorului este mai mare, dându-i acestuia posibilitatea să îşi aleagă executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în funcţie de natura bunurilor care urmează a fi supuse executării, respectiv a obligaţiilor care trebuie să fie executate, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluţii clare şi consacrate deja în legislaţie, precum judecătoria în circumscripţia căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea.

Ce modificări a adus Legea nr. 138/2014?

Răspunzând la cele stabilite de CCR, prin legea amintită legiuitorul a modificat textul articolului în cauză astfel că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin aceeaşi lege sunt aduse şi alte modificări sau completări, pe situaţii specifice.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.
Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Nu Sunt Mulţumit De ACHIZITII PUBLICE:Actele Emise De Autoritatea Contractantă Pentru Achiziţii Publice. Cui Mă Plâng?

11 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Discuţia se poartă în legătură cu modalitaţile legale pentru soluţionarea unei contestaţii împotriva procedurii de atribuire a unui contract de achiziţie publică, întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 278/2010 privind aprobarea O.U.G. nr.76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Articolul 255 alin. (1) din acest act normativ iterează următoarele: “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Aceste prevederi legale au fost considerate neconstituţionale de către o societate comercială, în cursul soluţionării unui dosar la Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Să vedem, mai întâi, cum a fost înţeleasă procedura de către autorul criticii de neconstituţionalitate. Acesta a susţinut că prevederile criticate, astfel cum au fost modificate, sunt neconstituţionale şi contravin art. 21 alin. (4) din Constituţie. Astfel, modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin Legea nr. 278/2010, în sensul eliminării posibilităţii de a formula contestaţie în cadrul unei proceduri de achiziţie publică direct la instanţa de contencios administrativ, transformă această procedură administrativ jurisdicţională dintr-una facultativă într-una obligatorie. Partea nu ar mai avea posibilitatea să sesizeze direct instanţa de contencios administrativ, fiind astfel obligată să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ca organ administrativ jurisdicţional, urmând ca împotriva soluţiei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să formuleze plângere. Autorul a mai arătat că nu invocă neconstituţionalitatea în raport cu o împiedicare absolută de acces la justiţie, ci critica sa vizează exclusiv încălcarea unui principiu constituţional, respectiv cel prevăzut de art. 21 alin. (4). De asemenea, a mai susţinut că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc accesul liber la justiţie prin faptul că acestea instituie caracterul obligatoriu al procedurii administrativ-jurisdicţionale pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor emise de autorităţile contractante, în materia achiziţiilor publice.

Să vedem ce a reţinut Curtea Constituţională şi ce argumente au fost aduse în soluţionarea crticii pe care am prezentat-o.

Este de reţinut observaţia că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativjurisdicţională, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. De asemenea, din parcurgerea normei criticate Curtea observă că aceasta nu restricţionează dreptul persoanelor care se consideră vătămate de a alege calea de atac în justiţie, drept pe care îl prescrie art. 21 alin. (4) din Constituţie, transpusă ca normă de principiu şi în Legea contenciosului administrativ. Astfel, în cuprinsul art. 255 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 legiuitorul nu a stabilit obligaţia persoanelor de a urma numai calea administrativ-jurisdicţională în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Dimpotrivă, sintagma “poate solicita” are semnificaţia de recunoaştere în persoana contestatorului a facultăţii de a demara o cale de atac administrativ-jurisdicţională, iar nicidecum a obligaţiei de a urma această cale. Concluzia se desprinde şi din dispoziţiile art. 256 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care dispun în mod expres că, în vederea soluţionării contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, deci nu obligaţia.

Aşadar, arată Curtea, contrar argumentaţiei pe care se bazează autoarea excepţiei, textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicţionale, ci o prevăd ca facultate de care beneficiază persoana care se consideră vătămată. De altfel, raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale o constituie specificul şi implicaţiile sociale, o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate, or, este cunoscut faptul că judecarea proceselor în această materie s-ar putea întinde pe o perioadă foarte lungă.

Neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare. În sprijinul acestei concluzii vin şi trebuie reţinute prevederile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora “Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ […]“.

Mai notăm şi precizarea Curţii potrivit căreia faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu reia ceea ce este deja consacrat de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu îi aduce atingere caracterului său constituţional. Chiar dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în redactarea actuală, nu aminteşte de calea de atac în justiţie, întrucât ea nu o interzice, nu înseamnă că respectiva cale nu ar mai exista sau că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 ar intra în conflict cu art. 21 alin. (4) din Constituţie. Cum s-a precizat, ea există în continuare, fiind reglementată de Legea nr. 554/2004 în vigoare, şi poate fi urmată de persoanele care se consideră vătămate.

Curtea a respins, ca neântemeiată, critica de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 284/2012, al cărei text integral îl puteţi consulta în Monitorul oficial nr. 344 din 21 mai a.c.

Orice persoana are posibilitatea de a verifica daca s-a votat sau nu in numele ei la alegerile prezidentiale

11 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

1. Mai intai, trebuie trimisa o solicitare catre Autoritatea Electorala Permanenta (AEP) in care sa intrebi daca pe listele electorale exista vreo semnatura in dreptul CNP-ului tau. Potrivit prevederilor Legii nr. 544/2001, institutia este obligata sa dea un raspuns in zecesau cel mult 30 de zile.

2. Apoi, daca raspunsul la solicitare este pozitiv, desi stii ca n-ai votat, urmatorul pas este sa faci o a doua solicitare. De data asta, solicitarea va fi pentru obtinerea unei copii dupa fila pe care apare semnatura ta. Odata ce obtii aceasta copie se poate face o plangere penala pentru fals in inscrisuri oficiale si frauda electorala.

Solicitarile pot fi trimise prin e-mail la una dintre adresele de pe pagina de contact a AEP

Competenta de a se pronunta asupra masurilor preventive pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 CPP

11 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Un nou recurs in interesul legii a fost promovat la inceputul acestei luni de catre procurorul general al Romaniei, cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 348 din Codul de procedura penala, respectiv competenta de a se pronunta asupra masurilor preventive pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din acelasi cod.

In motivarea recursului, procurorul general al Romaniei precizeaza urmatoarele:

I. Potrivit unei orientari, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive (in special, a celor privative de libertate care sunt singurele care au o durata determinata) este judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate, respectiv acela investit si cu competenta solutionarii contestatiei intemeiate pe dispozitiile art. 347 din Codul de procedura penala.

Potrivit jurisprudentei care ilustreaza aceasta orientare (anexele 1-15), judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara celei sesizate si avand spre solutionare contestatia a verificat si legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive dispuse fata de inculpat, invocandu-se ca temei legal dispozitiile art. 348 raportat la art. 207 din Codul de procedura penala.

Din analiza hotararilor relevante, rezulta ca, in aceasta ipoteza, nu s-a pus in mod expres problema competentei sub aspect functional, in sensul daca judecatorul investit cu contestatia ar putea sau nu sa verifice el insusi legalitatea si temeinicia masurii preventive a arestului.

II. Potrivit celeilalte orientari jurisprudentiale, dimpotriva, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive a fost considerat judecatorul de camera preliminara de la instanta competenta sa judece cauza in fond (anexele 16-27).

Totodata, in cadrul acestei orientari, in raport cu functia judiciara, s-au conturat doua puncte de vedere:

II.1. Potrivit unui punct de vedere (majoritar), pronuntarea asupra masurilor preventive s-a realizat de judecatorul de la instanta competenta sa judece cauza in fond, in calitate de judecator de camera preliminara si conform dispozitiilor legale care reglementeaza masurile preventive in procedura de camera preliminara (anexele 16-25).

II.2. Potrivit celuilalt punct de vedere, tot judecatorul de la instanta competenta sa judece cauza in fond s-a pronuntat asupra masurilor preventive, insa in exercitarea functiei de judecata si conform reglementarilor care normeaza masurile preventive in cursul judecatii anexele 26, 27);

Apreciez ca solutia legala este aceea conform careia competenta pronuntarii asupra masurilor preventive, pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala, apartine judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta sa judece cauza in fond, respectiv cea exprimata de orientarea jurisprudentiala mentionata la punctul II.1.

Potrivit art. 348 din Codul de procedura penala, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive in procedura de camera preliminara este judecatorul de camera preliminara. Textul legal insa nu opereaza nicio distinctie, dupa cum cauza se afla in procedura propriu-zisa de camera sau in procedura solutionarii caii de atac impotriva unora dintre solutiile pronuntate in aceasta procedura, respectiv a contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala. Acest mod de redactare face dificila identificarea judecatorului de camera preliminara competent – cel de la instanta competenta sa judece cauza in fond sau cel de la instanta ierarhic superioara si care este competent si cu judecarea contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala.

In aceste conditii, pentru inlaturarea ambiguitatii create de redactarea art. 348 din Codul de procedura penala, devin utile si lamuritoare dispozitiile art. 347 din acelasi cod, respectiv valorificarea lor in cadrul unei interpretari sistemice.

Astfel, dispozitiile art. 347 din Codul de procedura penala care reglementeaza contestatia, in alineatul al treilea, prevad expres acele dispozitii privind procedura de camera preliminara care sunt aplicabile si in procedura de solutionare a contestatiei (durata procedurii in camera preliminara – art. 343; masurile premergatoare – art. 344; procedura in camera preliminara – art. 345; solutiile – art. 346). Or, potrivit art. 347 alin. 3 din Codul de procedura penala trimiterea si, respectiv, aplicarea corespunzatoare in solutionarea contestatiei, nu vizeaza si art. 348 din acelasi cod, privind masurile preventive.

In acest context, singura concluzie ce poate fi formulata este aceea ca dispozitiile legale privind masurile preventive in procedura de camera preliminara nu sunt incidente si in contestatia prevazuta de art. 347 din Codul de procedura penala si, in consecinta, pronuntarea asupra masurilor preventive in procedura de camera preliminara exced competentei functionale a judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara sau a completului de doi judecatori de camera preliminara al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, investit cu judecarea contestatiei.

Pentru aceeasi concluzie pledeaza si dispozitiile art. 347 alin. 1 din Codul de procedura penala (“in termen de trei zile de la comunicarea incheierii prevazute de art. 346 alin. 1, procurorul si inculpatul pot face contestatie cu privire la modul de solutionare a cererilor si exceptiilor, precum si impotriva solutiilor prevazute la art. 346 alin. 3-5”). Astfel, dispozitia citata, stabilind obiectul asupra caruia poarta controlul in calea de atac a contestatiei si, prin aceasta, limitele investirii instantei de control judiciar, nu vizeaza si materia masurilor preventive.

In consecinta, din interpretarea si analiza dispozitiilor art. 347 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, rezulta ca judecatorului de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara sau completului de doi judecatori de camera preliminara de la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu le este conferita competenta de a se pronunta asupra masurilor preventive, nici in prima instanta si nici ca instanta de control judiciar. A le recunoaste o asemenea competenta ar echivala cu o adaugare la lege. Mai mult, s-ar ajunge la dificultati sau la solutii nelegale ori neprevazute de lege in ceea ce priveste calea de atac a contestatiei impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive. Astfel, s-ar putea ajunge la o deplasare a competentei de a judeca o asemenea contestatie catre instantele ierarhic superioare celei care judeca contestatia intemeiata pe art. 347 din Codul de procedura penala, in masura in care judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara / completul de doi judecatori de camera preliminara al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-ar pronunta, in prima instanta, asupra masurilor preventive. Or, o asemenea competenta nu are temei legal si, totodata, contravine art. 205 din Codul de procedura penala. Mai mult, la nivelul instantei supreme, este imposibila atribuirea unei astfel de competente, in conditiile in care dispozitiile legale existente in materie de competenta (fie ca este vorba de Codul de procedura penala sau de Legea nr. 304/2004) nu ofera nicio solutie.

De asemenea, de neacceptat, in raport cu caracterul evident nelegal, ar fi si concluzia potrivit careia, intr-o astfel de ipoteza, este exclusa calea de atac impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive.

Prin urmare, in temeiul art. 348 din Codul de procedura penala si a argumentelor deduse din interpretarea art. 347 alin. 1 si 3 din acelasi cod, singura solutie legala si functionala este aceea potrivit careia in procedura de camera preliminara, de la sesizarea instantei cu rechizitoriu si pana la ramanerea definitiva a solutiilor pronuntate de judecatorul de camera preliminara conform art. 346 alin. 3-5 din Codul de procedura penala, inclusiv prin solutionarea contestatiei prevazute de art. 347 din acelasi cod, competenta pronuntarii asupra masurilor preventive apartine judecatorului de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu.

Din perspectiva acestei concluzii este asigurata si respectarea art. 205 din Codul de procedura penala; impotriva incheierii prin care se dispune de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriu asupra masurilor preventive, inclusiv pe durata solutionarii contestatiei intemeiate pe art. 347 din Codul de procedura penala, procurorul si inculpatul pot exercita calea de atac a contestatiei, cu respectarea competentei stabilite de art. 205 alin. 1 fraza a II-a si alin. 2 din acelasi cod.

Concluzia competentei functionale a judecatorului de camera preliminara de la instanta sesizata cu rechizitoriul (instanta competenta sa judece cauza in fond) de a se pronunta asupra masurilor preventive si pe durata solutionarii contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala este sustinuta si din perspectiva art. 4251 alin. 4 raportat la art. 416 cu referire la art. 347 din acelasi cod. Aceste din urma dispozitii legale, prevazand efectul suspensiv al exercitarii caii de atac a contestatiei, au drept consecinta prelungirea fazei de camera preliminara pana la momentul solutionarii acestei cai de atac.

In consecinta, cauza aflandu-se pana la solutionarea contestatiei prevazute de art. 347 din Codul de procedura penala in faza camerei preliminare, conform art. 348 din acelasi cod, competent sa se pronunte asupra masurilor preventive este judecatorul de la instanta sesizata cu rechizitoriul (instanta competenta sa judece cauza in fond) in calitate de judecator de camera preliminara, iar nu in exercitarea functiei de judecata. Procedura de urmat va fi cea prescrisa de art. 207 din Codul de procedura penala la care, de altfel, trimite si art. 348 alin. 2 din acelasi cod, impotriva incheierilor prin care se va dispune asupra masurilor preventive urmand a fi exercitata calea de atac a contestatiei, conform art. 205 din Codul de procedura penala.

In cazul incheierilor pronuntate in temeiul art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala, incheieri care sunt definitive si pentru care art. 347 din Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea atacarii cu contestatie, judecatorul de la instanta sesizata prin rechizitoriu se pronunta asupra verificarii mentinerii arestarii preventive in calitate de judecator care exercita functia de judecata in cauza, pe baza dispozitiilor legale care guverneaza masurile preventive in cursul judecatii.

Avand in vedere cele expuse, va solicitam sa constatati ca problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, conform art. 474 Codul de procedura penala.

PROCESE CLAUZE ABUZIVE: Decizie definitiva a Tribunalului Bucuresti cu privire la dobanda de referinta abuziva a BCR

10 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Tribunalul Bucuresti a respins caile extraordinare de atac ale Bancii Comerciale Romane intr-un proces cu un client in care clauza privind dobanda de referinta variabila a bancii a fost declarata abuziva. Acelasi lucru s-a intamplat recent intr-un alt litigiu similar la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ambele decizii fiind o premiera pentru instantele respective.

Magistratii de la Tribunalul Bucuresti au respins contestatia in anulare (in 3 noiembrie) si cererea de revizuire (in 22 septembrie) formulate de avocatii BCR intr-un litigiu in care clauza privind dobanda de referinta variabila dintr-un contract de credit a fost declarata abuziva, astfel ca decizia a ramas definitiva.

Acesta este primul caz in care BCR pierde la Tribunalul Bucuresti pe clauza de dobanda, care da dreptul bancii sa modifice rata curenta dupa propriile aprecieri, fara explicatii contractuale.

Tribunalul a decis, in recursul care a intors decizia Judecatoriei Sectorului 3, ca dobanda de referinta variabila sa fie inlocuita cu Euribor, lucru ce face ca dobanda creditului sa scada de la 11% la sub 1,7% si eliminarea comisionului de administrare de 13 euro pe luna. Instanta a decis sa fie pastrata marja initiala din contract de 1,5 puncte procentuale, desi banca modificase unilateral contractul printr-un act aditional emis cu ocazia OUG 50/2010, prin care marja era crescuta la 9,66 pp. Totodata, pe langa restituirea sumelor incasate nelegal, banca mai trebuie sa plateasca si dobanda legala clientului.

SURSA portal.just.ro

Avocat Coltuc a lansat monografia”Inspectia fiscala sub lupa unui avocat”

25 mai 202310 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

http://issuu.com/coltucavocatmarius/docs/ghid_control_fiscal

De ce bancile nu respecta legea cand pierd un proces?Opinie

7 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Idealismul consumatorului:bancile ar trebui sa modifice contractele care contin credite abuzive in mod voluntar

: clauze abuzive banci

In practica nu prea se intampla deloc asa

Mai mult nici dupa pierderea unui proces bancile nu respecta hotararile judecatoresti si trebuie puse in executare

Nu este firesc

Lucrurile nu par sa se schimbe prea mult in viitorul apropiat, pentru ca este necesar ca persoanele care au observat ca au in contractele de imprumut cu bancile clauze abuzive trebuie sa dea in judecata aceste institutii pentru a rezolva o situatie care ar trebui rezolvata de banci, pe cale amiabila. Bancile ar trebui sa modifice contractele care contin credite abuzive in mod voluntar, in conformitate cu legislatia in vigoare inca de anul trecut, care transpune Directiva europeana. Dar bancile probabil au gandit ca e mai comod asa, ca n-or sa fie date in judecata de toti clientii si atunci vor avea de castigat, chiar daca platesc in cateva dosare daune.

Ce este de facut daca o banca nu respecta nici macar o hotarare judecatoreasca?

O prima reactie este sa depunem plangerea penala

O a doua reactie este de a pune in executare hotararea

Haideti sa vedem ce spune intai legea penala

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:

a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;

b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;

c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;

d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;

e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;

f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;

g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Deci nu prea este o infractiune daca o banca nu respecta o hotarare judecatoreasca

Ne mai ramane doar executarea silita

Insa ar trebui sa platim niste sume suplimentare pentru punerea in executarea a hotararii

Nu este nefiresc?

Eu zic ca da

Dar asa sunt legile in Romania

Monografie „Inspectia fiscala sub lupa unui avocat”.Autor avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

25 mai 20236 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cuprins

CAPITOLUL I

Inspectia fiscala

Obiectul inspectiei, organe competente, durata inspectiei

Reguli generale de inspectie fiscala

Momente importante ale inspectiei. Discutia finala. Raportul de inspectie

Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale inspectorilor

PRACTICA

CAPITOLUL II

Litigii fiscale

Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare

Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea

Actiuni judiciare; termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac

Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul relevant in astfel de litigii

PRACTICA

Daca doriti varianta pdf va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro sau marketing@coltuc.ro

10477 de absolventi Spiru Haret au obtinut hotarari definitive si irevocabile de eliberare diplome Spiru Haret in instanta

6 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

VEZI SURSA OFICIALA AICI

Pasii pentru dobandirea diplomelor de catre fostii absolventi ai Spiru Haret

Pentru a veni in ajutorul fostilor absolventi ai Universitatii Spiru Haret (USH) promotiile 2008 – 2013 ce nu au diplomele eliberate sau le au eliberate si nu sunt recunoscute, avocat COLTUC MARIUS VICENTIU va prezinta succint etapele procedurii de restituire si recunoastere a diplomelor de licenta neeliberate sau numai de recunoastere a diplomelor de licenta eliberate si nerecunoscute.

PROCEDURA RESTITUIRI DIPLOMELOR USH:

1. Procedura antejudiciara:

Redactare si depunere Plangere prealabila catre Universitatea Spiru Haret (USH);
Redactare si depunere Plangere prealabila catre Ministerul Educatiei (MECTS)

Se asteapta 30 de zile.

2. Procedura judiciara:

a) Prima instanta (instanta de fond)

Instanta competenta : TRIBUNALUL BUCURESTI

– redactare/depunere cerere de chemare in judecata;

– asistare reprezentare in contradictoriu cu MECTS si USH

– redactare/depunere raspuns la intampinare;

– redactare/depunere concluzii scrise

b) Recurs:

Instanta competenta: CURTEA DE APEL BUCURESTI

– asistare reprezentare in contradictoriu cu MECTS si USH;

– redactare/depunere intampinare la recursul formult de recurent;

– redactare depunere concluzii scrise.

Finalitatea acestei proceduri este obtinerea unei sentinte/decizii care obliga Universitate Spiru Haret la eliberarea diplomelor reclamantilor precum si obligarea Ministerului Educatiei Cercetarii Tinererului si Sportului (MECTS) la eliberarea avizelor necesare pentru tiparirea diplomelor si recunoasterea acestora.

Cetăţenie Română: Legea cetăţeniei.Cum,cand,cat dureaza,unde,de ce obtinere cetatenie romana

6 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Întrebări frecvente

Întrebare: Unde pot fi depuse cererile pentru redobândirea cetăţeniei române?

Răspuns: Cererile pot fi depuse la sediul Autorității Naţionale pentru Cetăţenie din București, la Birourile teritoriale din Iaşi, Galaţi, Suceava și Timişoara, precum și la sediul misiunii diplomatice a României din țara de domiciliu sau în țara unde dețineți un permis de ședere legal.

Întrebare: În ce condiţii se pot depune cereri prin reprezentant legal?

Răspuns:

Informaţiile referitoare la stadiul dosarului de acordare/redobândire a cetăţeniei se comunică personal sau unui reprezentant legal, numai în baza unui mandat scris.

Informaţiile se obţin numai după legitimare cu un document valabil, respectiv act de identitate sau carnet de avocat vizat la zi ori card de avocat şi stabilirea calităţii solicitantului (titular sau reprezentant legal).

Dovada calităţii de reprezentant (mandatar – avocat sau neavocat) care acţionează în numele şi interesul părţii ce l-a mandatat în acest sens se face cu unul din următoarele documente:

– procură, dată în formă autentică,

– împuternicire avocaţială (în baza contractului de asistenţă juridică, conform prevederilor Legii 51/1995, republicată).

În ceea ce priveşte procurile date în străinătate, precizăm următoarele:

– pentru procurile autentificate într-un stat semnatar al Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 se utilizează procedura apostilei (România a aderat la Convenţie prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prinLegea nr. 52/2000). Apostila reprezintă o ştampilă specială ce trebuie aplicată de organul competent din ţara de origine, dând dreptul ca actul în cauză să fie folosit într-un alt stat semnatar al Convenţiei fără procedura supralegalizării. Procura respectivă va fi ulterior tradusă în limba română de un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, iar semnătura traducătorului va fi legalizată de un notar public. Potrivit Convenţiei, prin aplicarea apostilei se atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe înscris;

– pentru procurile autentificate într-un stat care nu a aderat la Convenţie, se va folosi procedura supralegalizării semnăturilor şi sigiliile autorităţilor străine care au autentificat respectiva procură de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acel stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

Procura va fi ulterior tradusă în limba română de un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, iar semnătura traducătorului va fi legalizată de un notar public.

Întrebare: Cum puteți afla informaţii despre stadiul soluționării dosarului depus la ANC?

Răspuns: Informaţiile legate de stadiul dosarului pot fi primite în urma unei petiții adresate ANC cu indicarea numărului dosarului, precum și a celorlalte date de identificare cerute de legea petitiilor.

Întrebare: Care este termenul legal de soluționare a unei cereri de redobândire a cetăţeniei române?

Răspuns: Singurul termen legal prevăzut în Legea cetățeniei române nr. 21/1991 este cel de verificare de către Comisia pentru Cetățenie a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 11, și anume de maximum 5 luni de la data înregistrării cererii.

Întrebare: Cum se comunică ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române?

Răspuns: Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, imediat după emiterea ordinului de către Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Întrebare: Când se depune jurământul de credinţă faţă de România?

Răspuns: În termen de 3 luni de la data comunicării ordinului preşedintelui ANC de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, persoanele care dobândesc sau redobândesc cetăţenia română vor depune jurământul de credinţă faţă de România la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie pentru persoanele care au solicitat stabilirea domiciliului în România și la sediul misiunii diplomatice a României din țara de domiciliu sau de reședință, pentru persoanele care au solicitat menținerea domiciliului în străinătate.

Întrebare: Când se eliberează certificatul de cetăţenie română?

Răspuns: Certificatul de cetăţenie română este eliberat persoanei în cauză în cadrul ceremoniei de depunere a jurământului.

Întrebare: Care sunt etapele următoare după obținerea certificatului de cetățenie?

Răspuns: După obţinerea certificatului de cetăţenie, persoanele se vor prezenta la Oficiul Stării Civile, pe raza localităţii unde îşi au domiciliul în România, în vederea transcrierii în limba română a actelor de stare civilă (certificat de naștere/căsătorie).
Persoanele care nu au domiciliul în România vor cere transcrierea actelor de stare civilă la Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului Bucureşti. Mai multe informații pe http://www.dgepmb.ro/ .

Întrebare: În ce constă procedura retragerii cetăţeniei române?

Răspuns: Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:

– aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României, sau se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;

– a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase;

– este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.

Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.

Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

Băncile au gândit că nu toţi clienţii le vor da în judecată şi atunci vor avea de câştigat, chiar dacă vor plăti daune în câteva

6 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Conform legii, instituţiile bancare ar fi trebuit să modifice contractele în mod voluntar, fără a fi nevoie de iniţierea a mii de procese

Av. Coltuc: Autorităţile şi ONG-urile bancare preferă perpetuarea unui abuz, pentru că a face dreptate în acest domeniu ar însemna falimentul unor bănci

După mai bine de patru ani de la intrarea în vigoare a ordonanţei 50 şi unul de la aplicarea modificărilor aduse Legii 193, băncile continuă să menţină clauzele abuzive în contractele de împrumut, în ciuda miilor de procese câştigate de clienţi, în urma cărora au fost obligate să elimine clauzele abuzive şi să plătească, în unele cauze, daune materiale împrumutaţilor.

Şi lucrurile nu par să se schimbe în viitorul apropiat, după cum susţin avocaţii contactaţi de Curierul Naţional.

„În principiu, lucrurile nu par să se schimbe prea mult în viitorul apropiat, pentru că este necesar ca persoanele care au observat că au în contractele de împrumut cu băncile clauze abuzive trebuie să dea în judecată aceste instituţii pentru a rezolva o situaţie care ar trebui rezolvată de bănci, pe cale amiabilă. Băncile ar trebui să modifice contractele care conţin credite abuzive în mod voluntar, în conformitate cu legislaţia în vigoare încă de anul trecut, care transpune Directiva europeană. Dar băncile probabil au gândit că e mai comod aşa, că n-or să fie date în judecată de toţi clienţii şi atunci vor avea de câştigat, chiar dacă plătesc în câteva dosare daune”, a declarat pentru Curierul Naţional av. Alexandru Dimitriu, partener al Casei de Avocatură „Piperea şi Asociaţii”.

Potrivit acestuia, săptămâna viitoare, pe 11 – 12 noiembrie, Curtea de Apel Bucureşti se va pronunţa într-unul dintre procesele colective, un al doilea având termen pe 18 noiembrie. „În aceste două procese reprezentăm peste 600 de clienţi care au dat în judecată o bancă din cauza clauzelor abuzive descoperite în contracte”, a mai spus Dimitriu.

Întrebat de ce nu modifică băncile toate contractele-tip, astfel încât să elimine clauzele abuzive din toate contractele, inclusiv cele aflate în derulare, av. Dimitriu a amintit că această obligativitate este în vigoare încă de anul trecut, conform unei directive europene, dar băncile tergiversează aplicarea acesteia, în ciuda celor 10 – 11 procese iniţiate de ANPC.

Războiul cu băncile continuă pe denominare

Întrebat cum vede viitorul relaţiilor dintre bănci şi clienţi, avocatul a spus că „războiul continuă”. „Războiul continuă. Mai nou, şi pe denominare. Avem deja zeci de procese cu toate băncile care au acordat credite în franci elveţieni, în care reprezentăm peste 3.000 de clienţi. Aşteptăm deja hotărârile, care vor fi emise cel mai probabil la sfârşitul acestui an, începutul anului viitor”, a spus av. Dimitriu.

Dacă s-ar aplica jurisprudenţa CJUE, băncile ar pierde

La rândul său, av. Marius Coltuc, fondatorul Casei de avocatură cu acelaşi nume, notează pe site-ul său că „există situaţii, câştigate deja în dreptul românesc, când o hotărâre judecătorească are efecte fie faţă de o colectivitate, fie faţă de toată lumea”. „Exemplele cele mai la îndemână sunt din contenciosul administrativ.

Nu înţeleg de ce se refuză acest efect în domeniul clauzelor abuzive, unde există şi texte exprese şi jurisprudenţa CJUE care obligă la extinderea erga omnes a efectului constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractele-tip. Singurele explicaţii sunt conjuncturale: dacă s-ar accepta acest efect, băncile vizate ar pierde. Autorităţile şi ONG-urile bancare preferă perpetuarea unui abuz, pentru că a face dreptate în acest domeniu ar însemna falimentul unor bănci. Şi, nu-i aşa, aceste corporaţii sunt prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze”, notează av. Coltuc.

CJUE: Instanţele naţionale sunt obligate să respecte decizia Curţii

Curtea Europeană s-a pronunţat recent într-un caz în care instanţelor maghiare li s-a semnalat o clauză care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF.

În acţiunea în instanţă, soţii Kasler s-au prevalat de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziţie a împrumutului.

Ca atare, instanţa maghiară a cerut CJUE să se pronunţe dacă, în ipoteza în care contractul nu poate continua să existe după suprimarea unei clauze abuzive, instanţa naţională este abilitată să îl modifice sau să îl completeze.

„Clauzele care prevăd, pentru deblocarea unui împrumut în monedă străină, aplicarea unui curs de schimb diferit de cel aplicabil rambursării împrumutului nu sunt excluse în mod obligatoriu de la aprecierea caracterului lor abuziv. Deşi astfel de clauze pot fi considerate a priori că se înscriu în obiectul principal al unui contract de împrumut încheiat în monedă străină, este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă consumatorii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele două cursuri de schimb”, a decis CJUE.

Curtea Europeană nu soluţionează litigiul naţional, instanţele naţionale fiind însă obligate să se pronunţe în mod asemănător în cazul în care sunt sesizate cu probleme similare. „Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară”, se arată în toate anunţurile CJUE.

Legea 193/2000 impune profesioniştilor să ia măsuri înainte ca instanţa să îi oblige ca sub sancţiunea amenzii să realizeze acest lucru

Prin Legea 214/2013 pentru aprobarea OUG 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se precizează că „prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în procesele începute în perioada 15 februarie 2013 – 30 septembrie 2013”.

„În concluzie, meritul modificărilor Legii 193/2000 este de necontestat, fiind evidentă preocuparea permanentă a legiuitorului de a-i proteja pe consumatori împotriva eventualelor abuzuri din partea profesioniştilor. Totodată, Legea 193/2000 în varianta actuală manifestă un dublu rol, preventiv şi de constrângere. Un rol preventiv întrucât existând o hotărâre judecătorească prin care se constată caracterul abuziv al unor clauze, toţi profesioniştii vor fi nevoiţi să ia măsuri înainte ca instanţa să îi oblige ca sub sancţiunea amenzii să realizeze acest lucru. Totodată, legea are şi un rol constrângător căci, în ipoteza în care profesioniştii nu se conformează hotărârilor judecătoreşti astfel pronunţate, vor trebui să suporte sancţiunile aplicate de către instanţa de judecată”, notează avocat Coltuc

sursa

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2014-11-06/Bancile+trag+de+timp+cu+clauzele+abuzive+

Solicita o viza SUA.Modificare Obinere Viza Sua pentru 2015

6 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Noua procedură de solicitare a vizelor

Pentru programarea interviului şi informaţii despre vize, sunaţi la numărul 03 17 800 260 sau vizitaţi www.ustraveldocs.com/ro

Toţi solicitanţii de viză au obligaţia de a completa şi transmite online formularul DS-160 înainte de a face programarea. Dacă programarea este facută fără a transmite formularul DS-160 online, solicitanţii de viză vor fi nevoiţi să se reprogrameze.

Servicii:

Programarea interviurilor prin call center, la numerele de telefon +40 31 7800 260 pentru apeluri din România sau 703-988-7105 pentru apeluri din SUA, sau online prin intermediul site-uluiwww.ustraveldocs.com/ro
Informaţii despre procedura de solicitare a vizelor oferite de call center
Livrarea paşapoartelor cu vizele aprobate prin curierat TNT.

Cu o singură taxă (taxa MRV în funcţie de tipul vizei) achitată la orice sucursală BRD din România, serviciile menţionate mai sus sunt oferite tuturor solicitanţilor de viză.

Procedura de solicitare a vizelor – PAS CU PAS

PASUL 1: Faceţi o fotografie
PASUL 2: Completaţi formularul online DS-160 şi tipăriţi Pagina de Confirmare când terminaţi
PASUL 3: Înregistraţi-vă online şi creaţi un profil
PASUL 4: Achitaţi taxa pentru interviu
PASUL 5: Programaţi-vă interviul online sau prin intermediul call center-ului
PASUL 6: Veniţi la Ambasadă pentru interviu
PASUL 7: Paşapoartele cu vizele aprobate vor fi livrate prin TNT

PASUL 1: Faceţi o fotografie.

Fotografia este o componentă importantă a solicitării de viză. Acceptarea fotografiei pe care aţi folosit-o va depinde întotdeauna de Ambasada sau Consulatul la care solicitaţi viza. Vă rugăm să citiţi informaţiile de mai jos despre criteriile de calitate ale unei fotografii.

Fotografia dumneavoastră trebuie să fie:

Recentă (facută în ultimele şase luni)
Color
Cu fundal alb
Expunerea feţei trebuie să fie de 3cm din creştet până la bărbie
Persoana trebuie să privească direct spre aparatul foto
Pavilioanele urechilor trebuie să fie vizibile
Fără ochelari
Capul trebuie descoperit, cu excepţia situaţiilor de ordin religios, dar chiar şi atunci, acoperământul nu trebuie să mascheze nicio parte a feţei.

Fotografia digitală încărcată în formularul DS-160 trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

Trebuie să fie în format JPEG(terminaţie .jpg )
Rezoluţia minimă este de 600 pixeli
Rezoluţia maximă este de 1200 pixels şi 240KB.

Dacă nu încercaţi să încărcaţi o fotografie, nu veţi putea finaliza formularul DS-160. Dacă sistemul nu acceptă fotografia, puteţi aduce o fotografie la interviu – dimensiunile trebuie să fie de 5 X 5 cm. Puteţi face fotografii şi la Consulat în ziua interviului (15 RON pentru un set de şase fotografii standard).

Pentru informaţii suplimentare despre criteriile de calitate pentru fotografii, vizitaţi pagina web a Departamentului de Stat .

PASUL 2: Completaţi formularul online DS-160 şi tipăriţi Pagina de Confirmare când terminaţi.

DS-160 Instrucţiuni Importante:

Formularul de solicitare a vizelor DS-160 este obligatoriu pentru toţi solicitanşii de viză temporară. Formularul este disponibil online lahttps://ceac.state.gov/genniv/.
Pregătiţi toate informaţiile şi documentele necesare înainte de a începe completarea formularului: paşaportul, informaţii despre călătoriile anterioare, solicitări de viză anterioare, planuri de călătorie etc.
Selectaţi din meniu ţara în care veţi solicita viza „ROMANIA,BUCHAREST” şi apoi apăsaţi butonul „Începe un nou formular”.
Notaţi undeva ID-ul formularului şi răspundeţi la întrebarea de securitate pe care o alegeţi. Veţi putea reaccesa formularul transmis pentru o perioadă de treizeci de zile.
Selectaţi corect tipul vizei din meniul „Scopul Călătoriei în SUA”. ATENŢIE: dacă solicitaţi mai multe tipuri de viză în aceeaşi zi(de exemplu B1/B2-afaceri/turism şi I- scop jurnalistic), trebuie să completaţi şi să transmiteţi un singur formular DS-160 şi să aduceţi o singura pagina de confirmare la interviu
Verificaţi toate informaţiile din formular să fie corecte: nume de familie, prenume, sex, data şi locul naşterii, cetăţenia, alte nume purtate (de exemplu numele anterioare căsătoriei/divorţului)şi numele complet în alfabetul matern. Dacă introduceţi informaţii incorecte sau incomplete, va trebui să corectaţi formularul şi să îl retransmiteţi înainte de interviu.
Tipăriţi pagina de confirmare care conţine câteva informaţii biografice şi un cod de bare cu numărul de confirmare. Veţi avea nevoie de acest număr de confirmare când veţi face programarea interviului prin call center sau online, iar la interviu va fi necesară pagina de confirmare.
Pentru mai multe informaţii despre formularul DS-160, vizitaţiÎntrebări Frecvente şi Răspunsuri despre Formularul DS-160.

PASUL 3: Înregistraţi-vă online şi creaţi un profil

Solicitanţii trebuie să se înregistreze online la www.ustraveldocs.compentru a introduce informaţiile necesare şi pentru a-şi programa interviul. După înregistrarea online, terbuie să tipăriţi ordinul de plată solicitat de BRD pentru achitarea taxei MRV.
Pe lângă tiparirea ordinului de plată, veţi selecta un centru TNT pentru a vă prelua paşaportul cu viza, după ce a fost aprobată şi eliberată.

PASUL 4: Achitaţi taxa pentru interviu

Anunţ important – Noi taxe de viză

Începând cu 12 septembrie 2014 taxele de solicitare a anumitor categorii de vize se vor schimba. Pentru mai multe detalii referitoare la schimbarea taxelor de viză vă rugăm să accesați pagina de internet a Departamentului de Stat al Statelor Unite la Fees for Visa Services.

Tipuri de vize şi valoarea taxelor de solicitare a vizei

În majoritatea cazurilor, solicitanţii de viză, inclusiv copiii, trebuie să achite taxa nerambursabilă şi netransferabilă Machine Readable Visa (MRV), indiferent dacă viza este aprobată sau nu. Taxa depinde de tipul vizei solicitate.
Plata taxei de viza se poate face fie in numerar la orice sucursala BRD din Romania, dupa ce ati descarcat si tiparit ordinul de plata cu cod de bare, urmand instructiunile de la sectiunea Banca si Optiuni de Plata, fie online prin serviciul TrustPay.
Daca doriti sa verificati daca banca dumneavoastra pune la dispozitie acest serviciu, apasati aici.
Fiecare solicitant de viză trebuie să achite taxa MRV utilizând formularul de plată individual, generat de site-ul pentru solicitarea vizelor (ex. o familie formată din patru membri trebuie să mearga la BRD cu patru formulare de plată cu patru coduri UID diferite.)
Dacă solicitaţi mai multe tipuri de viză în aceeaşi zi(de exemplu B1/B2-afaceri/turism şi I- scop jurnalistic), trebuie să achitaţi două taxe pentru interviu. Singura excepţie este pentru cei care solicită o viză B1/B2 (afaceri/ turism) şi o viză C1/D (membru de echipaj în tranzit) în aceeaţi zi, şi vor achita o singură taxă MRV (echivalentul în Lei a 160 USD).
Plata se va face în numerar în moneda naţională (RON). După încasarea sumei de bani, BRD va elibera o chitanţă. Va trebui să păstraţi chitanţa pentru că aveţi nevoie de numărul chitanţei pentru a vă programa interviul.

PASUL 5: Programaţi-vă interviul online sau prin intermediul call center-ului

Vă puteţi programa interviul online la www.ustraveldocs.com/ro
Sau puteţi suna la call center la numărul +40 31 7800 260 din Romania sau 703-988-7105 din SUA
Indiferent dacă vă programaţi online sau sunaţi la call center, veţi avea nevoie de numărul chitanţei de la BRD.
ATENŢIE: Trebuie să fiţi atenţi când selectaţi tipul vizei de care aveţi nevoie. Puteţi găsi informaţii despre vize online lawww.ustraveldocs.com/ro sau puteţi suna call center-ul la numărul +40 31 7800 260 din Romania sau 703-988-7105 din SUA.

PASUL 6: Veniţi la Ambasadă pentru interviu

Programările pentru interviu de fac din jumătate în jumătate de oră, de la 7:30 a.m. pînă la 11:00 a.m. Vă rugăm să veniţi la timp (nu mai devreme); întregul proces la Ambasadă durează aproximativ o oră. Înainte de a intra în Ambasadă, personalul va verifica dacă aveţi toate documentele necesare.
Există o cabină foto în sala de aşteptare a Secţiei Consulare, unde puteţi face fotografii standard. Preţul este de 15 RON pentru un set de şase fotografii. Vă rugăm să aveţi suma exactă.
Aveţi întrebări despre documente necesare? (PDF – 182 kb)

PASUL 7: Paşapoartele cu vizele aprobate vor fi livrate prin TNT

Dacă viza este aprobată, va trebui să lăsaţi paşaportul la Secţia Consulară pentru a vă tipări viza. Paşapoartele vor fi trimise către centru TNT pe care l-aţi ales când aţi programat interviul.
Paşapoartele vor fi livrate de TNT, gratis, la unul dintre centrele de livrare din Romania, sau puteţi opta pentru preluarea paşaportului în aceeaşi zi, de la sediul TNT Romania SRL Str. Aurel Vlaicu Nr. 49 075100, Otopeni, Romania.

Cum,cand,unde,cat dureaza Acceptarea Sau Renunţarea La Moştenire

6 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Acte de acceptare tacită a moştenirii

Acte de acceptare tacită a mostenirii sunt oricare dintre acele activităţi întreprinse de moştenitor, din a căror îndeplinire rezultă neîndoielnic intenţia sa de a accepta succesiunea lui de cujus.

Legea nu stabileşte concret care anume acte realizate de succesibil constituie manifestarea intenţiei de a accepta moştenirea. Instanţa de judecată va trebui să aprecieze, în concret, de la caz la caz, dacă actul săvârşit de succesibil, în această calitate, reprezintă sau nu o acceptare tacită a moştenirii. Totuşi, art. 690 cod civil prevede că nu sunt acte de acceptare tacită actele de conservare, îngrijire şi administrare provizorie, cu condiţia ca moştenitorul să nu fi dobândit deja titlul sau calitatea de erede prin acceptare expresă.

Actele de conservare

Exemple de acte de conservare: cererile de punere şi ridicare a sigiliilor de facere a inventarului, întreruperea unei prescripţii, luarea unei inscripţii ipotecare sau cerere de reînnoire a unei ipoteci înscrise, cheltuielile de înmormântare. Aceste acte nu sunt susceptibile de a fie apreciate drept acte de acceptare, conform temeiului legal indicat mai sus.

Actele de administrare

După cum se arată în textul de lege mai sus menţionat, nici actele de administrare care au un caracter provizoriu şi urgent nu pot fi asimilate actelor de acceptare. Asemenea acte, săvârşite pentru păstrarea în bune condiţii a patrimoniului succesoral, determinate de necesităţi urgente şi folositoare tuturor comoştenitorilor şi care nu angajează viitorul bunurilor din moştenire, nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită.

În schimb, actele de administrare definitive, fără caracter urgent şi care angajează viitorul sunt socotite acte de acceptare pentru că moştenitorul s-a comportat ca un proprietar şi a realizat aceste acte pentru ca a voit să accepte moştenirea.

Exemple: actele de posesiune si folosinţă a bunurilor succesorale; faptul mutării definitive a succesibilului în casa moştenită; demolarea unei construcţii; încasarea unor creanţe de la debitorii succesiunii; încheierea unei convenţii între moştenitori cu privire la administrarea bunurilor succesorale; locaţiunea bunurilor succesorale pe o perioadă mai îndelungată; cererea de evaluare sau inventariere a bunurilor; cererea de deschidere a procedurii succesorale; plata impozitelor datorate statului cu privire la bunurile din masa succesorală; plata taxelor succesorale; cererea de a fi trecut ca moştenitor în inventarul întocmit la deschiderea succesiunii; introducerea unei acţiuni succesorale etc.)

Actele de dispoziţie

Actele de dispoziţie pot sta la baza acceptării tacite, conform art. 691 cod civil. Prin urmare, atunci când moştenitorul încheie un act de dispoziţie ce are ca obiect un bun aflat în masa succesorală, indiferent de valoarea şi natura lui, este prezumată intenţia lui neechivocă să accepte moştenirea pur şi simplu, chiar dacă actul de dispoziţie nu ar putea produce efecte.

În privinţa acestor acte se poate distinge între:

a) Actele de dispoziţie având ca obiect bunurile succesorale singulare (ex: renunţarea la un drept, valorificarea dreptului de autor privitor la o operă literară etc.) constituie acte de acceptare tacită, cu următoarele excepţii:
– vânzarea de către succesibil a unor obiecte ale moştenirii supuse stricăciunii sau a căror conservare ar fi prea oneroasă;
– înstrăinarea unui bun din masa succesorală, dacă succesibilul a acţionat cu credinţa greşită că este proprietatea sa.

b) Actele de dispoziţie având ca obiect moştenirea privită ca universalitate, implică în mod neîndoielnic intenţia succesibilului de a accepta succesiunea.
De asemenea renunţarea cu titlu oneros la moştenire, constituie întotdeauna acceptare pură şi simplă, iar renunţarea cu titlu gratuit numai dacă se face în favoarea unui moştenitor determinaţi, nominalizaţi.

Acţiuni în justiţie şi alte acte procedurale

Constituie acte de acceptare tacită a moştenirii promovarea de către succesibil a unor acţiuni în justiţie ce presupun indirect, dar neîndoielnic, însuşirea calităţii de moştenitor, cum ar fi: cererea de împărţeală a bunurilor succesorale, de raport a donaţiilor ori de reducţiune a liberalităţilor excesive, cererea de anulare a testamentului etc.

Intentarea unei acţiuni succesorale valorează acceptare oricare va fi soarta acţiunii. De asemenea poate valora acceptare şi participarea succesibilului la proces în calitate de pârât, dacă din atitudinea adoptată de el, rezultă însuşirea calităţii de moştenitor. În toate cazurile instanţa trebuie să aprecieze dacă participarea la proces a succesibilului poate fi interpretată drept acceptare a moştenirii.

Când moştenitorul realizează un act care este interpretat fără echivoc drept unul de acceptare tacită, el nu poate renunţa la acceptarea constatată astfel declarând în mod expres că nu a înţeles să-şi însuşească calitatea de moştenitor, pentru că, în principiu, afirmaţia nu are valoare faţă de actele făcute.

Alte articole:
Retransmiterea succesorală (moştenirii) Dreptul de preemţiune Opţiune succesorală (dreptul de) Acceptarea succesiunii Acte de acceptare tacită a moştenirii Acceptarea pură şi simplă a moştenirii Acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar Accesiunea Retractarea renunţării la moştenire

Avocat muncii:Noutăţi Privind Drepturile La Concediu Medical Şi Indemnizaţia De Asigurări Sociale De Sănătate

5 mai 20236 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

O.U.G. nr. 68/2014 privind modificarea şi completarea unor acte normative este în vigoare din 4 noiembrie, data publicării înMonitorul Oficial nr. 803/2014.

Recenta ordonanţă de urgenţă modifică reglementările privind persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul asigurărilor de asigurări sociale de sănătate, prevăzute prin O.U.G. nr. 158/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin completările aduse la actul normativ de bază (se introduce la art. 1, alin. 2 – lit. f), cu începere din 4 noiembrie, de aceleaşi drepturi şi soţia/soţul titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate care, fără a fi înregistrată/înregistrat în registrul comerţului şi autorizată/autorizat să funcţioneze ea însăşi/el însuşi ca titular a/al întreprinderii individuale/persoană fizică autorizată sau fără a fi salariată/salariat, participă în mod obişnuit la activitatea întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate, îndeplinind fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.

Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii

Pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), cota de contribuţie destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata acestor drepturi este prevăzută la art. 29618 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, este de 0,85% şi se aplică:

asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) şi d);
asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e);
asupra veniturilor declarate la casele de asigurări de sănătate de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. f).

Cota de contribuţie se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Declaraţia de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii

Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) sunt obligate să depună declaraţia de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii la casa de asigurări de sănătate la care sunt luate în evidenţă ca plătitori de contribuţie de asigurări sociale de sănătate. Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra:

veniturilor supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
veniturilor declarate în contractele de asigurare socială, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e);
veniturilor declarate la casele de asigurări de sănătate de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. f).

Concediul şi indemnizaţia de maternitate

Potrivit art. 23 alin. (1) din reglementarea de bază, asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Prin modificările aduse de O.U.G. nr. 68/2014, de aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu se mai află, din motive neimputabile lor, în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat. Faptul că pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora, iar indemnizaţia se achită din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate unde medicul de familie al asiguratului are încheiată convenţie.

Alte dispoziţii privind indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

O primă astfel de situaţie, unde s-au adus modificări, se referă la suspendarea sau încetarea activităţii angajatorului. În cazul în care, potrivit legii, angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia încetează prin divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), care s-au născut anterior ivirii acestor situaţii, se achită din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate unde medicul de familie al asiguratului are încheiată convenţie. Aceste drepturi se referă la:

concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

O a doua modificare care priveşte “Alte dispoziţii privind indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate”, cuprinse în Cap. VII din reglementarea de bază, introduce şi bolile cardiovasculare în lista afecţiunilor la care durata concediilor nu se modifică. Astfel, în noua redactare, textul reglementat prevede că durata concediilor pentru tuberculoză, neoplazii, SIDA, boli cardiovasculare, a concediilor pentru sarcină şi lăuzie, îngrijirea copilului bolnav, pentru reducerea timpului de muncă şi pentru carantină, precum şi pentru risc maternal nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru celelalte afecţiuni.

Termenele pentru solicitarea indemnizaţiilor

Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care erau îndreptăţite să le solicite:

persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2)
persoanele asigurate, aflate în situaţia în care angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia încetează prin divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege;
prevăzuţi la art. 36 alin. (3) lit. a) şi b). Textul la care se face trimitere prevede că plata indemnizaţiilor se face lunar de către:

a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. A şi B;

b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical.

Incredibil:Timbru de mediu esalonat;acciza esalonata:Restituirea Accizelor La Carburanţi Se Eşalonează Până În Decembrie 2019

6 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Executivul a modificat, recent, Hotărârea de Guvern nr. 537/2014 privind condiţiile, procedura şi termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor.

H.G. nr. 906/2014, de modificare, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 779/2014, în vigoare începând cu 27 octombrie.

Pe fond, reţinem ca principale modificări:

Valabilitatea scheme de ajutor de stat sub forma restituirii sumelor, precum şi pentru plata efectivă în cadrul schemei de ajutor de stat, care curgea până la 31 martie 2019, a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv.

Ghid sanctionare salariati:Avocat dreptul muncii

5 mai 20236 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Codul muncii prevede un numar limitat de sanctiuni disciplinare pe care angajatorul le poate aplica salariatului care a savarasit o abatere disciplinara, incalcand normele legale, regulamentul intern, dispozitiile unui superior sau prevederile contractului de munca aplicabil. Ele pot merge de la un simplu avertisment pana la desfacerea contractului individual de munca, trecand prin retrogadarea din functie si reducerea salariului. Fiecare dintre sanctiuni poate fi aplicata numai cu respectarea unei proceduri precise si intocmirea unor documente obligatorii, prevazute de legislatia in vigoare.

Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand in acest sens urmatoarele drepturi:

sa constate savarsirea abaterilor disciplinare
sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat:

normele legale
regulamentul intern
contractul individual/colectiv de munca sau contractul aplicabil
ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici (indiferent daca sunt scrise sau verbale).

Procedura speciala, prealabila – etape obligatorii

Indiferent de cat de „evidenta” este fapta, pentru emiterea corecta a deciziei trebuie sa respectati o anumita procedura, enuntata mai succint in Codul muncii (art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (1) si 247-252 – a se vedea precizarile pe care le vom face la acest capitol).

Nerespectarea acestei proceduri conduce la anularea in instanta a deciziei de concediere, chiar daca in fond angajatorul are dreptate sa il concedieze pe salariatul indisciplinat!

Ca atare, salariatul trebuie convocat la cercetare disciplinara. Convocarea se face obligatoriu in scris, nerespectarea acestei conditii putand conduce la anularea in instanta a procedurii de concediere, cu exceptia cazului in care se aplica avertisment scris, cand nu este necesara o astfel de procedura.
Dar ce facem daca salariatul refuza sa se prezinte sau, chiar daca se prezinta, refuza sa dea vreo declaratie?

Solutii

In practica, refuzul nejustificat al salariatului de a face declaratii sau de a se prezenta pentru cercetarea prealabila se consemneaza intr-un proces-verbal. In acest fel nu se impiedica finalizarea cercetarii disciplinare. Este o solutie normala de altfel, singura posibila in situatia data – spre a se ajunge sau nu, potrivit normelor legale, la concediere. In consecinta, si instanta de judecata daca va constata ca cercetarea prealabila nu a fost posibila datorita culpei salariatului (s-a sustras de la efectuarea ei sau a refuzat sa se prezinte la convocarea ce i s-a facut) va trebui sa treaca la solutionarea litigiului in fond. De altfel, acesta este modul in care s-a pronuntat si practica judecatoreasca: salariatul nu poate reclama ca nu a fost ascultat daca de fapt a impiedicat el insusi aceasta. In decizie consemnati refuzul salariatului de a se prezenta sau de a face declaratii ca motiv de neefectuare a cercetarii disciplinare prealabile.

Cercetarea disciplinara in cazul angajatorului care are mai multe puncte de lucru in tara

Angajatorii mai mari, care au puncte de lucru in zone aflate la distanta mare de sediu – si la distanta mare intre ele – nu gasesc solutia de a efectua cercetarea disciplinara in deplina regula: cum sa deplaseze comisia, care sa piarda 1-2 zile? Daca e nevoie de un supliment de cercetare, din nou se pierd 1-2 zile de catre 3-4 oameni?

Este cazul societatilor producatoare care au magazine proprii raspandite in tara sau intr-o regiune, care trebuie sa cerceteze abateri disciplinare ale vanzatoarelor, personalului auxiliar, conducatorilor auto etc. din zone diferite.

In primul rand, cercetarea realizata de o comisie e buna, deoarece da garantia obiectivitatii, dar nu este obligatoriu sa fie o comisie intreaga. Este de ajuns ca un singur salariat sa realizeze cercetarea, asa cum permite art. 251 alin. (2) Codul muncii.

Editorial penal :05.11.2014 Trimitere in judecata examen bacalaureat Brăila

5 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați au dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

DIACONESCU MANUELA MIRELA, inspector la disciplina matematică în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Brăila, membru în Comisia județeană de organizare a examenului de bacalaureat Brăila, la data faptelor, în stare de arest la domiciliu, în sarcina căreia s-au reținut în concurs:
– două infracțiuni de complicitate la luare de mită,
– complicitate la dare de mită.

HARET DANIELA și DAMIAN VALENTIN FLORIN, profesori corectori la examenul de bacalaureat sesiunea august-septembrie 2014, la disciplina matematică, la data faptelor, sub control judiciar, în sarcina cărora s-a reținut infracțiunea de luare de mită.

În rechizitoriul întocmit procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

La data de 28 august 2014, inculpații Haret Daniela și Damian Valentin Florin, în calitate de profesori corectori la examenul de bacalaureat în sesiunea august – septembrie 2014, având ajutorul inculpatei Diaconescu Manuela Mirela, inspector școlar la disciplina matematică în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Brăila, au solicitat și au primit, de la inculpatul Văsii Iulian, suma de 2.500 lei pe care cei doi au împărțit-o. Banii au fost ceruți și primiți astfel încât, la teza scrisă susținută la disciplina matematică, inculpatul Văsii Iulian, candidat la examen, să obțină o notă mai mare decât cea pe care o merita și implicit, o medie de promovare a examenului de bacalaureat.

În cursul urmăririi penale, inculpatul Văsii Iulian a încheiat cu procurorii D.N.A. un acord de recunoaștere a vinovăției care a fost înaintat instanței competente

De stiut:Din 2015, bancile vor fi obligate sa afiseze comisioanele la tranzactiile cu cardul pe ecranul bancomatelor

5 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Bancile vor avea obligatia de anul viitor sa afiseze, pe ecranul bancomatelor, comisioanele pe care le percep clientilor pentru tranzactiile pe care acestia le efectueaza cu cardul de debit si credit la ATM-uri, se mentioneaza intr-un ordin al ANPC, publicat ieri in Monitorul Oficial. Costurile operatiunilor vor fi afisate in procent pentru fiecare operatiune si nu in suma exacta, asa cum prevedea documentul in forma lansata in dezbatere publica. Acest lucru vine in contextul in care bancherii au avertizat ca bancile nu vor putea sa afiseze comisioanele pe ecranul bancomatelor, in valoare absoluta, din cauza limitarilor tehnice.

Ordinul ANPC nr. 505/2014 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre prestatorii de servicii de plata care desfasoara operatiuni de plata prin intermediul ATM-urilor, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 800 din 3 noiembrie 2014, reglementeaza informatiile pe care bancile le vor afisa prin intermediul bancomatelor. Noile dispozitii vor intra in vigoare pe 3 martie 2015.

Astfel, actul normativ stabileste ca bancile vor fi obligate sa informeze consumatorii asupra tuturor comisioanelor, tarifelor, spezelor si oricaror altor tipuri de costuripe care trebuie sa le suporte clientul care efectueaza la ATM-uri operatiuni cu cardul de debit si credit.

Concret, din 3 martie 2015, bancile vor trebui sa afiseze pe ecranul bancomatelor toate informatiile legate de costurile fiecarei operatiuni efectuate, adica eliberare de numerar, transfer intre conturi, plata facturi sau oricare alt serviciu solicitat in mod expres de client prin intermediul ATM, inainte de momentul efectuarii acestuia.

In plus, clientul bancii va avea posibilitatea, daca tranzactia nu ii este oferita in mod gratuit, sa renunte la efectuarea acesteia, prin apasarea unui buton de anulare a respectivei operatiuni.

In ceea ce priveste modul de prezentare a informatiilor, acestea vor trebui indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit.

De asemenea, noile reglementari care se vor aplica de anul viitor stabilesc ca pentru cardurile de debit sau de credit emise de prestatorii de servicii care le accepta la plata la ATM proprii, costurile operatiunilor se vor afisa in procent pentru fiecare operatiune de plata si, dupa caz, se va afisa si suma minima de plata.

Mai mult decat atat, pentru cardurile de debit sau de credit emise de alti prestatori de servicii de plata decat cei carora le apartin ATM-urile, se va afisa urmatoarea avertizare:”Atentie! — Tranzactia dumneavoastra va fi comisionata conform conditiilor din contractul incheiat cu emitentul cardului”.

In forma lansata in dezbatere publica pe site-ul ANPC, documentul interzicea specificarea valorii costurilor tranzactiei in procente si prevedea ca acestea sa fie exprimate in suma exacta. Aceasta prevedere nu mai este insa cuprinsa in actul normativ publicat ieri in Monitorul Oficial.

Bancherii au avertizat, in perioada in care ordinul ANPC se afla in dezbatere publica, ca bancile nu vor putea sa afiseze comisioanele pe ecranele bancomatelor, in valoare absoluta, din cauza limitarilor tehnice, fiind necesare schimbari inclusiv in sistemele companiilor emitente de carduri, se arata intr-un comunicat al Consiliului Patronatelor Bancare din Romania (CPBR), remis recent redactiei.

La acea data, reprezentantii CPBR au mentionat ca proiectul de ordin nu va putea fi implementat in forma sa actuala atat din considerente legale, cat si din ratiuni ce tin de limitarile tehnice si practice ale arhitecturii sistemului de ATM-uri atat la nivel national, cat si international.

„Concret, CPBR a enumerat printre multe alte obstacole si faptul ca afisarea comisioanelor in valoare absoluta la ATM-uri altele decat cele ale bancii emitente ar necesita schimbari inclusiv la nivelul sistemelor MasterCard si Visa si ar presupune ca orice banca din sistem cu retea ATM sa poata vedea in timp real comisioanele tuturor celorlalte. In cazul cardurilor in valuta, situatia ar fi si mai complicata, deoarece exista diferente de curs valutar intre data tranzactiei si data decontarii efective, iar in cazul cardurilor de credit ar fi din nou imposibil de a comunica clientului care ar fi costul cu dobanda aferenta respectivei tranzactii”, se precizeaza in documentul citat.

Mai mult, chiar daca taxele si comisioanele standard ale bancilor sunt afisate in banci si disponibile pe site-urile bancilor, exista categorii de clienti care beneficiaza de conditii specifice, care ar fi supuse in egala masura eventualului schimb de informatii intre banci, ridicand probleme de natura practicilor anticoncurentiale, cat si de respectare a confidentialitatii secretului bancar si comercial, se arata in acelasi document.

Bancile membre CPBR au anticipat ca va fi nevoie de un termen de cel putin 12 luni de la publicarea ordinului si de costuri considerabile pentru a implementa chiar si numai acest sistem, insa documentul va intra in vigoare la 120 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial, adica pe 3 martie 2015.

Ordinul ANPC nr. nr. 505/2014 mai stabileste ca in cazul in care cardul se blocheaza sau este retinut in bancomat, bancile vor fi obligate sa informeze clientii, prin semnal video de avertizare pe ecranul terminalului, cu privire la urmatoarele aspecte:

modalitatea in care consumatorul poate reintra in posesia cardului blocat/retinut, precum si pasii pe care trebuie sa ii urmeze;
indicarea numarului de telefon pe care consumatorul trebuie sa il apeleze in cazul in care cardul a fost blocat/retinut, precum si intervalul orar in care consumatorul poate efectua acest apel.

Cum au influentat Romania Procesele Colective Impotriva Bancilor:Monografie clauze abuzive banci. Pasivitatea ANPC

4 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cum au influentat Romania Procesele Colective Impotriva Bancilor:Monografie clauze abuzive banci.

Pasivitatea ANPC

A trecut perioada de “ciclu electoral de 4 ani” in procesele colective impotriva bancilor.

Scandalul incepea in 2010 dupa”luminarea consumatorului” prin OG50/2010.

Oamenii atunci in 2010 au inceput sa se uite in dosare sis a “constate”clauzele abuzive.

Suntem la o distanta de aproape 4 ani de la declansarea proceselor colective contra bancilor care aveau clauze abuzive in contractele cu consumatorii. Marea majoritate a acestor procese sunt deja finalizate cu decizii irevocabile ale instantelor, favorabile consumatorilor. Acele clauze pe care le-am atacat ca fiind abuzive sunt evacuate din contracte in acest moment, iar bancile pirite au devenit debitoare ale consumatorilor, fiind obligate sa restituie, cu titlu de plata nedatorata, toate sumele incasate in baza clauzelor declarate abuzive

In fapt, procesele colective de care vorbim au implicat cam 3000 de persoane (la care se adauga un numar de 10-12 mii de alte procese, colective sau individuale, care s-au organizat pe baza modelului setat de noi in anul 2010). O picatura intr-un ocean, caci in anul 2010 erau peste 5,4 milioane de persoane in contracte de retail cu bancile, in timp ce in 2013 mai ramasera inca 3 milioane de persoane. Restul acesta imens de consumatori sunt obligati, in continuare, sa suporte efectele clauzelor abuzive, desi art. 6 din Legea nr. 193/2000 dispune ca, odata constatat caracterul abuziv al unor clauze in contracte, aceste clauze nu mai au efect fata de consumator. Din perspectiva Directivei UE 93/13 (mai ales art. 7 din Directiva) si a jurisprudentei CJUE data in aplicarea si interpretarea Directivei, aceasta situatie este de-a dreptul bizara (desi noi suntem, totusi, obisnuiti cu conceptul de relativitate a efectelor hotaririi judecatoresti). Multe cauze solutionate la CJUE, dintre care cele mai recente sunt cauza J. C. Camino si cauza M. Aziz, statueaza ca dreptul procedural intern nu poate conduce la o situatie in care drepturile conferite de directiva consumatorilor sa fie direct sau indirect invalidate. Daca acesta ar fi efectul, atunci o astfel de norma procedurala interna trebuie inlaturata de la aplicare (art. 148 alin. 2 Constitutie). Or, ceea ce principiul relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti impune si predicatorii acestuia propavaduiesc este, in acest domeniu, tocmai invalidarea drepturilor consumatorilor de a nu fi afectati de clauze abuzive. A se observa ca eu nu contest principiul relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti. Exista insa situatii, cistigate deja dreptului romanesc, cind o hotarire judecatoreasca are efecte fie fata de o colectivitate, fie fata de toata lumea. Exemplele cele mai la indemina sunt din contenciosul administrativ. Nu inteleg de ce se refuza acest efect in domeniul clauzelor abuzive, unde exista si texte exprese, si jurisprundenta a CJUE care obliga la extinderea erga omnes a efectului constatarii caracterului abuziv al unor clauze din contractele tip. Singurele „explicatii„ sunt conjuncturale: daca s-ar accepta acest efect, bancile vizate ar pierde. Trist. Autoritatile si ONG-urile bancare prefera perpetuarea unui abuz, pentru ca a face dreptate in acest domeniu ar insemna falimente de banci. Si, nu-i asa, aceste corporatii sunt prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze.

Realitatea 2014- luna noiembrie

Judecătorii nu vor să judece procesele pe clauze abuzive dintre ANPC şi bănci

Magistraţii de la secţia civilă a Tribunalului Bucureşti şi-au declinat compentenţa în favoarea secţiei de contencios într-unul dintre dosarele pe clauze abuzive dintre ANPC şi bănci. Anterior, cei de la secţia de contenios îşi declinaseră competenţa în favoarea secţiei civile, astfel că s-a ajuns în situaţia absurdă în care magistraţii Tribunalului nu se consideră competenţi să judece litigii a căror finalitate va afecta mare parte din clienţii băncilor care au semnat contracte de creditare înainte de 2010.

De 13 luni, în România există prevederi legale prin care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau asociaţiile de consumatori de profil semnificative pot cere instanţelor să elimine clauzele abuzive din toate contractele preformulate în care acestea se găsesc, şi nu doar din cele ale reclamanţilor.

La scurt timp după modificarea legii, ANPC a chemat în instanţă opt bănci locale (în zece procese), după reclamaţii anterioare de la clienţi. După mai bine de patru ani în care a primit petiţii pe bandă rulantă de la consumatori, Protecţia Consumatorului ştia foarte bine ce e în contractele bancare, mai ales că a şi câştigat procese în urma unor reclamaţii, fără ca acestea să aibă efecte erga omnes.

Pentru că au avut în spate un proces verbal de constatare, litigiile au fost repartizate secţiei de contencios-administrativ a Tribunalului Bucureşti, deşi speţe identice au ajuns anterior la secţiile civile ale instanţelor din ţară.

Adică trebuie alţi judecători care să zică care judecători ar trebui să judece, timp în care nu se judecă, şi astfel se mai pierde şi mai mult timp. Timp în care debitorul român e posibil să plătească rate umflate la credit, pentru nişte clauze care ar putea fi declarate abuzive, cu riscul executării silite, dacă nu îşi mai pot plăti ratele.

Situaţia prezentată în acest dosar se va repeta probabil şi în celelalte dosare, aşa cum am văzut în cazul primelor declinări de competenţă, dacă nu se va lua o decizie pe cale administrativă.

În aşteptarea Tribunalului Special

Amânarea repetată a acestor dosare foarte impotante pentru sute de mii de debitori români are o explicaţie în încâlceala de la Ministerul Justiţiei, care a promis băncilor şi şi-a asumat în faţa Fondului Monetar Internaţional un Tribunal Specializat în Bucureşti care să judece şi litigiile pe clauze abuzive, pentru a se obţine rezultate uniforme, chit că procesele pe noul Cod de procedură civilă produc efecte erga omnes.

Doar că Tribunalul Special există doar în scripte până în acest moment. Potrivit unor surse apropiate situaţiei. acesta nu are încă un spaţiu în care să funcţioneze, deşi au existat discuţii pentru închirierea clădirii în care a funcţionat ambasada SUA din Batiştei

Asteptam si alegerile poate se mai schimba ceva

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

O Institutie Noua In Romania :Specializarea Avocatilor in Drepturi Muzica(music copyright lawyer)

20 martie 20234 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Un avocat specializat in drepturi muzica poate raspunde obiectiv la urmatoarele intrebari:

1. Cum este structurata industria muzicala?
2. Care sunt principalele surse de venit ale artistului interpret?
3. Care sunt principalele surse de venit ale compozitorului?
4. Ce trebuie sa fac pentru a-mi proteja numele de scena?
5. Ce trebuie sa faca un manager in industria muzicala?
6. Ce poate face un avocat specializat in industria muzicala?
7. Ce trebuie sa faca o casa de discuri si cum ajungi sa semnezi cu o casa de discuri?
8. Ce trebuie sa stiu inainte de a canta intr-un concert?
9. Ce trebuie sa faca un Editor (Publisher) si cum ajungi sa semnezi cu o casa de editura?
10. Ce trebuie sa faca un Impresar?
11. De ce cresc vanzarile de muzica pe internet?

Cum este structurata industria muzicala?

PRINCIPALII ACTORI DIN INDUSTRIA MUZICALA SUNT:

Compozitorul

Artistul

Ajutoarele artistului- asistent, stilist, coregraf, garda de corp etc.

Consultantii Artistului- A&R, agent de shopping, manager, avocat, contabil, PR, agentul de plugging, tour-manager, business manager, impresarul, agent de booking, etc.

Studioul de inregistrare

Casa de productie

Casa de discuri h. Casa de editura (Publisherul)

2. Care sunt principalele surse de venit ale artistului interpret?

PRINCIPALELE TALE VENITURI SE OBŢIN DIN:

a) Vanzarile de inregistrari audio/Internet

De regula, in Romania, casele de discuri incheie cu artistul interpret un contract de cesiune a drepturilor conexe in schimbul platii unei redevente. La cererea expresa a interpretului, CREDIDAM poate colecta si distribui drepturile mecanice cuvenite interpretului.

b) Prestatii (aparitii) publice

Pentru fiecare aparitie publica (concert), artistii interpreti au dreptul la o remuneratie, care variaza in functie de cotatia artistului pe piata.

c) Comunicare publica

CREDIDAM mai colecteaza si repartizeaza drepturile cuvenite artistilor interpreti pentru copia privata audio si audiovizuala.

d) Vanzari de materiale promotionale

Veniturile din vanzare de materiale promotionale (tricouri, sepci, breloguri, postere, etc) pot fi o sursa buna de venit daca artistul este bine cotat.

e) Sponsorizari, endorsement si publicitate

3. Care sunt principalele surse de venit ale compozitorului?

Protejarea numelui de scena

INREGISTRAREA NUMELUI DE SCENA CA MARCA

! De ce este important sa inregistrezi marca la OSIM?

Sa presupunem ca dupa mai multi ani de munca, trupa ta „Norocosii” a reusit sa atraga atentia unei mari case de discuri. Vanzarile merg din ce in ce mai bine, iar managerul nu mai face fata solicitarilor de concerte. Toata lumea e superfericita.

Intr-o buna zi, primesti un telefon de la … titularul marcii „Norocosii”. Acesta te anunta ca se considera extrem de prejudiciat de faptul ca i-ai incalcat dreptul exclusiv de a folosi marca „Norocosii” pe care l-a dobandit in urma cu 8 ani. Pe atunci, el era leader-ul adevaratei trupe „Norocosii” si inainte de a lansa pe piata primul si ultimul lor album s-a gandit sa inregistreze marca la OSIM. In finalul convorbirii titularul marcii „Norocosii” te anunta ca a cerut instantei de judecata:

a) despagubiri, reprezentand intregul profit realizat din vanzarea de inregistrari sonore

b) obligarea casei de discuri la retragerea de pe piata si distrugerea inregistrarilor purtand marca „Norocoşii”,

c) interzicerea oricarei aparitii publice a trupei sub marca „Norocoşii”.

CU CE TE POATE AJUTA MANAGERUL:

In industria muzicala exista mai multi „manageri”, fiecare cu rolul său distinct:

a) Personal Manager

Managerul personal este consilierul Artistului pe aspecte legate de carieră muzicală. Relatia dintre Artist şi Manager este bazată pe încredere.

Managerul personal il sfătuieste pe Artist în orice aspect legat de cariera muzicală:

* La începutul colaborarii dintre managerul personal şi Artist, managerul întocmeste, împreună cu Artistul, un plan de cariera;

* Managerul personal sfătuieste artistul asupra pieselor ce urmează a fi incluse pe Demo şi va recomanda artistului o casă de producţie;

* Managerul personal va prezenta Demo-ul la casele de discuri pentru a obţine un contract;

* Managerul personal va asigura comunicarea dintre avocatul artistului, casa de discuri, casa de editură si va facilita relatiile dintre artist si ceilalti actori din industria muzicală;

* Managerul personal va ţine evidenţa spectacolelor artistului şi va coordona campania de publicitate.

PROFILUL UNUI BUN MANAGER PERSONAL:

* Managerul personal trebuie să muncească pentru promovarea clientului său! Dacă managerul tău este o persoană comodă şi nu întreprinde nici o acţiune pentru promovarea ta, renunţă la el!

b) Business Manager

c) Tour Manager

Tour managerul trebuie sa gestioneze bugetul turneului si sa se asigure ca toata lumea isi va primi sumele cuvenite.

Ce face casa de discuri in industria muzicala

Daca Artistul nu are resursele necesare in vederea producerii unei inregistrari sau daca Artistul prefera ca o casa de discuri sa-si asume riscul productiei inregistrarii, Artistul va incheia cu respectiva casa de discuri un contract de productie discografica. Principala obligatie a Artistului in acest contract va fi obligatia de a efectua inregistrarile propriilor prestatii artistice, asa cum sunt cerute de catre casa de discuri.

Daca Artistul se prezinta la Casa de discuri cu inregistrarea Master realizata, partile vor semna, de regula, un contract de cesiune, in baza caruia casa de discuri se va ocupa numai de multiplicarea inregistrarii, promovare si distributie.

Cum ajungi sa semnezi cu o casa de discuri

Pentru a putea fi introdus la o casa de discuri, ai nevoie, in primul rand, de o inregistrare Demo a prestatiilor tale. Demo-ul este cartea ta de vizita in fata caselor de discuri, prin urmare acesta trebuie sa fie de o foarte buna calitate. Daca Demo-ul va impresiona casa de discuri, vei primi o propunere de contract din partea acesteia.

! Propunerile de contract nu se semneaza pe loc, ci mai intai se discuta cu avocatul tau. Acesta, pe baza experientei sale in industria muzicala, iti va explica fiecare obligatie contractuala si va propune o serie de modificari la contract.

Pregatirea concertului

De ce e important sa semnezi un contract?

Pentru majoritatea Artistilor din Romania, aparitiile publice constituie principala sursa de venit si principala metoda de promovare a vanzarilor de albume.

Daca esti Artist, dar nu ai un manager/impresar care sa se ocupe de buna desfasurare a evenimentelor publice, atunci este imperios necesar ca, inainte de a te urca pe scena, sa semnezi un Contract de prestatii artistice cu organizatorul de spectacole. Altfel, rişti să susţii concertul, fără să fii plătit!

Nu pot lipsi dintr-un astfel de contract:

a) numele si adresa artistului, precum si numele si adresa organizatorului de evenimente

b) locul unde trebuie sa aiba loc prestatia artistica (recital, concert, etc.)

c) data, intervalul orar in care va avea loc prestatia artistica

d) cat timp dureaza prestatia artistica

e) onorariul artistului si metoda de plata. Se recomanda ca cel putin 50% din onorariu sa fie platit cu cateva zile in avans, iar restul de 50% la momentul in care artistul este gata sa urce pe scena sau cel mai tarziu, imediat dupa incheierea prestatiei

f) cine asigura sunetul si lumina, si la ce standarde

g) daca organizatorul suporta cheltuielile de transport, cazare si masa.

Rolul impresarului

Ce face un impresar?

Impresarul este intermediarul dintre artist si organizatorii de evenimente artistice.

In industria muzicala internationala, aceast profesionist este cunoscut sub numele de „agent de booking”.

Sesizarea presedintelui Traian Basescu in cazul legii de abrogare a articolului 276 din Codul Penal privind presiunile asupra justitiei va fi discutata de judecatorii Curtii Constitutionale (CC) in sedinta de marti 04.11.2014

4 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Sesizarea presedintelui Traian Basescu in cazul legii de abrogare a articolului 276 din Codul Penal privind presiunile asupra justitiei va fi discutata de judecatorii Curtii Constitutionale (CC) in sedinta de marti.

Potrivit unor oficiali din cadrul Curtii Constitutionale, sesizarea presedintelui Traian Basescu a fost inregistrata in 10 octombrie, dupa ce seful statului a anuntat, in 9 octombrie, ca ataca la CC legea de abrogare a articolului 276 din Codul Penal privind presiunile asupra justitiei, pe motivul independentei justitiei, aratand ca sunt cazuri de “campanii furibunde” impotriva magistratilor, “declaratii ticaloase ale unora din duba”.

“Din pacate, Parlamentul si-a mentinut pozitia, pentru ca eu am trimis o data la Parlament legea, propunand sa nu se abroge acest articol. Parlamentul, Guvernul de asemenea, a incuviintat abrogarea acestui articol. Atac legea asa cum ea a fost votata de Parlament, cu acceptul Guvernului, o atac la Curtea Constitutionala. Motivul fundamental pentru care o atac este legat de independenta justitiei. Avem cazuri pe care le traim cu ochii nostri, campaniile furibunde pe care le-a dus trustul Intact impotriva procurorilor, judecatorilor, declaratiile ticaloase ale unora de prin duba: «I-am dat bani sefului DNA si presedintei Inaltei Curti». De aceea, cel putin in acest stadiu, mentinerea acestui articol pentru independenta justitiei este necesar”, a afirmat Basescu.

El a adaugat ca spera ca la Curtea Constitutionala sa aiba castig de cauza, aratand ca Guvernul sustine abrogarea articolului 276 “in numele unei iluzorii libertati de exprimare”.

Noua Procedură De Solicitare A Vizelor Pentru SUA In 2014-2015

4 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Noua procedură de solicitare a vizelor in 2015

Pentru programarea interviului şi informaţii despre vize, sunaţi la numărul 03 17 800 260 sau vizitaţi www.ustraveldocs.com/ro

Servicii:

Programarea interviurilor prin call center, la numerele de telefon +40 31 7800 260 pentru apeluri din România sau 703-988-7105 pentru apeluri din SUA, sau online prin intermediul site-uluiwww.ustraveldocs.com/ro
Informaţii despre procedura de solicitare a vizelor oferite de call center
Livrarea paşapoartelor cu vizele aprobate prin curierat TNT.

Cu o singură taxă (taxa MRV în funcţie de tipul vizei) achitată la orice sucursală BRD din România, serviciile menţionate mai sus sunt oferite tuturor solicitanţilor de viză.

Procedura de solicitare a vizelor – PAS CU PAS

PASUL 1: Faceţi o fotografie
PASUL 2: Completaţi formularul online DS-160 şi tipăriţi Pagina de Confirmare când terminaţi
PASUL 3: Înregistraţi-vă online şi creaţi un profil
PASUL 4: Achitaţi taxa pentru interviu
PASUL 5: Programaţi-vă interviul online sau prin intermediul call center-ului
PASUL 6: Veniţi la Ambasadă pentru interviu
PASUL 7: Paşapoartele cu vizele aprobate vor fi livrate prin TNT

PASUL 1: Faceţi o fotografie.

Fotografia dumneavoastră trebuie să fie:

Recentă (facută în ultimele şase luni)
Color
Cu fundal alb
Expunerea feţei trebuie să fie de 3cm din creştet până la bărbie
Persoana trebuie să privească direct spre aparatul foto
Pavilioanele urechilor trebuie să fie vizibile
Fără ochelari
Capul trebuie descoperit, cu excepţia situaţiilor de ordin religios, dar chiar şi atunci, acoperământul nu trebuie să mascheze nicio parte a feţei.

Fotografia digitală încărcată în formularul DS-160 trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

Trebuie să fie în format JPEG(terminaţie .jpg )
Rezoluţia minimă este de 600 pixeli
Rezoluţia maximă este de 1200 pixels şi 240KB.

Pentru informaţii suplimentare despre criteriile de calitate pentru fotografii, vizitaţi pagina web a Departamentului de Stat .

PASUL 2: Completaţi formularul online DS-160 şi tipăriţi Pagina de Confirmare când terminaţi.

DS-160 Instrucţiuni Importante:

Formularul de solicitare a vizelor DS-160 este obligatoriu pentru toţi solicitanşii de viză temporară. Formularul este disponibil online lahttps://ceac.state.gov/genniv/.
Pregătiţi toate informaţiile şi documentele necesare înainte de a începe completarea formularului: paşaportul, informaţii despre călătoriile anterioare, solicitări de viză anterioare, planuri de călătorie etc.
Selectaţi din meniu ţara în care veţi solicita viza „ROMANIA,BUCHAREST” şi apoi apăsaţi butonul „Începe un nou formular”.
Notaţi undeva ID-ul formularului şi răspundeţi la întrebarea de securitate pe care o alegeţi. Veţi putea reaccesa formularul transmis pentru o perioadă de treizeci de zile.
Selectaţi corect tipul vizei din meniul „Scopul Călătoriei în SUA”. ATENŢIE: dacă solicitaţi mai multe tipuri de viză în aceeaşi zi(de exemplu B1/B2-afaceri/turism şi I- scop jurnalistic), trebuie să completaţi şi să transmiteţi un singur formular DS-160 şi să aduceţi o singura pagina de confirmare la interviu
Verificaţi toate informaţiile din formular să fie corecte: nume de familie, prenume, sex, data şi locul naşterii, cetăţenia, alte nume purtate (de exemplu numele anterioare căsătoriei/divorţului)şi numele complet în alfabetul matern. Dacă introduceţi informaţii incorecte sau incomplete, va trebui să corectaţi formularul şi să îl retransmiteţi înainte de interviu.
Tipăriţi pagina de confirmare care conţine câteva informaţii biografice şi un cod de bare cu numărul de confirmare. Veţi avea nevoie de acest număr de confirmare când veţi face programarea interviului prin call center sau online, iar la interviu va fi necesară pagina de confirmare.
Pentru mai multe informaţii despre formularul DS-160, vizitaţiÎntrebări Frecvente şi Răspunsuri despre Formularul DS-160.

PASUL 3: Înregistraţi-vă online şi creaţi un profil

Solicitanţii trebuie să se înregistreze online la www.ustraveldocs.compentru a introduce informaţiile necesare şi pentru a-şi programa interviul. După înregistrarea online, terbuie să tipăriţi ordinul de plată solicitat de BRD pentru achitarea taxei MRV.
Pe lângă tiparirea ordinului de plată, veţi selecta un centru TNT pentru a vă prelua paşaportul cu viza, după ce a fost aprobată şi eliberată.

PASUL 4: Achitaţi taxa pentru interviu

Anunţ important – Noi taxe de viză

Tipuri de vize şi valoarea taxelor de solicitare a vizei

În majoritatea cazurilor, solicitanţii de viză, inclusiv copiii, trebuie să achite taxa nerambursabilă şi netransferabilă Machine Readable Visa (MRV), indiferent dacă viza este aprobată sau nu. Taxa depinde de tipul vizei solicitate.
Plata taxei de viza se poate face fie in numerar la orice sucursala BRD din Romania, dupa ce ati descarcat si tiparit ordinul de plata cu cod de bare, urmand instructiunile de la sectiunea Banca si Optiuni de Plata, fie online prin serviciul TrustPay.
Daca doriti sa verificati daca banca dumneavoastra pune la dispozitie acest serviciu, apasati aici.
Fiecare solicitant de viză trebuie să achite taxa MRV utilizând formularul de plată individual, generat de site-ul pentru solicitarea vizelor (ex. o familie formată din patru membri trebuie să mearga la BRD cu patru formulare de plată cu patru coduri UID diferite.)
Dacă solicitaţi mai multe tipuri de viză în aceeaşi zi(de exemplu B1/B2-afaceri/turism şi I- scop jurnalistic), trebuie să achitaţi două taxe pentru interviu. Singura excepţie este pentru cei care solicită o viză B1/B2 (afaceri/ turism) şi o viză C1/D (membru de echipaj în tranzit) în aceeaţi zi, şi vor achita o singură taxă MRV (echivalentul în Lei a 160 USD).
Plata se va face în numerar în moneda naţională (RON). După încasarea sumei de bani, BRD va elibera o chitanţă. Va trebui să păstraţi chitanţa pentru că aveţi nevoie de numărul chitanţei pentru a vă programa interviul.

PASUL 5: Programaţi-vă interviul online sau prin intermediul call center-ului

Vă puteţi programa interviul online la www.ustraveldocs.com/ro
Sau puteţi suna la call center la numărul +40 31 7800 260 din Romania sau 703-988-7105 din SUA
Indiferent dacă vă programaţi online sau sunaţi la call center, veţi avea nevoie de numărul chitanţei de la BRD.
ATENŢIE: Trebuie să fiţi atenţi când selectaţi tipul vizei de care aveţi nevoie. Puteţi găsi informaţii despre vize online lawww.ustraveldocs.com/ro sau puteţi suna call center-ul la numărul +40 31 7800 260 din Romania sau 703-988-7105 din SUA.

PASUL 6: Veniţi la Ambasadă pentru interviu

Programările pentru interviu de fac din jumătate în jumătate de oră, de la 7:30 a.m. pînă la 11:00 a.m. Vă rugăm să veniţi la timp (nu mai devreme); întregul proces la Ambasadă durează aproximativ o oră. Înainte de a intra în Ambasadă, personalul va verifica dacă aveţi toate documentele necesare.
Există o cabină foto în sala de aşteptare a Secţiei Consulare, unde puteţi face fotografii standard. Preţul este de 15 RON pentru un set de şase fotografii. Vă rugăm să aveţi suma exactă.
Aveţi întrebări despre documente necesare? (PDF – 182 kb)

PASUL 7: Paşapoartele cu vizele aprobate vor fi livrate prin TNT

Dacă viza este aprobată, va trebui să lăsaţi paşaportul la Secţia Consulară pentru a vă tipări viza. Paşapoartele vor fi trimise către centru TNT pe care l-aţi ales când aţi programat interviul.
Paşapoartele vor fi livrate de TNT, gratis, la unul dintre centrele de livrare din Romania, sau puteţi opta pentru preluarea paşaportului în aceeaşi zi, de la sediul TNT Romania SRL Str. Aurel Vlaicu Nr. 49 075100, Otopeni, Romania.

Recuperare Taxe Strainatate – Ai lucrat în străinătate?‎

10 martie 20224 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperare Taxe Strainatate Recuperare taxe Germania
Recuperare taxe SUA
Recuperare taxe Anglia
Recuperare taxe Olanda

Ca să începem procedura de recuperare a taxelor avem nevoie de următoarele documente:

1. Documentul de Sinteză a Câştigurilor „Lohnsteuerbescheinigung“ sau Ultimele Pay Slip-uri de la fiecare angajator;
2. Formularul Lohnsteuerkarte (dacă aveţi unul);
3. Copie după paşaport, carte de identitate sau a viză.
4. Trebuie să mai adăugati Certificatul UE sau orice alt certificat de la Biroul Fiscal Român care să ateste veniturile dumneavoastră din România.

NOTĂ: Dacă nu ai formularul Lohnsteuerkarte/Lohnsteuerbescheinigungs – Nici o problemă! Şi astfel poţi să aplici pentru recuperarea taxei pe venit! Noi vom obţine documentele lipsă pentru tine!

Ce este formularul Lohnsteuerbescheinigungs?

Lohnsteuerbescheinigung este formularul guvernamental oficial pe care îl primiţi de la angajator la sfârşitul anului fiscal. El conţine toate informaţiile despre câştigurile dumneavoastră şi taxele reţinute de către angajator.

Ce este formularul Lohnsteuerkarte?

Lohnsteuerkarte este necesar pentru a lucra într-o companie germană. Acest card este folosit de către angajatori pentru a furniza toate taxele plătite şi contribuţiile de asigurare din an şi vă este restituit de către angajator la sfârşitul anului.

Procedura de returnare a taxelor din Germania începe după sfârşitul anului financiar, 1 ianuarie.

Recuperarea taxelor din Germania durează aproximativ 90 – 180 de zile.

NOTĂ: Perioada de returnare a taxelor poate fi mai lungă sau mai scurtă. Depinde de documentele furnizate de către client şi de rapiditatea cu care operează Autorităţile Fiscale din ţara străină respectivă.

Amenzile Aplicate De ITM Angajatorilor.Dreptul muncii

5 mai 20234 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea inspectiei muncii stabileste ca impiedicarea in orice mod a inspectorilor de munca sa exercite, total sau partial, controlul ori sa efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice actiune sau inactiune a conducatorului unitatii, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate in locatiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei gasite la locul de munca de a completa fisa de identificare sau de a da informatii despre evenimentul cercetat se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 10.000 lei.

Aceeasi amenda o vor primi si angajatorii care nu indeplinesc sau indeplinesc partial masurile dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta. In plus, pentru nerespectarea de catre conducatorul unitatii, reprezentantul legal al acestuia, angajati, prepusi sau alte persoane aflate in locatiile supuse controlului a obligatiei de a pune la dispozitia inspectorilor de munca, in termenul stabilit de acestia, documentele si informatiile solicitate, necesare controlului ori cercetarii evenimentelor, inspectorii pot aplica o amenda de pana la 10.000 lei.

Atentie! Angajatorii care discrimineaza salariatii pe criterii de sex si care nu asigura egalitatea de sanse pentru toti lucratorii risca amenzi de la 3.000 la 100.000 de lei, se mentioneaza in Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati.

Munca la negru, sanctionata cu amenzi de 20.000 de lei

Codul muncii stabileste ca angajatorii care primesc la munca pana la cinci persoane fara incheierea unui contract individual de munca, risca o amenda cuprinsa intre 10.000 si 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata.

Tot o amenda de pana la 20.000 de lei, pot primi si angajatorii care nu respecta legislatia in vigoare prin care s-au stabilit programe adecvate de lucru pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurari asistentei sanitare si al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate.

De asemenea, agentii de munca temporara care percep taxe salariatilor temporari in schimbul demersurilor pentru recrutarea acestora de catre o firma terta sau pentru incheierea unui contract de munca temporara pot fi amendati cu sume cuprinse intre5.000 si 10.000 lei, pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei, se mentioneaza in Codul muncii.

Legislatia in vigoare prevede acelasi cuantum al amenzii si pentru nerespectarea prevederilor referitoare la zilele de sarbatoare legala. Angajatorii care cheama la munca angajatii in zilele de sarbatoare legala sau cei care nu acorda timp liber si un spor la salariu de baza (ce nu poate fi mai mic de 100%) salariatilor care au prestat activitate in zilele de sarbatoare legala sunt pasibili de amenzi cuprinse intre 5.000 si 10.000 lei.

Mai mult de cat atat, stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozitiilor legale se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 la 5.000 lei.

In cazul in care angajatorul isi intrerupe temporar activitatea, salariatii implicati in activitatea intrerupta trebuie sa beneficieze de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat. Daca aceste prevederi nu sunt respectate, atunci inspectorii de munca pot aplica amenzi de la 1.500 la 5.000 lei.

Totodata, pentru faptele mai putin grave din Codul muncii, amenzile acordate de inspectorii de munca nu depasesc cuantumul a 3000 de lei. Mai exact, este vorba despre urmatoarele sanctiuni:

impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei;
nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara;
nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal;
incalcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte;
incalcarea de catre angajator a obligatiei de a angaja in baza unui certificat medical si de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat;
nerespectarea prevederilor legale privind inregistrarea de catre angajator a demisiei.

Conform Codului muncii, amenzile aplicate pentru nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara variaza intre 300 si 2.000 lei.

In plus, angajatorii care, anterior inceperii activitatii, nu inmaneaza salariatului un exemplar din contractul individual de munca pot primi amenda de la 1.500 la 2.000 lei.

In schimb, refuzul angajatorului de a elibera la cererea salariatului un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate, se sanctioneaza cu o amenda mai mica, cuprinsa intre 300 si 1.000 lei.

Amenzile pentru nereguli privind Revisal sunt de 10.000 de lei

Inspectorii de munca pot aplica amenzi angajatorilor si pentru nerespectarea anumitor prevederi referitoare la Registrul general de evidenta a salariatilor (Revisal).

Concret, HG nr. 500/2011 privind Registrul general de evidenta a salariatilor prevede ca angajatorii care nu transmit registrul cu elementele contractului individual de munca, cel tarziu in ziua lucratoare anterioara inceperii activitatii de catre salariatul in cauza, risca o amenda de 10.000 lei. Aceasta amenda se aplica pentru fiecare persoana primita la munca fara transmiterea la inspectoratul teritorial de munca a registrului completat cu toate elementele contractului individual de munca, insa amenda totala cumulata nu poate depasi suma de 50.000 lei.

In acelasi timp, daca angajatorii refuza sa puna la dispozitia inspectorului de munca registrul in format electronic si dosarul personal al salariatilor, atunci acestia pot fi sanctionati cu amenda de la 5.000 la 8.000 lei.

Totodata, pentru completarea registrului de catre alte persoane decat cele nominalizate de angajatori, completarea registrului cu date eronate sau incomplete, alterarea sau stergerea datelor din registru, precum si pentru interventia neautorizata asupra aplicatiei informatice a registrului se aplica amenzi intre 3.500 si de 5.000 lei.

HG nr. 500/2011 prevede o amenda cuprinsa intre 2.000 si 5.000 lei pentru angajatorii care nu informeaza inspectoratele teritoriale de munca ca au externalizat serviciul de completare si transmitere a Revisal si ca au incheiat un contract de prestarii servicii cu un prestator.

Acelasi act normativ stabileste amenzi mai mici, intre 300 si 1.000 lei, in situatia in care angajatorul refuza sa-i elibereze salariatului copii dupa actele din dosarul personal sau copii ale paginilor din Revisal privind situatia acestora.

Av. Marius Coltuc va prezenta bilantul proceselor pe clauze abuzive

25 mai 20233 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Marti, 4 noiembrie 2014, incepand cu ora 11:00, in incinta Doubletree by Hilton, Cabinet Avocat Coltuc organizeaza o conferinta de presa menita sa dezbata bilantul proceselor din 2014 impotriva bancilor, care au avut ca obiect clauzele abuzive, inclusiv denominare.

Speakerii conferintei, Av. Coltuc Marius Vicentiu, titular al Cabinetului si Av. Ciocoiu Andreea, colaboratoare a Cabinetului de Avocat Coltuc, vor aborda urmatoarele teme de discutie:

1. Bilantul proceselor impotriva bancilor pe clauze abuzive, inclusiv denominare in 2014. Situatia statistica pe fiecare banca din lista: Banca Comerciala Romana, OTP Bank, Raiffeisen Bank, Volksbank Romania, Banca Romaneasca;

2. Ce insemnatate are hotararea pe denominare de la Galati?

3. Cum sa anulam clauzele abuzive din contractele de credit si leasing?

O clauza abuziva este si transformarea unui comision de risc valutar in comision de administrare a creditului. Abuziv este si daca dobanda se transforma din fixa in variabila pe durata de derulare a creditului, fara a cere consimtamantul clientului.

Cu toate ca mii de romani au reclamat existenta acestor clauze abuzive si instantele au dispus irevocabil anularea si eliminarea lor din contractul de credit al reclamantului, clauzele abuzive continua sa fie mentinute de catre banci in contractele de credit care nu au fost supuse analizei instantei. Aceeasi este si situatia contractelor de leasing. Profitand de buna-credinta a utilizatorului, multe dintre firmele de leasing din Romania au inserat in continutul contractelor clauze ilegale si abuzive.

Cum îşi va recupera plăţile facturate, furnizorul de servicii de salubritate, de la asociaţie?

3 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

“Până în anul 2008, asociaţia s-a confruntat cu multi neplătitori a datoriilor catre asociaţia de locatari (cum era atunci) şi din această cauză administratorul care era pe atunci nu a plătit firma de salubritate care ridica gunoiul pentru a putea plăti celelalte utilităţi (apă, electricitate, etc). În 2008, s-a schimbat administratorul, iar cel nou nu a vrut să preia şi datoria veche şi de atunci toate utilităţile sunt plătite la zi, inclusiv gunoiul. Firma de salubritate a dat in judecată asociaţia de proprietari pentru datoria restantă şi a câstigat, asociaţia trebuind să fie executată silit.”

Pe fond, întrebarea este cum îşi va recupera plăţile facturate, furnizorul de servicii de salubritate, de la asociaţie?

Problemele legate de neplata datoriilor pot presupune mai multe situaţii. Înainte de a ajunge la cea din cazul de faţă, să vedem şi alte cazuri posibile, pentru cei interesaţi.

Într-o primă situaţie, este de verificat dacă vechiul administrator a colectat banii, dar nu a făcut plăţile către furnizorii de servicii, caz în care vorbim despre o delapidare şi trebuie urmărită persoana în cauză.

Într-o a doua ipoteză, discutând despre operaţiunile financiare făcute de noul administrator, este de verificat dacă, la primirea facturilor curente, pe ordinul de plată s-a menţionat că plata reprezintă factura curentă în cauză. Dacă o asemenea precizare nu a fost făcută, sumele virate în contul furnizorului de servicii se contabilizează mergând întâi la stingerea datoriilor cele mai vechi.

Trebuie, de asemenea, ţinut cont şi de încadrarea în termenele de prescripţie, de trei ani, după care furnizorul creditor nu îşi mai poate pretinde executarea datoriei restante.

În al treilea caz, care este cel ridicat în discuţia de faţă, furnizorul a făcut acţiunea judecătorească, a câştigat împotriva asociaţiei de proprietari şi a început executarea silită. Într-o asemenea situaţie, contul curent al asociaţiei va fi poprit de executorul judecătoresc, în vederea stingerii debitelor stabilite prin somaţia de plată.

Asociaţia poate negocia, cu executorul judecătoresc, achitarea în tranşe a debitului stabilit. În plus, se poate vedea dacă asociaţia are colectate, de la proprietari, sume pentru fondul de reparaţii, eventual fond de rezervă, din care poate face plăţi cu prioritate către executorul judecătoresc.

Desigur, asociaţia are dreptul de a acţiona în justiţie, potrivit art. 50 din lege, pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Editorial Penal – 03.11.2014. Trimitere fost primar Năvodari CALAPOD TUDOREL

3 noiembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

– CALAPOD TUDOREL, la data faptelor, primar al Orașului Năvodari, pentru comiterea infracțiunilor de:
– două infracțiuni de stabilire, cu intenție, a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând autorității publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere și de administrare
– două infracțiuni de abuz în serviciu cu obținerea de foloase necuvenite

– GULELIS VIOLETA, evaluator autorizat, pentru comiterea infracțiunii de:
– stabilire, cu intenție, a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând autorității publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere și de administrare, în forma complicității

– SPONTE STERE, la data faptelor consilier local în cadrul Consiliului Local Năvodari, pentru comiterea infracțiunilor de:
– stabilire, cu intenție, a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând autorității publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere și de administrare, în forma complicității,
– abuz în serviciu cu obținerea de foloase necuvenite

– SURDU MARIAN, la data faptelor consilier local în cadrul Consiliului Local Năvodari , pentru comiterea infracțiunilor de:
– stabilire, cu intenție, a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând autorității publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere și de administrare, în forma complicității,
– abuz în serviciu cu obținerea de foloase necuvenite

În rechizitoriul întocmit procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

În calitate de primar al orașului Năvodari, în perioada 12.01.2006 – 25.10.2006, inculpatului CALAPOD TUDOREL cu sprijinul inculpatei GULELIS VIOLETA, evaluator autorizat, și a inculpatului SURDU MARIAN, consilier local, a stabilit, cu intenție, o valoare diminuată față de valoarea reală, de doar 11,45 euro/m.p. fără TVA, în cadrul contractului de vânzare – cumpărare din data de 25.10.2006 a suprafeței de 29.962,17 m.p. aparținând domeniului privat al Orașului Năvodari încheiat cu SC HARS SRL Constanța (teren situat, pe malul mării, în zona Mamaia Nord – „Camping Pescăresc”), în condițiile în care valoarea de piață a terenului concesionat, stabilită prin expertiza dispusă în cauză, era de 17,21 euro/m.p. fără TVA la data de 03.07.2006 (data întocmirii Procesului-verbal de negociere de către comisia de licitație pentru vânzarea terenului către SC HARS SRL). În acest fel, a rezultat un prejudiciu adus Consiliului Local Năvodari de 5,76 euro/m.p. fără TVA și total de 172.582,1 euro fără TVA, în scopul obținerii, în favoarea SC HARS SRL Constanța, a aceleiași sume de bani necuvenite. Inculpatul SURDU MARIAN, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local Năvodari, la data de 29.05.2006, a inițiat proiectul H.C.L. Năvodari nr. 99/29.05.2006 prin care s-a hotărât însușirea raportului de evaluare a terenului în suprafață de 29.926,17 m.p., ajutându-l astfel, pe primarul orașului Năvodari, să stabilească o valoare diminuată față de valoarea reală, așa cum rezultă din cele descrise mai sus.
Vânzarea terenului suplimentar față de cel din măsurători, de 1.962,17 m.p., identificat în urma măsurătorilor cadastrale ale terenului sus-menționat, s-a făcut, prin încălcarea atribuțiunilor de serviciu, fără a se desfășura o procedură de licitație publică, din inițiativa inculpaților SURDU MARIAN și CALAPOD TUDOREL, provocându-se un prejudiciu Consiliului Local Năvodari de 11.302,09 euro fără TVA, același fiind și folosul necuvenit adus în favoarea SC HARS SRL Constanța.

În calitate de primar al orașului Năvodari, în perioada 10.11.2006 – 21.03.2007, inculpatul CALAPOD TUDOREL, cu sprijinul inculpatei GULELIS VIOLETA, evaluator autorizat, și al inculpatului SPONTE STERE, consilier local, a stabilit, cu intenție, o valoare diminuată față de valoarea reală, de doar 25 euro/m.p. fără TVA, în cadrul Contractului încheiat cu SC TERRA DEL SOL SRL, având ca obiect terenul în suprafață de 24.600 m.p. din acte și 26.205 m.p. din măsurători, aparținând domeniului privat al orașului Năvodari (teren situat pe malul mării), în condițiile în care valoarea de piață a terenului concesionat, stabilită prin expertiza dispusă în cauză, era de 57,79 euro/m.p. fără TVA, la data de 21.03.2007 (data vânzării către SC TERRA DEL SOL SRL). Astfel, a rezultat un prejudiciu adus Consiliului Local Năvodari de 32,79 euro/m.p. fără TVA și total de 859.261,95 euro fără TVA, în scopul obținerii, în favoarea SC TERRA DEL SOL SRL Constanța, a aceleiași sume de bani necuvenite. Inculpatul SPONTE STERE, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local Năvodari, a inițiat proiectul H.C.L. Năvodari nr. 277/21.12.2006 prin care s-a hotărât însușirea raportului de evaluare a terenului în suprafață de 26.205 m.p. ajutându-l astfel, pe primarul orașului Năvodari, să stabilească o valoare diminuată față de valoarea reală, așa cum rezultă din cele descrise mai sus.
Și în acest caz, vânzarea terenului suplimentar față de cel din măsurători, de 1.605 m.p., identificat în urma măsurătorilor cadastrale ale terenului sus-menționat, s-a făcut, prin încălcarea atribuțiunilor de serviciu, fără a se desfășura o procedură de licitație publică, din inițiativa inculpaților SPONTE STERE și CALAPOD TUDOREL, provocându-se un prejudiciu Consiliului Local Năvodari de 52.627,95 euro fără TVA, același fiind și folosul necuvenit adus în favoarea SC TERRA DEL SOL SRL Constanța.

Consiliul Local Năvodari s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 96.592 euro.

În vederea recuperării prejudiciului, s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile celor patru inculpați.

Instantele din Romania au inceput sa constate clauze abuzive in contracte in faza contestatiei la executare

21 iulie 202331 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

AVOCAT COLTUC

Instantele din Romania au inceput sa constate clauze abuzive in contracte in faza contestatiei la executare

Este un lucru foarte bun.Clauzele abuzive trebuie eliminate din contracte indiferent de stadiul procesual

Judecatoria Rosiorii de Vede este deschizatoare de drumuri in acest domeniu.

Vezi aici dosarul

1737/292/2014 – Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimata S.C. Volksbank România S.A., prin întâmpinare. Admite în parte contestaţia la executare. Constată ca fiind abuzive: clauza prevăzută în pct. 3 lit. d din Condiţii speciale, clauză care permite băncii ajustarea ratei dobânzii în mod unilateral, ale Convenţiei de credit încheiată între contestatori şi Volksbank România S.A., nr. 0112607 din 26.07.2007; clauza prevăzută la pct. 5 lit. a din Condiţii speciale şi de art. 3 din Actul adiţional nr. 1/17.09.2010, clauză referitoare la comisionul de risc şi clauza din Actul adiţional nr. 3/20.09.2012 la Convenţia de credit nr. 0112607 din 26.07.2007, prevăzută la art. 1 care modifică tipul dobânzii din fiică în variabilă. Constată nulitatea absolută a clauzelor menţionate. Anulează executarea silită pornită împotriva contestatorilor în dosarul de executare nr. 37E/2014 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc Georgiana Jalba, Bucureşti. Respinge capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară. Obligă intimata S.C. RABON CREDIT SOLUTIONS ROMÂNIA S.R.L. Bucureşti să plătească suma de 3286 lei reprezentând cheltuieli de judecată, contestatorilor. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. În cazul exercitării, cererea se va depune la Judecătoria Roşiorii de Vede. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29.10.2014.
Document: Hotarâre 1992/2014 29.10.2014

Ce s-a invocat in acest proces?

Decizia Kusionova de la CJUE

Vezi aici

Fiind un drept fundamental, dreptul la locuinta trebuie luat in considerare de instanta nationala la aplicarea Directivei 93/13 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii Directiva 93/13/CEE are ca scop apropierea actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre un vanzator sau furnizor si un consumator [1].

In anul 2009,doamna Kusionova a incheiat cu SMART Capital un contract de credit de consum pentru suma de 10 000 deeuro. Pentru garantarea creantei, s-a constituit o garantie imobiliara asupra locuintei familiale. Ulterior, doamna Kusionova a formulat o actiune in anularea contractului de credit si a contractului de constituire a garantiei, indreptata impotriva SMART Capital, invocand natura abuziva a clauzelor din contractul incheiat cu aceasta intreprindere.

In acest context, KrajskA˝ sAşd v Presove (Curtea Regionala din Presov, Slovacia), sesizata in apel, a adresat Curtii deJustitie mai multe intrebari preliminare. Instanta de trimitere doreste sa se stabileasca daca clauza din contract referitoare la executarea extrajudiciara a garantiei care greveaza bunul imobiliar prezinta un caracter abuziv. Instanta nationala precizeaza totodata ca aceasta clauza permite creditorului sa execute garantia fara interventia unui control jurisdictional. Mai intai, Curtea aminteste ca, potrivit Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor. Carta consacra de asemenea dreptul la o cale de atac eficienta. Aceste imperative isi produc efectele la punerea in aplicare a Directivei 93/13.

In ceea ce priveste executarea garantiilor care insotesc contractele de imprumut incheiate de consumatori, Curtea constata ca Directiva 93/13 nu contine nicio precizare referitoare la executarea garantiilor. Cu toate acestea, Curtea subliniaza importanta de a determina, intr-o situatie precum cea in discutie in cauza, in ce masura aplicarea protectiei conferite dedirectiva ar fi practic imposibila sau excesiv de dificila.

In speta, din dosar rezulta ca legislatia slovaca in cauza prevede, pe de o parte, ca o vanzare la licitatie poate fi contestata intermen de 30 zile dupa notificarea executarii garantiei si, pe de alta parte, ca persoana care contesta modalitatile acestei vanzari dispune de un termen de trei luni de la adjudecare pentru a exercita calea de atac.

Curtea aminteste de asemenea ca, pentru a proteja drepturile conferite consumatorilor de Directiva 93/13, statele membre au obligatia sa adopte masuri de protectie astfel incat sa previna utilizarea in continuare a clauzelor calificate drept abuzive. In acest scop, autoritatile judiciare si administrative din statele membre trebuie sa aiba la dispozitie mijloace adecvate si eficace. Mai concret, pastrand totodata posibilitatea alegerii sanctiunilor aplicabile pentru incalcarile dreptului Uniunii, statele membre trebuie sa se asigure in mod special ca acestea au un caracter efectiv, proportional si disuasiv.

In ceea ce priveste caracterul efectiv si disuasiv, rezulta ca, in cursul unei proceduri de executare extrajudiciara a unei garantii, instanta nationala competenta ar putea sa adopte orice masura provizorie care interzice continuarea executarii unei astfel de vanzari .

In ceea ce priveste caracterul proportional al sanctiunii, Curtea subliniaza ca trebuie sa se acorde o atentie deosebita imprejurarii ca bunul grevat de garantie este bunul imobiliar care constituie locuinta familiala a consumatorului. Astfel, in dreptul Uniunii, dreptul la locuinta este un drept fundamental garantat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care trebuie luat in considerare de instanta nationala in cadrul aplicarii Directivei 93/13.

In speta, Curtea concluzioneaza ca posibilitatea instantei nationale competente de a adopta orice masura provizorie ar putea constitui un mijloc adecvat si eficace de a impiedica aplicarea clauzelor abuzive, aspect care trebuie verificat deinstanta de trimitere.

Hotararea in cauza C-34/13 Monika Kusionova/SMART Capital a.s.

Ca o concluzie:se pot invoca clauzele abuzive in toate dosarele cu bancile.

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperarea Creantelor. Procedură Accelerată Sau incetinita de Noile Coduri

10 martie 202231 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperarea Creantelor

Implicaţiile Noului Cod Civil
– preluarea, în cadrul Noului Cod Civil, a reglementărilor din Codul Comercial;
– leziunea, impreviziunea şi forţa obligatorie a contractului;
– reducerea clauzei penale excesive şi dobânda legală;

– decăderea debitorului din beneficiul termenului (accelerarea scadenţei);
– rezoluţiunea unilaterală şi rezoluţiunea de plin drept. Pactele comisorii;
– modificări în reglementarea dinamicii obligaţiilor: cesiunea de creanţă, subrogaţia, novaţia şi preluarea de datorie;
– procedura specială de executare a ipotecii mobiliare: inconveniențe suplimentare față de reglementarea anterioară.
2. Implicaţiile Noului Cod de Procedură Civilă
– înlocuirea prin ordonanţa de plată, reglementată în Noul Cod de Procedură Civilă, a reglementărilor din O.G. nr. 5/2001 şi din O.U.G. nr. 119/2007;
– acţiunea în pretenţii: modificări privind administrarea probelor, forţa executorie a hotărârilor judecătoreşti;
– măsurile asiguratorii. Diferenţe faţă de reglementarea actuală;
– aspecte specifice privind calea de atac a apelului;
– executarea silită în forma popririi;
– procedură riscantă pentru creditor: oferta reală urmată de consemnaţiune

Cateva Discutii Depre Achizitiile Publice.Avocat Specializat In Achizitii

31 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

1. Noutăţi legislative în domeniul achiziţiilor publice:
– Directivele europene privind achiziţiile publice şi concesiunile: elemente de noutate;
– Modificările OUG nr. 34/2006 şi ale HG nr. 925/2006; OUG nr. 51/2014 – analiză;

– Instrucţiunile ANRMAP privind obligaţia de a finaliza procedura de achiziţie publică.
2. Respectarea programului anual al achiziţiilor publice – obligaţii privind valoarea estimată;
3. Metode de evaluare practice, pentru identificarea şi pregătirea procedurilor de atribuire a contractelor care prezintă interes. Lucrări practice.
4. Proceduri speciale de atribuire a contractelor de achiziţii publice, inclusiv reguli și excepţii.
5. Documentaţia de atribuire/de concurs/descriptivă; Standarde de calitate şi Eticheta ecologică.
6. Întocmirea, analiza şi evaluarea ofertelor. Derularea procedurilor; Evaluarea ofertelor;
7. Măsuri de corecţie şi ajustare a preţului/obiectului şi clauzelor specifice în cadrul derulării contractelor de achiziţie publică.
8. Acte adiţionale şi: documente constatatoare, reluarea competiţiei, modificarea substanţială a contractului, clauzele de variaţie, retragerea unui membru al asocierii contractante, înlocuirea contractantului.
9. Sistemul electronic al achiziţiilor publice – SEAP, noutăți legislative.
10. Riscurile în derularea procedurilor de achiziţii publice (conflictul de interese/criteriile discriminatorii/aplicarea procedurii accelerate/încheierea şi tratamentul legal al actelor adiţionale la contractele de bază).
11. Transparenţa şi concordanţa dintre preţul la care s-a încheiat contractul şi preţul plătit.
12. Nereguli şi tratamentul lor în materia achiziţiilor publice, prevenire şi chei de verificare.
13. Analiza principiilor ce stau la baza fundamentării unei contestaţii împotriva unei decizii a autorităţii, în cadrul unei proceduri de atribuire.
14. Soluţionarea litigiilor şi căi de atac: noi modificări legislative privind întocmirea contestaţiei; cerere de recurs împotriva deciziei CNSC; măsuri de evitare a contestaţiilor; clarificări în soluţionarea contestaţiilor; măsurile de contestarea a procedurilor de achiziție publică în faţa instanţelor judecătoreşti.
15. Abordări practice la problemele privind:
– Parteneriatul pentru inovare – în ce măsură răspunde necesităţilor autorităţilor contractante;
– Posibilitatea autocorectării în timpul unei proceduri de achiziţii publice vs. tratament egal;
– Modificarea contractelor aflate în curs de derulare, posibilă afectare ex-post a rezultatului procedurii;
– Facilitarea accesului la piaţa achiziţiilor pentru IMM-uri;
– Documentul european de achiziţie unic (DEAU) privind îndeplinirea cerinţelor de calificare; abordare legală vs. practică;
– Împărţirea pe loturi, proceduri mai flexibile;
– Plata directă a subcontractanţilor; motiv de asigurare eficientă a derulării contractului, în condiţiile asumate de părţile contractante;
– Conflictul de interese, favoritismul şi corupţia – îmbunătățirea măsurilor existente împotriva riscurilor și măsuri pentru protecții suplimentare.
16. Dezbateri şi răspunsuri la problemele participanţilor.

Infracţiuni de serviciu, infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei. Aspecte teoretice şi practice ale judecătorului de cameră

31 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 266 Inducerea in eroare a organelor judiciare

(1) Sesizarea penala, facuta prin denunt sau plangere, cu privire la existenta unei fapte prevazute de legea penala ori in legatura cu savarsirea unei asemenea fapte de catre o anumita persoana, cunoscand ca aceasta este nereala, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, in scopul de a dovedi existenta unei fapte prevazute de legea penala ori savarsirea acesteia de catre o anumita persoana, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

(3) Nu se pedepseste persoana care a savarsit inducerea in eroare a organelor judiciare, daca declara, inainte de retinerea, arestarea sau de punerea in miscare a actiunii penale impotriva celui fata de care s-a facut denuntul sau plangerea ori s-au produs probele, ca denuntul, plangerea sau probele sunt nereale.

Ratiunea acestei modificari are in vedere faptul ca denuntarea calomnioasa in forma de baza, desi reglementata ca o infractiune contra infaptuirii justitiei, nu reprezinta altceva decat o forma speciala a infractiunii de calomnie, urmarea evidenta a acestei fapte fiind afectarea reputatiei unei persoane careia i se imputa, in mod nereal, savarsirea unei infractiuni .

In plus in cuprinsul noul cod nu se mai regaseste incriminata infractiunea de calomnie astfel ca denumirea marginala nu mai putea fi mentinuta.

In realitate sesizarile mincinoase, fie ca invoca savarsirea unor fapte inexistente fie imputarea unor fapte reale unei persoane nevinovate, reprezinta mijloace insidioase prin care organele judiciare sunt determinate sa efectueze investigatii ori sa desfasoare anumite proceduri de verificare a veridicitatii acestora ceea ce presupune o risipa de timp, energie, personal si resurse in instrumentarea unor cauze sortite din start esecului (spre exemplu se reclama uciderea unei persoane aflate in viata, sustragerea ori distrugerea unui bun inexistent etc. – fapte care in prezent nu sunt incriminate).

Mai mult, ele pot determina chiar efectuarea unor acte procedurale care presupun restrangerea exercitarii unor drepturi (de pilda o sesizare care reclama in mod neadevarat existenta unui cadavru intr-o locuinta, fara a imputa vreo fapta penala unei anume persoane, poate duce la efectuarea unei perchezitii in acea locuinta – fapta de asemenea neincriminate in prezent).

Pornind de la aceste considerente, infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare reglementeaza atat sesizarea neadevarata cu privire la o fapta prevazuta de legea penala cat si atribuirea pe nedrept a comiterii unei fapte reale unei persoane nevinovate.

O alta modificare adusa se refera la inlocuirea vechii cauze de reducere a pedepsei prevazuta in art. 266 alin.(3) cu o cauza de nepedepsire, in scopul de a incuraja persoanele care comit aceasta infractiune sa comunice organelor judiciare daca denuntul, plangerea sau probele produse sunt neadevarate pentru a nu mai continua investigatiile si a nu se produce vreo vatamare drepturilor ori intereselor unor persoane inocente, cauza de impunitate putand interveni numai pana la retinerea, arestarea sau punerea in miscare a actiunii penale impotriva celui fata de care s-a facut denuntul sau plangerea ori s-au produs probele .

Avocat dreptul muncii :Taxarea salariilor ar putea creste cu pana la 35% in 2015

5 mai 202331 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Guvernantii arunca acum in popor cu tot felul de pomeni electorale (reducerea CAS, amnistii fiscale pentru pensionari, profesori, medici etc.), insa nu sufla un cuvant despre ce ne asteapta in domeniul accizelor, taxelor si impozitelor din 2015. Se aude ca la Finante – aripa controlata de ministrul Darius Valcov, nu de Ioana Petrescu – se lucreaza la taxarea salariilor cu 20% si chiar 35%, iar impozitul pe case ar putea creste cu peste 56% in urmatorii doi ani.

Autoritatile se tot codesc sa ne anunte care va fi cursul valutar pe baza caruia se vor calcula accizele in 2015. Nivelul de curs ar putea fi de peste 4,55 de lei/euro, in cazul in care mergem pe „logica” guvernantilor, aplicata anul trecut la calculul accizei pentru 2014, cu includerea in ecuatie a inflatiei anuale (septembrie 2012-septembrie 2013) si a indicelui de crestere a preturilor. Cursul din 1 octombrie 2014 a fost de 4,40 lei/euro, dar autoritatile au anuntat ca nu vor utiliza acest nivel. Folosind modul de calcul de anul trecut si aplicand doar rata inflatiei (1,54% in septembrie), cursul ar putea fi de 4,47 de lei/euro, dar daca se mai adauga si indicele de crestere a preturilor (1,85%), nivelul urca la peste 4,55 de lei/euro. Oricum, atoritatile nu sufla un cuvant despre acest subiect si nici despre intentiile de majorare a impozitului pe proprietate si a celui pe venituri in urmatorii doi ani.

Suprataxare post-electorala

Guvernantii trebuie sa recupereze cumva pomenile electorale, altfel intra statul in faliment, dar ministrul Finantelor, Ioana Petrescu, a sarit ca arsa cand pe canalele media au aparut informatii privind majorarea taxelor si impozitelor din 2015.

Ai probleme legate de relatia cu salariatii tai? Esti un salariat care are probleme cu angajatorul?

10 martie 202231 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ai probleme legate de relatia cu salariatii tai

Codul Muncii prevede o serie de sancțiuni pentru angajatorii care încalcă legislatia muncii, cea mai aspră dintre ele fiind închisoarea.

Condițiile generale pentru angajarea rșspunderii angajatorului sunt aceleași ca și în cazul răspunderii salariatului față de angajator:

Existența unei fapte ilicite a angajatorului;
Salariatul să fi suferit un prejudiciu material sau moral.

Exemple de acțiuni pentru care angajatorul poate răspunde patrimonial: împiedicarea accesului salariatului la munca, plata cu întârziere a salariului, concedierea nelegală, săvârșirea unui act discriminator, neachitarea unor drepturi bănești cuvenite, neacordarea concediului de odihnă, rechemarea abuzivă din concediul de odihnă.

Cum se repară prejudiciul

Prejudiciul poate fi reparat fie prin acordul părților, fie prin acțiune în instanță. Se va repara întregul prejudiciu care poate fi dovedit de salariat, atât cel efectiv, cât și eventualele beneficii nerealizate.

Totodată, prejudiciul poate fi acutalizat cu dobânda legala și indicele de inflație. Specialistul Grosu și Asociații atrage atenția că sunt acceptate clauzele de prestabilire și agravare a răspunderii angajatorului în cadrul contractului de muncă sau în cadrul unor acte adiționale.

Raspunderea contravențională – ce amenzi riscă angajatorii

Răspunderea contravențională intervine atunci când fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către angajator sau atunci când fapta este sancționată printr-un act normativ.

În ceea ce privește organul de constatare și sancționare, acesta este de regulă inspectorul de munca, iar procedura aplicabilă este cea prevăzută de OG nr. 2/2001. Contravențiile se pot sancționa în 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar contravențiile continue se pot sancționa în termen de 6 luni de la data constatării faptei (termen de prescripție).

Contravențiile se constată și se sancționeaza prin Proces-verbal, care poate fi contestat în 15 zile de la comunicare la Judecatoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Răspunderea contravenționala intervine pentru următoarele situații și va fi sancționată astfel:

a) nerespectarea dispozițiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe țară – amendă de la 300 lei la 2.000 lei;

b) refuzul angajatorului de a elibera unui salariat/fost salariat un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate – amendă de la 300 lei la 1.000 lei;

c) împiedicarea sau obligarea, prin amenințări ori prin violențe, a unui salariat sau a unui grup de salariați să participe la greva ori să muncească în timpul grevei – amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispozițiilor legale – amenda de la2.000 lei la 5.000 lei;

e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă – amendă de la3.000 lei la 4.000 lei
pentru fiecare persoană identificata, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei;

f) încalcarea de către angajator a prevederilor privind pauza de masă și repausul zilnic – amendă de la5.000 lei la 10.000 lei;

g) încalcarea obligației prevăzute la art. 135 (Salariații au dreptul, între două zile de muncă, la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive) – amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei;

h) nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară – amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal – amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

j) neacordarea indemnizației prevăzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul își intrerupe temporar activitatea cu menținerea raporturilor de muncă – amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei;

k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte – amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

De asemenea, HG 500/2011 privind Registrul General de Evidență a Salariaților prevede amenzi pentru angajatori cuprinse între 300 si 10.000 lei. Mai mult, actul normativ prevede posibilitatea de achitare în 48 de ore a ½ din minimul legal al amenzii, cu excepția contravenției ce constă în netransmiterea Registrului completat cu un nou CIM, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

Raspunderea penala – în ce situații intervine?

Conform Codului Muncii, răspunderea penala poate interveni în anumite condiții, în cazul următoarelor fapte:

1. Neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor;
2. Neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind reintegrarea în muncă;
3. Stabilirea în mod repetat pentru salariații încadrați în baza CIM salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară;
4. Refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de munca în oricare din spațiile unității sau de a pune la dispoziția acestora documentele solicitate;
5. Munca fără forme legale pentru mai mult de 5 persoane;
6. Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condițiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activități cu încalcarea prevederilor legale;
7. Primirea la muncă a unei persoane aflată în situație de ședere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.

De asemenea, Codul Muncii permite aplicarea de sancțiuni complementare care vizează:

a) Pierderea până la 5 ani a accesului la fonduri publice, inclusiv la cele europene;
b) Interzicerea până la 5 ani de a participa la atribuirea contractelor de achiziții publice;
c) Recuperarea unor prestații din fonduri publice pentru ultimele 12 luni anterioare infracțiunii;;
d) Închiderea definitivă/temporară a punctelor de lucru;
e) Retragerea licenței de desfășurare a activității.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala va putea sa verifice conturile bancare din strainatate ale contribuabililor rezidenti in Romania

31 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ministrul finantelor publice, Ioana-Maria Petrescu, a semnat ieri, la Berlin, impreuna cu omologul sau german, ministrul Wolfgang Schäuble, cu alti ministri ai finantelor sau reprezentanti ai acestora, Declaratia de conformare cu prevederile Acordului multilateral pentru schimbul automat de informatii financiare

Odata intrat in vigoare, Acordul va permite Romaniei sa faca schimb de informatii la nivelul standardului convenit de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), care prevede schimbul automat de informatii financiare intre tari si jurisdictii, in scopul identificarii persoanelor fizice sau firmelor care eludeaza fiscul, prin transferul banilor in conturi din strainatate, se arata in documentul citat.

Ulterior semnarii Declaratiei de sustinere a Acordului, Romania, va face o lista a statelor cu care doreste sa realizeze schimbul automat de informatii. Acest schimb de informatii financiare se va face pe baze bilaterale, pe masura ce fiecare dintre statele care se vor regasi pe lista Romaniei vor fi parcurs procedurile de intrare in vigoare a acordului.

„Scopul declarat al realizarii acestui schimb de informatii este ca ANAF sa poata verifica, de pilda, daca pentru sumele depozitate in conturi din strainatate au fost platite impozite. Este un pas important spre transparentizarea veniturilor. Datorita acestor schimburi de informatii financiare, ANAF poate avea o imagine de ansamblu asupra soldurilor sau valorii conturilor detinute in strainatate de rezidentii fiscali romani”, a explicat ministrul finantelor publice, Ioana Petrescu.

Ce informatii va putea verifica ANAF?

Potrivit comunicatului MFP, in baza Acordului care urmeaza sa intre in vigoare, ANAF va putea verifica mai multe informatii. Concret, Fiscul va putea sa solicite tarilor semnatare ale Acordului:

date pentru identificarea persoanei (nume, adresa, cod identificare fiscala),
date referitoare la numarul contului (sau un echivalent functional),
date despre numele si numarul de identificare (daca exista) al institutiei financiare care face raportarea,
despre soldul sau valoarea contului,
in cazul unui cont de custode date referitoare la:
- suma bruta a dobanzii, dividendelor sau a altor venituri pentru activele existente in cont,
- suma bruta a incasarilor din vanzarea sau rascumpararea activelor financiare.

Acordul multilateral pentru schimbul automat de informatii financiare include prevederi exprese privind respectarea secretului fiscal. Astfel, chiar si in situatia in care un stat denunta aceasta intelegere, acesta este obligat sa pastreze secretul fiscal pentru informatiile pe care le-a primit anterior momentului la care a renuntat sa mai fie parte a acestui Acord, se arata in comunicat.

In functie de indeplinirea procedurilor interne legale pentru intrarea in vigoare a Acordului, Romania va putea face efectiv acest schimb de informatii incepand cu septembrie 2017cu acele state care si-au indeplinit procedurile de intrare in vigoare a Acordului pana la data respectiva. Inaintea efectuarii schimbului automat de informatii financiare intre doua state, una dintre conditii este aceea ca trebuie sa fie in vigoare Conventia privind asistenta administrativa reciproca in materie fiscala. In ceea ce priveste Romania, Conventia va intra in vigoare la data de 1 noiembrie 2014.

Editorial penal . 31.10.2014 UP senator, luare de mită CHIRU GIGI CHRISTIAN

31 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de CHIRU GIGI CHRISTIAN, senator în Parlamentul României, cu privire la săvârșirea infracțiunilor concurente de:
– luare de mită,
– spălare de bani,
– fals în declarații (3 elemente materiale).

În ordonanța de efectuare a urmăririi penale se arată că, în cauză există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt:

La data de 19 august 2010, suspectul Chiru Gigi Christian a pretins de la un martor denunțător și de la un om de afaceri, suma de 1.500 000 euro, în forma disimulată a unui contract de împrumut fictiv, în vederea îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării ori întârzierii îndeplinirii unui act ce intra în atribuțiile sale de inspector șef al Inspectoratului Regional în Construcții Sud – Est, într-o manieră favorabilă grupului de firme: S.C. EOLICA DOBROGEA S.R.L. ROMÂNIA, EOLICA DOBROGEA AG, EOLICA DOBROGEA X GMBH.
Concret, în schimbul acestei sume de bani, suspectul a promis ca, de la nivelul funcției de inspector șef al Inspectoratului Teritorial în Construcții Sud-Est Constanța, să sprijine interesele patrimoniale ale acestei persoane juridice în proiectele aflate în derulare privind construcția de parcuri eoliene în Dobrogea.
Totodată, pretinderea a fost făcută și în vederea asigurării protecției juridice a grupului de firme respectiv în litigiile existente cu concurentul, grupul Cez România.
În acest context, la data de 23 septembrie 2011, suspectul Chiru Gigi Christian a primit de omul de afaceri suma de 300.000 euro și a acceptat reînnoirea promisiunii de a primi de la aceeași persoană suma de 1.200.000 euro, în aceleași scopuri menționate anterior și sub forma disimulată a cesiunii către aceeași persoană a dreptului de creanță al „creditorului” Chiru Gigi Christian, izvorât din contractul de împrumut, încheiat la data de 19 august 2010.
Obligațiile izvorâte din acest contract fictiv au fost garantate prin instituirea în favoarea „creditorului” a unui drept de gaj asupra a 5% din părțile sociale ale Sc Eolica Dobrogea Srl România.
Cunoscând că sumele de 1.200.000 euro, respectiv de 300.000 euro provin din comiterea infracțiunilor de dare și luare de mită, la datele de 19 august 2010 și 23 septembrie 2011, suspectul Chiru Gigi Christian a disimulat adevărata natură a dispoziției și circulației banilor, în contracte de împrumut, respectiv de cesiune de creanță.
În calitate de senator în Parlamentul României, suspectul Chiru Gigi Christian, în datele de 19.12.2012, 11.06.2013 și 12.06.2014, a făcut declarații false privind creanțele deținute, în sensul omisiunii mențiunilor privind cele două acte oneroase, respectiv contractul de împrumut și contractul de cesiune de creanță.

Suspectului Chiru Gigi Christian i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.

Avocat Coltuc:Conferinta de Presa Bilantul proceselor impotriva bancilor pe clauze abuzive,inclusiv denominare in 2014/04.11.2014

25 mai 202330 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Teme

Bilantul proceselor impotriva bancilor pe clauze abuzive,inclusiv denominare in 2014

Situatia statistica pe fiecare banca din lista: Banca Comercială Română, OTP Bank, Raiffeisen Bank, Volksbank România, Banca Românească

2.Ce insemnatate are hotararea pe denominare de la Galati?

3.Cum sa anulam clauzele abuzive din contractele de credit si leasing ?

O clauza abuziva este si daca un comision de risc valutar este transformat in comision de administrare a creditului. Abuziv este si daca dobanda se transforma din fixa in variabila pe durata de derulare a creditului, fara a cere consimtamantul clientului.
Cu toate ca mii de romani au reclamat existenta acestor clauze abuzive si instantele au dispus irevocabil anularea si eliminarea lor din contractul de credit al reclamantului, clauzele abuzive continua sa fie mentinute de catre banci in contractele de credit care nu au fost supuse analizei instantei.

Aceeasi este si situatia contractelor de leasing. Profitand de buna-credinta a utilizatorului, multe dintre firmele de leasing din Romania au inserat in continutul contractelor clauze ilegale si abuzive. stiati ca este ilegal sa ti se ceara sa platesti rate de leasing in avans? Sau ca nu este permisa alegerea societatii de asigurare de catre finantator?

Cateva opinii despre dosarul de denominare Galati. Întrebare preliminară cu privire la obligația judecătorului de a analiza clauzele abuzive dintr-un contract de credit de consum

29 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cum va deveni si irevocabila hotararea de la Galati

Maine 30.10.2014 este ultimul termen pe reviziurea hotararii date de Tribunalul Galati in procesul de denominare.

Vezi aici http://portal.just.ro/121/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=12100000000100051&id_inst=121

La termenul trecut Banca a solicitat acordarea unui termen ca nu stia dosarul desi se judeca de 3 ani.Instanta “Acordă termen la data de 30.10.2014 ora 10.00 pentru a da posibilitatea revizuientei prin reprezentanţi, să procedeze la studiul hotărârii supuse revizuirii şi pentru studiul cererii de intervenţie accesorie formulată de către Asociaţia Parakletos şi comunicată părţilor la acest termen de judecată “

Din practica Tribunalul Galati nu exista nicio decizie favorabila pe revizuire pe denominare.

Deci ,daca tot suntem in “saptamana patimilor”cu alegerile maine 30.10.2014 atunci ar trebuie sa stiti si aceste aspect despre denominare.

Mai nou in aceste procese de vreo 1 luna se declina de la judecatorii la tribunal.

In acesta perioada a paraut o decizie extreme de importanta: C-377/14 Radlinger și Radlingerová

INSTANTELE DIN ROMANIA SUNT OBLIGATE CA IN DOSARELE CU CREDITE BANCARE SI IFN-URI SA VERIFICE DIN OFICIU CLAUZELE ABUZIVE.

Judecătorul ceh se întreabă cu privire la obligațiile judecătorului de a analiza, din oficiu, clauzele abuzive dintr-un contract de credit de consum. (C-377/14 Radlinger și Radlingerová)

Ce se poate cere?

protecția consumatorilor IN TOATE DOSARELE
incompatibilitatea unei dispoziții interne care permite instanței de judecată să examineze autenticitatea, cuantumul sau clasificarea creanțelor rezultate din raporturi de consum numai în temeiul unei cereri incidente depuse de administratorul judiciar, de un creditor sau (conform limitărilor de mai sus) de debitor (consumator)
dispoziții interne care, în contextul legislației naționale privind procedurile de insolvență, limitează dreptul debitorului (consumatorului) de a solicita examinarea în instanță a creanțelor înregistrate de creditori (furnizori de bunuri sau prestatori de servicii) numai la cazurile în care este aprobată soluționarea situației de faliment a consumatorului sub forma descărcării de obligații și, în acest context, numai în ceea ce privește creanțele negarantate ale creditorilor, obiecțiile debitorului fiind în mod suplimentar limitate, în cazul creanțelor executorii recunoscute printr-o decizie a autorității competente, numai la posibilitatea de a declara că respectiva creanță a expirat sau s-a prescris
obligației instanței învestită cu examinarea creanțelor din cadrul unui contract de credit pentru consum de a analiza ex officio, chiar în absența unei obiecții din partea consumatorului, nerespectarea de către furnizorul de credit a cerințelor de informare și de a constata consecințele prevăzute de legislația națională sub forma anulării respectivelor dispoziții contractuale
efectul direct al directivei și atingerea adusă raportului orizontal dintre consumator și furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii
cuantumul „valorii totale a creditului”
problema cuantumurilor care sunt incluse ca „valori ale tragerii” în calcularea dobânzii anuale efective (DAE), în cazul în care contractul de credit garantează în mod oficial plata unui cuantum specific, dar în același timp se convine că, de îndată ce valoarea creditului este rambursată, creanțele furnizorului de credit cu titlu de comision pentru acordarea creditului și cu titlu de primă rată de rambursare a creditului (sau rate ulterioare) vor fi compensate într-o anumită măsură cu suma respectivă, astfel încât sumele compensate în acest fel nu sunt în realitate plătite niciodată consumatorului, sau în contul acestuia, ci rămân la dispoziția creditorului în întregime
includerea acestor cuantumuri, care în realitate nu sunt plătite, în cuantumul DAE
disproporționalitatea compensației mai sus descrise
obligația de a analiza efectul cumulativ al tuturor clauzelor privind penalității pentru a stabili dacă acestea sunt, fiecare în parte, abuzive indiferent dacă creditorul insistă de fapt ca acestea să fie plătite integral și indiferent dacă unele dintre acestea ar putea, din punctul de vedere al normelor legislației naționale, să fie considerate nule
obligația de a lua în considerare numai cuantumul total al penalităților solicitate în realitate și care pot fi solicitate
anularea tuturor penalităților sau doar a unora dintre acestea
criteriile aplicabile în aprecierea acestei situații.

Dispoziții incidente:

articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborat cu articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori

articolul 10 alineatul (2) din Directiva privind contractele de credit pentru consumatori

punctul 1 litera (e) din anexa la Directiva privind clauzele abuzive

Concediu odihna.Concediul Fără Plată: Durata Legală Şi Când Nu Se Acordă

28 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, după caz, stabileşte durata concediului fără plată, potrivit articolului 153 dinCodul muncii.

Concediul fără plată suspendă contractul individual de muncă, de aceea nu constituie vechime în muncă. Există însă şi excepţii:

1. Concediul fără plată prevăzut de articolele 155 şi 156 din Codul muncii şi acordat pentru formare şi perfecţionare profesională are un regim juridic distinct. Odată aprobat de angajator, acest concediu fără salariu intră sub incidenţa articolului 158 din Codul muncii:

„Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.”

Salariatul are dreptul să beneficieze de concediu fără plată pentru formare profesională indiferent dacă respectivul curs îi va fi sau nu de folos la acelaşi angajator.

În acelasi timp, acest concediu fără plată pentru formare profesională pentru care angajatorul şi-a dat acordul intră la stabilirea celor 12 luni de realizare a veniturilor impozabile în ultimul an pentru calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, conform articolului 2 alineatul (5) litera u) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.

2. Salariatul are dreptul la concediu fără plată, pe care angajatorul nu îl poate refuza, după expirarea perioadei de un an a concediului de creştere a copilului. Oricare dintre părinţi poate solicita un concediu fără plată până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului sănătos, conform OUG nr. 111/2010 (actualizată).

Concediul fără plată şi asigurarea de sănătate

Dacă durata legală de acordare a concediului fără plată este definită în regulamentul intern, respectiv contractul colectiv de muncă, păstrarea calităţii de asigurat depinde de durata concediului.

Astfel, după trei luni de concediu fără plată, angajatul pierde dreptul de a fi asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate, conform Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat.

Astfel, articolul 2 alineatul 3 prevede:

„Drepturile de asigurare încetează după trei luni de la ultima plată a contribuţiei la fond, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme metodologice.”

Când se declară concediul fără plată în ReviSal?

Concediul fără plată se declară în timp real în ReviSal.

Cu excepţia cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă se operează în ReviSal, conform prevederilor articolului 3 alineatul (2) litera h) din HG nr. 500/2011.

Acest articol se referă la concediul fără plată solicitat pentru interese personale, nu la concediile fără plată reglementate efectiv de lege: concediu de formare profesională, concediul fără plata indemnizaţiei etc.

Când angajatorul refuză acordarea concediului fără plată

Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului de concediu fără plată pentru formare profesională doar dacă absenţa acestuia ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii, potrivit articolului 155 din Codul muncii.

Totodată, în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă pot exista prevederi foarte clare cu privire la concediul fără plată şi la situaţiile în care angajatorul poate refuza solicitările de acest fel.

Astfel, regulamentul intern/contractul colectiv de muncă semnat şi asumat de ambele părţi devine normă atât timp cât nucontravine legislaţiei.

Din 2015, sistemul simplificat de contabilitate nu va mai exista in forma actuala

27 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Astfel, proiectul de ordonanta de urgenta prevede abrogarea dispozitiilor potrivit carora, firmele care in exercitiul financiar precedent au inregistrat cifra de afaceri neta sub echivalentul in lei al sumei de 35.000 euro si totalul activelor sub echivalentul in lei al sumei de 35.000 euro pot opta pentru un sistem simplificat de contabilitate.

Mai mult decat atat, Ordinul MFP nr. 2.239/2011 privind Sistemul simplificat de contabilitate, aflat in vigoare inca din 2011, ar putea fi abrogat printr-un proiect de ordinlansat recent de MFP in dezbatere publica. Acest document urmeaza sa anuleze sistemul simplificat de contabilitate actual si sa il inlocuiasca din 2015 cu sistemul european de raportare financiara simplificat.

In plus, proiectul de ordin, ce pune in aplicare normele europene, defineste firmele care ar putea utliza noul sistem de raportare. Acestea vor fi clasificate in trei categorii: microentitati (microintreprinderi), entitati mici si entitati mijlocii si mari.

Categoria microintreprinderilor care vor intocmi bilanturi simplificate ar putea fi extinsa

Proiectul de ordin lansat recent in dezbatere publica de MFP urmeaza sa introduca din 1 ianuarie 2015 un nou sistem simplificat de contabilitate, cel european, si in acelasi timp ar putea largi sfera firmelor care vor depune situatii financiare simplificate.

Astfel, proiectul de act normativ stabileste ca microintreprinderile sunt entitatile care, la data bilantului, NU depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:

totalul activelor: 350.000 euro;
cifra de afaceri neta: 700.000 euro;
numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.

„Fata de cerintele actuale in functie de care se poate aplica sistemul simplificat de contabilitate (acesta aplicandu-se de persoanele care in exercitiul financiar precedent au inregistrat cifra de afaceri neta sub 35.000 euro si totalul activelor sub 35.000 euro), criteriile care definesc microentitatile sunt mult mai mari. Astfel, microentitatile sunt entitatile care, la data bilantului, nu depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii, respectiv totalul activelor de 350.000 euro, cifra de afaceri neta de 700.000 euro si numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar 10”, se mentioneaza in referatul de aprobare al proiectului de act normativ.

Concret, din 1 ianuarie 2015, microintreprinderile care vor indeplini cel putin doua dintre criteriile mentionate anterior ar urma sa aplice sistemul european de raportare financiara simplificat.

Conform proiectului de ordin, acest sistem include un bilant prescurtat si un cont prescurtat de profit si pierdere, ambele componente ale situatiilor financiare anuale cuprinzand informatiile minime care trebuie prezentate conform normelor europene.

De asemenea, sistemul pe care l-ar putea aplica microintreprinderile cuprinde un numar redus de informatii ce trebuie prezentate obligatoriu in notele explicative, acestea referindu-se la urmatoarele date:

valoarea totala a oricaror angajamente financiare, garantii sau active si datorii contingente neincluse in bilant, indicand natura si forma oricarei garantii reale care a fost acordata; orice angajamente privind pensiile si entitatile afiliate sau asociate;
suma avansurilor si creditelor acordate membrilor organelor de administratie, de conducere si de supraveghere, cu indicarea ratelor dobanzii, a principalelor conditii si a oricaror sume restituite, amortizate sau la care s-a renuntat, precum si a angajamentelor asumate in numele acestora sub forma garantiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;
informatii privind achizitiile propriilor actiuni.

Editorial Penal – 27.10.2014 .Trimitere avocat Baroul Vâlcea – trafic de influență

27 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului MITRACHE ION BOGDAN, avocat definitiv în cadrul Baroului Vâlcea, la data comiterii faptei, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată.

În rechizitoriul întocmit procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2013, Mitrache Ion Bogdan, avocat definitiv în cadrul Baroului Vâlcea, a pretins în două rânduri şi a primit în trei tranşe, de la Călin Ionel, direct sau prin intermediul concubinei sale, Călin Alina Ştefania, suma de 29.000 euro, lăsându-l să creadă că, are influenţă asupra magistraţilor judecători de la Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova.
Mai mult inculpatul, le-a creat impresia celor două persoane că îi poate determina pe judecătorii celor două instanțe să nu dispună, să nu menţină arestarea preventivă a lui Călin Ionel şi a celor doi fii ai săi, în dosare ale Tribunalului Dolj, în care aceştia erau inculpaţi şi să pronunţe hotărâri favorabile acestora.
Pentru a fi cât mai convingător, Mitrache Ion Bogdan s-a prevalat de relaţia de rudenie apropiată cu fratele său, magistrat judecător din cadrul Curţii de Apel Craiova, Secţia Penală.

Banii au fost remişi de către Călin Ionel, prin intermediul concubinei sale, Călin Alina-Ştefania.
Pe parcursul judecăţii, o parte din inculpaţi au fost puşi în libertate, însă, prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond, s-a dispus condamnarea în regim de detenţie a unuia dintre inculpaţi (Călin Ionel). Această împrejurare a generat un comportament agresiv al inculpaților, precum şi proferarea de ameninţări la adresa avocatului Mitrache Ion Bogdan şi a familiei sale, pentru a-l determina să restituie suma primită şi, în plus, să achite o diferenţă suplimentară cu titlu de dobândă, în total 37.000 euro..
Din această sumă inculpatul Mitrache Ion Bogdan a restituit o parte, după cum urmează: 2.000 euro, un autoturism Touareg evaluat la 6.500 euro (până la sfârşitul anului 2013), un teren în Drăgăşani, pentru care s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare (în primăvara anului 2014), evaluat la 15.000 euro, suma de 1.000 euro şi 4.000 lei (în perioada martie-aprilie 2014).
Întrucât, chiar şi după remiterea acestor sume de bani şi bunuri, ameninţările au continuat, avocatul Mitrache Ion Bogdan a denunţat fapta la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova.
La data de 9 mai 2014, avocatul Mitrache Ion Bogdan s-a întâlnit cu inculpații Călin Ionel şi Călin Alina-Ştefania în parcarea unui supermarket din Craiova, ocazie cu care Călin Ionel a primit de la avocat suma de 10.000 euro, reprezentând o parte din cei 37.500 euro, procedându-se la constatarea infracţiunii flagrante.

Prin rechizitoriul nr. 106/P/2014, din 04 iunie 2014, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților Călin Ionel și Călin Alina Ștefania pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, șantaj și complicitate la șantaj.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Mitrache Ion Bogdan, la data de 09 mai 2014, acesta a solicitat încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, iar la data de 04 iunie 2014, efectele acestuia au fost avizate de procurorul şef al Serviciului Teritorial Craiova din cadrul Direcţiei Naționale Anticorupţie, fiind sesizată ulterior Curtea de Apel Craiova.
De la momentul sesizării instanței cu acordul de recunoaștere a vinovăției și până la 07 iulie 2014, termenul la care urma să se judece acesta, inculpatul Mitrache Ion Bogdan, a săvârșit o nouă infracțiune de trafic de influență, într-o manieră absolut identică, pentru care a şi fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. (comunicat 1090/VIII/3 din 21 iulie 2014).

Urmare a săvârșirii acestei noi infracțiuni, Curtea de Apel Craiova a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, împrejurare ce a avut ca rezultat trimiterea în judecată a inculpatului, în prezenta cauză.

În cauză, procurorii au instituit măsura sechestrului asigurător asupra unui imobil ce aparține inculpatului Mitrache Ion Bogdan.

Cum poti obtine bani de la stat pentru a-ti finanta afacerea?Consultanta SRL-D

10 martie 202224 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cum poti obtine bani de la stat pentru a-ti finanta afacerea

Programe prin care poti primi bani nerambusabili de la stat

Cele mai importante programe prin care antreprenorii pot beneficia de sume nerambursabile de la stat sunt: Programul START, Programul COMERT SERVICII 2014, Programul FEMEIA MANAGER si Programul TINERI DEBUTANTI.

Desi pentru anul 2014, toate cele patru programe si-au incheiat deja sesiunile de inscriere si si-au stabilit beneficiarii, ele se vor deschide din nou si anul urmator. Pentru a fi la curent cu datele la care se fac inscrieri pentru finantari trebuie sa urmariti site-ul Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii ,unde se anunta toate aceste informatii.

Va prezentam mai jos o sinteza a regulilor care guverneaza cele patru programe mentionate.

Debutantii in afaceri pot primi credite nerambursabile de pana la 10.000 de euro

Unul dintre cele mai cunoscute programe derulate de stat este Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri, lansat in urma cu 3 ani, prin OUG nr. 6/2011. Desi pana anul acesta numai intreprinzatorii cu varste de pana la 35 de ani puteau aplica pentru acest program, incepand din luna iulie 2014, toti cei care isi deschid o afacere pentru prima data, indifferent de varsta, pot accesa beneficiile puse la dispozitie de stat.

In cadrul acestui program, firmele infiintate de debutanti in afaceri pot primi o alocatie financiara nerambursabila reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro, din valoarea totala a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care face vor dovada surselor de cofinantare.

Alocatiile financiare nerambursabile se acorda in lei, in limita plafonului aprobat de Ministerul Economiei.

Totodata, Fondul National de Garantare al Creditelor pentru IMM acorda garantii pentru creditele contractate de „SRL-D” in vederea realizarii planurilor de afaceri acceptate de Agentie, pana la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, in limita sumei de 80.000 euro, echivalentul in lei.

Firmele SRL-D sunt scutite de la plata contributiilor de asigurari sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 salariati, angajati pe perioada nedeterminata. Aceasta perioada constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, iar pentru stabilirea si calculul drepturilor prevazute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, se utilizeaza castigul salarial mediu brut lunar, pentru care asiguratul plateste contributia individuala de asigurari sociale. Pentru fiecare salariat, scutirea nu se acorda pentru veniturile salariale lunare care depasesc cuantumul castigului salarial mediu brut pe economie din anul anterior.

De asemenea, pentru operatiunile de inmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comertului, pentru inregistrarea microintreprinderii nu sunt datorate taxe.

Debutantii in afaceri in cadrul programului primesc consiliere, instruire si sprijin din partea OTIMMC, in a carui raza de competenta isi are sediul social.
In vara anului 2013, Guvernul a decis sa prelungeasca acest program pana in anul 2020, pentru ca un numar de cel putin 550 de debutanti in afaceri sa beneficieze anual de sprijin financiar din partea statului.

Programul START poate aduce firmelor pana la 100.000 de lei

Lansat in 2013, Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare – START este menit sa incurajeze dezvoltarea IMM-urilor si cresterea performantelor acestora.

In cadrul programului, firmele pot beneficia de pana la 100.000 de lei (care sa reprezinte o contributie de maximum 80% din valoarea proiectului), urmand ca restul de 20% din valoarea proiectului, sa fie suportati de catre intreprinzator.

Banii obtinuti astfel de la stat pot fi cheltuiti in mai multe feluri, printre cheltuielile eligibile numarandu-se achizitiile de:

Echipamente tehnologice
Aparate si instalatii de masura
Mijloace de transport in stricta legatura cu activitatea pe care s-a accesat programul
Licente, brete, francize, software
Echipamente IT (inclusiv licente necesare desfasurarii activitaii si sisteme audio-video)
Spatii de lucru, de productie sau prestari servicii
Mobilier, aparatura birotica, sistem de protectie a valorilor umane si materiale
Instalatii specifice in scopul obtinerii unei economii de energie

De asemenea, finantarile obtinute de la stat pot fi folosite si pentru realizarea unui site de prezentare (inclusiv costul domeniului si achizitionarea softului pentru comertul online), promovarea online a activitatilor, elaborarea si productie de materiale de promovare (nu mai mult de 15% din totalul cheltuielilor) sau pentru consultanta necesara intocmirii documentatiei de inscriere in program (a planului de afaceri).

Pentru accesarea programului START, firmele solicitante trebuie sa indeplineasca mai multe conditii cumulativ. Astfel, firmele trebuie:

sa fie organizate ca SRL sau SRL-D
sa aiba cel multe 2 ani de inregistrarea la Registrul Comertului la data completarii online a formularului de preselectie
sa aiba un administrator cu cel putin studii medii definitivate
sa nu aiba datorii la bugetul general consolidat si la bugetele locale
sa nu fi beneficiat de ajutor financiar in cadrul programului START, si nici sa nu aiba in componenta, un asociat sau adminstrator care sa fi facut parte dintr-o firma care a beneficiat in trecut de programul START.

Programul Comert, destinat firmelor care vor sa-si dezvolte activitatile de comercializare a produselor si a serviciilor de piata

In cadrul acestui program, firmele care au ca obiect de activitate comercializarea produselor si serviciilor de piata pot obtine o finantare de pana la 80.000 de lei pentru a-si dezvolta si moderniza afacerile.

Procentul de contributie din partea statului diferit, in functie de tipul de intreprindere. Astfel, cei 80.000 de lei, pot reprezenta 80% din valoarea proiectului in cazul unei microintreprinderi (maximum 9 angajati si cifra de afacere de maximum 2 milioane de euro) , 70% pentru intreprinderi mici si 60% pentru intreprinderi mari. Diferenta, de pana la 100%, precum si TVA-ul sunt suportate de catre beneficiar.

Categoriile de cheltuieli eligibile, sunt asemanatoare cu cele de la Programul START si cuprind:

Echipamente IT
Cititoare de cod de bare
Cantare electronice
Aparate de marcat electronice fiscale
Echipamente tehnologice masini, utilaje
Electro si motostivuitoare
Active necorporale: brevete, licente, francize, software comert online
Certificarea unui sistem de management al calitatii
Realizarea unui site
Echipamente specifice in scopul obtinerii unei economii de energie
Promovarea online a activitatilor de comercializare
Consultanta pentru intocmirea documentatiei

Pentru obtinerea finantarii, firmele solicitante trebuie fie organizate ca SRL-uri sau SRL-D-uri, sa aiba o vechime de cel putin 1 an pe piata, iar obiectul lor de activitate trebuie sa fie comercializarea produselor si serviciilor de piata. Mai mult decat atat, codul CAEN pentru care se solicita finantarea trebuie sa fie autorizat la Registrul Comertului cu cel putin 3 luni inainte de a depune cererea pentru finantare.

Femeile care conduc IMM-uri pot primi pana la 41.500 de lei, bani nerambursabili

Programul national multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale in randul femeilor manager din sectorul IMM este destinat microintreprinderilor SRL sau SRL-D, , in care o femeie detine cel putin 50% din partile sociale, dar si PFA-urilor sau intreprinderilor individuale ale caror reprezentanti legali sunt femei.

In cadrul programului, statul roman ofera un ajutor financiar nerambursabil de 41.500 lei, ce reprezinta o contributie de 90% din valoarea intreaga a proiectului. Diferenta de 10% trebuie sa o reprezinta contributia proprie a intreprinzatoarei.

Banii obtinuti de la stat pot fi cheltuiti pe achizitionarea de: echipamente tehnologice, masini si utilaje, software si licente, mobilier si aparatura de birotica, echipamente IT, mijloace de transport marfa, realizarea unui site, promovare online, consultanta pentru realizarea planului de afaceri, precum si pe cursuri de competente antreprenoriale.

Pentru a putea accesa acest program, agentii economici trebuie sa fie infiintati, in momentul in care se inscriu pentru finantare, de cel putin trei ani, dar si sa fie la zi cu datoriile catre stat.

Programe prin care statul inlesneste acordarea de credite IMM-urilor

Majoritatea antreprenorilor tineri romani se orienteaza spre creditul bancar ca sursa de finantare, insa, in ultimii ani, institutiile financiare au inceput sa acorde tot mai greu astfel de imprumuturi.

Statul vine in ajutorul antreprenorilor prin intermediul unor programe care vizeaza subventionarea dobanzilor aferente unui credit bancar sau garantarea acestuia.

Firmele pot contracta credite de pana la 5 milioane de lei, garantate de stat

Anul trecut, in luna octombrie, statul a lansat Programul de garantare a creditelor pentru IMM-uri, aprobat prin OUG nr. 92/2013.

Potrivit acestui act normativ, intreprinderile mici si medii pot contracta un credit de maximum 5.000.000 lei, pe o perioada de pana la doi ani, care va fi garantat de stat in proportie de 50% din valoarea finantarii, bani ce pot fi folositi numai pentru finantarea capitalului de lucru, neputand fi utilizate pentru refinantarea altor credite in derulare.

De asemenea, imprumutul contractat poate fi prelungit pe o perioada de pana la un an.

Potrivit OUG nr. 92/2013, programul se va desfasura pe o perioada de trei ani, de la data intrarii in vigoare a normelor de aplicare, adica pana in 2016, iar garantiile pentru imprumuturile contractate de firme vor fi acordate in limita unui plafon de doua miliarde de lei, prin intermediul Fondului National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM).

Totusi, pentru obtinerea imprumutului garantat de stat in procent de 50%, IMM-urile au si unele obligatii.

Mai exact, IMM-urile se obliga sa constituie, in favoarea statului roman reprezentat prin MFP, oipoteca mobiliara asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor deschise la banca finantatoare, valabila pana la achitarea creditului contractat.

Contractul de ipoteca mobiliara urmeaza sa fie inscris la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (AEGRM) de catre banca finantatoare, care va primi un mandat special in acest sens.

In continuare, intre institutia de credit finantatoare, IMM si MFP se va incheia o conventie prin care se va stabili ca banca, fara consimtamantul firmei, va urma instuctiunile prin care ministerul dispune de sumele aflate in cont.

Mai mult decat atat, administratorii si actionarii/asociatii care detin cel putin 50% din capitalul firmei care contracteaza imprumutul, precum si intreprinzatorul persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent, in calitate de fideiusor (n.r. – persoana care garanteaza pentru cineva, obligandu-se sa ii plateasca datoriile), vor garanta cel putin un angajament personal creantele rezultate din plata garantiilor acordate de FNGCIMM in numele si in contul statului.

Conform OUG nr. 92/2013, IMM-urile sunt eligibile in cadrul programului, daca indeplinesc cumulativ urmatoarele criterii:

nu se afla in dificultate conform liniilor directoare ale Comisiei Europen,(adica firmele aflate in dificultate nu sunt capabile, din resurse proprii sau cu fonduri pe care le pot obtine de la proprietarul/actionarii sau creditorii sai, sa opreasca pierderile care, fara interventia din exterior a autoritatilor publice, le vor condamna, aproape sigur, la iesirea din afaceri in termen scurt sau mediu);
nu se afla in litigiu, in calitate de parati, cu MFP si/sau institutia de credit partenera;
nu figureaza cu credite in baza de date a Centralei Riscurilor de Credit (C.R.C) sau figureaza cu credite care nu prezinta riscuri de rambursare;
nu figureaza cu incidente majore cu cecuri si bilete la ordin in ultimele 12 luni in baza de date a Centralei Incidentelor de Plati (C.I.P.);
impotriva lor nu s-a deschis procedura insolventei;
prezinta institutiei de credit finantatoare garantii colaterale, care impreuna cu garantia de stat acordata prin program, acopera in proportie de cel putin 100% valoarea finantarii;
au cel putin 3 ani de la infiintare si au realizat bunuri si/sau servicii si au intocmit bilanturi contabile in ultimele doua exercitii financiare consecutive incheiate;
inregistreaza profit din exploatare in ultimul exercitiu financiar incheiat;
nu inregistreaza restante la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Nu sunt eligibile pentru acordarea de garantii in cadrul programului, IMM-urile din urmatoarele sectoare de activitate: intermedieri financiare si asigurari, tranzactii imobiliare, activitati de jocuri de noroc si pariuri, productie sau comercializare de armament, munitii, explozibili, tutun, alcool, substante aflate sub control national, plante, substante si preparate stupefiante si psihotrope, activitati de inchiriere si leasing, activitati de investigare si protectie, se arata in reglementarile nou-publicate.

Bancile care s-au inscris ca finantator in cadrul Programului de garantare a creditelor pentru IMM, aprobat prin OUG nr. 92/2013, sunt Banca Transilvania, BRD, CEC, ING, Banca Romaneasca, Bancpost, BCR, Banca Comerciala Carpatica, Intesa Sanpaolo, preciza Ministerul de Finante, intr-un comunicat transmis redactiei in luna ianuarie.

Dobanda mai mica pentru IMM-urile care fac imprumuturi pentru investitii

O alta schema de ajutor de minimis pentru IMM-uri a fost lansata in ianuarie 2014, dupa ce Ordinul Ministerului Economiei nr. 2499/2014 pentru aprobarea schemei transparente de ajutor de minimis, denumita „Schema transparenta de ajutor de minimis sub forma de imprumuturi cu subventie partiala de dobanda” a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 46, din 20 ianuarie 2014.

Astfel, reglementarile deja in vigoare instituie o schema transparenta de ajutor de minimis pentru IMM-uri, sub forma de imprumuturi cu subventie partiala de dobanda, ca parte integranta a implementarii initiativei JEREMIE in Romania, administrata de Fondul European de Investitii.

JEREMIE („Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises”) este un instrument de creditare cu subventie partiala de dobanda prin care intreprinderile mici si mijlocii pot accesa imprumuturi pentru investitii si capital de lucru beneficiind de o dobanda redusa semnificativ fata de nivelul pietei si de cerinte reduse de garantii.

Suma totala maxima alocata ajutoarelor de minimis sub forma de imprumuturi cu subventie partiala de dobanda va fi de maximum 150 milioane euro (echivalent lei), iar suma maxima a fiecarui credit acordat catre un IMM eligibil se va situa la nivelul la care echivalentul-subventie brut ar atinge suma de 200.000 euro per intreprindere (respectiv 100.000 euro pentru operatorii economici care activeaza in domeniul transporturilor).

Conform dispozitiilor, beneficiarii trebuie sa fie inregistrati in Romania, sa nu fie in stare de faliment ori lichidare, sa nu aiba afacerile administrate de un judecator-sindic sau activitatile lor comerciale sa fie suspendate ori sa faca obiectul unui aranjament cu creditorii sau sa fie intr-o situatie similara cu cele anterioare, reglementata prin lege.

De asemenea, beneficiarii trebuie sa isi fi indeplinit obligatiile de plata a impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale catre bugetele componente ale bugetului general consolidat (buget de stat, bugete speciale, bugete locale) si sa nu fie obiectul unui ordin de recuperare in urma unei decizii anterioare a Comisiei Europene privind declararea unui ajutor de stat ca fiind ilegal si incompatibil cu piata comuna.

In plus, reprezentantul legal al fiecarui beneficiar trebuie sa nu fi fost condamnat in ultimii 3 ani, prin hotarare definitiva a unei instante judecatoresti, pentru o fapta care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greseli in materie profesionala.

Important! Ajutorul de minimis acordat in cadrul acestei scheme nu se cumuleaza cu alte ajutoare de stat acordate in legatura cu aceleasi costuri eligibile.
Programul Kogalniceanu exista, dar momentan nu se mai aplica

Pana in 2013, IMM-urile puteau beneficia de linii de credit cu dobanda subventionata de stat, si prin programul Kogalniceanu, insa in 2014 Ministerul de Finante nu a mai prelungit desfasurarea acestuia, astfel ca momentan programul este suspendat.

Programul Kogalniceanu permitea IMM-urilor sa acceseze o linie de credit, in valoare maxima de 400.000 lei/IMM/an, cu urmatoarele facilitati, care puteau fi acordate impreuna sau separat:

dobanda total subventionata – subventia acordata IMM-urilor de la bugetul de stat de catre Ministerul Economiei, in proportie de 100% pentru creditele in lei, dar nu mai mult de 9% pe an din soldul sumei utilizate din linia de credit acordata;
garantii in numele si in contul statului acordate de Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii – FNGCIMM, in calitate de mandatar al Ministerului Finantelor Publice, pentru creditele contractate de beneficiarii eligibili care respecta conditiile programului si se incadreaza in normele si procedurile interne ale institutiilor de credit. Garantia in numele si in contul statului se acorda numai in situatia in care beneficiarul programului nu dispune de garantii suficiente pentru accesarea liniei de credit. Statul garanta prin FNGCIMM maximum 80%, dar nu mai mult de 320.000 lei din din valoarea creditului.

Linia de credit cu dobanda subventionata si/sau, dupa caz, cu garantie de stat era acordata pe o perioada de maximum un an, perioada de rambursare a creditelor fiind stabilita de institutia de credit care a acordat creditul conform normelor interne ale acesteia.

Totusi, linia de credit putea fi prelungita pe maximum un an, pe perioada de valabilitate a programului.

Solutii pentru reducerea cheltuielilor salariale

Romania s-a plasat anul trecut pe locul 7 in Uniunea Europeana in ceea ce priveste cheltuielile cu forta de munca fata de suma neta incasata de un angajat.

Calculele facute de Molinari Economic Institute privind povara fiscala pentru un lucrator in tarile membre UE au aratat ca pentru fiecare euro ajuns la acesta patronul are cheltuieli de 1,83 euro, daca achita intocmai toate taxele si impozitele prevazute de lege.

Totusi, pentru a reduce povara cheltuielilor cu salarii, exista cateva facilitati pe care antreprenorii le pot obtine.

Ce salariati poti sa angajezi pentru a primi bani nerambursabili de la stat

Confom reglementarilor, angajatorii care incadreaza in munca anumite categorii de persoane pot beneficia de stimulente financiare de la stat, calculate in functie de indicatorul social de referinta (ISR), care in 2014 are valoarea de 500 de lei. Iata ce angajati poti sa incadrezi in munca pentru a beneficia de facilitate din partea statului:

1) Absolventi

Facilitati: Cei care incadreaza in munca absolventi ai unor institutii de invatamant primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, o subventie ce difera in functie de studiile salariatilor. Astfel, pentru fiecare absolvent incadrat, angajatorii primesc:

o suma egala cu valoarea ISR pentru absolventii ciclului inferior al liceului sau ai scolilor de arte si meserii;
o suma egala cu de 1,2 ori valoarea ISR pentru absolventii de invatamant secundar superior sau invatamant postliceal;
o suma egala cu de 1,5 ori valoarea ISR pentru absolventii de invatamant superior.

In cazul in care absolventul este persoana cu handicap, subventia se acorda timp de 18 luni. Totodata, subventia nu se acorda pe perioadele in care raporturile de munca sunt suspendate.

Obligatii: Angajatorii trebuie sa angajeze absolventii pe perioada nedeterminata si sa mentina raporturile de munca cu acestia cel putin 18 luni. In cazul in care raporturile de munca inceteaza mai devreme de 18 luni (din motive neimputabile angajatilor) angajatorii vor restitui subventiile primite pentru fiecare absolvent, plus dobanda de referinta a BNR.

2) Someri peste 45 de ani

Facilitati: Cei care angajeaza someri in varsta de peste 45 de ani vor primi lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajata, o suma egala cu valoarea ISR.

Obligatii: Angajatorii trebuie sa angajeze somerii pe perioada nedeterminata si sa mentina raporturile de munca cu acestia cel putin 18 luni. In cazul in care raporturile de munca inceteaza mai devreme de 18 luni, angajatorii vor restitui suventia primita, plus dobanda de referinta a BNR.

3) Someri parinti, unici sustinatori ai familiilor monoparentale

Facilitati: Ca si in cazul celor care angajeaza someri peste 45 de ani, si angajatorii care incadreaza in munca someri parinti, unici sustinatori ai familiilor monoparentale, beneficiaza, lunar, de o suma egala cu valoarea ISR. Suma se va acorda de stat timp de 12 luni.

4) Someri care in 5 ani de la data angajarii se pot pensiona

Facilitati: Angajatorii care incadreaza in munca someri care, in termen de 5 ani de la data angajarii indeplinesc conditiile de pensionare, vor beneficia lunar de o suma egala cu valoarea ISR.

Suma se va acorda pe toata perioada angajarii, pana la data indeplinirii conditiei de pensionare.

Important: Somerii trebuie sa indeplineasca, in termen de 5 ani de la angajare, conditiile pentru a solicita pensia anticipata partiala sau de acordare a pensiei pentru limita de varsta.

5) Persoane cu handicap

Facilitati: Cei care incadreaza in munca persoane cu handicap vor primi lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare astfel de angajat, o suma egala cu valoarea ISR.

De aceasta facilitate beneficiaza atat angajatorii care, in raport cu numarul de angajati, si-au indeplinit obligatia, potrivit legii, de a incadra in munca persoane cu handicap, precum si cei care nu au aceasta obligatie legala.

6) Tineri cu risc de marginalizare sociala

Tanarul cu risc de marginalizare sociala este o persoana cu varsta cuprinsa intre 16-26 de ani, care se inregistreaza la agentia pentru ocuparea fortei de munca in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau, dupa caz, resedinta si se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:

se afla in sistemul de protectie a copilului sau provine din acest sistem;
are dizabilitati;
nu are familie sau a carui familie nu ii poate asigura intretinerea;
are copii in intretinere;
a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;
este victima traficului de persoane.

Ca si in cazul celorlalti someri, tanarul cu risc de marginalizare sociala trebuie sa fie in cautarea unui loc de munca, sa fie apt , din punct de vedere fizic si psihic, pentru prestarea unei munci si sa fie disponibil sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare, daca s-ar gasi un loc de munca.

Facilitati: Angajatorii, denumiti si angajatori de insertie, vor beneficia, lunar, pentru fiecare tanar cu risc de marginalizare sociala incadrat in munca, de o suma egala cu salariul de baza stabilit la data angajarii tinerilor (dar nu mai mult de doua ori valoarea indicatorului social de referinta), pana la expirarea duratei contractului de solidaritate.

Pe de alta parte, daca la data expirarii contractului de solidaritate, angajatorul mentine raportul de munca cu tanarul, atunci va beneficia de o alta facilitate din partea statului. Concret, angajatorul va primi lunar, din bugetul asigurarilor pentru somaj, o suma in cuantum de 50% din indemnizatia de somaj pe care tanarul ar fi primit-o daca raporturile de munca ar fi incetat la acea data. Suma se acorda angajatorului pe perioada mentinerii raporturilor de munca, dar nu mai mult de 2 ani.

Contractul de solidaritate se incheie intre agentia pentru ocuparea fortei de munca teritoriala si tanar pe o durata de pana la 3 ani, dar nu mai putin de un an, in conditiile in care, la data incheierii contractului de solidaritate, tanarul nu a implinit varsta de 26 de ani.

Obligatii: Facilitatea se acorda doar daca angajatorii indeplinesc anumite conditii:

incadrarea in munca se realizeaza in baza unui contract individual de munca pe perioada determinata, pana la expirarea duratei contractului de solidaritate sau a unui contract individual de munca pe perioada nedeterminata;
locul de munca pe care este incadrat tanarul este un loc de munca vacant, care a fost comunicat agentiei pentru ocuparea fortei de munca teritoriale;
sunt indeplinite si alte conditii prevazute de legislatia in vigoare pentru acordarea acestei sume.

De asemenea, in cazul in care angajatorii inceteaza raporturile de munca ale tinerilor inainte de expirarea contractului de solidaritate, acestia vor fi obligati sa restituie, in totalitate, subventiile pentru fiecare tanar pentru care a incetat raportul de munca, plus dobanzile.

Puteti citi AICI mai multe despre acest tip de salariat.

Angajatorii pot beneficia de bani de la stat pentru a plati formarea profesionala a ucenicilor

Incepand din vara anului 2013, angajatorii care lucreaza cu ucenici au obligatia de a le asigura acestora formarea profesionala, dar si de a suporta contravaloarea acestei formari. Totusi, statul ofera si unele facilitati acestor angajatori, in sensul ca da posibilitatea finantarii formarii profesionale a ucenicilor si din sponsorizari, fonduri structurale europene sau de la bugetul asigurarilor de somaj.

Finantarea formarii profesionale prin ucenicie la locul de munca se poate realiza din:

resurse proprii ale angajatorilor;
sponsorizari ale persoanelor fizice si/sau juridice;
fonduri structurale europene;
bugetul asigurarilor de somaj;
alte surse legale constituite: donatii, taxe

Finantarea uceniciei din sponsorizari ale persoanelor fizice si/sau juridice se face in conditiile respectarii Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea. Astfel, pentru finantarea de acest tip se va incheia un contract de sponsorizare, care se anexeaza in copie la contractul de ucenicie.

In ceea ce priveste finantarea din fonduri structurale europene, aceasta se realizeaza in conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, conditii generale, si a Ordinului pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile in cadrul operatiunilor finantate prin Programul operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane”, in vigoare la data incheierii contractului de ucenicie.

Totodata, angajatorul care incheie un contract de ucenicie poate solicita si beneficia, la cerere, de 60% din valoarea indicatorului social de referinta al asigurarilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca (ISR in prezent este de 500 lei).

Atentie! Aceasta facilitate nu aplica pe perioada de proba prevazuta in cuprinsul contractului de ucenicie si nici in perioada in care raporturile de munca sunt suspendate.

Potrivit normelor, pentru acordarea sumelor din bugetul asigurarilor pentru somaj, angajatorul incheie cu agentia pentru ocuparea fortei de munca judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, in termen de 30 de zile lucratoare de la data expirarii perioadei de proba cuprinse in contractul de ucenicie, o conventie. In situatia in care conventia nu se incheie in termenul prevazut, angajatorul nu mai beneficiaza de sumele alocate din bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru acel contract de ucenicie.

In vederea incheierii conventiei, angajatorii depun urmatoarele documente:

actul de identitate al ucenicului, in copie.
contractul de ucenicie, inregistrat la inspectoratul teritorial de munca, in copie

Conventia se incheie pentru fiecare contract de ucenicie pentru care angajatorul solicita sumele din bugetul asigurarilor pentru somaj, care se vor acorda de la data expirarii perioadei de proba cuprinse in contractul de ucenicie, lunar.

Cum poti obtine bani de la stat pentru a-ti finanta afacerea

Eroare Revisal.Vreau sa modific in Revisal.Cum fac?

23 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Transmiterea corecta a registrului de evidenta a salariatilor

Pentru a evita si alte posibile erori la incarcarea online a Revisal, angajatorii trebuie sa urmeze cativa pasi de baza.

Potrivit unui document intocmit de ITM Harghita, anterior depunerii/transmiterii registrului electronic online, ei trebuie sa genereze Revisal din aplicatia locala Revisal 5.0.6 intr‐un fisier cu extensia .rvs. Pentru a realiza acest lucru, angajatorii trebuie sa acceseze butoanele „Generare Registru” din cadrul meniului „Registru” si „Salvare”, asa cum este prezentat in imaginea de mai jos:

Salvarea fisierului se va efectua in locatia stabilita de angajatori, iar numele fisierului va reprezenta denumirea angajatorilor (cui, data exportarii si altele).

Atentie! Fisierul generat are extensia .rvs, este codificat si, prin urmare, nu poate fi vizualizat.

Inainte de transmiterea online, angajatorii trebuie sa solicite si sa obtina un nume de utilizator si o parola, care sa le permita accesul pe portalul Inspectiei Muncii.

In acest sens, angajatorii se vor deplasa inspectoratul teritorial de munca in a carui raza teritoriala isi au sediul sau domiciliul, cu urmatoarele acte:

cerere scrisa pentru eliberarea numelui de utilizator si a parolei;
imputernicire semnata si stampilata de angajator, in cazul in care persoana care solicita obtinerea numelui de utilizator si parolei este alta decat reprezentantul legal al angajatorului;
copie dupa certificatul de inmatriculare;
copie dupa actul de identitate al persoanei imputernicite.

In cazul in care angajatorii isi externalizeaza serviciul de completare si depunere a Revisal catre o companie specializata, mai trebuie depusa la ITM si o informare care cuprinde: denumirea si codul unic de identificare al prestatorului de servicii, precum si data de la care s-a contractat serviciul pentru completarea si depunerea Revisal.

Odata parcurse si aceste etape, angajatorii se pot autentifica pe portalul Inspectiei Muncii cu numele de utilizator si parola pe care le-au obtinut de la inspectoratul teritorial de munca.

Conform ITM Harghita, aplicatia are doua pagini de lucru: „Preluare registru” si „Raport preluari”.

Pentru depunerea Revisal, trebuie urmati pasii A si B din cadrul paginii „Preluare registru”, informeaza ITM Harghita. La pasul A, trebuie selectat fisierul cu extensia .rvs, generat in cadrul aplicatiei locale Revisal 5.0.6.

In urma incarcarii, angajatorii vor obtine in partea de jos a ecranului mesajul potrivit caruia registrul a fost incarcat si urmeaza sa fie procesat (in unele cazuri e procesat instant, in altele dureaza ceva timp), se arata in documentul intocmit de ITM Harghita.

Potrivit ITM Harghita, in cazul erorilor, angajatorii vor corecta erorile in cadrul aplicatiei locale Revisal 5.0.6, vor genera din nou registrul intr-un fisier .rvs si il vor retransmite online din nou.

Important! Contractele NU se dubleaza nici in cazul modificarii unui numar de contract, nici in cazul in care sunt efectuate doua incarcari identice consecutiv.

Dupa depunerea si procesarea fisierului .rvs, angajatorii ar trebui sa consulte paginaRaport Preluari:

Va reamintim ca registrul de evidenta a salariatilor mai poate fi transmis si prin email, pe baza de semnatura electronica, sau poate fi depus direct la sediul inspectoratului teritorial de munca. Despre aceste variante, AvocatNet.ro a scris AICI.

Cum se contesta un act de adjudecare executare silita-Licitatie?Cand?Unde?

21 iulie 202323 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit art. 8471 alin. 1 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului.

În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi oricare altă persoană interesată potrivit menţiunilor din cartea funciară vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe cale decontestaţie la executare.

Contestaţia se notează în cartea funciară la cererea contestatorului, iar în lipsă, la cererea instanţei de executare.

Instanţa de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat.

Editorialul penal de joi – 23.10.2014

23 octombrie 201423 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procurorii DIICOT efectueaza marti dimineata 110 perchezitii in noua judete din tara si in Capitala in cadrul unei actiuni ce vizeaza destructurarea unor grupari de evazionisti cu alcool contrafacut.

Potrivit unui comunicat al DIICOT, citat de Agerpres, perchezitiile sunt efectuate in judetele Braila, Constanta, Tulcea, Bacau, Harghita, Covasna, Brasov, Mures, Maramures si in Bucuresti iar peste 150 de persoane urmeaza sa fie conduse la audieri la sediul DIICOT – ST Galati.

Persoanele cautate sunt acuzate ca fabricau vin, coniac si votca din spirt medicinal.

In urma cercetarilor si investigatiilor efectuate a rezultat ca sase persoane din Braila au constituit un grup infractional organizat in vederea determinarii si inlesnirii comiterii de catre alte grupari infractionale a unor infractiuni de evaziune fiscala si producere si detinere de bunuri accizabile in afara unor antrepozite fiscale.

Incepand cu luna iunie 2013, cei in cauza au desfasurat etapizat activitati de determinare si inlesnire a unor activitati economice evazioniste de mare amploare in domeniul comercializarii nefiscalizate a alcoolului etilic si produselor derivate.

Initial, alcoolul etilic era denaturat partial in mod ilicit, operatiunea fiind urmata de livrarea disimulata a acestuia, sub aparenta unor diverse produse (alcool sanitar, lotiuni cosmetice, solutie de spalare a parbrizului) prin intermediul unor lanturi de magazine catre diversi producatori de bauturi contrafacute, in baza unor intelegeri prealabile cu acestia.

Ulterior achizitionarii angro a acestor produse, cei in cauza recurgeau la „renaturarea” lor ilicita (prin filtrari succesive si alte procedee empirice) si comercializarea clandestina a alcoolului etilic astfel (re)obtinut, sub forma de bauturi alcoolice, eludand astfel plata obligatiilor fiscale cu titlul de accize.

In urma cercetarilor efectuate au fost identificate nucleele infractionale aflate in diverse zone ale tarii, care s-ar fi aprovizionat de la grupul de firme administrat de gruparea din Braila cu importante cantitati de alcool medicinal, pe care ulterior l-ar fi supus procedeelor de ‘renaturare’.

Au fost identificate astfel de nuclee infractionale ce actioneaza, in mod conjugat, in vederea obtinerii de alcool etilic, prin filtrarea alcoolului medicinal, in judete Tulcea, Brasov, Covasna, Harghita si Mures.

De asemenea, membrii grupului din Braila au interactionat cu o alta grupare constituita pe raza judetului Maramures. Aceasta colaborare a inceput in momentul in care Directia Generala a Vamilor a retras autorizatia de productie a alcoolului etilic emisa pentru societatea producatoare de alcool din municipiul Braila.

Astfel, alcoolul sanitar produs de SC Marex SA Braila a fost livrat prin intermediul SC Stejar Prodimpex SRL Bucuresti, SC Larlexmar SRL Braila si Vidiavi Company SA Braila catre nucleele infractionale – fie in mod direct, fie prin intermediul unor societati comerciale de ‘tip fantoma’, ori prin intermediul unor retaileri – alcool sanitar in cantitati mari, care apoi a fost filtrat de membrii grupurilor infractionale ‘beneficiare’, fiind obtinut astfel alcool etilic, care a fost valorificat de aceste din urma grupuri infractionale catre diferite persoane.

Cumparatorii alcoolului etilic obtinut prin filtrarea alcoolului sanitar, produs de SC Marex SA Braila si valorificat prin intermediul societatilor intermediare, a fost utilizat prin inglobarea in diferite bauturi alcoolice care au fost puse in vanzare catre populatie.

Totodata, a fost identificat si un mecanism de spalare a banilor ce consta in preluarea si transferul activelor societatilor comerciale implicate in activitatile de evaziune fiscala de catre un grup infractional organizat, in scopul asigurarii foloaselor materiale obtinute in mod ilicit.

Prejudiciul calculat pana la acest moment este de peste 5.000.000 euro.

La activitati participa lucratori din cadrul Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate, precum si lucratori din structurile teritoriale de combatere a criminalitatii organizate, respectiv BCCO Constanta, BCCO Bacau, BCCO Brasov, BCCO Mures si BCCO Cluj. Acestia sunt sprijiniti de lucratori din cadrul inspectoratelor judetene de politie si de lucratori ai Jandarmeriei Romane

Legea nr. 138/2014 aduce o serie de noutati importante in ceea ce priveste procedura de executare silita.

22 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Dupa mai bine de un an de la intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, noi prevederi urmeaza sa fie introduse in acest act normativ. Presedintele a promulgat un act ce aduce numeroase modificari Codului de procedura civila. Cele mai importante dintre acestea se refera la executarea silita, care nu va mai trece prin instanta, ci va fi atribuita executorilor judecatoresti.

Sufocate cu mii de procese de executari silite, instantele din Romania au cerut si au obtinut modificarea legii. Procedurile prin care sunt executati silit datornicii nu vor mai ajunge de acum in fata judecatorului, ci vor fi aplicate doar de executorii judecatoresti, potrivit stirileprotv.ro. Avocatii specializati in astfel de litigii ne atrag atentia ca masura nu este in avantajul romanilor care au datorii si sustin ca este chiar neconstitutionala.

Camera Deputatilor a adoptat recent, prin vot final, un proiect de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe.

Documentul a fost promulgat recent de presedintele statului, prin Decretul nr. 633/2014, asa incat a devenit Legea nr. 138/2014, fiind publicata in Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014.

Legea nr. 138/2014 aduce o serie de noutati importante in ceea ce priveste procedura de executare silita. Este eliminata etapa de incuviintare a executarii silite din competenta instantelor si o atribuie executorilor judecatoresti, se arata in expunerea de motive a actului normativ.

Motivul il reprezinta faptul ca s-a constatat o crestere a volumului de activitate a instantelor de executare din cauza numarului relativ mare de cereri de incuviintare a executarii silite. Astfel, pentru a rezolva aceasaa situatie, s-a impus eliminarea etapei de incuviintare a executarii silite din competenta instantei si atribuirea acestei sarcini executorului judecatoresc, motiveaza initiatorii actului normativ.

Drept penal:judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii “fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” este neconstitutionala

22 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit unui comunicat al CCR, cu unanimitate de voturi, judecatorii constitutionali au admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala si au constatat ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii “fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor” este neconstitutionala.

Art. 341 se refera la solutionarea de catre judecatorul de camera preliminara a plangerilor impotriva masurilor si actelor de urmarire penala. Alin. (5) stipuleaza: “Judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor”.

Plata pretului de piata intemeiata pe prevederile art. 50^1 din Legea nr. 10/2001

27 mai 202021 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit actului de sesizare, reprezentat de Hotararea nr. 18 din 15 septembrie 2014 a Colegiului de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in aceasta problema de drept exista doua opinii, dupa cum urmeaza:

1. Intr-o prima opinie, dandu-se eficienta principiului disponibilitatii, in aplicarea art. 129 alin. (6) din Codul de procedura civila anterior, s-a apreciat ca, in situatia in care reclamantul nu se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicata care stabileste dreptul la restituirea pretului de piata, ci are dreptul la restituirea pretului actualizat, in conditiile art. 50 alin. (2) din aceeasi lege, insa prin actiunea introductiva de instanta nu a formulat si un astfel de capat de cerere, temeiul juridic indicat in cerere fiind, exclusiv, art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicata, se impune respingerea actiunii.

In cadrul acestei opinii, in urma analizarii evolutiei reglementarii in materie, se arata ca, prin dispozitiile art.501 din Legea nr. 10/2001, republicata (introdus prin art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009) s-a prevazut un alt continut al obligatiei de raspundere pentru evictiune, in conditiile legii speciale, care presupune verificarea altor conditii pentru a se aprecia asupra temeiniciei pretentiilor. In acest context, dreptul proprietarilor ale caror contracte de vanzare – cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, de a obtine pretul de piata al imobilelor (introdus in cuprinsul Legii nr. 10/2001 prin art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009) constituie un drept nou, iar termenul de prescriptie, pentru formularea actiunii in justitie, in vederea recunoasterii dreptului, curge de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009. In schimb, in cazul actiunilor prin care se solicita pretul actualizat, in conditiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, prescriptia a inceput sa curga de la momentul evictiunii, cel mai devreme in anul 2002.

Obiectul actiunilor prin care se solicita, fie pretul actualizat, fie pretul de piata este diferit, neexistand intre acestea raportul de la parte, la intreg, in sensul ca pretul actualizat, prevazut de art.50 alin (2) din Legea nr. 10/2001 republicata ar fi inclus in pretul de piata, prevazut de art. 501 din acelasi act normativ, intrucat fiecare se determina pe baza unor criterii diferite.

De asemenea, si cauza juridica este diferita, intrucat, in primul caz, izvorul pretentiilor se afla in deposedarea de bunul detinut in temeiul unui contract incheiat cu eludarea legii, deci temeiul detinerii bunului nu era unul legitim, in timp ce, in cea de-a doua situatie, deposedarea se produce, desi partea detinea un titlu valabil. Deci, cauza juridica a actiunii nu se afla pur si simplu in deposedare, fara sa intereseze conditiile in care aceasta s-a produs.

In consecinta, instanta, fiind tinuta de limitele judecatii, fixate de reclamant prin cererea de chemare in judecata prin care s-a pretins restituirea pretului de piata, nu poate, decat nesocotind principiul disponibilitatii si obiectul investirii sale, sa acorde pretul actualizat, atunci cand constata ca nu sunt indeplinite cerintele pentru obligarea la valoarea de piata a imobilului, sub motiv ca ar acorda mai putin decat s-a cerut sau ca ar fi vorba despre o admitere in parte a actiunii. S-a avut in vedere si faptul ca solutia contrara ar fi de natura sa surprinda pe cealalta parte din proces care si-a facut aparari raportat la obiectul cererii, acesta fiind, astfel, in imposibilitate de a se apara cu privire la celelalte pretentii, vizand pretul actualizat pe care instanta le-ar gasi intemeiate, direct in considerente, fara a face obiectul unor dezbateri judiciare si in raport de care ar fi putut sa invoce prescriptia extinctiva.

In felul acesta, se poate ajunge la eludarea normelor referitoare la prescriptia extinctiva, pentru ca, daca in raport cu pretentia vizand pretul de piata, este posibil ca prescriptia sa nu fi fost implinita, nu tot astfel se poate spune despre pretul actualizat, a carui reglementare existenta, inca din anul 2002, a marcat inceputul termenului de prescriptie, cu mult mai inainte de a exista posibilitatea solicitarii pretului de piata.

2. Intr-o a doua opinie, in aplicarea art. 84 din vechiul Cod de procedura civila si a principului rolului activ al judecatorului, s-a apreciat ca, in ipoteza in care reclamantul nu este indreptatit la restituirea pretului de piata, ci doar la restituirea pretului actualizat, se impune admiterea in parte a pretentiilor, facandu-se din oficiu, de catre instanta de judecata, aplicarea dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata.

Actiunea nu poate fi respinsa, intrucat s-ar ingreuna situatia partii care nu ar mai putea solicita ulterior pretul actualizat, actiunea fiind supusa unui termen de prescriptie.

Se considera ca aceasta solutie nu releva o incalcare a principiului disponibilitatii. potrivit caruia reclamantul este cel care fixeaza limitele obiective ale judecarii cauzei, intrucat obiectul cererii, in sensul de pretentie concreta dedusa judecatii este reprezentat de acordarea de despagubiri pentru pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil dobandit in baza Legii nr. 112/1995, nu de insasi restituirea pretului de piata al imobilului.

Indicarea, prin cererea de chemare in judecata, a pretului de piata al imobilului, reflecta optiunea reclamantului pentru o anumita modalitate de dezdaunare pentru pierderea dreptului de proprietate, interesand sub aspectul intinderii despagubirii cuvenite reclamantului care este reglementata diferit prin art. 50 alin. (2) si art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicata. Asadar, diferenta dintre cele doua ipoteze rezida in cuantumul pretentiilor si nu priveste pretentia in sine.

In aceste conditii, acordarea pretului actualizat, cu toate ca reclamantul a solicitat pretul de piata, nu echivaleaza cu depasirea obiectului cererii deduse judecatii (extra petita sau ultra petita), ci cu acordarea a mai putin decat s-a cerut, respectiv despagubiri intr-un cuantum mai redus decat cel indicat, ca valoare a obiectului litigiului, ceea ce justifica admiterea in parte a pretentiilor.

Chiar daca s-ar considera ca obiectul cererii este reprezentat de restituirea pretului piata al imobilului, tot nu ar fi necesara o precizare expresa, in sensul solicitarii, in subsidiar, a pretului din contract, actualizat, intrucat acesta reprezinta o parte din pretul de piata, nefiind necesara formularea unui capat de cerere distinct.

S-a aratat si ca, prin aceasta solutie nu se aduce atingere principiului disponibilitatii, intrucat instanta nu este tinuta de temeiul juridic din cererea de chemare in judecata, potrivit art. 84 din fostul Cod de procedura civila, iar in virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin. (4) din acelasi cod, instanta trebuie sa aplice acel text de lege care corespunde situatiei de fapt deduse judecatii. Asadar, chiar daca reclamantul a indicat un alt text de lege, ca temei al pretentiilor sale, prin aceasta nu este inlaturata aplicarea normelor legale incidente in cauza in raport de situatia de fapt si pretentia dedusa judecatii, atata timp cat cazurile si conditiile dezdaunarii sunt prevazute de legiuitor, iar reclamantul nu poate primi mai mult decat este indreptatit potrivit legii.

In final, se arata ca aceasta solutie asigura un remediu efectiv pentru valorificarea unui „bun” in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, intrucat, in oricare dintre ipotezele prevazute de art. 50 alin. (2) si art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicata, cumparatorul dintr-un contract desfiintat prin hotarare judecatoreasca irevocabila este indreptatit la despagubiri, solutia diferita, preconizata de legiuitor, vizand doar intinderea despagubirilor. De vreme ce titularului dreptului de creanta ii este garantata, in mod neechivoc, obtinerea a cel putin pretului actualizat, pe care il acopera cererea in pretentii, dedusa judecatii, acest drept, pana la consacrarea sa pe cale judecatoreasca impotriva statului, constituie o „speranta legitima”, in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in care s-a statuat ca, o creanta suficient, de certa pentru ca reclamantul sa poata avea speranta legitima ca va obtine in viitor un avantaj patrimonial, poate sa fie considerata un „bun” in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

Interesul patrimonial care apartine categoriei juridice a dreptului de creanta poate fi privit ca o valoare patrimoniala susceptibila de protectia normei europene numai in masura in care are o baza suficienta in dreptul intern, respectiv atunci cand existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale. Or, jurisprudenta instantelor romane este constanta sub aspectul acordarii dreptului la despagubiri in situatia in care se constata incident art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/20010, ceea ce intareste asertiunea ca reclamantul dintr-o asemenea actiune se poate prevala de o speranta legitima.

In plus, respingerea actiunii i-ar plasa pe reclamanti in afara termenului de prescriptie, ceea ce i-ar impiedica sa formuleze o actiune separata, pentru pretul actualizat, echivaland cu lipsa unui remediu efectiv pentru recuperarea creantei impotriva statului.

III. In alte cazuri, desi solutiile s-au circumscris uneia sau alteia dintre orientarile precedente, ele au fost nuantate in raport de manifestarea de vointa a reclamantilor care au aratat ca nu doresc pretul actualizat sau atunci cand, din probele administrate rezulta ca pretul actualizat a fost deja platit.

Apreciez ca cea de-a doua opinie este in litera si spiritul legii, pentru urmatoarele considerente:

Prin art. 50 alin. (2) din Legea nr 10/2001 republicata, s-a stabilit dreptul chiriasilor cumparatori ale caror contracte de vanzare – cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti, la restituirea pretului actualizat, iar prin art. 50 alin. (21) si art. 501 alin. (1) din acelasi act normativ, text introdus prin art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009, s-a stabilit ca, proprietarii ale caror contracte de vanzare – cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile si completarile ulterioare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale evaluare.

Elementul comun al acestor dispozitii legale care configureaza diferit intinderea obligatiei de reparare a prejudiciului cauzat prin evictiune cumparatorilor in temeiul Legii nr. 112/1995, consta in consacrarea unui drept de despagubire, deci a unui drept de creanta, in favoarea destinatarilor normelor, ale caror titluri au fost desfiintate lato sensu, fie ca urmare constatarii nulitatii absolute a contractului, fie prin admiterea actiunilor in revendicare, formulate de fostii proprietari sau mostenitorii acestora.

Dreptul de creanta nascut ex lege are, ca debitor, Ministerul Finantelor Publice, in sarcina caruia exista, potrivit dispozitiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, obligatia corelativa, de restituire, fie a pretului actualizat, fie a pretului de piata, intinderea concreta a despagubirii (valoarea creantei) urmand sa fie stabilita prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Intr-o jurisprudenta clara si concordanta a celei mai inalte jurisdictii nationale s-a explicat sfera de aplicare a celor doua ipoteze normative, stabilindu-se (inclusiv in cauze care stau la baza prezentei sesizari de recurs in interesul legii), in urma unui demers de interpretare sistematica a dispozitiilor art. 50 alin. (2), art. 50 alin. (21) si art. 501 si art. 20 alin. (21) din Legea nr. 10/2001, ca termenul de „desfiintare” a contractelor de vanzare – cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, se refera atat la situatia in care acestea au fost anulate, cat si la ipoteza in care si-au incetat efectele ca urmare a admiterii actiunilor in revendicare prin comparare de titluri, formulate de fostii proprietari sau mostenitorii acestora, titlul acestora fiind preferat celui al cumparatorului.

Cele doua situatii de „desfiintare” a titlului cumparatorului conduc la pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil. Prin vointa legiuitorului, circumscrisa marjei de apreciere de care acesta beneficiaza in determinarea imperativelor interesului public si adoptarea unor politici economice si sociale, vechiul drept de proprietate este inlocuit cu un drept de creanta, avand, ca subiect activ al obligatiei, pe chiriasul cumparator evins in modalitatile indicate, iar ca subiect pasiv, Ministerul Finantelor Publice, in temeiul art.50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.

Obiectul obligatiei consta in plata unei sume de bani, concretizandu-se astfel intinderea unei raspunderi speciale pentru evictiune.

Unicul citeriu folosit de legiuitor, pentru determinarea intinderii despagubirilor este reprezentat de respectarea sau nerespectarea, la incheierea contractului, a prevederilor Legii nr. 112/1995, sub orice aspect.

In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a explicat diferenta de tratament juridic adoptata de legiuitor in ceea ce priveste intinderea despagubirii, aratandu-se ca restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare cumparare au fost incheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995, iar nu a pretului de piata, stabilit conform standardelor internationale de evaluare, ca si in cazul contractelor de vanzare–cumparare incheiate cu respectarea acestei legi, reprezinta exclusiv un efect al constatarii nulitatii actelor civile, stipulata de legea noua, distinctia operata de legiuitor fiind o consecinta a regimului juridic diferit aplicabil contractelor de vanzare cumparare incheiate cu fraudarea legii[1].

Existenta garantiei pentru evictiune in situatiile in care cumparatorul a cunoscut riscul evictiunii, consfintita prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, caracterizeaza aceasta raspundere ca fiind una speciala, derogatorie de la raspunderea pentru evictiune din dreptul comun, in care, raspunderea nu poate fi atrasa decat atunci cand cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are sau pretinde a avea un drept asupra bunului (art. 1340 teza a II-a Cod civil). Or, potrivit legii speciale, independent de buna sau reaua-credinta a cumparatorului la incheierea actului, obligatia de despagubire exista, fiind expres prevazuta de legiuitor.

Doar cuantumul despagubirii urmeaza a fi stabilit prin hotarare judecatoreasca, prin raportare la criteriile legale indicate si probele administrate din care ar rezulta respectarea sau nerespectarea Legii nr. 112/1995 la incheierea contractului vanzare cumparare desfiintat prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Pentru stabilirea intinderii despagubirilor, actiunea in justitie este obligatorie, intrucat, potrivit art. 50 alin. (2), alin. (21) si alin. (3), art. 501 din Legea nr. 10/2001 si art. 50.3. din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 10/2001, plata acestora se realizeaza de Ministerul Finantelor Publice pe baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile.

Pornind de la aceste observatii de principiu, pe baza carora au fost identificate elementele raportului juridic dedus judecatii in aceste cauze, urmeaza a se determina obiectul cererilor de chemare in judecata si cauza acestora, pentru determinarea limitelor obiective ale investirii instantelor.

In cazuistica analizata, se observa ca, independent de situatia concreta in care s-au aflat, reclamantii, chiriasi cumparatori, au solicitat obligarea Ministerului Finantelor Publice la plata pretului de piata, iar divergenta de jurisprudenta ivita in aceste cauze priveste, atat determinarea obiectului cererii de chemare in judecata, cat si a cauzei acesteia, pentru ca, prin raportare la aceste elemente, sa se determine daca, prin admiterea in parte a cererii si obligarea paratului la plata pretului actualizat, atunci cand se constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru restituirea pretului de piata, sunt depasite sau nu limitele investirii, respectiv, daca se ajunge sau nu la o incalcare a principiului disponibilitatii.

Avand in vedere cele aratate in precedent asupra elementelor raportului juridic dedus judecatii in aceste cauze, consider ca obiectul acestor actiuni, in sensul de pretentie concreta a reclamantilor, este reprezentat de obligarea paratului la plata unei sume de bani, iar pretul de piata, respectiv pretul actualizat, reprezentand valoarea nominala a creantei consfintite de lege, pentru a carei realizare actiunea in justitie este obligatorie, reprezinta valoarea obiectului litigiului, evaluarea fiind facuta de reclamanti prin cererile de chemare in judecata.

Totodata, cauza acestor cereri de chemare in judecata (causa debendi) nu este data de insasi cauza evictiunii – anularea contractului de vanzare – cumparare sau desfiintarea titlului in urma unei actiuni in revendicare, ci doar de desfiintarea titlului cumparatorului ceea ce, potrivit legii, activeaza raspunderea statului, corelativa dreptului de creanta analizat in precedent[2].

Aceste elemente, odata identificate pe baza cererii de chemare in judecata, prin care se concretizeaza partial actiunea civila si dreptul la actiune, ca parte integranta a dreptului subiectiv si garantie a realizarii acestuia[3] nu mai pot fi modificate de instanta, aceasta fiind tinuta sa se pronunte in limine litis, in considerarea principiului disponibilitatii.

Temeiul de drept indicat de reclamantii din cauzele analizate, a fost reprezentat de prevderile art. 50 alin. (21) si art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicata.

Insa, acest temei nu leaga instanta de judecata care are dreptul si obligatia ca, pornind de la imprejurarile de fapt ce constituie izvorul pretentiei reclamantului, sa faca incadrarea juridica, cu ajutorul obiectului si a motivelor prezentate de acesta. In plus, nefiind tinut de temeiul juridic invocat de reclamant, judecatorul, cu respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, pune in discutia partilor schimbarea temeiului juridic si face calificarea juridica exacta a cererii de chemare in judecata[4].

Obiter dictum, spre deosebire de obiectul actiunii (cererii) care nu poate fi schimbat, nici depasit, temeiul juridic invocat de reclamant poate fi schimbat de instanta, aceasta fiind datoare sa determine cadrul procesual exact[5].

Pe baza acestor observatii si consideratii de principiu, apreciez ca, in cea de-a doua orientare de jurisprudenta nu se schimba obiectul si cauza cererii de chemare in judecata. Instantele care au pronuntat solutii de admitere in parte a cererilor formulate si obligare a paratului la plata pretului actualizat au solutionat aceste cauze in limitele obiectului dedus judecatii ce viza realizarea dreptului de creanta consfintit de lege, stabilind intinderea despagubirilor cuvenite reclamantilor, prin raportarea situatiei de fapt ce rezulta, cel mai adesea, din insasi cererea de chemare in judecata, la dispozitiile din Legea nr. 10/2001 republicata, incidente pentru ipoteza contractelor incheiate cu nerespectarea Legii nr. 112/1995.

In plus, pentru pronuntarea acestei solutii nu este necesara administrarea vreunei expertize, intrucat actualizarea pretului se poate realiza in faza de executare, potrivit art. 3711 alin. (3) din Codul de procedura civila anterior.

Pe de alta parte, pretul de piata include si pretul actualizat, iar raportul dintre acestea este acela ca de la intreg, la parte.

Astfel, potrivit dreptului comun, in caz de evictiune totala consumata, cumparatorul are dreptul de a cere vanzatorului, pe langa pretul platit, si daune – interese care, potrivit art. 1344 din fostul Cod civil puteau consta in diferenta dintre valoarea actuala a bunului si pretul platit de cumparator, indiferent de buna sau de reaua-credinta a vanzatorului si indiferent de cauza sporirii valorii bunului (inclusiv devalorizarea monedei nationale)[6].

Prin urmare, se observa ca pretul de piata (valoarea actuala a bunului) include pretul platit actualizat.

Asadar, nu au fost depasite limitele investirii, iar instantele nu s-au pronuntat extra petita sau ultra petita, intrucat schimbarea temeiului de drept al cererii de chemare in judecata nu determina o incalcare a principiului disponibilitatii.

Totodata, se observa si ca, in unele cauze in care s-a ridicat aceasta problema de drept, au existat situatii in care, desi instanta a pus in discutia partilor aplicarea dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, reclamantii s-au opus, aratand ca solicita exclusiv pretul de piata.

In aceste ipoteze nu se poate sustine ca instantele ar fi putut obliga paratul la plata pretul de actualizat, astfel incat singura solutie posibila consta doar in respingerea cererii, fata de manifestarea expresa de vointa a reclamantilor care au inteles sa limiteze dezbaterile la temeiul de drept invocat prin cererea de chemare in judecata[7].

De asemenea, instantele nu puteau acorda pretul actualizat nici atunci cand, din probele administrate, rezulta ca acesta a fost anterior platit reclamantilor in baza unei hotarari judecatoresti, intrucat o atare solutie ar fi echivalat cu dubla reparatie a aceluiasi prejudiciu si obligarea paratului la o dubla plata.

Sub aspectul compatibilitatii solutiilor identificate, cu nivelul de protectie a drepturilor fundamentale, din ansamblul celor expuse in precedent, apreciez ca solutia de admitere in parte a actiunilor formulate si obligare a paratului la plata pretului actualizat corespunde exigentelor art. 1 din Primul Protocol aditional si art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Astfel, pornind de la caracterul autonom al notiunilor utilizate de Conventie si de protocoalele sale aditionale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a extins notiunea de „bun” si asupra situatiilor in care apar puse in discutie anumite interese economice ale unui subiect de drept, persoana fizica sau juridica care pot sa se prezinte sub forma unor sperante legitime la obtinerea unor indemnizari[8].

Bunaoara, in cauzele Pressos Compania Naviera S.A. s.a c/a Belgia[9] si Draon c/a Franta[10], Curtea a retinut ca intra in sfera de protectie a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie si un interes patrimonial de rangul creantei, atunci cand aceasta dispune de o baza suficienta in dreptul intern, cum ar fi de exemplu, o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.

A fortiori, atunci cand dreptul de creanta are o baza in insesi prevederile legii, respectiv in art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, existenta sa fiind certa si doar intinderea creantei depinzand de solutia pronuntata in cadrul actiunii in justitie formulata de reclamant, se cuvine a se recunoaste existenta unui „bun”, in sensul art.1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

Astfel, in sfera de aplicare a acestui articol intra si drepturile de creanta, nu doar bunurile corporale. Prin pierderea bunului corporal, se naste in patrimoniul reclamantilor, in temeiul legii, un drept de creanta impotriva statului, de a fi indemnizati pentru pierderea suferita[11]. Acest drept este mai mult decat o simpla creanta conditionala, a carei existenta si intindere ar urma sa fie stabilita in procedurile judiciare initiate de reclamanti ci, avand o existenta incontestabila, ca efect al evingerii, combinat cu aplicarea dispozitiilor legale, doar intinderea despagubirilor urmeaza sa fie stabilita in procesul initiat.

Pe de alta parte, observand considerentele hotararilor judecatoresti prin care actiunile reclamantilor au fost respinse, se constata ca, in cuprinsul acestora se recunoaste dreptul de creanta, limitat la pretul actualizat, insa valorificarea dreptului este refuzata, pe baza constructiei juridice dezvoltate care se raporteaza la limitele investirii instantei.

Consider ca situatia rezultata din aceste cauze este similara celor in care, in procedurile de retrocedare initiate de fostii proprietari ai imobilelor preluate de stat in perioada regimului comunist, instantele au constatat, in considerentele hotararilor pronuntate, ca aceasta preluare a fost facuta fara titlu valabil, fara a dispune insa, prin dispozitiv, restituirea bunului, ceea ce a fost apreciat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca reprezentand un „bun” in sensul Conventiei[12].

In aceste situatii, pentru a obtine valorificarea dreptului de creanta, reclamantii trebuie sa parcurga o alta procedura judiciara al carei rezultat este incert, intrucat exista pericolul implinirii termenului de prescriptie care incepe sa curga, pentru ipoteza prevazuta de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, de la data producerii evictiunii, moment care coincide cu data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a desfiintat titlul cumparatorului[13] .

Or, consacrand dreptul la respectarea bunurilor, precum si dreptul statelor in a reglementa masuri privitoare la folosinta bunurilor, instanta de contencios european a consacrat si o limita a masurilor statale analizate, aceea de a nu lipsi dreptul de substanta sa, astfel incat titularii sa fie privati de drept[14].

Mutatis mutandis, se observa ca, respingerea actiunii formulate de reclamanti, combinata cu iminenta implinire a termenului de prescriptie in care dreptul de creanta asupra pretului actualizat ar putea fi realizat intr-un nou litigiu, poate conduce la transformarea dreptului consacrat de lege intr-un nudum jus, lipsit de orice continut.

Totodata, aceasta solutie pune in discutie insasi efectivitatea dreptului de acces la justitie.

Astfel, efectivitatea dreptului de acces la un tribunal presupune ca exercitiul dreptului sa nu fie afectat de existenta unor obstacole sau impedimente de drept ori de fapt ce ar fi de natura sa afecteze insasi substanta sa[15].

Referitor la existenta unor posibile obstacole de drept, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca exercitarea cailor de atac interne numai pentru a se constata inadmisibilitatea unor actiuni judiciare prin jocul dispozitiilor legale ce le reglementeaza nu este de natura sa corespunda imperativelor art. 6 par. 1 din Conventie. ?i de aceasta data, instanta de contencios european a consacrat o limita jurisprudentiala, stabilind ca justitiabilul se gaseste in fata unui obstacol disproportionat la exercitiul dreptului de acces la un tribunal, atunci cand acesta este atins in insasi substanta sa[16].

Pe de alta parte, simpla temere a instantelor care au pronuntat solutii de respingere a actiunilor, de incalcare a dreptului la aparare al paratului, constand in imposibilitatea acestuia de a mai putea invoca exceptia prescriptiei extinctive a dreptului reclamantilor cu privire la pretul actualizat nu apare ca suficienta pentru respingerea actiunii, intrucat un atare risc nu exista, in conditii procedurale.

Bunaoara, prescriptia dreptului material la actiune pentru a se obtine obligarea paratului la plata pretului actualizat a inceput sa curga, astfel cum am aratat in precedent, de la data ramanerii irevocabile a hotararilor judecatoresti prin care titlurile reclamantilor au fost desfiintate. In mod judicios, acest moment este plasat de instantele care adopta prima opinie, cel mai devreme, in anul 2002, cand s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prorogat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001.

Avand in vedere solutia deciziei in interesul legii nr. 1 din 17 februarie 2014, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014 prin care s-a stabilit ca prescriptiile extinctive incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, implinite ori neimplinite la aceeasi data, raman supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel incat, atat instantele de judecata, din oficiu, cat si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii incepute dupa 1 octombrie 2011, consider ca, si in situatia in care instanta, schimband temeiul de drept al cererii de chemare in judecata, paratul sau insasi instanta, din oficiu, ar putea invoca aceasta exceptie.

In conditiile in care schimbarea temeiului de drept al cererii este pusa in discutia partilor, paratul este in masura ca, in raport de noul temei, sa-si formuleze apararile si, cunoscand datele cauzei, poate identifica momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie.

* * *

Fata de cele expuse, in temeiul art. 517 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii in probemele de drept sesizate.

Procuror General,
Tiberiu Mihail Nitu

[1] Curtea Constitutionala, decizia nr. 149 din 8 februarie 2011, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, decizia nr. 658 din 11 mai 2010, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, decizia nr. 292 din 23 mai 2013, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013;

Editorialul penal de luni 21.10.2014- UP.Urmarire penala fost preşedinte club de fotbal – dosar „Valiza”

21 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

DOBOȘ ANTON, la data faptelor preşedintele clubului „Universitatea Cluj”, pentru infracţiunile de luare de mită și complicitate la dare de mită

Preambul :

Prin rechizitoriul nr. 95/P/2006 din 16.12.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Becali George pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, inclusiv cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție, precum și a inculpatului Sponte Teia, astfel:
– Becali George, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită
– Sponte Teia, pentru săvârșirea complicității la dare de mită
Referitor la aceste infracțiuni, importante pentru prezentul dosar, în cuprinsul rechizitoriului, în fapt s-a reținut că Becali George, în calitate de finanțator și acționar al F.C. Steaua București S.A. a oferit, în perioada 04.05.2008 – 07.05.2008, suma de 1.700.000 de euro jucătorilor de fotbal din cadrul clubului Universitatea Cluj, aflați pe foaia de joc pentru meciul din etapa a 34-a a Campionatului Național de Fotbal – Liga I (aproximativ 100.000 de euro pentru fiecare), în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu prevăzute în contractele de joc, Regulamentul intern și în Regulamentul Federației Române de Fotbal privind „Statutul și Transferul jucătorilor de fotbal”, constând în apărarea corectă a șanselor de joc și realizarea obiectivelor de instruire – performanță stabilite de club, pentru obținerea unei victorii în meciul cu echipa C.F.R. – 1907 Cluj din 07.05.2008, iar inculpatul Sponte Teia l-a sprijinit pe inculpatul Becali George, prin aceea că, în perioada 06.05.2008 – 07.05.2008, s-a deplasat la Cluj Napoca având asupra sa suma de 1.700.000 de euro, pentru a garanta astfel atât existența banilor, cât și posibila remitere a acestora în funcție de rezultatul meciului din 07.05.2008.
Prin decizia nr. 156 din 04 iunie 2013, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 785/1/2013, inculpații Becali George și Sponte Teia au fost condamnați definitiv, inclusiv pentru cele două infracțiuni descrise mai sus.
În cuprinsul deciziei nr. 156 din 04 iunie 2013, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a arătat că fapta inculpatului Becali George de a oferi suma de 1,7 milioane de euro jucătorilor de fotbal din cadrul clubului Universitatea Cluj, în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, constând în apărarea corectă a șanselor de joc și realizarea obiectivelor de instruire și performanță stabilite de club pentru obținerea unei victorii în meciul cu echipa C.F.R. 1907 Cluj din 07.05.2008 constituie infracțiunea de dare de mită, în modalitatea oferirii.
De asemenea, prin rechizitoriul nr. 95/P/2006 din 16.12.2008 s-au dispus, disjungerea cauzei față de Anton Doboș, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită și continuarea cercetărilor în mod separat, în condițiile în care acesta nu a putut participa la activitățile de urmărire penală din cauze obiective.

În ordonanţa de efectuare a urmăririi penale în dosarul disjuns faţă de Anton Doboș, în cauză, există date şi indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:

La 07.05.2008 urma să se desfășoare etapa a 34-a a Campionatului Național de Fotbal – Liga I. Înainte de această etapă, echipele C.F.R. 1907 Cluj și Steaua București se aflau pe primele două locuri ale clasamentului, în această ordine, la o diferență de un punct una de cealaltă.
Ținând seama de sistemul de punctaj, Steaua ar fi fost propulsată pe primul loc al clasamentului, dacă în ultima etapă, C.F.R. 1907 Cluj termina meciul la egalitate sau pierdea.
În ultima etapă, C.F.R. 1907 Cluj urma să joace cu Universitatea Cluj, iar o victorie a C.F.R. 1907 Cluj în meciul cu Universitatea Cluj ar fi dus la clasarea echipei de fotbal Steaua pe locul 2 al clasamentului, chiar dacă Steaua Bucureşti ar fi câştigat meciul din ultima etapă a campionatului.
Pentru Steaua București, miza meciului din ultima etapă implica interese duble, respectiv de ordin sportiv, care țin de palmaresul fiecărui club de fotbal, precum și de ordin financiar, echipa de pe primul loc având acces în cea mai prestigioasă competiție europeană inter-cluburi și anume în Liga Campionilor Europeni, precum și avantaje financiare de peste 5,5 milioane de euro, reprezentând drepturi financiare acordate de UEFA pentru fiecare echipă calificată în grupele Ligii Campionilor. Alte avantaje materiale s-ar fi putut obține din vânzările de bilete pentru meciurile jucate pe teren propriu și din atragerea unor sponsori importanți.
În aceste condiții, în perioada 04.05.2008-07.05.2008, Becali George, în calitate de acționar al clubului Steaua, i-a contactat, atât direct cât şi prin persoane interpuse, pe membrii conducerii clubului Universitatea Cluj și pe jucătorii de fotbal ai acestei echipe, cărora le-a oferit sume de bani pentru ca echipa să câștige sau să obțină un meci egal cu a C.F.R. 1907 Cluj. Becali George a fost ajutat de două persoane, respectiv de Doboș Anton care a transmis jucătorilor oferta referitoare la suma de 1.700.000 de euro şi Sponte Teia care a transportat banii de la București la Cluj Napoca.
Din probatoriul administrat în prezenta cauză a rezultat că suspectul Doboș Anton ar fi acceptat să îl ajute pe Becali George în sensul de a-i convinge pe fotbaliști, prin prezentarea ofertei, să joace meciul astfel încât să câștige.
Suspectului i s-au adus la cunoştinţă calitatea procesuală şi acuzaţiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală

Editorialul penal de luni 20.10.2014

20 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

În conformitate cu prevederile art. 72 alin. 2 din Constituţia României şi ale art. 195 alin. 1 şi 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție a transmis procurorului general al României cererea și referatul întocmit de procurorii anticorupţie, în vederea sesizării ministrului Justiției, pentru a cere președintelui Camerei Deputaţilor încuviințarea arestării preventive a deputaţilor:

ADAM IOAN, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit şi constituire a unui grup infracțional organizat şi trei infracţiuni de cumpărare de influenţă

HREBENCIUC VIOREL pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de influență şi instigare la folosire a influenței de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite

În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale, efectuarea urmăririi penale faţă de suspecţi şi punerea în mişcare a acţiunii penale pentru următoarele fapte:

În cursul anului 2012, deputatul Adam Ioan le-a solicitat judecătorilor Ordog Lorand Andras și Uță Gabriel să admită o cale extraordinară de atac, pronunțând o hotărâre judecătorească (decizia nr. 231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna) în favoarea lui Paltin Gheorghe Sturdza (naşul de cununie al inculpatului), în contradicție evidentă cu principiile de drept, cu starea de fapt reală şi cu practica anterioară a aceloraşi judecători şi a tuturor celorlalte instanţe care soluţionaseră cauza, prin care au dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 43.227 de ha teren forestier și 50 de ha de teren agricol pe raza judeţului Bacău, creând un prejudiciu în sarcina RNP ROMSILVA de 303.888.615 euro.
Soluţia a fost dispusă în condiţiile în care moştenitorul nu se încadra în gradul de rudenie prevăzut de lege faţă de proprietarul deposedat şi nu depusese cerere la Comisia locală de fond funciar pentru întreaga suprafaţă; pe parcursul judecăţii îşi modificase cererea şi solicita numai restituirea dreptului asupra a 23.000 de hectare; pe o parte din terenurile revendicate fusese deja reconstituit dreptul de proprietate față de câteva sute de proprietari. Judecătorii au admis, în faza recursului, revizuirea unei hotărâri anterioare irevocabile prin care fusese respinsă cerea reclamantului, invocând apariţia unor înscrisuri noi pe care reclamantul a omis să le solicite cu prilejul primei judecăţi, deşi acestea nu aveau valoare determinantă raportat la obiectul cauzei.
Imediat după ce a obținut în mod fraudulos decizia civilă nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna, Adam Ioan, împreună cu Paltin Gheorghe Sturdza, Călugăr Daniel-Constantin, Varga Ioan-Gheorghe, Bengescu Dan Costin şi Hrebenciuc Viorel, a constituit și coordonat un grup ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier dobândit prin hotărârea judecătorească menționată.
Totodată pentru a reuși punerea în aplicare a deciziei, Adam Ioan împreună cu Paltin Gheorghe Sturdza le-a Promis lui Călugăr Daniel-Constantin, Varga Ioan-Gheorghe, Bengescu Dan Costin și Hrebenciuc Viorel, bani sau alte foloase, iar aceștia din urmă au promis că vor determina funcționarii publici cu atribuții în acest sens (din cadrul Comisiei Județene de Fond Funciar Bacău, Direcției Silvice Bacău, Comisiilor locale de Fond Funciar Asău, Dofteana, Brusturoasa, Palanca, OCPI Bacău, ITRSV Suceava etc.) să urgenteze îndeplinirea actelor ce intră în atribuțiile lor de serviciu sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri.
În acest scop, în luna aprilie 2013, la inițiativa lui Adam Ioan, Sturdza Paltin Gheorghe a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a întregii suprafețe de teren forestier (43.277 ha) cu inculpatul Bengescu Dan Costin, precum şi un contract de mandat, prin care cumpărătorul se angaja să facă toate demersurile necesare în vederea punerii în posesie şi obţinerii titlului de proprietate. Preţul tranzacţiei a fost de 2.500 euro/hectar, de aproximativ 3 ori mai mic decât valoarea de piaţă, întrucât contractul masca în cuprinsul său și cumpărarea de influență de la autoritățile din județul Bacău.
Pentru atingerea scopului, inculpatul Bengescu Dan Costin l-a cointeresat pe inculpatul Hrebenciuc Viorel, deputat în Parlamentul României, care avea rolul de a-și folosi influența politică la nivelul instituțiilor și autorităților publice din județul Bacău și a celor de la nivel central, pentru urgentarea atingerii obiectivelor stabilite în antecontract, în schimbul a 12.000 de hectare din suprafaţa reconstituită.

În sarcina deputatului Hrebenciuc Viorel s-a reţinut că, începând cu luna aprilie 2013 și până în prezent, împreună cu Adam Ioan, Paltin Gheorghe Sturdza şi Bengescu Dan Costin, a constituit și coordonat un grup (la care au aderat/sprijinit ulterior și alte persoane), ce urmărea să obțină venituri prin oferire de mită, cumpărare de influență sau folosirea nelegală a influenței cu scopul de a urgenta punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate precum și o cât mai rapidă vânzare a terenului forestier în suprafață de 43.227 ha dobândit prin hotărârea judecătorească nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna.
În luna aprilie 2013, Hrebenciuc Viorel împreună cu Bengescu Dan Costin, le-a promis lui Adam Ioan şi Sturdza Paltin Gheorghe că-i va determina pe funcționarii publici cu atribuții de punere în posesie și eliberare titlului de proprietate privind terenul forestier în suprafață de 43.227 ha (din cadrul Comisiei Județene de Fond Funciar Bacău, Direcției Silvice Bacău, Comisiilor locale de Fond Funciar Asău, Dofteana, Brusturoasa, Palanca, OCPI Bacău, ITRSV Suceava, ROMSILVA etc.) să urgenteze îndeplinirea actelor ce intră în atribuțiile lor de serviciu sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri (ex. să nu se formuleze plângeri în instanță împotriva deciziilor Comisiei județene de fond funciar Bacău), acceptând de la aceștia promisiunea de bani sau alte foloase.
În cursul anului 2013, Hrebenciuc Viorel l-a contactat repetat la telefon pe inculpatul Crăciunescu Adam, director general al RNP Romsilva, şi s-a deplasat la biroul acestuia, reproşându-i opoziţia la punerea în posesia a lui Sturdza Paltin.
Întrucât Crăciunescu Adam a refuzat să dea curs solicitării, Hrebenciuc Viorel i-a solicitat lui Sîrbu Ilie, care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid politic, să îşi folosească influenţa faţă de Crăciunescu Adam, directorul general al Romsilva, membru în cadrul aceluiași partid politic, pentru a determina modul în care instituția condusă de acesta din urmă trebuie să se comporte în legătură cu punerea în posesie, eliberarea titlului de proprietate și litigiile juridice aferente reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței revendicate de Paltin Gheorghe Sturdza.
În cursul lunii septembrie 2013, inculpatul Hrebenciuc Viorel a intervenit pe lângă membrii comisiilor locale Dărmăneşti şi Dofteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, astfel încât aceştia să accepte predarea directă a suprafeţelor de pădure, fără avizul Comisiei Judeţene de Fond Funciar.
De asemenea, în perioada septembrie – octombrie 2013, Hrebenciuc Viorel şi-a folosit influenţa asupra directorului Direcţiei Silvice Bacău, căruia i-a reproşat „blocajele” instituţionale apărute, realizând totodată demersuri pentru ca acesta să fie chemat la Bucureşti, pentru a fi „instruit” cum să procedeze în privinţa demersurilor efectuate pentru restituirea în natură a celor 43.277 ha pădure, demersuri care au avut ca efect convocarea acestuia din urmă de către directorul general al ROMSILVA, pe tema suprafeţelor vizate de Paltin Gheorghe Sturdza.
În acest context, după ce ROMSILVA a depus o cerere de strămutare și a obţinut suspendarea judecății litigiului care privea această suprafaţă, Hrebenciuc Viorel i-a cerut lui Sîrbu Ilie să îşi folosească influenţa faţă de Crăciunescu Adam şi să îl determine să înlocuiască persoana care reprezenta regia în cauzele ce priveau acest domeniu. Totodată, după admiterea cererii de strămutare, Ioan Adam i-a cerut lui Bengescu Dan să îi transmită lui Hrebenciuc Viorel că funcţionarii publici cu care a discutat despre terenurile revendicate l-au păcălit, subliniind că deputatul Hrebenciuc şi-a „dat cuvântul” că va rezolva problema.
Totodată, în cursul lunii august 2014, Hrebenciuc Viorel i-a promis lui Bengescu Dan că îşi va folosi influenţa pentru a-l determina pe directorul RN Romsilva să nu mai formuleze contestaţii împotriva acţiunilor judiciare iniţiate de acesta.
Cererea de încuviințare a arestării preventive a fost formulată având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură penală.

Astfel, din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune de corupţie, iar privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal. În acest sens, trebuie avută în vedere modalitatea săvârşirii faptelor şi rezonanţa acestora, precum şi urmarea produsă, privită atât din perspectiva valorii prejudiciului, cât şi prin limitarea severă a fondului forestier aflat în administrarea statului, astfel încât luarea măsurii preventive este necesară pentru a elimina temerea că organele judiciare nu reacţionează eficient împotriva unor persoane învinuite de săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită. Cercetarea unor asemenea persoane în stare de libertate ar putea încuraja şi alte persoane să comită infracţiuni, având în vedere poziţia inculpaților şi natura faptelor de care sunt acuzați.

Viorel Hrebenciuc este audiat la DNA într-un nou dosar astazi luni 20.10.2014

Al vostru avocat penalist

Coltuc Marius Vicentiu

Avocat Coltuc Marius Vicentiu lanseaza rubrica „Editorial Penal”

25 mai 202320 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Zilnic vom posta in rubrica „Editorial Penal” despre dosarul/dosarele penale de „rasunet” din acea zi.

Informatiile sunt obtinute din surse oficiale si publice

Va rog sa cititi astazi Editorialul penal de luni

Contestatie fiscala. Cum Se Depune O Contestaţie La Un Act Administrativ-Fiscal?Cand?Unde?Ce trebuie?

21 iulie 202320 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ordinul nr. 2906/2014 a introdus o nouă procedură privind contestarea actelor administrativ-fiscale şi a detaliat punctual modul de aplicare a prevederilor de la art. 205-208 din Codul de procedură fiscală, temei normativ în baza căruia se poate contesta un act administrativ-fiscal.

Facem menţiunea expresă că această procedură se aplică tuturor actelor administrativ-fiscale ce nu impun în seama contribuabilului măsuri asiguratorii sau de executare silită, acesta urmând procedura contestării, conform art. 172-174 din Codul de procedură fiscală.

Notă: Ordinul nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 736/2014 şi se aplică din 9 octombrie 2014.

Cum se depune o contestaţie

Orice persoană care se consideră lezată într-un drept al său, printr-un act administrativ-fiscal, poate contesta această măsură. De asemenea, se poate contesta neemiterea unui act administrativ-fiscal în termenul legal.

Este obligaţia contestatatului să demonstreze lezarea suferită şi dreptul încălcat.

Contestaţia se depune în formă scrisă, în original, la organul fiscal emitent al actului administrativ-fiscal supus contestării. Aceasta trebuie semnată şi ştampilată de persoana juridică. Dacă aceasta este depusă printr-un împuternicit/reprezentant, se necesită anexarea actului original ce atestă calitatea de împuternicit/reprezentant.

Persoanele fizice care depun contestaţii vor semna aceste documente şi vor anexa o copie a documentului de identitate.

Dacă organul fiscal constată că o contestaţie nu e depusă în original, va solicita contestatarului depunerea acesteia în original, prin scrisoare recomandată.

Termenul în care se poate depune originalul contestaţiei sau prezentarea documentelor în formă originală este de cinci zile de la comunicare.

Dacă o contestaţie se depune din eroare la un alt organ fiscal, acesta are obligaţia să transmită contestaţia către organul fiscal competent în soluţionare în termen de cinci zile de la depunere.

Termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile libere, iar prin actul normativ se prezintă un exemplu, pe care îl prezentăm şi noi:

Un act administrativ-fiscal este comunicat unui contribuabil în data de 29 iunie. Cele 30 de zile încep să curgă din data de 30 iunie. Finalizarea celor 30 de zile se realizează în data de 29 iulie. Ultima zi de depunere a contestaţiei este 30 iulie. Practic, capetele se exclud.

Dacă acest termen de 30 de zile se termină într-o zi nelucrătoare sau într-o zi de sărbătoare legală, termenul se prelungeşte până la finele primei zile lucrătoare celor de repaus.

Reţinem şi faptul că o contestaţie poate fi depusă într-un termen de trei luni de la comunicarea unui act administrativ-fiscal ce nu menţionează unul dintre următoarele elemente:

a) posibilitatea de a fi contestat;

b) termenul de depunere a contestaţiei;

c) organul fiscal la care se depune contestaţia.

Partea finală a actului normativ introduce aspecte punctuale privind diverse situaţii particulare ce pot apărea ca urmare a unor contestaţii. Dintre acestea amintim: intervenţia voluntară a unei terţe persoane în contestaţie, proceduri urmate de contestatari persoane nerezidente, modul de emitere şi comunicare a deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Cu această ocazie, amintim şi elementele minime obligatorii ale unei contestaţii, conform art. 206 din Codul de procedură fiscală.

Aceste elemente sunt:

a) datele de identificare ale contestatorului;

b) obiectul contestaţiei;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice.

Desigur, lipsa oricăruia dintre aceste elemente este motiv de respingere a unei contestaţii.

Reamintim şi faptul că împotriva actelor administrativ-fiscale ce dispun măsuri în procedura executării silite se va respecta o altă procedură de contestare, pe care o prezentăm succint:

– termenul de contestare este de 15 zile de la comunicarea actului administrativ-fiscal contestat;

– temeiul normativ este dat de art. 172-174 din Codul de procedură fiscală şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

– contestaţia se depune direct la judecătoria la care este arondat organul fiscal ce a emis actul administrativ-fiscal contestat.

Modificarea Codului de procedura penala.Noul cod.Propunere Csm

20 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus modificarea si completarea Codului de procedura penala, aprobat prin Legea nr. 135/2010, in vederea sustinerii acestora ca propuneri de amendamente la proiectul de lege referitor la modificarea Codului de procedura penala, aflat in prezent in procedura parlamentara, dupa cum urmeaza:

La articolul 211, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, respectiv alin. (11) cu urmatorul cuprins:

„ (11) Durata masurii controlului judiciar in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca 1 an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 5 ani.”

La articolul 216, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, respectiv alin. (11) cu urmatorul cuprins:

„ (11) Durata masurii controlului judiciar pe cautiune in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca 1 an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 5 ani.”

La articolul 207, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„(2) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, cu citarea inculpatului. In cazul arestarii preventive si a arestului la domiciliu, verificarea se realizeaza inainte de expirarea duratei masurii preventive.”

La articolul 208, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurilor preventive dispuse fata de inculpat.”

Vezi decizia Integrala in Cazul Cioaca vs.Elodia.Motivarea deciziei în cazul Cioacă-Elodia. Loviri, vătămări cauzatoare de moarte. Art. 195,199,383 NCP

17 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

http://legeaz.net/spete-penal/motivare-decizie-cioaca-elodia-definitiva-358a-2014

Ce modificari sunt aduse procedurii de executare silita?

21 iulie 202317 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legea nr. 138/2014, recent promulgata de presedinte, dar care nu a fost inca publicata in Monitorul Oficial, aduce o serie de noutati importante in ceea ce priveste procedura de executare silita precizeaza avocatul COLTUC MARIUS.

Astfel, este eliminata etapa de incuviintare a executarii silite din competenta instantelor si o atribuie executorilor judecatoresti, se arata in expunerea de motive a actului normativ. Motivul il reprezinta faptul ca s-a constatat o crestere a volumului de activitate a instantelor de executare din cauza numarului relativ mare de cereri de incuviintare a executarii silite. Astfel, pentru a rezolva aceasta situatie, s-a impus eliminarea etapei de incuviintare a executarii silite din competenta instantei si atribuirea acestei sarcini executorului judecatoresc, motiveaza initiatorii actului normativ.

Mai mult decat atat, in baza noilor reglementari, instanta de executare va fi in masura sa determine dobanzile, penalitatile si alte asemenea sume care se cuvin de drept creditorului, urmand a le stabili prin incheiere, a continuat Natalia Berindean.

De asemenea, recentul act normativ reintroduce obligativitatea investirii cu formula executorie a titlurilor executorii, cu exceptia hotararilor judecatoresti. Conform avocatului, hotararea arbitrala se va investi cu formula executorie inainte de a formula cererea de executare silita.

„Prin reintroducerea investirii cu formula executorie, din nou se vor prelungi termenele de recuperare a sumelor, o masura in defavoarea creditorilor. Procedura de executare silita este destul de greoaie, termenele nu sunt in favoarea creditorilor. Termenele reale de a obtine poprirea conturilor debitorului si a cunoaste situatia financiara a debitorului sunt de cel putin doua, trei luni. Prin introducerea investirii cu formula executorie (de exemplu, executarea unui Bilet la ordin sau fila CEC), acest termen, de a obtine o reactie clara a debitorului, va depasi trei luni”, a subliniat avocatul contactat de noi.

De cealalta parte, initiatorii actului normativ sustin ca procedura de investire cu formula executorie pentru titlurile executorii, altele decat hotararile judecatoresti, a fost reintrodusa in Codul de procedura civila pentru asigurarea unui control al instantelor de judecata asupra acestor categorii de inscrisuri si tinand cont de faptul ca incuviintarea executarii silite presupune o etapa ulterioara, care consta in verificarea indeplinirii conditiilor de forma, verificare pe care o va realiza executorul judecatoresc competent.

Acestia considera ca ar fi mai potrivit ca investirea cu formula executorie sa fie aplicata altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti.

Pe langa noutatile mentionate anterior, Legea nr. 138/2014 stabileste ca instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel

Totodata, noile dispozitii inlatura procedura de regularizare pentru contestatia la executare, iar acest lucru era de asteptat, intrucat in practica au fost numeroase cazuri in care la momentul judecarii contestatiei executarea silita era deja finalizata, a aratat sursa citata.

Cum se calculeaza prescriptia extinctiva in civil.Vezi aici!

17 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. Iată unele precizări în acest sens din Codul civil.

Dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, prin prescripţie se stinge dreptul la acţiune care, în înţelesul dat de Codul civil, prespune dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.

Sunt, de asemenea, imprescriptibile drepturile privitoare la:

– acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel;

– acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

– acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;

– acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege.

Termenul general de prescripţie este de trei ani, dacă legea nu prevede un alt termen, cu precizarea – din Legea nr. 71/2011pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil – potrivit căreia prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Alte termene de prescripţie – de zece, doi şi un an – sunt detaliate în Codul civil. Dintre acestea, credem că prezintă interes să menţionăm câteva acţiuni cu care ne putem confrunta cu un grad relativ ridicat de frecvenţă.

Termenul de prescripţie de doi ani se aplică pentru dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare, precum şi dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere.

Termenul de prescripţie de un an se aplică în cazul:

– profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;

– profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna; medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;

– vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate; meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;

– avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor (termenul de prescripţie se calculează din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părţilor ori a revocării mandatului; în cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripţie este de trei ani de la data ultimei prestaţii efectuate);

– notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor (termenul prescripţiei se socoteşte din ziua în care aceste sume au devenit exigibile);

– inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li se cuvin (termenul prescripţiei se socoteşte din ziua când s-a terminat lucrarea; în toate cazurile, continuarea lecţiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripţia pentru sumele scadente);

– restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc;

– dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului, acest termen fiind însă de trei ani atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.

Repunerea în termenul de prescripţie poate fi cerută în instanţă de cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

Dreptul la acţiunea în repararea pagubei care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. Regula se aplică şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

Ce efecte are hotărârea CJUE în cauza C‑331/13, Ilie Nicolae Nicula împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu?

16 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Concluzia nu poate fi decat una:se vor castiga procele aflate pe rolul instantelor pe timbru de mediu

VEZI TEXTUL INTREG AL HOTARARII AICI

Cadrul juridic

A – Dreptul Uniunii

2. Articolul 110 TFUE prevede:

„Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.”

3. In cauza Tatu (EU:C:2011:219), Curtea a interpretat acest articol in sensul ca „se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”(3).

B – Dreptul romanesc

4. Articolul 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule (denumita in continuare „O.U.G. nr. 9/2013”) prevede:

„Obligatia de plata a timbrului intervine o singura data, astfel:

a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;

b) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului […];

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s a dispus de catre instante restituirea [taxei] sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

5. Articolul 12 alineatul (1) din aceasta ordonanta de urgenta prevede ca:

„In cazul in care taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitata, este mai mare decat timbrul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind timbrul de mediu, calculat in lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul inmatricularii sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentand diferenta de suma platita, numai catre titularul obligatiei de plata, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta. Calculul diferentei de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta ordonanta de urgenta, in care se utilizeaza elementele avute in vedere la momentul inmatricularii sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat.”

III – Litigiul principal si intrebarea preliminara

6. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (denumita in continuare „O.U.G. nr. 50/2008”), care a intrat in vigoare la 1 iulie 2008, a instituit o taxa pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 si N1-N3. Obligatia de a plati aceasta taxa lua nastere in special cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, grevand astfel vehiculele de ocazie importate.

7. Curtea a declarat ca o taxa precum aceasta taxa pe poluare era contrara articolului 110 TFUE pentru motivul ca aceasta „[avea] ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre”(4). Pentru acelasi motiv, Curtea a statuat ca aceasta situatie se regasea in cazul unei taxe precum taxa pe poluare instituita prin Legea nr. 9/2012(5), care, la 13 ianuarie 2012, abrogase O.U.G. nr. 50/2008, inainte de a fi ea insasi abrogata la 15 martie 2013 prin O.U.G. nr. 9/2013.

8. In cursul anului 2009, domnul Nicula a cumparat un autovehicul marca BMW 320i, inmatriculat pentru prima data in alt stat al Uniunii Europene, si anume Germania. In vederea inmatricularii vehiculului respectiv in Romania, acesta a platit o suma de 5 153 RON (aproximativ 1 200 euro) cu titlu de taxa pe poluare, prevazuta de O.U.G. nr. 50/2008.

9. Domnul Nicula a depus o cerere de restituire a acestei sume la autoritatile fiscale romane si, ca urmare a respingerii cererii mentionate de catre acestea din urma, o actiune la instantele romane.

10. Prin sentinta administrativa nr. 1497/CA/2012, Tribunalul Sibiu (Romania) a admis actiunea introdusa de domnul Nicula impotriva Agentiei Fondului pentru Mediu (beneficiarul taxei), a obligat aceasta parata sa restituie taxa, dupa ce a constatat, pe baza Hotararii Tatu (EU:C:2011:219), incompatibilitatea taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, si a respins actiunea introdusa impotriva Administratiei Finantelor Publice Sibiu (institutia care a colectat taxa).

11. La 25 ianuarie 2013, in urma recursului formulat impotriva acestei sentinte, Curtea de Apel Alba Iulia a decis casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, cu indicatia data in rejudecare ca, in acest gen de litigii, calitatea de parat in actiunea in restituirea unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii revenea nu numai beneficiarului acestei taxe, dar si colectorului acesteia.

12. Dupa reinscrierea cauzei pe rolul Tribunalului Sibiu, O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu a intrat in vigoare la 15 martie 2013.

13. In situatia concreta a reclamantului, cuantumul timbrului de mediu pentru autovehiculul sau s a stabilit la 8 126,44 RON, in temeiul O.U.G. nr. 9/2013, in timp ce taxa pe poluare platita anterior se ridica la 5 153 RON.

14. Or, in temeiul articolului 12 alineatul (1) din O.U.G. nr. 9/2013, domnul Nicula nu ar mai avea dreptul sa recupereze taxa pe poluare si dobanzile aferente acesteia, suma pe care o platise fiind retinuta de autoritatile fiscale si de mediu cu titlu de timbru de mediu, intrucat valoarea timbrului de mediu era mai ridicata decat taxa pe poluare pe care o platise.

15. In aceste conditii, Tribunalul Sibiu a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:

„Dispozitiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, ale articolelor 17, 20 si 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 TFUE, principiul securitatii juridice si principiul non reformatio in peius, ambele statuate [de] dreptul [Uniunii] si jurisprudenta Curtii [Hotararile Belgocodex, C 381/97, EU:C:1998:589 si Belbouab, 10/78, EU:C:1978:181], pot fi interpretate ca opunandu se unei reglementari precum O.U.G. nr. 9/2013?”

IV – Procedura in fata Curtii

16. Cererea de decizie preliminara a fost depusa la Curte la 18 iunie 2013. Domnul Nicula, guvernul roman si Comisia Europeana au depus observatii scrise.

17. Prin scrisoarea din 20 decembrie 2013, guvernul roman a solicitat atribuirea prezentei cauze Marii Camere. Conform articolului 16 al treilea paragraf din statutul sau, Curtea a dat curs acestei cereri. In sedinta, guvernul roman a justificat aceasta cerere prin necesitatea de a asigura coerenta jurisprudentei Curtii referitoare la impozitarea vehiculelor de ocazie importate.

18. In temeiul articolului 101 din Regulamentul de procedura, la 14 februarie 2014, Curtea a solicitat instantei de trimitere sa furnizeze, pana la 5 martie 2014, clarificari privind aplicabilitatea O.U.G. nr. 9/2013 in litigiul principal. Raspunsul instantei de trimitere a fost primit de Curte la 4 martie 2014.

19. La 25 martie 2014 a avut loc o sedinta in cursul careia domnul Nicula, guvernul roman, precum si Comisia au prezentat observatii orale.

V – Analiza

A – Cu privire la admisibilitate

20. Guvernul roman considera ca prezenta cerere de decizie preliminara este inadmisibila intrucat un raspuns la intrebarea formulata de instanta de trimitere nu ar fi util pentru solutionarea litigiului principal. Potrivit guvernului roman, O.U.G. nr. 9/2013 nu se aplica litigiului principal pentru doua motive.

21. In primul rand, guvernul roman considera ca procedura extrajudiciara de restituire a eventualelor diferente intre taxele platite in temeiul actelor normative anterioare O.U.G. nr. 9/2013 si timbrul de mediu, instituita prin articolul 12 din aceasta ordonanta de urgenta, nu vizeaza in niciun fel instanta de trimitere si nu se aplica litigiului principal.

22. Guvernul roman considera astfel ca aceasta procedura extrajudiciara de restituire nu impiedica instanta de trimitere sa dispuna restituirea in intregime a sumei platite de domnul Nicula cu titlu de taxa pe poluare.

23. In al doilea rand, guvernul roman considera ca, in temeiul principiului tempus regit actum, O.U.G. nr. 9/2013, care a intrat in vigoare la 15 martie 2013, nu se aplica cererii de rambursare a taxei pe poluare platite de domnul Nicula in anul 2009. In consecinta, instanta de trimitere nu ar trebui sa se considere legata de articolul 12 din aceasta ordonanta de urgenta.

24. Avand in vedere aceste argumente, Curtea a solicitat instantei de trimitere sa ia pozitie cu privire la aplicabilitatea in litigiul principal a O.U.G. nr. 9/2013, in special a articolului 12 din aceasta.

25. Prin raspunsul primit de Curte la 13 martie 2014, instanta de trimitere a confirmat aplicabilitatea articolului 12 din O.U.G. nr. 9/2013 in litigiul principal. Potrivit instantei de trimitere, interpretarea acestei ordonante de urgenta invocata de guvern este lipsita de orice temei juridic si goleste de continut articolul 12 din ordonanta mentionata.

26. Potrivit unei jurisprudente consacrate a Curtii, „in cadrul unei proceduri prevazute la articolul [267 TFUE], intemeiata pe o separare clara a functiilor intre instantele nationale si Curte, orice apreciere a situatiei de fapt din cauza este de competenta instantei nationale. De asemenea, numai instanta nationala care este sesizata cu solutionarea litigiului si care trebuie sa isi asume raspunderea pentru hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi pronuntata are competenta sa aprecieze, luand in considerare particularitatile cauzei, atat necesitatea unei decizii preliminare, pentru a fi in masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta intrebarilor pe care le adreseaza Curtii. In consecinta, in cazul in care intrebarile adresate au ca obiect interpretarea dreptului [Uniunii], Curtea este, in principiu, obligata sa se pronunte”(6).

27. Intrucat instanta de trimitere a confirmat aplicabilitatea O.U.G. nr. 9/2013 in litigiul principal, este necesar sa se inlature obiectiile guvernului roman cu privire la admisibilitatea prezentei cereri de decizie preliminara.

B – Cu privire la fond

28. Prin intermediul intrebarii formulate, instanta urmareste sa afle daca dispozitii precum cele ale O.U.G. nr. 9/2013 sunt conforme cu articolul 110 TFUE, cu principiile egalitatii in fata legii si nediscriminarii prevazute la articolele 20 si 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare „carta”), cu dreptul de proprietate mentionat la articolul 17 din aceasta carta, precum si cu principiile securitatii juridice, neretroactivitatii legii si non reformatio in peius.

1. Principiile sau dispozitiile dreptului Uniunii aplicabile in speta

29. Esenta criticii formulate de domnul Nicula este ca articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 perpetueaza discriminarea instituita prin taxa pe poluare intre vehiculele de ocazie importate in Romania si vehiculele prezente deja pe piata romaneasca si care erau, in aceasta calitate, scutite de taxa pe poluare. In opinia noastra, in consecinta, la fel ca in cauzele Tatu (EU:C:2011:219), Nisipeanu (EU:C:2011:466), Drutu (EU:C:2011:478), Micsa (EU:C:2011:479), Vijulan (EU:C:2011:477) si Campean si Administratia Finantelor Publice a Municipiului Alexandria (EU:C:2014:229), normele aplicabile sunt articolul 110 TFUE, care interzice taxele discriminatorii, precum si principiul potrivit caruia orice taxa perceputa cu incalcarea dreptului Uniunii, in special a articolului 110 TFUE, trebuie restituita contribuabilului.

30. Potrivit articolului 52 alineatul (2) din carta, „[d]repturile recunoscute prin prezenta carta care fac obiectul unor dispozitii prevazute de tratate se exercita in conditiile si cu respectarea limitelor stabilite de acestea”. In consecinta, nu este necesar, in vederea interpretarii dreptului Uniunii de catre Curte, sa se examineze aplicabilitatea in litigiu a altor norme si principii continute in carta. Acest lucru este valabil si pentru celelalte principii generale citate de instanta de trimitere, care s ar putea referi totusi la aceste norme si principii, de exemplu in cadrul unei analize de constitutionalitate in dreptul roman a O.U.G. nr. 9/2013.

2. Argumentele prezentate Curtii

31. Domnul Nicula considera ca, instituind o noua taxa pe poluare numita „timbru de mediu” si permitand autoritatilor fiscale romane sa restituie contribuabilului doar diferenta dintre cuantumul timbrului de mediu si cel platit deja cu titlu de taxa pe poluare, O.U.G. nr. 9/2013 urmareste in special sa blocheze demersurile de restituire a taxei pe poluare in toate aceste forme care preceda timbrul de mediu.

32. In plus, domnul Nicula considera ca timbrul de mediu insusi este contrar articolului 110 TFUE, intrucat instituie o discriminare intre:

– pe de o parte, proprietarii de vehicule de ocazie cumparate intr un alt stat membru decat Romania, precum domnul Nicula, care au platit taxa pe poluare la inmatricularea acestora in Romania si nu au recuperat o inca, pentru care timbrul de mediu este exigibil imediat prin retinerea unei parti sau a intregii taxe platite anterior, si

– pe de alta parte, proprietarii de vehicule deja inmatriculate in Romania, pentru care timbrul de mediu este exigibil abia in momentul eventualei transcrieri a dreptului de proprietate al unui tert.

33. Domnul Nicula adauga ca timbrul de mediu constituie de asemenea o sarcina fiscala discriminatorie in sensul ca O.U.G. nr. 9/2013 nu garanteaza ca cuantumul taxei datorate cu privire la vehiculele de ocazie importate dintr un alt stat membru nu depaseste cuantumul taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor similare inmatriculate deja in Romania.

34. Guvernul roman sustine ca O.U.G. nr. 9/2013 respecta in totalitate normele enuntate in Hotararea Tatu (EU:C:2011:219). Acesta considera ca timbrul de mediu se intemeiaza pe criterii obiective si transparente, precum cilindreea si norma de poluare Euro sau emisiile de CO2 ale vehiculului. In plus, cuantumul acesteia ar tine seama in mod adecvat de valoarea reala pe piata a unui vehicul de ocazie calculata de la momentul introducerii vehiculului pe piata si ar putea fi contestat pe cale administrativa sau judiciara, pentru a demonstra o depreciere mai semnificativa decat cea stabilita in temeiul cotei de depreciere. Astfel, sustine guvernul roman, timbrul de mediu impus vehiculelor importate nu depaseste cuantumul taxei reziduale incorporat in valoarea autovehiculelor de ocazie similare inmatriculate deja pe teritoriul national.

35. Guvernul roman aminteste de asemenea ca plata timbrului de mediu este obligatorie si exigibila la data primei transcrieri a dreptului de proprietate pentru vehiculele care se afla deja in parcul auto national inaintea aparitiei taxei respective, inclusiv pentru vehiculele pentru care taxele anterioare pe poluare nu au fost achitate, dupa cum impuneau Hotararile Tatu (EU:C:2011:219) si Nisipeanu (EU:C:2011:466).

36. In consecinta, guvernul roman concluzioneaza ca o reglementare nationala precum O.U.G. nr. 9/2013 nu este contrara articolului 110 TFUE.

37. Comisia considera ca regimul instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 este contrar articolului 110 TFUE, intrucat se aplica retroactiv unor evenimente impozabile intervenite inainte de intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 9/2013 si perpetueaza astfel practica discriminatorie constatata de Curte in Hotararea Tatu (EU:C:2011:219).

3. Apreciere

38. Trebuie amintit de la bun inceput ca, potrivit unei jurisprudente constante, reiese ca dreptul de a obtine rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite justitiabililor de dispozitiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, in principiu, sa restituie impozitele percepute cu incalcarea dreptului Uniunii(7). In plus, atunci cand un stat membru a perceput taxe cu incalcarea dreptului Uniunii, justitiabilii au dreptul nu numai la restituirea taxei astfel percepute, dar si a dobanzilor aferente acesteia, din momentul platii taxei(8).

39. Exista o singura exceptie de la aceasta regula, si anume repercutarea taxei asupra altor subiecte(9), si intra, in absenta unei reglementari la nivelul Uniunii, sub incidenta normelor de procedura nationale, sub rezerva respectarii principiilor echivalentei si efectivitatii(10).

40. In aceasta privinta, trebuie amintit ca Curtea a statuat deja ca, in toate versiunile sale, O.U.G. nr. 50/2008 instituia un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si, pentru acest motiv, contrar articolului 110 TFUE(11).

41. In consecinta, Romania este obligata sa restituie taxa pe poluare domnului Nicula.

42. Astfel, statele membre pot impune taxe noi pe vehicule din ratiuni legate de politica de mediu sau politica generala prin intermediul unor dispozitii legislative noi, cu conditia ca aceste impozite sa nu fie de natura sa descurajeze importul bunurilor originare din alte state membre, in favoarea produselor nationale, si sa nu incalce astfel articolul 110 TFUE(12).

43. Consideram, asadar, ca, in special in urma pronuntarii Hotararii Tatu (EU:C:2011:219), citata anterior, autoritatile romane trebuiau sa aleaga in realitate intre doua optiuni pentru a se conforma cu obligatiile ce le revin in temeiul dreptului Uniunii: fie desfiintarea taxei pe poluare si rambursarea sumelor percepute in temeiul acestei taxe contribuabililor care o platisera deja, insotita de introducerea sau de neintroducerea unei taxe noi conforme cu articolul 110 TFUE pentru viitor, fie mentinerea taxei pe poluare (indiferent de denumire), dar sa o solicite fara intarziere si de la proprietarii de autovehicule de ocazie inmatriculate deja in Romania.

44. In loc sa aleaga una dintre aceste solutii, guvernul roman a optat in realitate, prin O.U.G. nr. 9/2013, pentru un regim care impune tuturor vehiculelor, importate sau neimportate, o noua taxa incepand de la o data viitoare, permitand in acelasi timp autoritatilor fiscale sa pastreze sumele percepute in mod nelegal in temeiul taxei pe poluare pana in momentul unei transcrieri viitoare a dreptului de proprietate asupra vehiculului in cauza, care va determina plata timbrului de mediu.

45. Astfel, dupa cum afirma instanta de trimitere, articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 limiteaza restituirea taxei pe poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 la diferenta dintre cuantumul timbrului de mediu si taxa pe poluare. Suma platita anterior este retinuta, asadar, in temeiul timbrului de mediu, in timp ce, pentru vehiculele inmatriculate deja in Romania in momentul intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 si care erau, in aceasta calitate, scutite de taxa amintita, timbrul de mediu devine exigibil abia in momentul transcrierii viitoare a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule.

46. Se ridica, asadar, problema daca un stat membru poate refuza restituirea unei taxe contrare dreptului Uniunii prin introducerea unei taxe noi, eventual exigibile in viitor, si a unui temei juridic care permite administratiei fiscale sa pastreze suma perceputa in temeiul taxei declarate contrare dreptului Uniunii pana in momentul in care noua taxa devine exigibila, compensarea dintre cele doua taxe efectuandu se in acelasi moment.

47. In acest context, chiar daca prezenta cauza priveste restituirea taxei pe poluare, iar nu impunerea timbrului de mediu, trebuie analizat daca coroborarea articolelor 4 si 12 din O.U.G. nr. 9/2013, care amana restituirea taxei pe poluare pana la data la care timbrul de mediu devine exigibil, si in masura in care cuantumul taxei pe poluare depaseste acest timbru, respecta obligatia de a restitui taxele percepute cu incalcarea dreptului Uniunii, eliminand totodata discriminarea interzisa prin articolul 110 TFUE, pe care o instituise O.U.G. nr. 50/2008. Chiar daca domnul Nicula si guvernul roman au dezbatut pe larg in cadrul sedintei metoda de calcul al timbrului de mediu, prezenta cauza priveste numai rambursarea taxei pe poluare. Compatibilitatea metodei de calcul al timbrului de mediu cu articolul 110 TFUE nu face parte, asadar, din intrebarea preliminara.

a) Coerenta jurisprudentei Curtii referitoare la autovehiculele de ocazie importate

48. In sedinta, guvernul roman a justificat cererea sa de a atribui prezenta cauza Marii Camere sustinand existenta unei incoerente intre, pe de o parte, Hotararea Nadasdi si Nemeth(13) si, pe de alta parte, Hotararile Tatu(14) si Nisipeanu(15).

49. Potrivit aceluiasi guvern, nu este posibil sa se reconcilieze Hotararea Nadasdi si Nemeth, in care Curtea a decis ca „[o] comparatie [a vehiculelor de ocazie importate recent in Ungaria] cu vehiculele de ocazie puse in circulatie in Ungaria inainte de intrarea in vigoare a legii referitoare la taxa de inmatriculare nu ar fi pertinenta”(16), cu Hotararile Tatu si Nisipeanu, in care Curtea a examinat neutralitatea taxei pe poluare intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008(17).

50. Amintim ca, spre deosebire de cauzele Nadasdi si Nemeth, Tatu si Nisipeanu, prezenta cauza priveste o actiune in restituirea unei taxe declarate incompatibila cu articolul 110 TFUE, iar nu compatibilitatea timbrului de mediu cu acest articol. In consecinta, problema unitatii jurisprudentei Curtii evocata de guvernul roman nu se ridica, hotararile de referinta pentru taxa pe poluare in discutie in prezenta cauza fiind in mod incontestabil Hotararile Tatu si Nisipeanu, cu mult ulterioare Hotararii Nadasdi si Nemeth.

b) Compatibilitatea unei norme precum cea prevazuta la articolul 4 din O.U.G. nr. 9/2013 cu articolul 110 TFUE

51. Este cert ca articolul 110 primul paragraf TFUE impune o neutralitate perfecta a impozitarii interne in raport cu concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata nationala si produsele similare importate(18).

52. Se impune, asadar, sa se examineze daca articolul 4 din O.U.G. nr. 9/2013 supune aceleiasi taxe vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie inmatriculate in Romania inainte de intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 si care erau scutite, in aceasta calitate, de taxa pe poluare.

53. Consideram ca literele c) si d) ale acestui articol 4, astfel cum sunt formulate, nu sunt afectate de discriminarea constatata in Hotararea Tatu (EU:C:2011:219), intrucat vehiculele de ocazie inmatriculate in Romania inainte de intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, care erau scutite, in aceasta calitate, de taxa pe poluare sunt supuse noii taxe, ca si vehiculele de ocazie pentru care o instanta romana, in urma pronuntarii Hotararii Tatu, dispusese fie restituirea taxei pe poluare, fie inmatricularea fara plata taxei pe poluare.

54. Nu numai ca timbrul de mediu este aplicabil in principiu celor doua categorii citate anterior, insa acesta este de asemenea exigibil in acelasi moment, si anume in momentul viitoarei transcrieri a dreptului de proprietate.

55. In temeiul acestei aprecieri ar trebui, asadar, sa ii fie rambursata domnului Nicula taxa pe poluare incompatibila cu dreptul Uniunii, noul timbru de mediu neputand, eventual, sa ii fie impus decat la momentul transcrierii viitoare a dreptului de proprietate asupra vehiculului sau.

56. Intrucat instanta de trimitere considera ca articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 este de asemenea aplicabil litigiului in cauza, trebuie analizata si compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei norme precum cea prevazuta la acest articol, care prevede ca taxa pe poluare (platita in speta de domnul Nicula) ii poate fi rambursata daca si in masura in care aceasta este mai mare decat timbrul de mediu care ar trebui sa fie platit cu privire la vehiculul in cauza.

c) Compatibilitatea unei norme precum cea prevazuta la articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 cu articolul 110 TFUE si obligatia de a restitui o taxa perceputa cu incalcarea dreptului Uniunii

57. Amintim ca discriminarea instituita prin O.U.G. nr. 50/2008 consta in faptul ca taxa pe poluare „[avea] ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr o vechime si o uzura importante [erau] supuse […] unei taxe care [se putea] apropia de 30 % din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie [nu erau] in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala”(19). In acest temei, Curtea considerase ca taxa pe poluare „[avea] ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre”(20).

58. Potrivit guvernului roman, Romania s a conformat Hotararilor Tatu (EU:C:2011:219) si Nisipeanu (EU:C:2011:466) prin adoptarea articolului 4 litera c) din O.U.G. nr. 9/2013, extinzand impunerea timbrului de mediu la vehiculele inmatriculate deja in Romania si care erau scutite de taxa pe poluare, si acest lucru de la urmatoarea schimbare a proprietatii asupra acestor vehicule.

59. Consideram, dimpotriva, ca articolul 12 din aceasta ordonanta (despre care guvernul roman aprecia ca nu era aplicabil litigiului in cauza)(21) nu permite eliminarea discriminarilor create prin legislatia anterioara.

60. Astfel, efectul acestui articol este de a permite administratiei fiscale sa retina suma perceputa deja in temeiul taxei pe poluare pana in momentul unei eventuale transcrieri a dreptului de proprietate asupra vehiculului in cauza. ?i aceasta fara a lua in considerare dobanzile care ar fi datorate contribuabililor care au platit taxa pe poluare si fara a prevedea un mecanism de restituire a acestei taxe si de plata a dobanzilor aferente acesteia in ipoteza in care nu ar mai exista in viitor transcrierea dreptului de proprietate asupra acestui vehicul.

61. Astfel cum arata domnul Nicula, transcrierea dreptului de proprietate asupra unei vehicul de ocazie care era inmatriculat deja in Romania in momentul intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 sau care, precum cel al domnului Nicula, a fost importat la data la care aceasta ordonanta de urgenta era in vigoare nu este nicidecum certa, intrucat o parte semnificativa a acestor vehicule poate avea o vechime mare. Acelasi rezultat este posibil in cazul in care vehiculul in cauza a fost furat sau a fost distrus.

62. In consecinta, astfel cum arata Comisia, timbrul de mediu nu se aplica in acelasi mod tuturor tranzactiilor care au avut loc in perioada de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008. Chiar daca acesta se aplica vehiculelor de ocazie care erau inmatriculate deja in Romania si care erau, in aceasta calitate, scutite de taxa pe poluare, va fi datorat abia la data primului transfer al dreptului de proprietate asupra acestui vehicul care va urma intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 9/2013, in timp ce articolul 12 permite administratiei fiscale sa nu restituie cuantumul taxei pe poluare care fusese deja perceput, cu incalcarea articolului 110 TFUE, cu privire la vehiculele de ocazie importate de la intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008.

63. Guvernul roman incearca sa justifice aceasta diferenta de tratament sustinand ca anumite diferente de tratament intre situatii comparabile sunt inerente unei interventii legislative de restabilire a legalitatii ca urmare a unei hotarari a Curtii prin care a fost declarata neconformitatea unei norme de drept national cu dreptul Uniunii. Nu suntem de acord cu aceasta pozitie, care afecteaza eficacitatea si aplicarea uniforma a dreptului Uniunii. Dimpotriva, in urma constatarii de catre Curte a unei incalcari a dreptului Uniunii, statele membre sunt obligate sa repare aceasta incalcare si sa elimine toate consecintele sale.

64. Consideram, asadar, la fel ca si Comisia, ca articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 nu este compatibil cu articolul 110 TFUE si incalca obligatia ce revine Romaniei de a restitui taxa pe poluare perceputa cu incalcarea aceluiasi articol din tratat.

65. In aceste imprejurari, cuantumul taxei pe poluare, impreuna cu dobanzile aferente trebuie restituite domnului Nicula.

66. Trebuie sa se raspunda, asadar, la intrebarea adresata de instanta de trimitere ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national de impozitare a vehiculelor precum cel instituit prin articolele 4 si 12 din O.U.G. nr. 9/2013.

C – Cu privire la limitarea in timp a efectelor hotararii

67. In ipoteza in care Curtea ar considera ca articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel in discutie, guvernul roman solicita Curtii sa limiteze in timp efectele deciziei sale.

1. Argumentele guvernului roman

68. Guvernul roman sustine ca a actionat cu buna credinta prin instituirea regimului de impozitare in discutie cu intentia de a respecta Hotararile Tatu (EU:C:2011:219) si Nisipeanu (EU:C:2011:466). Acesta adauga ca restituirea sumelor percepute ar provoca perturbari grave pentru statul roman.

69. In sedinta, guvernul roman a aratat ca suma totala perceputa in temeiul O.U.G. nr. 9/2013(22) s ar ridica la 3 288 565 944 RON (aproximativ 750 de milioane de euro). Potrivit propriilor aprecieri, dobanzile cu privire la aceasta suma ar depasi suma de 1 583 545 688 RON (aproximativ 360 de milioane de euro), ceea ce ar ridica suma totala care greveaza bugetul roman la aproximativ 1,1 miliarde de euro. Potrivit guvernului roman, aceasta suma ar reprezenta 36,5 % din deficitul prevazut in bugetul 2013, iar restituirea acesteia ar putea pune in discutie programele si proiectele avute in vedere pentru protectia mediului.

70. In plus, subliniaza guvernul roman, bugetul roman pentru anul 2013 prezinta un deficit de 2,97 miliarde de euro, iar restituirea sumelor percepute si a dobanzilor aferente acestora ar creste deficitul bugetar cu 0,8 %, ceea ce ar pune in pericol respectarea obligatiei impuse Romaniei prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul uniunii economice si monetare de a reduce in masura posibilului deficitul bugetar.

71. Domnul Nicula a contestat de asemenea in cadrul sedintei fiabilitatea cifrelor avansate de guvernul roman, intemeindu se pe cifrele publicate de Administratia Fondului pentru Mediu, potrivit carora suma primita in 2013 cu titlu de timbru de mediu in urma intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 9/2013 se ridica la aproximativ 730 de milioane de RON, iar nu la 3 288 565 944 RON. Domnul Nicula contesta si suma de 1 583 545 688 RON reprezentand dobanzi, fara a oferi insa o cifra alternativa. In opinia acestuia, suma totala care trebuie restituita reprezinta doar 0,83 % din bugetul roman pentru anul 2013.

72. In replica, guvernul roman nu a contestat cifrele oferite de domnul Nicula.

2. Apreciere

73. Trebuie amintit de la bun inceput ca, potrivit unei jurisprudente constante, interpretarea unei norme de drept al Uniunii facuta de Curte in exercitarea competentei pe care i o confera articolul 267 TFUE lamureste si precizeaza semnificatia si campul de aplicare ale acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata de la intrarea sa in vigoare. Rezulta ca norma astfel interpretata poate si trebuie sa fie aplicata de o instanta raporturilor juridice nascute si constituite inainte de pronuntarea hotararii asupra cererii de interpretare daca, pe de alta parte, sunt intrunite si conditiile care permit declansarea unui litigiu privind aplicarea normei respective la instantele competente(23).

74. Invocand o jurisprudenta constanta a Curtii, am aratat in Concluziile noastre prezentate in cauza T Mobile Austria: „Curtea poate, numai in mod exceptional, in aplicarea principiului general al securitatii juridice, inerent ordinii juridice comunitare, sa considere necesar sa limiteze posibilitatea oricarei persoane interesate de a invoca o dispozitie pe care a interpretat o in scopul de a contesta raporturi juridice stabilite cu buna credinta. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesara intrunirea a doua criterii esentiale, si anume buna credinta a celor interesati si riscul unor consecinte grave.”(24)

75. In opinia noastra, niciunul dintre aceste doua elemente nu este prezent in speta.

76. In ceea ce priveste criteriul bunei credinte, guvernul roman arata ca O.U.G. nr. 9/2013 a fost adoptata in scopul asigurarii respectarii obligatiilor impuse Romaniei de articolul 110 TFUE, astfel cum a fost interpretat de catre Curte in Hotararile Tatu (EU:C:2011:219) si Nisipeanu (EU:C:2011:466).

77. Or, prin introducerea unei aplicabilitati diferite pentru vehiculele importate si vehiculele inmatriculate deja in Romania, O.U.G. nr. 9/2013 perpetueaza, pentru motivele pe care le am formulat la punctele 59-64 din prezentele concluzii, discriminarea instituita initial prin O.U.G. nr. 50/2008, ceea ce guvernul roman nu putea ignora.

78. Atunci cand criteriul bunei credinte nu este indeplinit, „nu este necesar sa se verifice daca este indeplinit al doilea criteriu […] privind riscul unor consecinte grave”(25). In masura in care ar putea fi util pentru Curte, prezentam totusi in continuare cateva elemente de reflectie cu privire la acest al doilea criteriu.

79. Amintim mai intai ca guvernul roman solicitase deja limitarea in timp a efectelor Hotararii Nisipeanu (EU:C:2011:466). Cu acea ocazie, Curtea a decis ca „existenta unor consecinte financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr o hotarare preliminara nu justifica, prin ea insasi, limitarea in timp a efectelor acestei hotarari […]. Statului membru care solicita o astfel de limitare ii revine obligatia de a prezenta in fata Curtii date cifrice care sa stabileasca riscul unor repercusiuni economice grave […]”(26).

80. Cererea guvernului roman a fost respinsa pentru motivul ca, „in lipsa unor date cifrice mai precise care sa permita sa se concluzioneze ca economia romaneasca risca sa fie serios afectata de repercusiunile prezentei hotarari, conditia privind existenta unor perturbari grave nu poate fi considerata stabilita”(27).

81. In opinia noastra, cifrele avansate de guvernul roman si dezacordul dintre parti cu privire la aceste estimari sunt irelevante, intrucat prezenta cauza nu priveste problema restituirii sumelor percepute in temeiul O.U.G. nr. 9/2013, ci restituirea sumelor percepute in temeiul legislatiei anterioare, in special O.U.G. nr. 50/2008. Astfel, in lipsa unor date cifrice precise care sa permita sa se concluzioneze ca economia romaneasca risca sa fie serios afectata de repercusiunile prezentei hotarari, consideram ca, precum in cauza Nisipeanu (EU:C:2011:466), conditia privind existenta unor perturbari grave nu este stabilita.

82. In orice caz, astfel cum am sustinut la punctul 43 din prezentele concluzii, in urma pronuntarii Hotararii Tatu (EU:C:2011:219), guvernul roman putea alege fie sa elimine taxa pe poluare si sa restituie sumele percepute in temeiul acestei taxe contribuabililor care o platisera deja, fie sa mentina taxa pe poluare (indiferent de denumire), dar sa o impuna prompt si fara intarziere proprietarilor de autovehicule de ocazie inmatriculate deja in Romania care erau, in aceasta calitate, scutite de taxa pe poluare.

83. Dat fiind ca, prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013, guvernul roman a ales sa mentina taxa pe poluare sub forma timbrului de mediu, era suficient, pentru evitarea acestei perturbari bugetare si eliminarea discriminarii instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, sa se perceapa timbrul de mediu pentru vehiculele de ocazie inmatriculate deja in Romania carora nu li se aplicase taxa pe poluare, si aceasta imediat, iar nu la data viitoarei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule.

84. In consecinta, chiar daca, in temeiul regimului actual, domnul Nicula are dreptul la restituirea taxei pe poluare pe care o platise in 2009, Romania poate evita orice risc bugetar prin modificarea O.U.G. nr. 9/2013, astfel incat sa impuna plata timbrului de mediu proprietarilor de vehicule de ocazie inmatriculate deja in Romania in momentul intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 si care erau la acea data scutite de taxa pe poluare.

85. Rezulta din aceste consideratii ca nu este necesar sa se limiteze in timp efectele hotararii.

Si contractul Prima Casa-garantat de stat – este plin de clauze abuzive.Incredibil

16 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Imi pun intrebarea:exista vreun contract de credit care sa nu aibe clauze abuzive?

Un client al BRD a castigat primul proces din Romania privind clauzele abuzive intr-un contract Prima Casa. Banca este obligata sa returneze toate sumele incasate cu titlu de comision de gestionare/administrare, plus dobanda legala, dar potrivit declaratiilor facute pentru wall-street.ro institutia de credit va face apel, intrucat „a respectat reglementarile legale incidente in cazul creditelor acordate in cadrul Programului”.

„In primul rand, subliniem ca decizia este una recent pronuntata, iar pana in prezent motivarea instantei nu a fost facuta publica, deci nu putem cunoaste argumentele legale avute in vedere de instanta. Remarcam insa ca in cererea de chemare in judecata niciunul din argumentele invocate nu s-a intemeiat pe prevederile legislatiei specifice Programului Prima Casa, aplicabile in speta si care trebuie luate in considerare la analiza unei asemenea cereri”, se arata in punctul de vedere al BRD.

In cazul acestui credit, textul legal incident este art. 2 alin. b) din Anexa nr. 2 a HG nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului „Prima casa”, forma in vigoare in 2009, din care se poate observa ca, pe de o parte acesta reglementeaza in mod expres valoarea costurilor pe care finantatorii le pot percepe in cazul creditelor Prima Casa, iar pe de alta parte remarcam ca, spre deosebire de alte acte normative in materia protectiei consumatorilor, acesta nu enumera limitativ tipul de comisioane pe care creditorii au dreptul sa le perceapa:

Art. 2 “Criteriile de eligibilitate pentru finantatorii care acorda credite garantate pentru achizitionarea unei locuinte finalizate in cadrul programului sunt urmatoarele: […]

b) costul total al finantarilor acordate in cadrul programului se compune din:

– rata dobanzii EURIBOR la 3 luni plus o marja de maximum 4,00 % pe an pentru creditele in euro si ROBOR la 3 luni plus o marja de maximum 2,50 % pe an pentru creditele in lei; marja include si nivelul total al comisioanelor percepute de catre finantator”, potrivit reactiei emise de BRD pentru WALL-STREET.RO.

Oficialii BRD precizeaza ca in dosarul analizat de instanta, banca a respectat cerintele legale specifice, costul total al creditului, compus din marja de dobanda si comisioane, incadrandu-se in limita stabilita in textul mentionat mai sus. Totodata, BRD a respectat si obligatia de a mentiona in mod distinct in contractul de credit nivelul dobanzii, valoarea si tipul comisioanelor aferente, in scopul unei corecte si transparente informari a beneficiarilor Programului.

„Mai mult, cu toate ca, potrivit art. 2 lit. i) din OUG nr. 50/2010, creditelor Prima Casa nu le sunt aplicabile prevederile Ordonantei, precizam ca perceperea comisionului de administrare credit este permisa in mod expres chiar si de OUG nr. 50/2010, iar in art. 36 alin. 3 insusi legiuitorul detaliaza activitatile care justifica acest comision”, mai precizeaza banca.

Art. 36 « (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.

Cum raspunde medicul din octombrie 2014?

10 martie 202216 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cum raspunde medicul

O recentă lege aprobată de parlament aduce modificări în ce priveşte răspunderea pentru fapte care aduc daune sănătăţii.

Legea nr. 132/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 739/2014, aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 – care a fost dată pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

În vigoare din 10 octombrie 2014, Legea nr. 132/2014 modifică şi completează şi alte acte normative.

Răspunderea din culpă

Cum raspunde medicul

Ceea ce semnalăm aici este extinderea domeniului răspunderii persoanelor care aduc daune sănătăţii, materie reglementată prin art. 313 din Legea nr. 95/2006.

În forma anterioară, dispoziţiile legii se refereau la răspunderea, potrivit legii, a persoanelor care “care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane”.

Prin Legea nr. 132/2014, articolul în cauză are în vedere “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane,precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă (…).”

Repararea prejudiciului şi recuperarea cheltuielilor

Acelaşi articol 313 din Legea nr. 95/2006 prevedea deja, fără ca textul să sufere modificări, că persoanele care se fac vinovate“răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.“ Acelaşi articol continuă cu dispoziţiile următoare: “Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii.“

Vorbim, deci, despre unitatea de spitalizare care l-a tratat pe cel vătămat. Pentru cheltuielile făcute – spitalizare, medicamente, tratament etc. –, spitalul este cel care trebuie să îşi recupereze banii. Întrebarea este de unde îşi recuperează spitalul cheltuielile?

Şi până acum acelaşi articol 313 prevedea, în ultima parte, următoarele: “Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.”

Practic, spitalul NU se întoarce către Casa de asigurări sociale, ci se îndreaptă direct către cel care a beneficiat de serviciile medicale sau către cel care a cauzat necesitatea acordării de servicii medicale persoanei vătămate, cum este cazul clasic în situaţia accidentelor auto.

Va fi, probabil, mai greu pentru unitatea spitalicească să stabilească răspunderea şi să îşi recupereze cheltuielile pentru cazuri de spitalizare de urgenţă a persoanelor fără adăpost şi fără asigurări de sănătate, pentru persoane rănite din situaţii unde nu poate fi identificat făptuitorul (altercaţii în spaţii publice) sau orice alte situaţii de acest gen pe care le putem imagina. După cum arătam mai sus, subrogarea în drepturi a furnizorului de servicii medicale este, de fapt, o uşurare pentru casa de asigurări de sănătate, dar o problemă în plus pentru furnizor, care va trebui să îşi stabilească protocoalele necesare pentru a nu se vedea în situaţia în care nu îşi poate recupera cheltuielile.

Pe de altă parte, revenind la vătămările de persoane în trafic, modificarea reglementării invită la o mai mare atenţie, la contractarea asigurării obligatorii RCA, în legătură cu nivelul despăgubirilor acoperite în caz de vătămări personale sau deces.Prin Ordinul nr. 14/2011 al preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se prevede, la art. 24, că asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 de euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

Ce mai este nou in dosarele pe denominare/clauze abuzive banci.

15 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In ultima vreme in dosare pe clauze abuzive se declina toate la Tribunalul Bucuresti.

Justificarea este una la limita NCPC,insa aceasta este realitatea

Foarte mari probleme cu citarea Volksbank

Practica este in continuare net favorabila consumatoril

Clienţii încep să câştige procesele cu băncile pe denominare.Articol preluat de pe Curierul National

15 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Litigiile iniţiate împotriva băncilor de persoanele care au luat credite în franci elveţieni au început să fie câştigate de reclamanţi, a declarat pentru Curierul Naţional avocatul Marius Colţuc, fondatorul casei de avocatură cu acelaşi nume, precizând că ultimele termene pe fond sunt programate pentru sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie.

„Avem în curs de soluţionare mii de procese împotriva băncilor din cauza clauzelor abuzive. Au început deja să fie câştigate de clienţi şi cele pe denominare. În ultimele procese aflate pe fond, termenele au fost stabilite pentru sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie”, a declarat Colţuc.

Întrebat la ce instanţe sunt înregistrate aceste procese şi care sunt băncile incriminate, avocatul a afirmat că este vorba despre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 şi 3, băncile chemate în judecată fiind Volksbank, Raiffeisen, Banca Transilvania, Alpha Bank şi Unicredit.

Piperea: Sperăm să terminăm până la Crăciun procesul cu Credit Europe Bank

Avocatul Gheorghe Piperea anunţa, la 1 septembrie, că primul termen în dosarele construite pe tema denominării plăţilor în franci elveţieni (CHF) a fost stabilit pentru 4 septembrie. „Banca vizată este Credit Europe Bank. Vom începe cu cele 10 (zece) excepţii ridicate de bancă. Sper ca până la Crăciun să terminăm, întrucât suntem într-o procedură începută în baza noului Cod de procedură civilă, care permite o judecată accelerată”, nota Piperea pe pagina sa de Facebook, precizând că „sunt dezvoltări importante şi în celelalte procese, cele care se referă la clauzele abuzive, altele decât clauzele de schimb valutar (recte, cele în care se cere eliminarea comisionului de risc, a dobânzii de referinţă variabilă etc.

vezi si http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2014-09-05/Clientii+incep+sa+castige+procesele+cu+bancile+pe+denominare

Răspunderea penala a persoanei juridice şi a persoanei fizice.Penal

15 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Pentru persoana juridică, pedeapsa principală este amenda, la care se pot adăuga pedepse complementare – dizolvarea, suspendarea activităţii, închiderea unor puncte de lucru, interzicerea dreptului de a participa la proceduri de achiziţii publice, plasarea sub supraveghere judiciară şi celelalte, astfel cum sunt prevăzute prin art. 136 din Codul penal.

Gestiunea frauduloasă, prin pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă, iar acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Faţă de aceste câteva repere din Codul penal, reglementările specifice, pe domenii, stabilesc infracţiunile de care sunt pasibile persoanele fizice răspunzătoare din cadrul persoanei juridice.

Ne limităm, în acest material, la infracţiunile prevăzute de Codul muncii, ca fiind de interes direct pentru persoanele fizice care se consideră vătămate.

Infracţiuni prevăzute de Codul muncii

Potrivit art. 264 din Codul muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cuamendă penală:

– fapta persoanei care, în mod repetat, stabileşte pentru salariaţii încadraţi în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de lege;

– refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, în termen de cel mult 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitări;

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi infracţiunea constând în împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte, spaţii, terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le foloseşte în realizarea activităţii lui profesionale, pentru a efectua verificări privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă.

– primirea la muncă a mai mult de cinci persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă;

– încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor;

– primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane. Dacă munca prestată de persoanele aflate în situaţie de şedere ilegală în România sau primirea la muncă a mai mult de cinci persoane fără încheierea unui contract individual de muncă este de natură să le pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea.

Instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multora dintre pedepsele complementare, prevăzute de Codul penal – şi pe care le-am amintit în prima parte a acestui material – pentru:

– primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, angajatorul cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane;

– dacă munca prestată de persoanele aflate în situaţie de şedere ilegală în România sau de către persoane angajate fără încheierea unui contract individual de muncă este de natură să le pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea;

– primirea la muncă a mai mult de cinci persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.

În cazul săvârşirii uneia dintre aceste ultime trei genuri de infracţiuni, angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând:orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul; cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare; cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

Infracţiuni stabilite prin alte acte normative

Tot de largă aplicare, dar cu un caracter specific sunt infracţiunile – care se pedepsesc cu închisoare sau amendă – stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, în sarcina fondatorului, administratorului, directorului general, directorului, membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantului legal al societăţii.

Prevăzute prin art. 271-277 din legea societăţilor, aceste dispoziţii se aplică şi lichidatorului, în măsura în care se referă la obligaţii ce intră în cadrul atribuţiilor sale.

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă dispune, prin art. 110, că„încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală”. Articolele 113-119 stabilesc situaţiile care constituie contravenţii la lege.

Pepedese penale extrem de mari:CAB a finalizat dosarul RAFO

15 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Omul de afaceri Marian Iancu a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucuresti, marti, la 12 ani de inchisoare in dosarul de evaziune fiscala sispalare de bani cunoscut ca “RAFO”, dupa un proces care a durat opt ani.

Curtea de Apel Bucuresti (CAB) a marit astfel cu doi ani pedeapsa primita de Iancu, in urma judecarii cauzei la Tribunalul Bucuresti.

Fratele omului de afaceri, Octavian Iancu, a primit de asemenea o pedeapsa mai mare, de la 9 la 10 ani. Si Constantin Margarit, condamnat de tribunal la 9 ani, va face tot 10 ani de detentie.

Gheorghita Iancu si Marius Turica au ramas cu pedeapsele de 7 ani date de tribunal. Si Silviu Neacsu a ramas cu pedeapsa initiala, de 3 ani de inchisoare cu suspendare.

Cu mari lacune A intrat in vigoare Legea cimitirelor.Fara norme de aplicare

14 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cine nu si-a platit timp de doi ani taxele pentru locul de veci concesionat de Administratia Cimitirelor sau a lasat mormantul in paragina risca sa ramana fara el.

Luna aceasta a intrat in vigoare noua lege a cimitirelor care le da dreptul administratorilor sa reconcesioneze locurile de veci altor persoane, indiferent daca acolo sunt ingropate rude ale celor care le-au avut pana acum. Deocamdata normele de aplicare nu au aparut in Monitorul Oficial.

In cimitirul Bolovani din Ploiesti, jumatate dintre cele 24.000 de morminte nu au taxele achitate si multe sunt napadite de buruieni. Cei care le au acum in concesiune risca sa ramana fara ele.

Si in Cimitirul Sfantul Gheorghe din Pitesti sunt zeci de morminte pe care de ani de zile nu mai vine nimeni sa le ingrijeasca. Si acestea pot fi reconcesionate – chiar daca taxele pentru ele sunt platite la zi.

Noua lege da dreptul administratorilor de cimitire sa decide reconcesionarea unui loc de veci daca aspectul lui nu e cel putin satisfacator.

Mischie infrange statul roman.CEDO a sanctionat Romania in cauza Mischie

14 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Judecatorii CEDO interzic reinterpretarea acelorasi probe si atrag atentia Romaniei ca, prin art. 465 NCPP, are obligatia de a promova revizuiri in situatiile in care se incalca dreptul la un proces echitabil, se arata in hotarare.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania la plata a 3.000 euro daune morale lui Nicolae Mischie, pe motiv ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu i-a asigurat fostului presedinte al Consiliului Judetean Gorj un proces echitabil.

In Hotararea pronuntata, la 16 septembrie 2014, in cauza Mischie vs. Romania, Curtea de la Strasbourg a criticat aspru Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru ca l-a condamnat pe Nicolae Mischie la un an de inchisoare cu suspendare fara a administra probe noi, ci prin reinterpretarea aceluiasi probatoriu pe baza caruia instantele inferioare pronuntasera solutii de achitare.

Inalta Curte a procedat la o noua interpretare a declaratiilor unor martori pe care ea nu i-a audiat. Astfel, a intors hotararile instantelor inferioare, care l-au achitat pe reclamant in special pe baza declaratiilor pe care acesti martori le-au dat in fata lor in timpul audierilor.

In conditiile in care aprecierea diferitelor probe a apartinut instantei de recurs, ramane de retinut ca reclamantul a fost condamnat pe baza acelorasi marturii care le-au fost suficiente instantelor inferioare pentru a se indoi de acuzatii si pentru a motiva achitarea sa.

Contestare Sechestru Asigurator Penal.Noul Cod

13 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

(1) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii prevăzute de art. 252²alin. (3) sau a hotărârii judecătoreşti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzută de art. 252²alin. (7) sau art. 252³alin. (3), suspectul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, custodele, orice altă persoană interesată, precum şi procurorul pot formula, în cursul procesului penal, contestaţie la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

(2) Contestaţia prevăzută la alin. (1) se face în termen de 15 zile de la îndeplinirea actului contestat.

(3) Instanţa soluţionează contestaţia de urgenţă şi cu precădere, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

(4) După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut contestaţie împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii sau a hotărârii judecătoreşti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate prevăzute la alin. (1), se poate face contestaţie potrivit legii civile.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-252

Muncesc in Strainatate Fara Forme Legale si am avut un accident de munca

27 mai 202013 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legea nr.319/ 2006 mentioneaza:
-art.27 al.(1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la
art.5 lit.f);

b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.
-art.5 f) eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă – vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
Dvs. lucrand fara forme legale (CIM), angajatorul probabil ca nu a comunicat la ITM, asiguratorului, parchetului, dupa caz, producerea accidentului de munca.
Evenimentul nefiind inregistrat ca accident de munca, accidentatul nu poate beneficia de plata concediului medical, de plata tratamentului in ambulatoriu, de plata tratamentului de recuperare medicala si nici dea lte facilitati prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de firma.
Sesizati in scris ITM de producerea evenimentului. ITM va dispune cerectarea AM, incadrarea victimei cu CIM si va sanctiona contraventional angajatorul pentru munca la negru, necercetare eveniment produs si pentru responsabilitati in producerea AM.
Puteti depune plangere penala impotriva angajatorului, pentru producerea evenimentului. Este bine ca la depunerea plangerii penale de catre dvs., sa fie intocmit PV de cercetare AM de catre ITM, in acest PV urmand a fi mentionate responsabilitatile pentru producerea evenimentului (angajator, persoane fizice, etc.).
In timpul cercetarii penale se vor avea in vedere de catre procurorul de caz responsabilitatile producerii venimentului, dar si faptul ca dvs. ati acceptat sa lucrati la negru.

Avocat Malpraxis:Cheltuieli Medicale Efectuate În Străinătate Atunci Când În România Nu Se Poate Beneficia De Tratamentul Necesar: Condiţii Pentru A Cere Rambursarea

13 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit dreptului Uniunii, un lucrător poate fi autorizat să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a beneficia de tratament corespunzător bolii sale.

Astfel, el poate beneficia de prestaţiile necesare ca și cum ar fi asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din statul respectiv, fiind de la sine înţeles că cheltuielile efectuate sunt rambursate de statul membru de reşedinţă.

Acesta din urmă nu poate refuza eliberarea autorizaţiei atunci când tratamentul solicitat figurează printre prestaţiile acoperite de legislaţia sa şi când lucrătorului nu i se poate acorda tratamentul respectiv în timp util pe teritoriul său, luând în considerare starea de sănătate a lucrătorului şi evoluţia probabilă a bolii.

Situaţia de fapt în discuţie

Doamna P., cetăţean român, suferă de grave afecţiuni vasculare a căror evoluţie a necesitat internarea într-un institut de specialitate din Timişoara.

În urma investigaţiilor medicale la care a fost supusă, s-a luat decizia efectuării unei operaţii pe cord deschis. În timpul spitalizării sale, doamna P. a considerat că lipseau medicamentele şi materialele medicale de primă necesitate şi că numărul de paturi era insuficient.

Ţinând cont, pe de altă parte, de complexitatea intervenţiei chirurgicale pe care trebuia să o suporte, doamna P. a decis să se opereze în Germania şi a solicitat casei sale de asigurări de sănătate să suporte costurile acestei intervenţii.

Cererea a fost respinsă cu motivarea că din cuprinsul raportului medicului curant nu rezulta că prestaţia solicitată nu putea fi efectuată într-un timp rezonabil în România. Costul total al intervenţiei s-a ridicat la aproape 18.000 de euro, sumă a cărei rambursare doamna P. a solicitat-o autorităţilor române.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Sibiu s-a adresat CJUE cu întrebări preliminare prin care a solicitat să stabilească dacă situaţia în care medicamentele şi materialele medicale de primă necesitate lipsesc echivalează cu o situaţie în care tratamentul medical necesar nu poate fi acordat în statul de reşedinţă, astfel încât un resortisant al acestui stat trebuie, la cerere, să fie autorizat să beneficieze de acest tratament într-un alt stat membru iar costurile intervenţiei trebuie să fie suportate de sistemul de asigurări sociale de sănătate din statul de reşedinţă.

În hotărârea pronunţată pe 9 octombrie 2014, Curtea aminteşte că dreptul Uniunii impune două condiţii a căror îndeplinire faceobligatorie eliberarea autorizaţiei prealabile de rambursare a cheltuielilor medicale.

Mai întâi, tratamentul despre care este vorba trebuie să se numere printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia are reşedinţa asiguratul social. Apoi, tratamentul de care asiguratul social intenţionează să beneficieze în străinătate trebuie să nu poată, ţinând seama de starea sa actuală de sănătate şi de evoluţia probabilă a bolii sale, să îi fie acordat în intervalul de timp necesar în mod normal pentru a obţine tratamentul dorit în statul membru de reşedinţă.

În ceea ce priveşte această din urmă condiţie, Curtea a statuat că autorizaţia solicitată nu poate fi refuzată atunci când un tratament identic sau care prezintă același grad de eficacitate nu poate fi obţinut în timp util în statul membru al cărui rezident este persoana interesată.

În scopul de a aprecia dacă această condiţie este îndeplinită, instituţia competentă trebuie să ia în considerare toate împrejurările care caracterizează fiecare caz concret. Astfel, o lipsă a medicamentelor şi a materialelor medicale de primă necesitate poate să facă imposibilă acordarea unui tratament identic sau care prezintă același grad de eficacitate în timp util în statul membru de reşedinţă.

Cu toate acestea, Curtea precizează că această imposibilitate trebuie apreciată, pe de o parte, la nivelul ansamblului spitalelor din statul membru de reşedinţă apte să acorde tratamentul despre care este vorba şi, pe de altă parte, în raport cu intervalul de timp în care tratamentul poate fi obţinut în timp util.

După cum observă Curtea, Guvernul român a arătat că doamna P. avea dreptul să se adreseze altor spitale care dispuneau, în România, de echipamentul necesar pentru efectuarea intervenţiei de care avea nevoie. În plus, raportul medicului curant indică faptul că intervenţia trebuia efectuată într-un interval de timp de trei luni. Este deci de competenţa instanţei naţionale să aprecieze dacă intervenţia nu ar fi putut fi realizată în acest interval de timp într-un alt spital din România.

Curtea concluzionează că autorizaţia de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate în străinătate nu poate fi refuzată atunci când o lipsă a medicamentelor şi a materialelor medicale de primă necesitate împiedică asiguratul social să beneficieze de tratamentul spitalicesc în timp util în statul membru de reşedinţă. Această imposibilitate trebuie apreciată atât la nivelul ansamblului spitalelor din acest stat membru apte să acorde tratamentul respectiv cât şi în raport cu intervalul de timp în care tratamentul poate fi obţinut în timp util.

Răspunsurile date de CJUE au făcut obiectul hotărârii în cauza C-268/13 Elena Petru contra Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Sibiu şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Reglementări

Comunitare: Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, în versiunea modificată şi actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996.

Interne:

• Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în M.Of. nr. 372/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Legea conţine reglementări cu privire la:

– serviciile medicale acordate asiguraţilor pe teritoriul altor state (art. 236);

– servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (art. 237);

– responsabilităţi în vederea acordării de asistenţă medicală transfrontalieră (art. 867-873);

– rambursarea costurilor (art. 874-875).

• Normele metodologice privind asistenţa medicală transfrontalieră – aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 304/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 318/2014.

Si in contractul de vanzare cumparare exista amenzi.Vezi aici

10 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Mijloacele de care dispune vânzătorul în caz de contravenţii la contract din partea cumpărătorului au fost reglementate, la nivel internaţional, prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri (din 1980), la care România a aderat în 1991.

Convenţia de la Viena, aşa cum este cunoscută de practicieni, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 54/1991.

În cazul în care cumpărătorul nu a executat oricare dintre obligaţiile care-i revin, din contractul de vânzare sau din Convenţie, vânzătorul este îndreptăţit să îşi exercite o serie de drepturi, în temeiul contractului, sau să ceară daune-interese, cu menţiunea că, chiar dacă îşi exercită dreptul de a recurge la un alt mijoc, vânzătorul nu pierde dreptul de a pretinde daune-interese.

De asemenea, dacă vânzătorul se prevalează de unul dintre mijloacele de care dispune, în caz de contravenţie la contract, instanţa de judecată sau tribunalul arbitral nu poate acorda cumpărătorului un termen de graţie.

Ce drepturi are vânzătorul faţă de cumpărător

Plata preţului. Vânzătorul poate să ceară cumpărătorului plata preţului, preluarea mărfii predate sau executarea altor obligaţii ale cumpărătorului, în afară de cazul în care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste cereri.

Termenul de plată. Vânzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar, de durată rezonabilă, pentru executarea obligaţiilor sale. În afară de cazul în care a primit de la cumpărător o notificare prin care îl informează că nu-şi va executa obligaţia în termenul astfel acordat, vânzătorul nu poate, înainte de expirarea acestui termen, să se prevaleze de nici unul din mijloacele de care dispune în caz de contravenţie la contract. Totuşi, vânzătorul nu pierde, prin acest fapt, dreptul de a cere daune-interese pentru întârzierea în executare.

Rezoluţiunea contractului. Vânzătorul poate să declare contractul rezolvit:

– dacă neexecutarea de către cumpărător a oricărei obligaţii ce rezultă pentru el din contract sau din Convenţie constituie o contravenţie esenţială la contract; sau

– în cazul în care cumpărătorul nu-şi execută obligaţia de plată a preţului sau nu preia mărfurile predate în termenul suplimentar acordat de vânzător sau dacă declară că nu o va face în termenul astfel acordat.

Totuşi, când cumpărătorul a plătit preţul, vânzătorul este decăzut din dreptul de a declara contractul rezolvit dacă nu a făcut-o:

– în caz de executare tardivă de către cumpărător, înainte de a fi ştiut că executarea a avut loc; sau

– în cazul unei alte contravenţii a cumpărătorului decât executarea tardivă, într-un termen rezonabil. Prin acest din urmă “termen rezonabil”, Convenţia înţelege fie termenul calculat din momentul în care vînzătorul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască această contravenţie, fie după expirarea oricărui termen suplimentar acordat de vânzător sau după ce cumpărătorul a declarat că nu-şi va executa obligaţiile în acest termen suplimentar.

În cazul în care contractul prevede că cumpărătorul trebuie să specifice forma, măsura sau alte caracteristici ale mărfurilor şi nu face această specificare la data convenită sau într-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vânzătorului, acesta poate, fără a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, să efectueze singur această specificare, potrivit cu nevoile cumpărătorului care i-ar putea fi cunoscute.

Dacă vânzătorul singur efectuează specificarea, trebuie să i-o comunice cumpărătorului şi să-i acorde un termen rezonabil pentru o specificare diferită. Dacă, după primirea comunicării vânzătorului, cumpărătorul nu foloseşte această posibilitate în termenul astfel acordat, specificarea făcută de vânzător este definitivă.

Daune-interese

Întindere. Daunele-interese pentru o contravenţie la contract săvîrşită de o parte sunt egale cu pierderea suferită şi câştigul nerealizat de cealaltă parte din cauza contravenţiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite şi câştigului nerealizat pe care partea în culpă le-a prevăzut sau ar fi trebuit să le prevadă în momentul încheierii contractului, în considerarea faptelor de care avea cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă ca fiind consecinţele posibile ale contravenţiei la contract.

Daune-interese la rezoluţiunea contractului. Când contractul este rezolvit, iar cumpărătorul, într-o manieră rezonabilă şi într-un termen rezonabil după rezolvire, a procedat la o cumpărare de înlocuire sau vânzătorul la o vânzare compensatorie, partea care cere daune-interese poate obţine diferenţa dintre preţul din contract şi preţul cumpărării de înlocuire sau al vânzării compensatorii, precum şi orice alte daune-interese care pot fi datorate.

Când contractul este rezolvit, iar mărfurile au preţ curent, partea care cere daune-interese poate, dacă nu a procedat la cumpărarea de înlocuire sau la o vânzare compensatorie, să obţină diferenţa dintre preţul stabilit prin contract şi preţul curent din momentul rezolvirii, precum şi orice alte daune-interese ce pot fi datorate. Cu toate acestea, dacă partea care cere daune-interese a declarat contractul rezolvit după ce a intrat în posesia mărfurilor, este aplicabil preţul curent din momentul intrării în posesieşi nu preţul curent din momentul acţiunii în rezoluţiune.

În acest sens, Convenţia defineşte preţul curent ca fiind cel al locului unde ar fi trebuit făcută predarea mărfurilor sau, în lipsă de preţ curent în acest loc, preţul curent practicat într-un alt loc care în mod rezonabil poate fi considerat ca loc de referinţă, ţinând seama de diferenţele la cheltuielile de transport ale mărfurilor.

Limitarea pierderilor. Partea care invocă contravenţia la contract trebuie să ia măsurile rezonabile, ţinând seama de împrejurări, pentru a limita pierderea, inclusiv câştigul nerealizat, rezultat al contravenţiei. Dacă ea neglijează să o facă, partea în culpă poate cere o reducere a daunelor-interese egală cu mărimea pierderii care ar fi trebuit evitată.

InfractiunEa de bancruta simpla si bancruta frauduloasa.NCP

10 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In noul Cod penal, faptele care constituie infractiunile de bancruta simpla si bancruta frauduloasa sunt identice cu cele din Legea nr. 85/2006. Exista, insa, o exceptie de semnalat, si anume ca actuala reglementare prevede in mod expres ca toate cele trei modalitati de savarsire a bancrutei frauduloase trebuie sa fie comise „in frauda creditorilor“. Anterior, Legea nr. 85/2006 nu prevedea aceasta

cerinta relativ la fapta de a falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori de a ascunde o parte din activul averii acestuia. De asemenea, pedepsele prevazute de Codul penal pentru bancruta simpla (inchisoarea de la 3 luni la un an sau amenda) si pentru bancruta frauduloasa (inchisoarea de la 6 luni la 5 ani) sunt identice cu cele prevazute de Legea nr. 85/2006.

Sub imperiul Codului penal in vigoare, atat in cazul bancrutei simple, cat si in cazul bancrutei frauduloase, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, spre deosebire de vechea reglementare in care actiunea penala putea fi pusa in miscare din oficiu. Plangerea prealabila poate fi formulata exclusiv de persoana vatamata (persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala) ori de reprezentantul legal al acesteia si poate fi introdusa in termen de trei luni din ziua in care persoana vatamata (ori reprezentantul acesteia) a aflat despre savarsirea faptei.

Riscul valutar la care sunt supusi clientii bancilor:problema principala a creditelor din Romania

9 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Clienti amagiti si mintiti

Dragomirescu sustine ca francul elvetian, vedeta creditelor din anii 2007-2008, a beneficiat de publicitate pe toate drumurile, fiind prezentata ca o moneda sigura, stabila si ieftina. Pe de alta parte, consilierii de credite treceau pur si simplu sub tacere riscul valutar la care erau expusi clientii, iar comisionul de risc era „ingropat” in rata lunara. Si fiindca tot veni vorba de rate, solicitantii nu erau informati asupra diferentelor dintre comisionul lunar si cel anual, dar li se prezenta creditul in franci francezi ca singurul pentru care se puteau califica si li se inducea ideea ca nu au suficiente venituri pentru un imprumut in euro sau in lei. Dragomirescu a precizat ca solicitantilor li se prezenta o cifra, de exemplu 0,22, fara sa stie ca acel comision lunar insemna inca 2,64% pe an. La randul sau, analistul Dan Popa sustine pe blogul sau ca in unele banci – si nu e vorba de Volksbank! – clientilor li se cer comisioane de 200% din valoarea bonusurilor ce vor fi impartite proportional intre toti angajatii care au concurat la semnarea contractului de credit.

Vezi economica.net

Sistem bancar vs Clauze Abuzive banci

9 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In Romania, perioada de dezvoltare economica dintre anii 2004-2008 a creat si conditiile necesare dezvoltarii pietei creditelor. La inceput mai reticent, in sensul ca nici bancile, nici clientii nu se repezeau sa semneze contracte de pe o zi pe alta. Dar, in timp, atat rabdarea clientilor, cat si dorinta de „a da“ cat mai multe credite a bancilor au redus foarte mult aceasta perioada de tatonare. Astfel,

analiza premergatoare semnarii contractelor de credit, de ambele cazuri, a fost din ce in ce mai sumara. In aceste conditii, era normal ca, in cazul unei recesiuni (care se poate intampla cam la fiecare 4-5 ani), sa apara probleme. Si problemele au aparut, numai ca, in acel moment, ca societate, am observat ca solutiile de a trece peste ele erau diferite pentru banci si pentru clientii acestora. Daca pentru banci exista o lege a falimentului sau bani de la buget, la dobanzi preferentiale, pentru clienti nu exista nimic care sa atenueze din socul pierderii locului de munca de pe urma recesiunii, de exemplu. Reglementatorul a avut grija sa construiasca plase de salvare doar pentru cei pe care ii reglementeaza, nu si pentru cei pentru care reglementeaza piata. Clientii bancilor sunt cei care ar trebui sa benficieze de reglementare si cei care au mandatat BNR sa se ocupe de acest lucru in numele lor.

Din 2010, au aparut doua mari probleme in sistemul bancar. Probleme reale pentru clienti si probleme de imagine pentrusistemul bancar: clauzele abuzive si creditele in valuta. Romania nu este singura tara cu aceste probleme. Spania este un exemplu unde s-au identificat 10 tipuri de clauze abuzive in contractele de credit, iar tarile din regiune incearca sa gaseasca solutii pentru creditele in valuta.

In primul rand, pentru un sistem capitalist (in faza incipienta, ce-i drept), situatia de pe piata bancara este complicata de faptul ca la baza exista contracte semnate de ambele parti. Teoretic, nu ar trebui sa avem simpatie pentru clientii bancilor care acum „se plang“ de tratamentul bancilor. De fapt, economistul Mugur Isarescu, recent re-confirmat in pozitia de Guvernator al BNR, avea aceasi opinie acum un an, pe 7 august 2013: „Clauzele abuzive sau neabuzive fac parte din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite, iar intr-un stat de drept cand semnezi ceva iti asumi“.

Informatii prezentate trunchiat clientilor

Dupa cum spuneam, in teorie, economistul si guvernatorul Mugur Isarescu are dreptate. Intr-o economie de piata, atunci cand semnezi un contract, trebuie sa ti-l asumi – my word is my bond. Si totusi, unii cetateni au simtit ca informatia prezentata la momentul semnarii contractelor a fost prezentata trunchiat. De exemplu, poate nu au inteles, pentru ca nimeni nu le-a aratat, ca in piata valutara exista mai multe cursuri de schimb. Sau ca exista o diferenta intre cursul de schimb la care banca vinde valuta si cursul de schimb la care banca cumpara valuta. Astfel, dupa o perioada, o parte din clienti au contestat in instanta conditiile initiale din contractele de credit.

Aproape concomitent, de la BNR (reglementatorul pietei bancare, care ar trebui sa apere interesele consumatorilor), prin gura economistului Mugur Isarescu, tot din pozitia de Guvernator, a venit un avertisment care spunea ca, pe baza studiilor BNR, procesele cu clauze abuzive ar duce la pierderi de miliarde pentru sistemul bancar. S-a mers atat de departe, incat pentru sistemul bancar a fost amanata de doua ori introducerea noului Cod Civil. In timp, am aflat ca studiul respectiv nu a existat niciodata, Codul civil a fost introdus si pierderile bancilor, despre care avertiza BNR, nu s-au materializat. Doar propaganda? De fapt, intrebarea mai buna este de ce acest spectacol ieftin din partea BNR? Mai ales cand, pe 30 septembrie 2014, economistul Mugur Isarescu spunea „Una este chestiunea clauzelor abuzive. Deci acolo daca sunt cazuri speciale, de la caz la caz, nu se poate generaliza, in care un client sau un grup de clienti au fost indusi in eroare prin lucruri dovedite, asa numitele clauze abuzive, exista o lege, nu de ieri de astazi, de foarte multa vreme si ea se aplica“.

Asadar, astazi stim ca existau clauze abuzive in unele contracte. Stim ca anumite banci s-au folosit de faptul ca majoritatea clientilor nu intelegeau ce inseamna risc valutar sau risc de dobanda. Si, in acelasi timp, stim ca eliminarea acestor clauze din contracte nu a dus la distrugerea sistemului bancar. Din contra, eu as spune ca l-a reasezat pe o fundatie mai puternica pentru urmatorul ciclu de dezvoltare.

V-ati pus intrebarea ce trebuie sa contina un contract de credit?Afla aici

8 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Contractul de credit este actul prin care banca acorda, promite sau stipuleaza posibilitatea de a acorda unui client un imprumut si trebuie sa cuprinda informatii esentiale prevazute de legislatia in vigoare. De asemenea, exista anumite clauze contractuale care sunt interzise si care nu trebuie sa se regaseasca in document sub nicio forma. In plus, pe parcursul derularii contractului de credit, banca nu are voie sa efectueze anumite operatiuni.

Contractul de credit trebuie sa contina informatii clare si usor de inteles

Potrivit OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, contractul de credit trebuie sa contina anumite informatii obligatorii.

In primul rand, contractele de credit trebuie redactate in scris, vizibil si usor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, marimea de minimum 12 p, pe hartie sau pe un alt suport durabil.

De asemenea, contractele de credit trebuie sa contina informatii complete, clare si usor de inteles, in limba romana, care vor fi detaliate sau explicate suplimentar de catre banca, la cererea expresa a clientului, inainte de semnarea contractului, sub forma unei note, anexa la contract, se mentioneaza in actul normativ citat.

Mai precis, contractul de credit trebuie sa specifice, in mod clar si concis, urmatoarele informatii stipulate in OUG nr. 50/2010:

tipul de credit;
identitatea si adresa sediului social si a punctului de lucru/adresa de domiciliu a partilor contractante, precum si, dupa caz, identitatea si adresa sediului social si/sau a punctului de lucru ori, dupa caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicati;
durata contractului de credit;
valoarea totala a creditului si conditiile care reglementeaza tragerea creditului;
in cazul unui credit acordat sub forma unei amanari la plata pentru un anumit bun sau serviciu ori in cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv si pretul de achizitie al acestuia;
rata dobanzii aferente creditului si tipul acesteia, fixa sau variabila;
conditiile care guverneaza aplicarea ratei dobanzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum si termenele, conditiile si procedura pentru modificarea ratei dobanzii aferente creditului si, in cazul in care se aplica rate diferite ale dobanzii aferente creditului in circumstante diferite, informatiile prevazute anterior privind toate ratele dobanzii aplicabile;
dobanda anuala efectiva si valoarea totala platibila de catre consumator, calculate la momentul incheierii contractului de credit (se mentioneaza toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate);
suma, numarul si frecventa platilor care urmeaza sa fie efectuate de catre consumator si, dupa caz, ordinea in care se vor efectua platile, in scopul rambursarii, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobanzii aferente creditului;
in cazul rambursarii in rate a valorii totale a creditului aferent unui contract de credit pe durata determinata, dreptul consumatorului de a primi, la cerere si gratuit, in orice moment pe intreaga durata a contractului de credit, pe hartie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare/grafic de rambursare;
in cazul in care costurile si dobanzile trebuie platite fara a se rambursa nicio parte din valoarea totala a creditului, un extras care arata perioadele si conditiile pentru plata dobanzii si a oricaror costuri aferente creditului;
costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care inregistreaza atat operatiunile de plata, cat si tragerile din credit, cu exceptia cazului in care deschiderea unui cont este optionala, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plata atat pentru operatiuni de plata, cat si pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultand din contractul de credit, precum si conditiile in care aceste costuri pot fi modificate;
rata dobanzii, in cazul platilor restante, aplicabila la data incheierii contractului de credit si masurile pentru ajustarea acesteia si, dupa caz, orice costuri datorate in caz de neplata;
o avertizare privind consecintele neefectuarii platilor; contractul de credit va contine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atentionat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor Bancare si/sau la alte structuri asemanatoare existente, in cazul in care acesta intarzie cu achitarea ratelor datorate, daca exista aceasta obligatie de raportare;
dupa caz, o mentiune potrivit careia va fi necesara plata unor taxe, onorarii si costuri in legatura cu incheierea, publicitatea si/sau inregistrarea contractului de credit si a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
garantiile si asigurarile necesare, daca exista;
existenta sau inexistenta unui drept de retragere, termenul in care acel drept poate fi exercitat si alte conditii pentru exercitarea acestuia, inclusiv informatii privind obligarea consumatorului de a plati creditul sau partea de credit trasa si dobanda, precum si cuantumul dobanzii platibile pe zi;
dreptul de rambursare anticipata, procedura de rambursare anticipata, precum si, dupa caz, informatii privind dreptul creditorului la compensatie si modul in care va fi determinata aceasta compensatie;
procedura care trebuie urmata in exercitarea dreptului de a solicita incetarea contractului de credit;
daca exista sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamatie si despagubire pentru consumator si, in caz afirmativ, modalitatile de acces la acesta;
alte conditii si clauze contractuale;
adresa Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Toate informatiile mentionate anterior, inclusiv cele aferente unor servicii in privinta carora clientul nu dispune de libertate de alegere, trebuie prevazute in contract, fara a se face trimitere la conditiile generale de afaceri ale creditorului, la lista de tarife si comisioane sau la orice alt inscris, se arata in legislatia in vigoare.

Ce clauze contractuale sunt interzise?

Pe de o parte, contractul de credit trebuie sa cuprinda informatii referitoare la creditul contractat de client si conditiile in care se deruleaza acesta, insa pe de alta parte, exista si date care nu trebuie sa se regaseasca in acest document, fiind interzise.

Concret, OUG nr. 50/2010 prevede ca sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului sa modifice unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de client. Astfel, banca trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea client cu privire la semnarea actelor aditionale.

In acelasi timp, in actul normativ se mentioneaza ca in cazul modificarilor impuse prin legislatie, nesemnarea de catre client a acestor acte aditionale este considerataacceptare tacita.

Potrivit OUG nr. 50/2010, este interzisa introducerea in contractele de credit a clauzelor prin care:

consumatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea prevederilor si a conditiilor contractuale;
creditorul poate declara scadent sau denunta unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul in cazul afectarii reputatiei creditorului;
creditorul poate declara scadent anticipat creditul in cazul in care consumatorul nu si-a indeplinit obligatiile conform altor contracte de credit incheiate cu alti creditori;
creditorul impune consumatorului incheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse in garantie cu o societate agreata de banca.

Atentie! Orice notificare cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisa clientilor cu cel putin 30 de zile inainte de aplicarea acestora, cu exceptia situatiilor in care clientul solicita modificari ale contractului care implica schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. Clientul are la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii. Neprimirea unui raspuns din partea clientului in termenul mentionat anterior nu este considerata acceptare tacita si contractul ramane neschimbat.

De asemenea, orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie sa fie semnata, datata si cu numar de inregistrare. Orice notificare ce nu contine aceste minime informatii este considerata nula de drept.

Banca nu poate majora comisioanele pe parcursul derularii contractului

Pe parcursul derularii contractului de credit sunt interzise anumite operatiuni pe care banca le-ar putea efectua. Mai exact, banca nu are voie sa majoreze nivelul comisioanelor si tarifelor, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie si nici nu poate introduce si percepe noi comisioane, tarife, cu exceptia costurilor specifice unor produse si servicii suplimentare solicitate in mod expres de client, neprevazute in contract ori care nu erau oferite clientului la data incheierii acestuia, se arata in OUG nr. 50/2010. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator.

De asemnea, este interzisa perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana.

Mai mult decat atat, este interzisa perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit, a unui comision, unui tarif sau a oricarui alt cost, in cazul in care consumatorul doreste schimbarea datei de scadenta a ratelor.

Tot pe parcursul derularii contractului de credit, banca nu are voie sa perceapa comisioane in situatiile in care clientii solicita schimbarea garantiilor, in conditiile in care acestia platesc toate costurile aferente constituirii si evaluarii noilor garantii.

„Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit conditiilor contractuale, creditorul este obligat sa notifice consumatorul in scris sau, la cererea expresa a consumatorului, prin alta modalitate stabilita de acesta si agreata de creditor si va pune la dispozitia acestuia un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare”, se arata in actul normativ citat.

Desi comisioanele mentionate mai sus nu pot fi percepute de catre banca pe parcusul derularii contractului, totusi, aceasta poate sa incaseze comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

In ce conditii se pot retrage clientii din contractul de credit?

OUG nr. 50/2010 prevede dreptul clientilor de a se retrage din contractul de credit. Astfel, acestia au la dispozitie un termen de 14 zile calendaristice in care se pot retrage din contractul de credit fara a invoca motive. Termenul de retragere incepe sa curga de la una dintre urmatoarele date:

data incheierii contractului de credit;
data la care clientului ii sunt aduse la cunostinta clauzele, conditiile contractuale, in cazul in care ziua respectiva este ulterioara zilei de incheiere a contractului.

In cazul in care clientul isi exercita acest drept, el este obligat sa notifice banca, pentru ca exercitarea acestui drept sa isi produca efectele inainte de expirarea termenului de retragere. In plus, clientul are obligatia de a-i plati creditorului creditul sau partea de credit trasa si dobanda aferenta de la data la care creditul sau partea respectiva din credit a fost trasa pana la data la care creditul sau partea respectiva din credit a fost rambursata (dobanda se calculeaza pe baza ratei dobanzii convenite).

Mai departe, notificarea se va face pe hartie sau pe alt suport durabil aflat la indemana creditorului si accesibil acestuia, va fi transmisa prin mijloace admise legal, care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia si va fi expediata inainte de expirarea termenului de retragere, se arata in legislatia in vigoare.

Exercitarea dreptului de retragere isi va produce efectul de la data expedierii notificarii de catre client.

Partile implicate in procese penale se pot impaca si dupa sesizarea instantei de judecata

8 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Partile implicate in procese penale se pot impaca si dupa sesizarea instantei de judecata, a decis, marti, Curtea Constitutionala (CC), care a admis, cu unanimitate de voturi, o exceptie de neconstitutionalitate privind o prevedere din Cod penal, ridicata de Curtea de Apel Galati.

Exceptia viza articolul 159, alineatul 3, din Codul penal, care prevede ca “impacarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei”.

In urma deliberarilor, CC a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care se aplica tuturor inculpatiilor trimisi in judecata inaintea datei intrarii in vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal si pentru care la acea data momentul citirii actului de sesizare fusese depasit.

Conversia in lei a creditelor obtinute in franci elvetieni.Extinderea la alte monede?

7 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Soluţia cea mai bună atât pentru debitorii cu credite în franci elveţieni, cât şi pentru bănci, este conversia împrumuturilor în lei la cursul din momentul încheierii contractului, majorat cu maxim 10%, dar la dobânda la care clientul s-a împrumutat în franci

Achiesez si eu la aceasta solutie

Textul spune că se face conversia la cursul din data accesării creditului, dar conversia nu se face pentru a duce creditul mai departe 25 de ani, ci pentru a plăti total sau parţial creditul, ceea ce înseamnă că ori ai banii respectivi, ori ai la dispoziţie o refinanţare de la o altă bancă. El este nu doar incomplet, ci într-o anumită măsură şi în defavoarea debitorilor care au credite în franci elveţieni.

O clientă Volksbank a obţinut recent în instanţă convertirea în lei a unui credit în franci elveţieni, la cursul de schimb de la data acordării împrumutului, plus o majorare de 10%. Prevederea era inclusă într-o clauză a contractului, respectiv dacă cursul valutar ar creşte cu mai mult de 10%, clientul are posibilitatea să solicite convertirea împrumutului la cursul majorat cu 10%, instanţa dispunând irevocabil aplicarea prevederii contractuale.

„Este echilibrată soluţia, întrucât îţi permite să continui contractul acela pe 25 de ani şi în acelaşi timp îi asigură şi băncii o anumită marjă de corecţie a dezechilibrului care s-ar crea, dezechilibru care este în totalitate vina băncii, pentru că a ştiut ce face când a pus pe piaţă respectivul produs

Confiscarea versus dreptul de proprietate in dosarele penale

7 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Miercuri, 08.10.2014, ora 11.00, avocat Coltuc organizeaza conferinta de presa – Confiscarea versus dreptul de proprietate in dosarele penale.

Moderatorul conferintei de presa va fi Av. Coltuc Marius. Speakerii conferintei, Av. Palade Bogdan, Av. Opritescu Andreea si Av. Chirita Marinela, colaboratori ai Cabinetului de Avocat Coltuc, vor aborda urmatoarele subiecte:

– Poate confiscarea penala sa infranga dreptul de proprietate?

– Statistica dosare DNA/DIICOT pe fiecare judet – Solutii instanta

– Legislatia comunitara si interna pentru spalarea de bani/evaziunea fiscala si confiscarea extinsa

Daca sunteti jurnalist si doriti sa participati la conferinta, va rugam sa confirmati prezenta pana marti, 7.10.2014, ora 21:00, la adresa de e-mail: marketing@coltuc.ro sau la numarul de telefon: 0729097122.

Despre Cab. Av. Coltuc

Fondat in anul 2005, dupa o indelungata experienta in domeniu, Cabinet Avocat Coltuc a reusit sa se integreze pe deplin in piata juridica din Romania, oferind clientilor sai servicii profesionale prompte si eficiente. Departamente: recuperari creante, litigii, consultanta, registrul comertului, marketing si relatii cu clientii.

Persoana de contact:

Adelina Ghita

Tel: 0729097122

marketing@coltuc.ro

Website: www.coltuc.ro

Despre Casa de avocatura Coltuc

Cabinet de avocat COLTUC are experienta acumulata in anii de practica a avocaturii la cel mai inalt nivel de profesionalism, pentru a acorda consultanta juridica, asistenta juridică, reprezentare judiciara si extrajudiciara in toate domeniile dreptului.

Marius Coltuc – avocat fondator

Avocat accidente auto: Judecatoria Vaslui a acordat daune morale in valoare de 250.000 euro rudelor unei persoane ucise intr-un accident auto

7 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

O societate de asigurare din Romania a fost obligata de Judecatoria Vaslui la plata a 250.000 de euro daune morale rudelor unui barbat ucis de un sofer baut, dupa ce a fost strivit intre doua masini, intr-un accident in lant petrecut in judetul Vaslui, in urma cu doi ani, pe drumul european E 581.

Judecatoria Vaslui a dispus, printr-o sentinta civila, plata de catre o societate de asigurare a sumei de 250.000 de euro daune morale rudelor unui barbat de 55 de ani care, in urma cu doi ani, a fost ucis intr-un accident in lant provocat de un sofer baut, transmite corespondentul MEDIAFAX.

In fapt, instanta a acceptat cererile celor cinci persoane care au fost parte civila in proces si a obligat asiguratorul, ca parte responsabila civilmente, sa plateasca cate 50.000 de euro pentru fiecare ruda in parte. De asemenea, sotia barbatului ucis ar urma sa primeasca si 20.264 lei, reprezentand daune materiale.

Argumente pro si contra confiscarea averii.Confiscarea extinsa vs drept proprietate terti

27 mai 20206 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Care este standardul de probă pe care îl aplicăm când constatăm că infractorul are totul pe numele mamei?”.Se intreaba judecator Camelia Bogdan

I. Legislația română – măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale și confiscării extinse de la terți

Legea penală actuală prevede că pot fi dispuse măsuri asigurătorii în vederea confiscării asupra oricărui patrimoniu, indiferent de calitatea persoanei (suspect sau inculpat).

Până în 2006
Conform legislației anterioare, până în anul 2006, în baza Codului de procedură penală din 1968, se puteau dispune măsuri asigurătorii doar în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente (ori în vederea garantării unei amenzi viitoare – numai cu privire la bunurile învinuitului sau inculpatului).

Art. 163 Cod procedură penală 1968, „Măsurile asigurătorii”

(1) Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

(2) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

2006 – apariția „confiscării speciale”
Dar textul art. 163 (1) Cod procedură penală de la 1968 a suferit o modificare în privinţa scopului pentru care pot fi luate măsurile asigurătorii. Astfel, din 2006, pe lângă repararea pagubei produse prin infracţiune şi garantarea executării pedepsei amenzii, se urmăreşte şi garantarea confiscării speciale.

Art. 163 CPP 1968, amendat în 2006:

1) Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
(2) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

Din interpretarea per a contrario a articolului 163(2) şi (3) Cod de procedură penală de la 1968, amendat în 2006, rezultă că pentru realizarea scopului confiscării speciale, măsura sechestrului poate fi dispusă asupra bunurilor aflate în patrimoniul oricărei persoane.

Noul Cod de procedură penală, în vigoare de la 1 februarie 2014
Luarea măsurilor asigurătorii este prevăzută în art. 249 (1) Cod procedură penală, text care menţionează organele judiciare cărora le revine competenţa să dispună măsurile asiguratorii:
– procurorul, în cursul urmăririi penale,
– judecătorul de cameră preliminară, sau
– instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii.

Scopul luării acestor măsuri este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare, ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În noua reglementare, măsurile asigurătorii (includem în această categorie sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie) constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

În funcţie de scopul luării măsurilor asigurătorii, noul Cod de procedură penală distinge cu privire la bunurile asupra cărora poate fi instituit sechestrul.

Reţinem că:
– în timp ce măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului,
– iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora,
– măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Noul Cod de procedură penală
CAPITOLUL III

Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii

Art. 249
Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii

(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori alealtor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora. (…)

II. Confiscarea de la terți – abordarea europeană

La nivel european, se constată că nu este moral ca bunurile dobândite în urma săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală să rămână în circuitul civil și se pot lua măsuri în vederea prevenirii trecerii acestor bunuri în patrimoniul altor persoane. Se apreciază că aceste bunuri trebuie trecute în patrimoniul statului având în vedere că prin săvârșirea acestor fapte este lezată societatea în ansamblul său (sunt denaturate circuitele financiare, este împiedicată libera concurență etc).

Preambulul Directivei 2014/42/UE
24) Practica prin care o persoană suspectată sau învinuită transferă bunuri unei părți terțe în cunoștință de cauză, în vederea evitării confiscării, este comună și din ce în ce mai răspândită.
Cadrul legislativ actual al Uniunii nu conține norme obligatorii privind confiscarea bunurilor transferate către părți terțe. Prin urmare, necesitatea de a permite confiscarea bunurilor transferate către terți sau achiziționate de aceștia este din ce în ce mai pregnantă. Achiziționarea de către un terț se referă la situații în care, de exemplu, bunurile au fost dobândite, în mod direct sau indirect, de exemplu printr-un intermediar, de către terț de la o persoană suspectată sau învinuită, inclusiv atunci când infracțiunea a fost săvârșită în numele sau în beneficiul acestuia, atunci când persoana învinuită nu are bunuri care să poată fi confiscate. O astfel de confiscare ar trebui să fie posibilă cel puțin în cazurile în care terții știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului sau al achiziționării era evitarea confiscării, pe baza unor elemente de fapt și circumstanțe concrete, inclusiv a faptului că transferul a avut loc în mod gratuit sau în schimbul unei sume de bani semnificativ mai reduse decât valoarea de piață a bunurilor. Normele privind confiscarea aplicată terților ar trebui să privească atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice. În orice caz, nu ar trebui să se aducă atingere drepturilor terților de bună credință.

Directiva 2014/42/UE privind punerea sub sechestru și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor în UE prevede anumite standarde, analizate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Silickiene contra Lituaniei.

În primul rând, trebuie să vedem dacă terții dobânditori sunt de bună sau de rea-credință.

În ceea ce privește criteriile de analiză a bunei-credințe:
– în momentul intrării în posesie a produsului infracțiunii – terțul dobânditor să nu fi știut sau să nu fi avut posibilitatea să cunoască faptul că acele bunuri provin din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.

Directiva face referire la faptul că acest element intențional trebuie analizat în lumina unor circumstanțe de fapt si de drept obiective, cum ar fi:
– modul în care a intrat în posesia bunului (cu titlu gratuit sau pecuniar), această condiție fiind suficientă pentru aplicarea măsurii de siguranță a confiscării din patrimoniul terților.

Unele apărări invocă faptul că nu se poate confisca de la terți întrucât terții nu au calitate procesuală.
Însă art. 112, alin. (1), lit. e din noul Cod Penal – sediul general al materiei confiscării – nu impune condiția că se poate confisca doar de la proprietar.

Art. 112, noul Cod Penal „Confiscarea specială”
(1) Sunt supuse confiscării speciale:
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

De altfel, cei care comit aceste infracțiuni generatoare de profit sunt interesați ca apoi să introducă în circuitul civil produsele infracțiunii. Și nu doar „gulerele albe” își pun această problemă, ci chiar și cel mai simplu infractor va avea drept prim instinct să treacă ceea ce a luat în posesie pe numele unei alte persoane pentru a înlătura pericolul de a fi prins.

Nici de lege lata – sub imperiul Codului penal în vigoare precum şi a legilor speciale care prevăd obligativitatea măsurii de siguranţă a confiscării – și nici de lege ferenda (după implementarea Directivei) nu există vreun impediment legal pentru dispunerea confiscării din patrimoniul unor terțe persoane care nu sunt părţi în procesul penal (Decizia ÎCCJ, Secția Penală, 2330 din 09.06.2011).

Decizia ICCJ, Secția Penală, 2330 din 09.06.2011:
Potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen. măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei.
Împrejurarea că sumele de bani asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător au fost găsite în locuinţa părinţilor inculpatului R. din Constanţa unde acesta nu mai locuieşte efectiv, nu poate conduce la concluzia că luarea măsurii asigurătorii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie având în vedere împrejurarea că există dovezi că aceste sume provin din activităţile ilicite ale inculpatului.

Garanțiile oferite terților dobânditori în Directiva 2014/42/UE

Garanțiile specifice oferite terților dobânditori în cazurile privind confiscarea de la terți sunt prevăzute în articolul 8 al Directivei 2014/42/UE privind punerea sub sechestru și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor în UE.

Acest articol este generos în privința garanțiilor: dreptul la un proces echitabil, notificarea acuzației, hotărârea prin care se dispune sechestrul și confiscarea însoțită de motivare, posibilitatea căii de atac în fața unei instanțe superioare, citarea, posibilitatea de a beneficia de apărare, dreptul de a fi audiați, de a pune întrebări, de a furniza dovezi înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.

Directiva 2014/42/UE
Articolul 8 – „Garanții”

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele afectate de măsurile prevăzute în prezenta directivă au dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, în vederea exercitării drepturilor acestora.
(2)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că ordinul de înghețare a bunurilor este comunicat persoanei afectate cât mai curând posibil după executare. O astfel de comunicare cuprinde, cel puțin succint, motivul sau motivele hotărârii în cauză. Atunci când este necesar, pentru a nu periclita cercetarea penală, autoritățile competente pot amâna comunicarea ordinului de înghețare a bunurilor către persoana afectată.
(3)   Ordinul de înghețare a bunurilor rămâne în vigoare numai atât timp cât este necesar pentru conservarea bunurilor în vederea unei posibile confiscări ulterioare.
(4)   Statele membre prevăd posibilitatea efectivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt afectate de a ataca ordinul de înghețare în fața unei instanțe, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația națională. Astfel de proceduri pot prevedea faptul că, atunci când ordinul inițial de înghețare a fost adoptat de o altă autoritate competentă decât cea judiciară, un astfel de ordin trebuie înaintat mai întâi spre confirmare sau examinare unei autorități judiciare, înainte de a putea fi atacat în fața unei instanțe.
(5)   Bunurile înghețate care nu sunt ulterior confiscate sunt restituite imediat. Condițiile sau normele procedurale în temeiul cărora se returnează bunurile respective se stabilesc în legislația națională.
(6)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice hotărâre de confiscare a bunurilor este motivată și că aceasta este comunicată persoanei afectate. Statele membre prevăd posibilitatea efectivă pentru persoana împotriva căreia este dispusă confiscarea de a ataca hotărârea de confiscare în fața unei instanțe.
(7)   Fără a se aduce atingere Directivelor 2012/13/UE și 2013/48/UE, persoanele ale căror bunuri sunt afectate de hotărârea de confiscare au dreptul de a fi asistate de un avocat, pe întreaga durată a procedurii de confiscare legate de determinarea produselor și a instrumentelor, pentru a-și putea exercita drepturile. Persoanele în cauză sunt informate că au acest drept.
(8)   În cadrul procedurilor menționate la articolul 5, persoana afectată beneficiază de posibilitatea efectivă de a contesta circumstanțele cauzei, inclusiv elementele concrete de fapt și probele disponibile pe baza cărora bunurile respective sunt considerate bunuri derivate din activități infracționale.
(9)   Terții au dreptul de a pretinde un titlu de proprietate sau alte drepturi reale, inclusiv în cazurile menționate la articolul 6.
(10)   În cazul în care, ca urmare a unei infracțiuni, victimele formulează pretenții împotriva persoanei care face obiectul măsurii de confiscare prevăzute în temeiul prezentei directive, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că măsura de confiscare nu împiedică victimele să obțină despăgubiri în baza pretențiilor formulate.

III. Prezumția de nevinovăție, caracterul licit al dobândirii averii în cazurile de confiscare și confiscare de la terți – Practica CEDO

De altfel şi standardele CEDO permit confiscarea bunurilor unor terţi neparticipanţi în proces. Merită consultate în acest sens hotărârile CEDO Salabiaku contra Franței, Pham Hoang contra Franței, Silikiene contra Lituaniei.

În aceste cazuri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că nu se încalcă nici Articolul 6 („Dreptul la un proces echitabil”) al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și nici Articolului 1 din Protocolul adiţional nr. 1/1952 la această Convenție.

Articolul 6(2), Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului
2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

Articolul 1, Protocolul adițional 1/1952 la Convenția pentru apărarea Drepturilor omului și a libertăților fundamentale
1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Hotărârile CEDO au statuat următoarele principii:
– instanţele pot acorda valoarea probatorie unei prezumţii de fapt, care în cazul îmbogăţirii ilicite, este faptul că diferenţa dintre patrimoniul real și veniturile legale provine din săvârşirea altor infracţiuni generatoare de profit; această prezumţie nu trebuie să opereze automat; nu trebuie eludate garantiile procedurale, nici drepturile terţilor de bună-credinţă;

– inversarea sarcinii probei nu semnifică în aceste cazuri eludarea prezumției de nevinovătie; de altfel, este impropriu a se vorbi în această materie despre „inversarea sarcinii probei”, sintagma potrivită fiind aceea de„partajare a sarcinii probei”.

Această nuanță este pusă în evidență de hotărârea CEDO în Salabiaku contra Franței, fiind cu totul inadecvat a se considera că o prezumţie relativă (cum este cea conţinută şi în textul nostru constituţional – art. 44 (8) – prezumarea caracterului licit al dobândirii averii) să confere onestitate ireproşabilă cuiva.

Conform hotărârii din 7 octombrie 1988 în cauza Salabiaku contra Franței (paragraful 28), articolul 6 (2) din Convenția europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (prezumția de nevinovăție) cere statelor „să opereze cu prezumțiile de fapt sau de drept în limite rezonabile care să țină cont de importanța mizei și să mențină dreptul la un proces echitabil.”

Paragraful 26 al aceleiași hotărâri face vorbire despre „partajarea sarcinii probei”:
În viziunea Guvernului și a majorității Comisiei, el [domnul Salabiaku] a fost, într-adevăr, găsit vinovat „potrivit legii”.
Au considerat că, potrivit art. 392, para.1 al Codului Vamal, a fost comisă o infracțiune prin „simplul fapt” al „deținerii de bunuri interzise la trecerea vămii”, „fără a fi nevoie să se stabilească intenția frauduloasă ori neglijență” din partea „persoanei deținătoare” (paragrafele 66 și 68 ale raportului Comisiei).
Revine procurorului să furnizeze dovezi ale acestui fapt. În acest caz, procurorul a făcut-o prin prezentarea raportului autorităților vamale, iar acuzatul nu a reușit să demonstreze un caz de „forță majoră, mai presus de puterea sa de control” de așa natură „încât să-l disculpe” (paragraful 74 al raportului).
În viziunea lor, art. 392 para.1 nu a stabilit o prezumție irefutabilă de vinovăție, ci „o prezumție relativă de fapt și de responsabilitate”, „strict definită de lege” și justificată „chiar de natura subiectului” legii în cauză. Aceasta nu implica altceva decât „o partajare” a sarcinii probei, iar nu „o răsturnare” a ei (memoriu al Guvernului adresat Curții).

Silickiene contra Lituaniei
„În ceea ce privește raportul de proporționalitate dintre scopul confiscării și drepturile fundamentale ale petentei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului reiterează ideea conform căreia în cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi depinde de mulți factori, inclusiv de comportamentul proprietarului.
În cazul de față, Curtea de la Strasbourg trebuie să determine dacă instanța națională a evaluat gradul de implicare a proprietarului sau măcar relația dintre comportamentul său și infracțiunile comise. (…)
Referitor la chestiunea de fond, Curtea amintește informațiile obținute de către Curtea de Apel, că aplicanta a participat la vânzarea bunurilor de contrabandă și ar fi trebuit să cunoască faptul că proprietatea confiscată a fost achiziționată din activele obținute prin acțiuni ilicte ale organizației criminale.”

Pham Hoang contra Franței
In speța prezentată, petentul Pham Hoang a susținut că prevederile art. 369 (2), art. 373 (sarcina de a demonstra că bunurile care ar urma să fie supuse confiscării in cazul comiterii unei infracțiuni de contrabandă revine persoanei în posesia căreia se afla bunurile respective), art. 392 (1) (persoana care are în posesie bunuri rezultate dintr-o infracțiune de contrabandă va fi acuzată de evaziunea taxelor vamale, prezumție la care practica a adaugat posibilitatea de a o înlătura în cazul în care acuzatul demonstrează că s-a aflat „într-un caz de forță majoră” care a rezultat din imposibilitatea de a afla care este conținutul pachetelor) și art. 399 alin.2 (vor fi gasite vinovate de infracțiunea de contrabandă orice persoane care au avut un interes pecuniar în a participa la aceste activități, inclusiv persoane care în mod conștient au cumpărat sau au deținut bunuri rezultate din infracțiuni de contrabandă și chiar cele care „nu au intrat în posesia fizică a acestora”, ci au avut această tentativă însă au intervenit forțele de ordine așa cum s-a întâmplat în cazul de față, deci vointa nu a fost a inculpatului) din Codul Vamal francez nu sunt compatibile cu dreptul la o judecată echitabilă (prevazut in art. 6 (1) din CEDO) și cu dreptul de a beneficia de prezumția de nevinovîție (prevazut in art. 6 (2) din CEDO). Curtea de la Strasbourg a respins plângerea acestuia ca fiind neintemeiată.

În decizia din 10 noiembrie 2009 cu privire la admisibilitatea cererii în cazul Yakya Minhas contra Regatului Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat mai întâi cauza Phillips contra Regatului Unit – „prezumția de nevinovăție nu este un drept absolut atâta vreme cât orice sistem penal operează cu prezumții de fapt sau de drept” (§ 39) -, pentru a conchide că: „prin urmare, Convenţia nu interzice prezumţii de fapt sau de drept, care pot opera împotriva unui acuzat, dar orice astfel de prezumţii trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să ţină seama de importanţa a ceea ce este în joc şi de respectarea dreptului la apărare (a se vedea cauza Salabiaku contra Franţei, 7 octombrie 1988, § 28).

În cauza Geerings contra Olandei (nr. 30810/03, § 44, 1 martie 2007), Curtea a rezumat situaţia după cum urmează: „(…) s-a demonstrat că reclamantul deţinea bunuri a căror provenienţă nu a putut fi stabilită; se poate presupune în mod rezonabil că aceste bunuri au fost obţinute prin activităţi ilegale, iar reclamantul nu a reuşit să ofere o explicaţie alternativă satisfăcătoare.”

În cauza Bongiorno ş.a. contra Italiei, Curtea a reţinut că nu a fost încălcat nici art. 1 din Protocolul 1 la Covenţie Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, chiar dacă bunurile pot să aparțină formal unor terţe persoane. Prezumţia relativă a dobândirii ilicite a bunurilor s-a bazat pe analiza situaţiei financiare a reclamanţilor şi pe natura relaţiilor acestora cu S.B.

În cauza Butler contra Marii Britanii, în care s-a dispus confiscarea sumei de 2,400 lire fără ca persoana să fie condamnată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, Curtea a apreciat că art.6 din Convenţie în latura penală nu este aplicabil în cauză. Reclamantul având deschisă posibilitatea demonstrării provenienţei sursei banilor, cererea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

Dispoziţiile art 44(8) din Constituție privind prezumția caracterului licit al averii dobândite sunt de asemenea frecvent invocate ca fundament al ridicării sechestrelor în vederea confiscării de către persoane care nu au calitatea de părţi în procesul penal.

Articolul 44 din Constituția României
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Prezumția fiind una relativă (juris tantum) – căci poate fi combătută prin proba contrarie – în măsura în care au existat anumite indicii că terța persoană a dobândit acest bun din fapte prevăzute de legea penală,instanța îi poate cere să-și facă propriile apărări privind modalitatea în care a intrat în posesia acelor bunuri.
În această situație, dispoziţia constituțională nu este încălcată, ci această cerere ajută la clarificarea situației.

CEDO a arătat în cauzele Salabiaku contra Frantei și Pham Hoang contra Franței că nimic nu împiedică instanța să opereze cu anumite prezumții de fapt și de drept (cum ar fi aceea că diferenţa dintre patrimoniul real și veniturile legale provine din săvârşirea altor infracţiuni generatoare de profit) cu condiția respectării echitabilității procedurii.

Sistemul nostru de drept este dotat cu garanţiile la care face referire CEDO în cauza Silickiene contra Lituaniei.
Prin urmare, este nepotrivit a se concluziona că încalcă articolul 44 alin. 8 din Constituţie acel judecător care oferă posibilitatea persoanei al cărei patrimoniu e vizat de un sechestru în vederea confiscării speciale să–şi formuleze apărările pe care le consideră necesare pentru a demonstra proveniența sursei bunurilor dobândite, de vreme ce dispunerea măsurii confiscării speciale este obligatorie în cazul săvârşirii unor infracţiuni de spălare a banilor.

Fireşte, în absenţa vreunei dispoziţii de trimitere în judecată a terţului în patrimoniul căruia s-ar afla produsul infracţiunii, instanţa nu l-ar putea judeca pe acesta pentru infracţiunea de spălare a banilor, gradul de vinovăţie al acestuia neavând nicio legătură cu scopul dispunerii măsurii de siguranţă, interesând a fi analizate la luarea confiscării de la terţ doar buna sau reaua-credință a acestuia și caracterul oneros sau gratuit al transmiterii bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

A nu confisca bunurile produse prin săvârşirea infracţiunilor înseamnă a nesocoti natura măsurii de siguranţă a confiscării speciale în sistemul nostru de drept penal: sancţiune de drept penal, consecinţa civila a săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, având scop eminamente preventiv, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite (Constantin Mitrache, „Drept penal român. Partea Generală”, Casa de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1997, p. 168).

La nivel internațional

Conform articolului 54 din Conventia ONU împotriva corupției, standardele internaționale de recuperare a produsului infracțiunii cauzatoare de prejudicii mai multor persoane – părţi, stat etc. – nimic nu împiedică statele ca pe calea unei comisii rogatorii să se solicite repatrierea tuturor acestor fonduri (cum au fost cazurile dictatorilor din Tunisia, Egipt, Libia, care aveau conturi în străinătate): regula de bază în materia recuperarii produsului infracțiunii este că întâi sunt compensate victimele, diferenţa revenind statului.

* Aceasta este prima parte a unui rezumat al prezentării doamnei judecător Camelia Bogdan la cel de-al patrulea seminar (Constanța, 11-13 septembrie 2014) din cadrul programului „Susţinerea confiscării extinse şi recuperării prejudiciului în România”, derulat de Freedom House România, cofinanțat de Comisia Europeană și cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

A se vedea si lucrarea de doctorat judec.Camelia Bogdan

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

3 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Aspecte importante despre conversia creditelor in valuta.Denominare

2 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

: Aspecte importante despre conversia creditelor in valuta.Denominare

Aspecte importante despre conversia creditelor in valuta.Denominare

În urma unei iniţiative legislative, se află în dezbatere proiectul de lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Ordonanţa a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 288/2010 şi a suferit ulterior noi modificări şi completări.

În prezent, aşa cum se prezintă situaţia procesului legislativ, proiectul se află în discuţie la Camera Deputaţilor, la Comisia pentru Buget, Finanţe şi Bănci. În forma aprobată de Senat, proiectul de lege prevede „dreptul consumatorului de a putea converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţiile specificate”. Cursul de schimb pentru conversie ar urma să fie rata de schimb a pieţei, aplicabilă în ziua realizării conversiei, „dacă prin contract nu se prevede altfel”.

Acelaşi proiect, în forma în care a plecat de la Senat, mai prevede că dispoziţiile din O.U.G. nr. 50/2010, modificate prin legea propusă, ar urma să se aplice şi contractelor de credit aflate în derulare, „fără a implica costuri sau garanţii suplimentare din partea consumatorului”.

Opiniile mediului bancar

Faţă de acest proiect, din partea mediului bancar au existat mai multe opinii. Astfel, spre deosebire de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), care nu agreează extinderea acestor modificări şi la creditele în derulare, BNR se pronunţă pentru, aducând şi o serie de amendamente pe care le socoteşte necesare, pentru clarificare.

Astfel, BNR propune introducerea de precizări potrivit cărora efectuarea conversiei „fără costuri suplimentare” să fie clarificată în sensul că se referă atât la consumatori, cât şi la banca creditoare. În măsura în care este vizat costul creditului, BNR consideră că, în urma conversiei, valoarea creanţei creditorului faţă de consumatorul debitor trebuie să rămână nemodificată.

Executivul susţine proiectul de lege, anexând la Punctul de vedere transmis Camerei Deputaţilor şi observaţiile şi propunerile formulate de BNR, pentru a fi discutate în cadrul procedurii de legiferare parlamentară.

La rândul său, Consiliul Patronatelor Bancare din Romania (CPBR) susţine dreptul dreptul consumatorului la conversia valutei de credit, până la eliminarea riscului valutar. Într-un comunicat datat în 25 august, se arată totuşi că pentru contractele asflate în curs de executare trebuie ţinut cont de legislaţia în vigoare la momentul contractării creditului, prin raportare la reglementările comunitare în materie, respectiv Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori.

Reamintim, Consiliul Patronatelor din România a fost înfiinţat în aprilie 2014, de către un grup de patru bănci – Banca Comercială Română, BRD – Groupe Société Générale, Raiffeisen Bank şi UniCredit Ţiriac Bank –, la care au aderat ulterior ING Bank Romania şi Volksbank.

Drepturi muzica:Protectia drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreti extinsa la 70 de ani

2 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Guvernul protejeaza mai bine drepturile din muzica.Durata de protectie a drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreti sau executanti va fi extinsa de la 50 ani la 70 ani printr-un proiect de lege elaborat de Guvern si care va fi trimis Parlamentului, considerandu-se ca actualul termen ii lipseste pe acestia de venituri tocmai la finalul vietii.

Modificarea va fi operata in regim de urgenta, in baza unei directive a Comisiei Europene, care nu a fost transpusa in legislatia nationala pana la 1 noiembrie 2013, asa cum era necesar, oficialii de la Bruxelles declansand impotriva Romaniei procedura in constatarea neindeplinirii obligatiilor de stat membru.

“In momentul de fata, Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe prevede ca drepturile artistilor interpreti sau executanti privind interpretarea sau executia sunt protejate pe o durata de 50 de ani. In realitate, s-a constatat ca artistii interpreti sau executanti debuteaza, in general, devreme si, adeseori, actualul termen de 50 de ani nu le protejeaza executarile sau interpretarile pe intreaga durata a vietii, lipsindu-i pe acestia de veniturile necesare tocmai in perioada de sfarsit a vietii. Tinand cont de existenta acestei situatii injuste si pagubitoare pentru o multitudine de artisti interpreti sau executanti, la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat Directiva nr. 2011/77/UE prin care s-a extins durata de protectie a drepturilor acestora, astfel incat artistii interpreti sau executanti sa poata beneficia cel putin pe toata durata vietii de veniturile provenind din drepturile de autor asupra interpretarilor si executiilor proprii”, se arata in documentul obtinut de MEDIAFAX

Felicitari:Romania ar putea avea o lege a falimentului personal in viitorul apropiat

2 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat Coltuc : falimentul sau insolventa voluntara este o necesitate in 2014-2015

Guvernul a dat aviz favorabil pentru un proiect care legifereaza insolventapersonelor fizice. Acesta se afla pe ordinea de zi a plenului Senatului si mai trebuie votat si de Camera deputatilor. Initiativa celor de la PSD nu este prima de acest tip din Parlament, restul fiind blocate chiar de catre guvern. ECONOMICA.NET descrie care sunt principalele prevederi din lege.

Proiectul de lege privind insolventa persoanelor fizice este semnat de 151 de deputati si senatori, cei mai multi de la PSD, a primit raport favorabil de la Comisia legislativa din Senat, fara amendamente, a fost avizat de Guvern si cel mai probabil va trece curand de plenul Senatului. Apoi va intra in dezbatere la comisiile de la Camera deputatilor.

Initiativa PSD a fost introdusa in Parlament in aprilie si este ultima dintr-o serie de proiecte care incepand cu anul 2010 au incercat sa reglementeze insolventa persoanelor fizice, insa au fost blocate de majoritatile parlamentare care s-au succedat, la presiunea bancilor si a Fondului Monetar International. Unul dintre aceste proiecte, al PDL, este ingropat la Camera deputatilor de patru ani, dupa ce a trecut de Senat.

Luni vom lansa Ghidul apararii in dosarele aflate la DNA/Ghidul apararii in dosarele aflate la DIICOT

2 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Lansarea va fi online si vor fi 2 monografii despre dosarele Diicot si Dna

Astept cu interes sa le cititi

avocat Coltuc

Miercuri 08.10.2014,ora 11.00 avocat Coltuc organizeaza conferinta de presa – Confiscarea vs dreptul de proprietate in dosarele penale

Avocat drept penal:Modificarea articolelor 276 si 277 din Codul Penal adoptata tacit de Senat

1 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Senatul a adoptat tacit un amendament propus de senatorul PSD Serban Nicolae, care prevede ca orice cetatean care dezvaluie informatii din dosarele penale sa fie pedepsit cu pana la trei ani de inchisoare. Nicolae a depus o modificare a Codului Penal prin care sustine ca dezvaluirea de informatii nepublice din dosarele penale sa fie incriminata. Explicatia senatorului a fost ca modificarea are rolul de a clarifica prevederile Codului Penal.

De precizat ca Serban Nicolae a fost avocatul fostului senator Catalin Voicu, condamnat definitiv la sapte ani de inchisoare pentru coruptie. Procedural, adoptarea tacita inseamna ca amendamentul este considerat insusit si adoptat fara a fi supus la vot, iar propunerea va deveni lege numai dupa ce este aprobata de Camera Deputatilor, forul decizional.

Sub motivatia imbunatatirii Codului Penal, senatorul PSD Serban Nicolae a propus sanctionarea cu pedepse de pana la trei ani de inchisoare a persoanelor care publica informatii din dosarele penale. Senatorul sustine ca divulgarea de informatii din dosarele de coruptie ar reprezenta o infractiune grava si ca cei responsabili trebuie sa fie trasi la raspundere. Serban Nicolae isi motiveaza proiectul legislativ spunand ca prevederile din actualul Cod Penal sunt imprecise.

Mai exact, senatorul PSD a propus modificarea articolelor 276 si 277 din Codul Penal. Senatorul a decis sa propuna modificarea articolului 277 din Noul Cod Penal, care vorbeste despre ”Compromiterea intereselor justitiei”. Chiar si in forma actuala, articolul a ridicat o serie de probleme, in special in relatia dintre presa si magistrati, pentru ca o interpretare excesiva a acestui text poate duce la secretizarea dosarelor penale.

Scurt adagio:Mugur Isarescu este nemultumit de relatia client-banca.Si solutiile?

1 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu s-a arata nemultumit de ritmul in care bancile acorda imprumuturi, inclusiv pentru maniera in care abordeaza clientii. „Creditarea in lei a crescut rapid, dar scade puternic creditarea in valuta si pentru ca se externalizeaza. Nu cred ca BNR a pierdut pariul. Exista fenomene pozitive. Noi ne tinem de cuvant si reducem RMO la lei. Dar raportul credite/depozite a

devenit subunitar. Bancile nu acorda credite nici cel putin cate depozite sunt. Cand va creste creditarea? Nu intr-o singura zi. Treptat-treptat. Este vorba si de schimbare de comportamente, de incredere reciproca si de comunicare mai corecta. Cred ca bancile ar trebui sa departajeze clientii buni de cei rai si sa ajute clientii buni, sa stea mai aproape de ei. Este in interesul lor.“

Dupa ce a punctat clar ca este nemultumit de relatia client-banca, guvernatorul a tinut sa dea un semnal pozitiv in piata, chiar daca a spus ca este nemultumit de creditare, per ansamblu: “Creditul in lei creste cu cifre apreciabile”.

Mugur Isarescu a sugerat ca viitorul consiliu de administratie al BNR va continua reducerea treptata a rezervelor minime obligatorii la lei si valuta.

Prima victorie:Clauze abuzive: Raiffeisen Bank este de acord cu restuirea unor credite in franci elvetieni, in lei, la cursul si dobanzile de la data acordarii

30 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In cererea reconventionala depusa de Raiffeisen Bank in litigiul in care 250 de clienti solicita conversia creditelor in franci elvetieni la cursul istoric, banca se declara de acord cu restituirea creditelor la cursul leu/franc de la data acordarii acestora, daca sunt luate in seama dobanzile mult mai mari la lei de la acel moment.

Noi doar am explicat instantei ca ceea ce cere avocatul COLTUC e in dezavantajul clientilor – ei ar rambursa sume mai mari daca aplicam curs istoric si conditiile de creditare istorice. Am spus ca am putea face conversia la curs istoric, dar nu e de dorit din cauza ca am aplica si conditiile de creditare in lei de la acea data”, se arata in raspunsul Raiffeisen Bank.

Incredibil ce se intampla:Procesele deschise de ANPC impotriva bancilor stagneaza pe fondul declinarii de competenta a instantelor

29 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are 10 procese cu bancile comerciale (plus unul cu Vodafone) pentru eliminarea posibilelor clauze abuzive din toate contractele in derulare. Desi s-au implinit mai bine de 10 luni de cand o parte din dosare au fost inregistrate la Tribunalul Bucuresti, acestea inca nu au termene reale.

ANPC se judeca cu bancile pe clauze abuzive inca de anul trecut. Autoritatea guvernamentala a depus, inca de pe vremea fostului presedinte al institutiei, mai multe actiuni in instanta prin care cere ca anumite clauze contractuale, care genereaza costuri pentru consumator, considerate abuzive, sa fie inlaturate.

Doar ca de la intocmirea proceselor verbale pana la judecata propriu-zisa s-a scurs deja un timp in care nu s-a intamplat absolut nimic care sa conteze. Procesele nu au depasit stadiul de forma, pentru ca inca nu s-a stabilit clar inca cine le judeca.

Litigiile au fost inscrise la sectia de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti, desi toate procesele ANPC cu bancile pe clauze abuzive de pana acum au fost repartizate sectiilor civile/comerciale. De altfel, inregistrarea acestor dosare la sectia de contencios este o premiera in materia proceselor dintre ANPC si banci.

Textul integral Hotarare Irevocabila Denominare Franci Elvetieni Galati

26 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procese colective banci — Avocat denominare Coltuc

Confiscarea Extinsa In Reglementarea Codului Penal Din 1969.Decizie CCR

27 mai 202025 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Prin Incheierea din 21 august 2013, pronuntata in Dosarul nr. 7.494/30/2013, Tribunalul Timis – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1182din Codul penal din 1969.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul apreciaza ca, prin posibilitatea confiscarii extinse a unor bunuri dobandite anterior intrarii in vigoare a textului de lege, dispozitiile legale criticate contravin principiului neretroactivitatii legii. Arata ca, in masura in care confiscarea extinsa a averii se poate dispune cu privire la bunuri dobandite in urma cu pana la 5 ani, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012,lege ce a introdus in Codul penal prevederile art. 1182, aceste dispozitii sunt neconstitutionale, intrucat permit aplicarea cu caracter retroactiv a legii penale. Or, o lege ce permite confiscarea extinsa a averii nu este o lege penala mai favorabila inculpatului si, ca atare, nu poate sa retroactiveze, ci ea se poate aplica numai pentru viitor, pentru bunurile sau averea dobandite ulterior intrarii ei in vigoare.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in legislatia romana, masura de siguranta a confiscarii extinse a fost introdusa prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penalal Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012, lege care reprezinta o transpunere a Deciziei-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene. Conditiile necesare cerute de legislatia interna pentru luarea masurii confiscarii extinse se regasesc si in prevederile art. 3 alin. (2), (3) si (4) din decizia mentionata.

Chiar inainte de modificarea legislativa in domeniul penal, operata prinLegea nr. 63/2012,Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, a subliniat ca reglementarea prezumtiei dobandirii licite a averii nu impiedica legiuitorul primar sau delegat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie – Integrarea in Uniunea Europeana, sa adopte reglementari care sa permita deplina respectare a legislatiei Uniunii in domeniul luptei impotriva criminalitatii. De altfel, acest obiectiv a fost avut in vedere si de initiatorul propunerii de revizuire a Constitutiei, in mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 68 din 15 martie 2005, care obliga statele membre la luarea masurilor necesare pentru a duce la indeplinire cele stabilite in cuprinsul acestei decizii, in special a unei reduceri a sarcinii probei in ceea ce priveste sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune care are legatura cu criminalitatea organizata.

Cu privire la natura si scopul institutiei confiscarii, Curtea retine ca, in Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu, COM (2008) 766 final, aceasta mentiona faptul ca pentru a descuraja activitatile de criminalitate organizata este esential ca infractorii sa fie deposedati de produsele infractiunii. Grupurile de criminalitate organizata construiesc retele internationale de mare anvergura si obtin profituri substantiale din diferite activitati cu caracter infractional. Confiscarea si recuperarea activelor detinute de infractori constituie un mod foarte eficient de a combate criminalitatea organizata, orientat in principal spre profit.

Confiscarea impiedica utilizarea averilor infractorilor ca sursa de finantare pentru alte activitati cu caracter infractional, indeparteaza pericolul de a compromite increderea in sistemele financiare si de a corupe societatea legitima. Confiscarea are un caracter disuasiv, deoarece intareste principiul potrivit caruia „criminalitatea nu aduce venituri“. Aceasta ar putea ajuta la eliminarea modelelor negative oferite de infractori comunitatilor locale. In unele cazuri, masurile de confiscare a produselor infractiunii permit urmarirea factorilor de decizie din sanul organizatiilor criminale, care sunt rareori investigati si urmariti penal.

Astfel, in cazul unor infractiuni cu efecte si consecinte grave atat pe plan national, cat si transnational, Curtea observa aparitia unui concept/principiu, potrivit caruia infractiunile nu trebuie sa genereze profit/venituri –„crimes does not pay“.De asemenea, in doctrina s-a retinut ca masura confiscarii averii nu reprezinta nimic altceva decat o optiune de politica penala si un mijloc de represiune si de reeducare a celor care comit astfel de infractiuni. Tot ceea ce reprezinta manifestare specifica crimei organizate ar trebui sa fie inclus in aceasta categorie. Aceasta confiscare se incadreaza in categoria celei de tipul fructum sceleris sau productum sceleris si are ca obiect castigurile financiare obtinute prin activitati infractionale.

Curtea observa ca, potrivitart. 1182dinCodul penal din 1969, pentru luarea masurii confiscarii extinse trebuie indeplinite urmatoarele conditii cumulative: infractiunea savarsita sa fie una din cele prevazute la alin. 1 al art. 118 din Codul penal din 1969; pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa sa fie inchisoarea de 5 ani sau mai mare; fapta sa fie susceptibila sa ii procure un folos material inculpatului; valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de 5 ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii actului de sesizare a instantei, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit; instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. 1 al art. 1182din Codul penal din 1969, ceea ce presupune ca nu s-a probat liceitatea bunurilor.

Curtea retine, astfel, ca dispozitiile criticate vin sa stabileasca masura confiscarii extinse in cazul condamnarii pentru comiterea unor categorii de infractiuni care au caracter grav, prezentand un pericol social relevant si a caror savarsire permite acumularea unor bunuri a caror valoare depaseste in mod vadit veniturile obtinute licit, iar judecatorul are convingerea ca bunurile respective provin din savarsirea aceluiasi tip de infractiuni.

Procedand la efectuarea controlului de constitutionalitate propriu-zis, in ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale aleart. 16alin. (1), Curtea observa ca autorul exceptiei sustine ca inculpatii care au fost judecati anterior introducerii dispozitiilor criticate in legislatia nationala se afla intr-o situatie net favorabila, dar discriminatorie fata de inculpatii care au avut nesansa de a fi judecati dupa intrarea in vigoare a acestor prevederi, pentru fapte savarsite in aceeasi perioada ca si cei dintai.

Curtea constata ca, prinDecizia nr. 78 din 11 februarie 2014,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, a solutionat deja aceasta critica. Astfel, instanta de contencios constitutional a constatat ca este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe cale de consecinta, sa nu se dispuna luarea masurii de siguranta a confiscarii extinse, pe cand cu privire la celalalt coautor, care se afla inca in faza procedurilor judiciare, sa se dispuna o astfel de masura. Drept urmare, in masura in care nu ar fi opozabila legea penala mai favorabila, acesta din urma ar fi discriminat sub aspectul tratamentului juridic fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul. Acest rationament al Curtii are in vedere doar situatia in care faptele penale ale coautorilor au fost comise inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor legale criticate.

Curtea retine insa ca autorul prezentei exceptii nu se afla intr-o astfel de situatie, fapta safiind savarsita dupa intrarea in vigoarea Legii nr. 63/2012. Din aceasta perspectiva nu se poate afirma ca o persoana care a savarsit fapta inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor criticate se afla in aceeasi situatie cu cea care a savarsit fapta ulterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii. Este evident ca aceste persoane se afla in situatii diferite. Referitor la principiul egalitatii, instanta de contencios constitutional a decis, in mod constant, ca acesta nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Astfel, celui care a savarsit fapta inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor criticate i se va aplica legea penala mai favorabila, care nu prevedea masura confiscarii extinse, pe cand celui care a savarsit fapta ulterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii i se va aplica legea in vigoare la acel moment, adica legea ce prevede masura confiscarii extinse. Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) sunt pe deplin respectate.

In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia normele legale criticate lipsesc de continut prezumtia constitutionala de dobandire licita a averii, Curtea retine ca aceste norme reglementeaza conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea extinsa. In aceasta imprejurare, instanta de contencios constitutional este chemata sa analizeze daca masura confiscarii extinse indeplineste cerintele constitutionalealeart. 44alin. (8) teza a doua referitor la prezumtia caracterului licit al dobandirii averii. Pentru a realiza acest control se impune o analiza a principiului constitutional invocat, pe care Curtea este indrituita sa o realizeze.

In virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, Curtea nu numai ca poate, dar este singura autoritate care are dreptul si obligatia de a interpreta un text constitutional ori de cate ori se impune si de a evidentia aspecte din legislatie in contradictie cu Legea fundamentala.(Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010). Interpretarea efectuata de Curte trebuie realizata in lumina conditiilor sociale actuale.

Este indiscutabil faptul ca societatea evolueaza, iar noile realitati politice, sociale, economice, culturale trebuie sa fie normate, sa se regaseasca in continutul dreptului pozitiv. Dreptul este viu, astfel ca, odata cu societatea, si el trebuie sa se adapteze modificarilor survenite (a se vedeaDecizia nr. 766 din 15 iunie 2011,publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Departe de a fi doar o filosofic doctrinara, teoria „doctrina dreptului viu“(living law concept; diritto vivente)este larg acceptata si aplicata atat la nivelul Curtilor Constitutionale, cat si la nivelul Curtii Europene a Drepturilor Omului. De exemplu:Hotararea din 7 iulie 1989 pronuntata in Cauza Soering impotriva Regatului Unit – „Conventia este un instrument viu, care trebuie interpretat in lumina conditiilor actuale“; Hotararea din 29 aprilie 2002 pronuntata in Cauza Pretty impotriva Regatului Unit – „Curtea trebuie sa aiba o abordare dinamica si flexibila in ceea ce priveste interpretarea Conventiei, care este un instrument viu, orice interpretare trebuind sa fie in concordanta cu obiectivele fundamentale ale acesteia si cu coerenta sistemului apararii drepturilor omului“.

In jurisprudenta sa, concretizata prinDecizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a statuat ca „Drepturile fundamentale consacrate prin Constitutie nu au o existenta abstracta, ele exercitandu-se in corelare si coroborare cu celelalte prevederi constitutionale. Aceasta interdependenta functionala determina atat cadrul in care aceste drepturi se exercita, cat si continutul material concret al acestora“. Astfel, prevederile constitutionale trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu celelalte dispozitii constitutionale in asa fel incat sa promoveze consecventa interna si armonie intre diferitele sale dispozitii. De asemenea, dispozitiile Constitutiei trebuie interpretate sistematic si prin luarea in considerare a finalitatii lor, fara a se absolutiza una dintre acestea, pana la inlaturarea celorlalte la fel de importante (Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005).

Determinarea continutului prezumtiei dobandirii licite a averii trebuie realizata in lumina criteriilor definite de Curte. Din aceasta perspectiva, Curtea distinge in cuprinsul Legii fundamentale doua categorii de drepturi, si anume drepturi absolute (de exemplu, dreptul la viata si la integritate fizica si psihica), carora autoritatile statului nu le pot aduce atingere in nicio situatie, si drepturi relative, al caror exercitiu poate fi restrans cu respectarea unor anumite conditii.

Curtea retine ca, prin definitie, in ceea ce priveste continutul si intinderea atributelor, dreptul de proprietate nu este neingradit, ci este configurat de dispozitiile legii, care stabilesc limitele exercitiului acestuia si constituie expresia imbinarii interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale(Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014). In acelasi timp, prezumtia dobandirii licite a averii constituie una dintre garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate. Aceasta prezumtie se intemeiaza si pe principiul general, potrivit caruia orice act sau fapt juridic este licit pana la dovada contrarie, impunand, in ceea ce priveste averea unei persoane, ca dobandirea ilicita a acesteia sa fie dovedita. (Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). Prin urmare, de vreme ce dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate comporta anumite limitari, nu se poate pretinde ca o garantie a acestui drept poate avea un caracter absolut. A sustine contrariul duce la situatia in care, desi dreptul principal poate fi supus unor limitari, in unele circumstante, prin aplicarea prezumtiei, el devine absolut.

Asa fiind, in contextul stabilirii faptului ca prezumtia caracterului licit al dobandirii averii nu este o prezumtie absoluta, caracterul relativ al acestei prezumtii nu determina o rasturnare a sarcinii probei, principiulactori incumbit probatioramanand pe deplin aplicabil, Curtea urmeaza sa stabileasca standardul de proba necesar rasturnarii unei prezumtii legale relative. Astfel, Curtea observa ca prezumtiile legale, din punctul de vedere al puterii lor doveditoare, pot fi relative (iuris tantum) si absolute (iuris et de iure).Prezumtiile relative nu stabilesc adevaruri categorice, sustrase oricarei posibilitati de discutie, de corectare sau infirmare, putand fi combatute, asadar, prin proba contrara. Prezumtiile absolute, neadmitand posibilitatea infrangerii lor, creeaza imaginea unor adevaruri absolute, imuabile, dobandite odata si pentru totdeauna si impuse tuturor prin forta unei rostiri legiuitoare.

In doctrina, in privinta sarcinii probei in materia confiscarii, se arata ca aceasta are trasaturi specifice in sensul ca se observa, pe de o parte, o „relaxare“ in ceea ce priveste proba faptelor specifice sau a actelor de natura celor care au atras condamnarea, iar, pe de alta parte, o „divizare“ a sarcinii probei, cel in cauza avand posibilitatea de a dovedi caracterul licit al bunurilor pe care le detine. Curtea retine, insa, ca „relaxarea“ se refera doar la probarea faptelor sau a actelor de natura celor care au atras condamnarea,art. 1182alin. 2 lit. b) din Codul penal din 1969 stabilind ca instanta trebuie sa isi formeze convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale, fara a fi nevoie de pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru aceste fapte, si nicidecum ca aceasta „relaxare“ se refera la dovedirea caracterului ilicit al bunurilor dobandite.

Tot doctrina a subliniat ca prezumtia dobandirii licite a averii reprezinta o aplicatie a prezumtiei de nevinovatie. Din aceasta perspectiva, urmand a stabili natura masurii confiscarii extinse, Curtea constata ca institutia confiscarii extinse nu este altceva decat o forma a masurii de siguranta a confiscarii. In sistemul sanctiunilor de drept penal s-a impus necesitatea ca, alaturi de mijloacele de constrangere cu caracter represiv, sa se instituie si un cadru complementar, respectiv cel al masurilor de siguranta. Acestea sunt destinate sa preintampine savarsirea altor fapte penale prin inlaturarea starilor de pericol care au provocat luarea lor. Masurile de siguranta, intre care se regaseste si masura confiscarii extinse, au, in sfera categoriilor juridice, caracterul de sanctiuni de drept penal, in conformitate cu prevederileart. 2din Codul penal, deoarece pot fi dispuse numai fata de persoanele care au savarsit fapte penale, chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, conform art. 107 alin. (2) si (3) din Codul penal. De altfel, si Curtea Constitutionala a statuat ca incidenta aplicarii lor nu este determinata de existenta raspunderii penale pentru fapta savarsita, ci de existenta starii de pericol relevata de acea fapta (Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul unei persoane urmarite penal de a fi prezumata nevinovata si de a obliga acuzarea sa suporte sarcina de a proba afirmatiile indreptate impotriva sa intra sub incidenta notiunii generale de proces echitabil(Hotararea din 17 decembrie 1996,pronuntata in Cauza Saunders impotriva Regatului Unit, pct. 68). Acest drept nu este insa absolut, intrucat orice sistem juridic opereaza cu prezumtii de fapt sau de drept, la care conventia nu se opune in principiu atat timp cat statele contractante nu incalca anumite limite, tinand seama de gravitatea mizei in cauza si respectand dreptul la aparare (Hotararea din 7 octombrie 1988, pronuntata in Cauza Salabiaku impotriva Frantei, pct. 28).

Astfel, in ceea ce priveste masura confiscarii extinse, in vederea stabilirii standardului de proba, Curtea Constitutionala retine ca nu trebuie plecat de la premisa ca prezumtia dobandirii licite a averii poate fi rasturnata doar prin probe, respectiv prin probarea faptului ca bunurile in cauza provin din comiterea de infractiuni. Daca aceasta ar fi abordarea, confiscarea extinsa ar fi lipsita de orice ratiune de a exista, caci daca se ajunge la probarea fiecarui act infractional din care provin anumite bunuri, se va ajunge si la condamnarea autorului pentru aceste acte, si deci la confiscarea speciala a bunurilor astfel obtinute, nemaigasindu-si utilitatea masura confiscarii extinse. Prin urmare, o prezumtie legala relativa poate fi rasturnata nu doar prin probe, ci si prin prezumtii simple, fapt statuat si in doctrina. De altfel, prinDecizia nr. 85 din 3 septembrie 1996,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, instanta de contencios constitutional a statuat ca prezumtia instituita de alin. (8) al art. 44 din Constitutie nu impiedica cercetarea caracterului ilicit al dobandirii averii, ceea ce inseamna ca aceasta prezumtie nu este una absoluta.

Daca s-ar accepta teza caracterului absolut al prezumtiei dobandirii licite a averii, contrar prevederilor constitutionale, s-ar ajunge la negarea intereselor legitime ale societatii in ansamblu, careia statul este tinut sa ii acorde ocrotire, cu consecinta ruperii echilibrului ce trebuie sa existe intre interesul general al societatii si interesele legitime ale fiecarei persoane. De asemenea, Curtea observa ca masura confiscarii extinse se poate dispune in legatura cu savarsirea unor infractiuni grave, susceptibile sa procure si sa genereze foloase materiale ilicite, infractiuni a caror savarsire reprezinta scopul grupurilor infractionale organizate si care se inscriu in fenomenul criminalitatii organizate. In acest context, absolutizarea prezumtiei dobandirii licite a averii ar presupune o veritabila„probatio diabolica“in sarcina organelor judiciare.

Curtea retine ca folosirea de prezumtii in cadrul procedurilor de confiscare este recunoscuta si la nivelul instantei de la Strasbourg, dar ea trebuie sa fie insotita de anumite garantii, ce vin sa protejeze drepturile apararii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca fiecare sistem juridic recunoaste prezumtiile de fapt sau de drept. Conventia in mod evident nu interzice astfel de prezumtii, in principiu. Cu toate acestea, dreptul reclamantilor la respectarea bunurilor lor presupune existenta unei garantii judiciare eficiente(Decizia din 5 iulie 2001,pronuntata in Cauza Arcuri impotriva Italiei). Astfel, din jurisprudenta europeana (Hotararea din 23 septembrie 2008, pronuntata in Cauza Grayson si Barnham impotriva Regatului Unit, paragraful 45;Hotararea din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Phillips impotriva Regatului Unit, paragrafele 42 si 43;Decizia din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Arcuri impotriva Italiei; Decizia din 27 iunie 2002, pronuntata in Cauza Butler impotriva Regatului Unit) se desprinde necesitatea existentei urmatoarelor garantii: evaluarea trebuie facuta de catre o instanta in cadrul unei proceduri judiciare, ce include o audiere publica; apararea trebuie sa aiba acces la dosarul cauzei/comunicarea in avans a argumentelor acuzarii; persoanele in cauza trebuie sa aiba posibilitatea sa administreze probe, sa ridice obiectiile si sa prezinte dovezile (fie ele marturii documentare sau verbale) pe care le considera necesare; prezumtiile pe care acuzarea se bazeaza sa nu fie absolute, astfel incat ele sa poata fi rasturnate de inculpat.

Prin urmare, instanta europeana a statuat ca aplicarea practica a diverselor dispozitii nationale, care permit confiscarea extinsa, este compatibila cu notiunea de proces echitabil, cu prezumtia de nevinovatie, cu protectia proprietatii, si include confiscarea in cadrul pedepselor penale la care se referaart. 7din Conventie. A se vedea in acest sens Hotararea din 23 septembrie 2008, pronuntata in Cauza Grayson si Barnham impotriva Regatului Unit, paragraful 45, Hotararea din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Phillips impotriva Regatului Unit, paragrafele 42 si 43, Hotararea din 1 martie 2007, pronuntata in Cauza Geerings impotriva Olandei, paragraful 44, precum si Hotararea din 10 mai 2012, pronuntata in Cauza Sud Fondi – S.R.L. si altii impotriva Italiei, paragraful 52.

Curtea constata ca dispozitiile privind confiscarea extinsa, introduse in legislatia romana prin Legea nr. 63/2012, reglementeaza garantiile relevate in jurisprudenta curtii europene. Astfel, masura confiscarii extinse este dispusa de catre o instanta judecatoreasca, pe baza convingerii proprii ca bunurile supuse confiscarii provin din activitati infractionale, formate in urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, in cadrul careia persoanele in cauza au acces la dosar si la argumentele acuzarii si au posibilitatea sa propuna probe si sa prezinte dovezile pe care le considera necesare.

Pentru considerentele prezentate mai sus, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilorart. 44alin. (8) din Legea fundamentala.

Referitor la critica autorului exceptiei, potrivit careia dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate permit aplicarea cu caracter retroactiv a masurii confiscarii extinse, cu incalcareaart. 15alin. (2) din Constitutie, atat timp cat aceasta se aplica unor bunuri dobandite in urma cu pana la 5 ani, dar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012, Curtea retine ca prin Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, a statuat ca: „sub incidenta reglementarii constitutionale consacrate de art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale sau contraventionale mai favorabile pot intra numai normele de drept penal material (substantial) si nicidecum cele de drept penal procedural care sunt de imediata aplicare. Dreptul penal cuprinde ansamblul normelor juridice prin care se stabileste ce fapte constituie infractiuni, sanctiunea ce urmeaza a fi adoptata (aplicata) in cazul savarsirii infractiunii, conditiile in care statul poate trage la raspundere penala persoanele care savarsesc infractiuni, precum si conditiile in care urmeaza sa fie executate pedepsele si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii unor fapte penale. Prin lege penala se intelege o norma de drept substantial sau material cu un continut normativ propriu-zis, adica o norma care stabileste conduite, fapte, actiuni ale subiectilor intr-un raport juridic, in timp ce prin expresia referitoare la dreptul procesual ori procedural se exprima categoria normelor juridice care cuprind in continutul lor proceduri, modalitati sau mijloace prin care se aplica normele dreptului substantial.

Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constitutionala, referindu-se la criteriile de delimitare ale normelor de drept penal de cele de procedura penala, a constatat ca «asezarea acestor norme in Codul penal sau inCodul de procedura penala nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor». Drept urmare, ceea ce prevaleaza in stabilirea acestui caracter consta in obiectul de reglementare, scopul si rezultatul la care conduce norma pusa in discutie. Astfel, daca se ia in considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constata ca art. 1182alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 este o norma referitoare la confiscarea speciala, putand fi incadrata in categoria normelor de drept substantial si nu in categoria celor de procedura penala, deoarece in art. 2 din Codul penal din 1969 se arata ca legea penala prevede si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii de infractiuni. Or, masura de siguranta a confiscarii extinse este una dintre acestea. Totodata, nu poate fi inlaturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la inlaturarea unei stari de pericol si la preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala. In consecinta, masura de siguranta a confiscarii extinse este o norma de drept penal material.“

Curtea constata existenta unei deosebiri intre situatia ce a stat la baza pronuntarii Deciziei nr. 78/2014 si prezenta cauza. Astfel, in prima cauza infractiunile au fost savarsite inainte de intrarea in vigoare aLegii nr. 63/2012, pe cand, in prezenta cauza, infractiunile au fost savarsite dupa intrarea in vigoare a legii referitoare la confiscarea extinsa. De asemenea, cele doua cauze difera si din perspectiva formularii criticilor de neconstitutionalitate, in cauza de fata, autorul invocand neconstitutionalitatea prevederii care permite confiscarea extinsa a bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012, chiar daca faptele pentru care este cercetat au fost comise dupa aceasta data, respectiv dupa 22 aprilie 2012.

In doctrina s-a retinut ca masura de siguranta a confiscarii extinse poate fi aplicata doar daca atat infractiunea care a determinat condamnarea, cat si actele anterioare acesteia din care provin bunurile ce fac obiectul confiscarii extinse au fost comise dupa intrarea in vigoare a dispozitiilorLegii nr. 63/2012.

Curtea retine ca principiul neretroactivitatii legii isi gaseste justificarea si are rolul de a asigura stabilitatea si securitatea raporturilor juridice. Prin urmare numai o norma previzibila poate determina in mod clar conduita subiectilor de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea, doctrina a statuat ca o lege, odata adoptata, produce si trebuie sa produca efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv ca legea se adreseaza subiectelor de drept, permitand sau interzicand si, bineinteles, sanctionand atitudinile deviante. Este absurd sa se pretinda unui subiect de drept sa raspunda pentru comportamente si o conduita pe care a avut-o anterior intrarii in vigoare a unei legi care reglementeaza aceasta conduita. Subiectul de drept nu putea sa prevada ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sau este normal si firesc daca se desfasoara in cadrul ordinii de drept in vigoare.

In considerarea celor de mai sus si avand in vedere jurisprudenta instantei de contencios constitutional care califica confiscarea extinsa ca institutie de drept material, Curtea constata ca norma legala criticata nu poate retroactiva nici cu privire la confiscarea bunurilor dobandite inainte de intrarea ei in vigoare, chiar daca infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise dupa aceasta data. Daca s-ar dispune masura confiscarii extinse pentru bunurile dobandite inainte de intrarea in vigoare aLegii nr. 63/2012,s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in masura in care confiscarea extinsa nu se aplica bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012.

Astfel, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ioan Savu in Dosarul nr. 7.494/30/2013 al Tribunalului Timis – Sectia penala si a constatat ca dispozitiile art. 1182alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 sunt constitutionale in masura in care confiscarea extinsa nu se aplica asupra bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Avocat dreptul muncii.Specializari:Drepturile salariatilor concediati in urma unor sanctiuni disciplinare

5 mai 202325 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Sanctionarea disciplinara se face potrivit unor reguli procedurale, care au ca scop de a asigura, pe de o parte, eficienta combaterii unor acte si comportamente daunatoare procesului muncii, iar, pe de alta parte, de a garanta stabilirea exacta a faptelor si a asigura dreptul la aparare al salariatului in cauza.

Textul art. 63 alin. (1) din Codul Muncii (CM) impune angajatorului obligatia de a efectua cercetarea disciplinara inainte de concedierea disciplinara a salariatului, obligatie din care rezulta dreptul salariatului sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa, sa ofere toate probele si motivatiile pe care le considera necesare. Pentru claritate, legiuitorul prevede expres dreptul salariatului la aparare la art. 251 alin. (4) din CM.

Cercetarea propriu-zisa debuteaza, in temeiul art. 251 alin. (2) din CM, cu convocarea in scris a salariatului, „precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii”. Un alt drept de care beneficiaza salariatul este dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de un reprezentant al sindicatului al carui membru este. Cu toate acestea, in lipsa sindicatului sau a calitatii sale de membru al organizatiei sindicale, ar putea fi asistat de un alt salariat din unitate sau chiar de un avocat, asa cum este mentionat in textul alin. (4) al art. 251 din CM.

Accace mentioneaza ca neprezentarea salariatului la convocare, fara a avea un motiv obiectiv, da dreptul angajatorului de a dispune concedierea disciplinara fara efectuarea cercetarii disciplinare. Textul alin (3) al art. 251 poate fi interpretat atat in sensul garantarii dreptului angajatorului de a dispune concedierea fara efectuarea cercetarii disciplinare – in cazul in care salariatul nu da curs convocarii – cat si in sensul instituirii obligatiei salariatului de a motiva refuzul sau imposibilitatea de a se prezenta la convocarea pentru efectuarea cercetarii disciplinare.

Avocat malpraxis: Romania condamnata de CEDO intr-un caz de malpraxis

24 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

O romanca ar urma sa fie despagubita cu 25.000 de euro, pentru o lucrare dentara facuta incorect, dupa ce nu i-a fost remis un raport privind posibila neglijenta medicala fara a se adresa instantei, iar apoi medicul a fost achitat, a hotarat Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Petenta, S.B., nascuta in 1952, cu domiciliul in Bucuresti, a primit un tratament stomatologic, in 2001, constand intr-o lucrare cu punti si coroane, efectuata de un medic stomatolog particular.

Ulterior, ea s-a plans dentistului ca lucrarea, o proteza mobila, nu a fost bine facuta, ca ii sangereaza gingiile, are dureri si nu poate manca, insa medicul i-a spus ca nu este nimic in neregula cu lucrarea, ci doar trebuie fixata permanent.

In iulie 2002, femeia s-a adresat Ministerului Sanatatii cerand sa fie consultata de un expert care sa determine daca lucrarea este functionala, in ce masura i-a afectat dintii si daca o poate purta in continuare. Plangerea a fost directionata catre Colegiul Medicilor Bucuresti.

CEDO a constatat in acest caz ca a fost incalcat articolul 8 din Conventia europeana a drepturilor omului, referitor la respectarea vietii private si de familie, si a dispus ca reclamanta sa primeasca daune in valoare de 25.000 de euro si sa ii fie platite cheltuielile de judecata in valoare de 850 de euro.

Avocat:Ce impozite si contributii sociale trebuie platite catre stat? Avocatul contribuabilului

23 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Veniturile din profesii libere, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, sunt venituri din activitati independente si cuprind veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii, se mentioneaza inGhidul fiscal al contribuabililor care realizeaza venituri din profesii libere din Romania, publicat recent pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF).

Potrivit acestui document, persoanele care realizeaza aceste categorii de venituri suntobligate sa depuna, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au sediul de desfasurare a activitatii, formularul 070 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere”.

Daca activitatea se desfasoara in cadrul unor asocieri sau alte entitati fara personalitate juridica, contribuabilii au obligatia depunerii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi are asocierea sediul de desfasurare a activitatii, formularul 010 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica”.

Dupa ce se vor inregistra fiscal prin unul din cele doua formulare, organul fiscal va atribui codul de inregistrare fiscala, se arata in documentul ANAF.

Important! Declaratia de inregistrare se completeaza cu ocazia primei inregistrari fiscale, de regula cu ocazia infiintarii si se depune in termen de 30 de zile de la data infiintarii potrivit legii.

In cazul in care intervin modificari ulterioare datelor din declaratia de inregistrare fiscala, acestea trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni, respectiv a formularului 070 sau a formularului 010, dupa caz, informeaza Fiscul.

Mai mult decat atat, in cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii depun, odata cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala, pentru anularea acestuia si eliberarea unui nou certificat. Declaratia de mentiuni este insotita de documente care atesta modificarile intervenite.

In ghidul ANAF se mentioneaza ca la incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii sunt obligati sa predea organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, odata cu depunerea declaratiei de mentiuni.

Declaratiile se depun in format hartie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

Pe langa formularele de inregistrare, contribuabilii care obtin venituri din profesii libere sunt obligati sa depuna la Fisc si un formular pentru castigurile realizate. Astfel, in ghidul ANAF se arata ca aceasta categorie de contribuabili trebuie sa depuna formularul 220 -„Declaratie privind venitul estimat/norma de venit”, in termen de 15 zile de la data inceperii activitatii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul.

Cei care in anul anterior, au realizat pierderi, si cei care, au realizat venituri pe perioade mai mici decat anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimeaza ca vor realiza venituri care difera cu cel putin 20% fata de anul fiscal anterior au obligatia depunerii formularului 220 pana la data de 25 mai a anului de impunere, odata cu declaratia privind venitul realizat. Acesta se depune in format hartie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

Cand se efectueaza platile anticipate cu titlu de impozit?

Potrivit ghidului recent publicat pe site-ul ANAF, platile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursa de venit, luandu-se ca baza de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat in anul precedent, dupa caz, prin emiterea unei decizii care se comunica contribuabililor. La stabilirea platilor anticipate se utilizeaza cota de impozit de 16%.

Aceste plati se efectueaza in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei lunidin fiecare trimestru, iar plata impozitului anual se efectueaza potrivit deciziei de impunere.

„In cazul impunerilor efectuate dupa expirarea acestor termene de plata, contribuabilii au obligatia efectuarii platilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plata al anului precedent”, se precizeaza in ghidul citat.

Sumele care reprezinta plati anticipate se achita direct la sediul organului fiscal competent sau la unitatile bancare, prin ordin de plata.

Fiscul atentioneaza ca daca in cursul anului fiscal contribuabilii isi inceteaza activitatea sau isi suspenda temporar activitatea, atunci acestia sunt obligati sa depuna la organul fiscal „Declaratia privind venitul estimat/norma de venit”, insotita de documente justificative, in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, pentru recalcularea platilor anticipate.

Totodata, contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere sunt obligati sa depunaformularul 200 – „Declaratia privind venitul realizat” la organul fiscal in a carui raza au domiciliul, pana la data de 25 mai inclusiv a anului urmator celui de realizare a venitului.

Formularul se depune, pe suport hartie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin mijloace electronice de transmitere la distanta ca metoda alternativa de depunere a declaratiilor.

In acelasi document se arata ca impozitul anual datorat se stabileste de organul fiscal competent pe baza declaratiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil. Impozitul anual datorat se inscrie in decizia de impunere.

„Diferentele de impozit ramase de achitat conform deciziei de impunere anuale se platesc in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza dobanzi si penalitati”, informeaza ANAF.

CAS si CASS sunt obligatorii pentru cei care obtin venituri din profesii libere

Contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere au obligatia de a plati contributii sociale obligatorii la bugetul general consolidat, se arata in ghidul publicat recent de Fisc.

Declararea veniturilor pentru stabilirea contributiilor de asigurari sociale (CAS) se realizeaza prin completarea si depunerea formularului 600 – „Declaratia privind venitul asigurat la sistemul public de pensii”.

„Venitul declarat constituie baza lunara de calcul pentru stabilirea obligatiilor lunare de plata reprezentand contributie de asigurari sociale, pe care contribuabilii sunt obligati sa le efectueze in cursul anului, ca plati anticipate. Plata se efectueaza trimestrial, in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru”, se arata in ghidul ANAF.

Conform documentului citat, formularul 600 se depune anual, pana la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se datoreaza CAS.

Contribuabilii care incep o activitate in cursul anului au obligatia completarii si depunerii formularului in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

De asemenea, contribuabilii al caror venit ramas dupa deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate in scopul realizarii acestui venit este sub 35% din castigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, NUdatoreaza CAS in anul urmator.

Stabilirea obligatiilor de plata privind contributiile de asigurari sociale se realizeaza, potrivit ANAF, de catre organul fiscal competent, prin decizia de impunere.

De cealalta parte, declararea veniturilor pentru stabilirea contributiilor de asigurari sociale de sanatate (CASS) se realizeaza prin depunerea declaratiei de venit estimat/norma de venit, sau a declaratiei privind venitul realizat. Platile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, iar plata se efectueaza trimestrial, in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Stabilirea obligatiilor anuale de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate, se realizeaza de catre organul fiscal competent, prin decizia de impunere.

Obligatia anuala de plata a contributiilor de asigurari sociale de sanatate nu poate fi mai mica decat un salariu de baza minim brut pe tara, daca venitul din din profesii libere este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, atentioneaza Fiscul.

Organul fiscal competent stabileste sumele datorate fata de platile anticipate si efectueaza incadrarea in plafonul minim prevazut de lege, dupa depunerea declaratiei privind venitul realizat.

Totodata, plata contributiei de asigurari sociale de sanatate stabilita prin decizia de impunere anuala se efectueaza in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei.

Contributiile sociale datorate de persoanele fizice se achita, conform documentului citat, la unitatile Trezoreriei Statului in raza carora se afla adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu.

Exceptie de la regulile privind CAS fac persoanele care realizeaza venituri din profesii libere, si care obtin in acelasi timp venituri din salarii sau asimilate salariilor si orice alte venituri din desfasurarea unei activitati dependente, venituri din pensii si venituri sub forma indemnizatiilor de somaj, asigurate in sistemul public de pensii, persoanele asigurate in sisteme proprii de asigurari sociale neintegrate in sistemul public de pensii, care nu au obligatia asigurarii in sistemul public de pensii, precum si persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme. Toate aceste persoane NU datoreaza CAS asupra veniturilor din profesii libere.

Ce formulare trebuie sa depuna platitorii de TVA?

Contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere se inregistreaza in scopuri de TVA in doua situatii, cuprinse in ghidul ANAF:

prin optiune;
prin depasirea plafonului de scutire de 220.000 lei prevazut in Codul fiscal.

Pentru inregistrarea in scopuri de TVA, contribuabilii care isi desfasoara activitatea individual, depun la organul fiscal competent pe raza caruia isi au sediul activitatii „Declaratia de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice romane” (formularul 070) completand in mod corespunzator rubrica „Date privind vectorul fiscal”, sectiunea TVA.

Daca activitatea se desfasoara in cadrul unor asocieri sau alte entitati fara personalitate juridica, atunci contribuabilii au obligatia depunerii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi are asocierea sediul de desfasurare a activitatii, „Declaratia de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica” (formularul 010).

In urma analizei informatiilor cuprinse in declaratia fiscala si in documentele anexate acestei declaratii, organul fiscal emite „Decizia privind inregistrarea in scopuri de TVA”, precum si codul de inregistrare fiscala in scopuri de taxa pe valoare adaugata, dupa caz, informeaza ANAF.

Potrivit documentului publicat recent pe pagina de internet a Fiscului, contribuabilii inregistrati in scopuri de TVA, au obligatia sa depuna la organul fiscal competent, la termenele prevazute de lege urmatoarele declaratii fiscale, dupa caz:

Decont de taxa pe valoarea adaugata (formularul 300) – lunar/trimestrial;
Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national (formularul 394) – lunar/trimestrial;
Declaratie informativa privind livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate in anul … (formularul 392A) – anual;
alte declaratii fiscale prevazute de lege, in functie de situatia specifica.

Contabilitatea trebuie organizata si condusa in partida simpla

Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sunt obligati sa organizeze si sa conduca contabilitate in partida simpla, cu respectarea reglementarilor in vigoare privind evidenta contabila, si sa completeze Registrul-jurnal de incasari si plati, Registrul-inventar si alte documente contabile prevazute de legislatia in materie, se mentioneaza in documentul publicat recent de Fisc.

Acestia trebuie sa aiba in vedere faptul ca Registrul-jurnal de incasari si plati si Registrul-inventar au regim de inregistrare la organele fiscale. Inainte insa de depunerea lor la organele fiscale, acestea se numeroteaza, se snuruiesc si se parafeaza.

In ceea ce priveste evidenta taxei pe valoarea adaugata colectate, aceasta se tine cu ajutorul Jurnalului pentru vanzari. In acest jurnal se inregistreaza pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comanda-chitanta etc.) valoarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

In schimb, evidenta taxei pe valoarea adaugata deductibile se tine cu ajutorul Jurnalului pentru cumparari, in care se inregistreaza pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comanda-chitanta, monetare etc.) valoarea cumpararilor de bunuri si/sau a serviciilor prestate de terti si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

De asemenea, potrivit Fiscului, contribuabilii pot detine registrul unic de control in functie de optiunea acestora.

Contribuabilii care nu-si indeplinesc obligatiile risca amenzi de maximum 3500 lei

Contribuabilii care nu depun la termen declaratiile fiscale risca amenzi care pot ajunge pana la 3500 de lei, dupa cum se precizeaza in ghidul ANAF.

Astfel, nedepunerea la termenele prevazute de lege a formularelor 010 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, 070 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere”, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice/asocieri si alte entitati fara personalitate juridica.

Totodata, daca nu sunt depuse la termen formularelor 220 – „Declaratia privind venitul estimat/norma de venit”, 200 – „Declaratie privind veniturile realizate din Romania”, 600 – „Declaratie privind venitul asigurat la sistemul public de pensii”, atunci contribuabilii risca amenzi cuprinse intre 50 lei si 500 lei.

Pentru nedepunerea formularul 392A – „Declaratie informativa privind livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate in anul …”, amenzile sunt de la 500 lei la 1.000 lei.

In schimb, nedepunerea la termenele prevazute de lege a formularului 394 – „Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national” se sanctioneaza mai drastic, cu amenzi cuprinse intre 2000 lei la 3500 lei.

Banca Nationala a Romaniei (BNR) cere Parlamentului ca legea pentru conversia creditelor in valuta sa se aplice si contractelor in derulare,

23 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

BNR propune ca bancile sa ofere debitorilor cel putin dobanda din oferta curenta cand fac conversia. Cursul de schimb aplicabil ar fi cel de la data depunerii cererii de conversie si nu cel de la data accesarii creditului.

Conversia sa se faca din valuta in moneda in care debitorii au venituri

O prevedere introdusa la Senat spune ca debitorul ar avea dreptul sa faca conversia in orice alta moneda, insa BNR propune o formulare similara cu cea din initiativa deputatului Ana Birchall, asumata de 131 de parlamentari, cei mai multi din fosta alianta USL, care spune ca moneda in care se converteste creditul sa fie cea in care debitorul isi obtine veniturile.

“Preluarea textului propus conduce la prejudicierea debitorului prin permisiunea asumarii riscului valutar si perpetuarea starii din prezent, in aceste conditii demersul legislativ in discutie ramanand fara efect”, se arata in scrisoarea BNR, semnata de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu.

BNR mai spune ca schimbarea monedei creditului cu oricare alta moneda, fara restrictii, ar duce “la majorarea costurilor asociate creditarii, prin necesitatea de a adopta o strategie de transfer a costurilor de acoperire a riscului valutar”.

Guvernul da unda verde legii privind conversia fara costuri a creditelor in valuta.Insa Camera Deputatilor Nu.Solutia-instanta de judecata

22 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ana Birchall (foto), deputata PSD care a initiat, alaturi de alti 131 de deputati si senatori ai PSD, PNL, PP-DD, UDMR si minoritati, o lege de modificare a OUG 50 care permite conversia creditelor din valuta in lei fara costuri suplimentare, spune ca guvernul a dat aviz pozitiv acestei initiative legislative care, potrivit unui studiu de impact al BNR, ar provoca bancilor pierderi insemnate, de 16,4 miliarde lei dupa primii 5 ani de aplicare. Legea ar afecta puternic si solvabilitatea sistemului bancar, care ar scadea cu 7 puncte, de la 17% in prezent sub 10%, adica sub pragul minim impus de BNR.

Proiectul de lege, adoptat deja de Senat, (vezi legea in Fisiere) a fost dezbatut astazi in comisia de finante-banci din Camera Deputatilor, unde si-au exprimat punctele de vedere partile implicate si afectate: initiatoarea Ana Birchall, reprezentantii BNR, ai Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), ai Protectiei Consumatorilor (ANPC), ai consumatorilor (Asociatia de protectie a consumatorilor) si Ministerului Finantelor.

„Guvernul a emis astazi un punct de vedere favorabil pentru adoptarea proiectului, mi-a confirmat acum ministrul bugetului, Darius Valcov, (care a participat si el la sedinta comsiei de buget-finante)”, a spus Birchall.

Legea prevede posibilitatea celor care au credite in valuta sa le converteasca in lei sau in alta moneda “fara costuri si comisioane suplimentare”, ceea ce inseamna, conform interpretarii bancior si BNR, ca imprumuturile in valuta, majoritatea in euro, pot fi schimbate in lei sau in alta valuta, la acelasi nivel al dobanzii, in conditiile in care creditele in euro au dobanzi mai mici decat cele in lei.

De exemplu, daca ai un credit in euro cu o dobanda de 4%, poti sa-l schimbi in lei, cu aceeasi dobanda, chiar daca dobanzile la creditele in lei sunt mai mari cu cateva puncte, adica in jur de 6% la creditele ipotecare si de 10% la cele de consum.

Posibilitatea oferita de lege de a se face si conversia in alte valute, nu doar in lei, ar putea determina clientii bancilor sa speculeze evolutia unor monede, cum ar fi dolarul, de la care se asteapta o apreciere in viitor, avertizeaza bancherii.

Motiv pentru care BNR cere ca legea sa prevada conversia creditelor in valuta doar in lei, nu si in alte monede.

Virgil Dascalescu, sef serviciu institutii financiare din cadrul BNR, a declarat, in cadrul sedintei comisiei din Camera Deputatilor, ca nu trebuie sa rezulte avantaje economice nici pentru debitori nici pentru banci in urma conversiei, ceea ce inseamna ca valoarea creditului trebuie sa ramana neschimbata.

Ana Birchall a spus insa, pentru Bancherul.ro, ca legea nu se refera la mentinerea dobanzii creditului, ci doar a comisioanelor suplimentare aferente conversiei.

In acelasi timp, ea spune ca este de acord cu modificarea proiectului astfel incat sa se permita conversia creditelor in valuta doar in lei, nu si in alte valute, asa cum prevede forma adoptata de Senat, in acord cu recomandarea BNR.

Legea ar putea contine si „jurisprudenta” rambursarii creditelor in CHF la cursul din data acordarii

Pe de alta parte, deputata PSD, avocat de profesie, va propune ca legea sa fie completata cu o alta prevedere, care sa respecte jurisprudenta europeana in materie, inclusiv recenta decizie a Tribunalului Galati, care a emis o decizie definitiva privind rambursarea unui credit in franci elvetieni (CHF) la cursul din data acordarii creditului, nu la data conversiei. (Si asta in ciuda faptului ca atat contractul de credit cat si o directiva europeana prevede ca nu se poate face conversia la cursul din data acordarii creditului ci la data conversiei).

De altfel, si in legea initiata de Birchall se prevede conversia la cursul din data efectuarii conversiei, “daca in contractul de credit nu se specifica altfel”. Aceasta prevedere, spune Birchall, ar putea determina bancile sa efectueaze conversia la un curs convenabil pentru consumator.

In cazul creditelor in franci insa, adauga ea, situatia e diferita, intrucat cursul CHF s-a apreciat cu peste 100%, ceea ce a afectat puternic clientii bancilor.

“Este o masura de echitate sociala, intrucat creditele neperformante au ajuns o problema sociala in Romania, si in acelasi timp venim in intampinerea Directivei europene 17/2014, pe care Romania este obligata sa o adopte pana in 2016″, a spus Birchall.

ARB spune ca legea nu respecta directiva europeana

Asociatia Romana a Bancilor (ARB), prin presedintele executiv al acesteia, Florin Danescu, a declarat insa, in cadrul sedintei comisiei, ca proiectul de lege incalca prevederile directivei europene invocata de Ana Birchall in mai multe privinte, in principal prin faptul ca se aplica retroactiv, adica si creditelor aflate in derulare, nu doar celor ce vor fi incheiate incepand cu anul 2016.

“Art. 23 alin 5 din directiva prevede ca statele membre pot sa reglementeze mai in detaliu imprumuturile in moneda straina, cu conditia sa nu fie aplicata cu efect retroactiv. La art. 43 se prevede ca directiva nu se aplica contractelor de credit inainte de 31 martie 2016”, a spus Danescu.

El a precizat ca potrivit estimarilor bancilor, anumite articole in forma legii adoptata de Senat au potentialul de a provoca pierderi insemnate sectorului bancar. “De exemplu, o eventuala conversie in dolari a creditelor in euro, conform asteptarilor privind o apreciere a dolarului american in raport cu euro, ar provoca bancilor pierderi semnificative, de 2 miliarde lei in primii cinci ani dupa adoparea legii.”

Pe de alta parte, a adaugat Danescu, ”conversia in lei a unui credit in valuta fara a implica costuri sau garantii suplimentare din partea debitorului duce la urmatoarele concluzii: diferenta generata de pastrarea marjei aferenta creditului initial precum si cele generate de mentinerea ratei dobanzii specifice creditului initial, pentru evitarea de costuri suplimentare pentru debitori, conduc la pierderi estimate de sistemul bancar la 14,4 miliarde lei.”

Eliminarea riscului valuar pentru client nu inseamna transferarea acestui risc la banci, a mai spus Danescu.

“Riscul valutar nu este eliminat deloc, dimpotriva, naste pericole foarte mari in viitor pentru toti cei care au credite in valuta sau in orice alta moneda, generand posibilitatea ca in orice alt moment, in mod repetat, orice consumator sa schimbe moneda creditului in alta valuta, inclusiv valute exotice, intrucat legea nu se stipueaza de cate ori poti face conversia unui credit”.

Convertirea unui credit genereaza costuri suplimenare, inclusiv cu garantiile, taxe notariale, costuri care nu sunt ale bancii, astfel ca in urma unor conversii frecvente, bancile vor trebui suporte alte costuri, care nu sunt prinse in studiul de impact facut de BNR, a mai spus Danescu.

Proiectul de lege urmeaza sa fie dezbatut de deputati si saptamana viitoare, inainte de a fi trimis spre aprobare Parlamentului.

Ce a spus Ana Birchall

„Este o masura pentru consumatorii care au credite intr-o moneda straina alta decat moneda nationala, fata de majorarea ratelor bancare cauzata inclusiv de fluctuatiile cursului de schimb valutar, care nu numai ca este necesara, dar este si o masura de echitate sociala.

Noi venim in intampinarea directivei europene nr. 17 din 2014, deci orice discutii privind transpunerea prevederilor directivei sunt fara obiect din punctul meu de vedere.

Conform prevederii legislative, semnata de parlamentari din toate grupurile parlamentare, creditele se pot schimba in lei sau in orice alta moneda, se aplica atat pentru creditele in derulare, dar si pentru creditele noi, se aplica atat pentru persoanele fizice cat si pentru persoanele juridice, fara costuri suplimentare sau dobanzi suplimentare sau comisioane sau garantii aditionale, si asa se prevede si in aceasta directiva europeana invocata, iar Romania este obligata sa transpuna aceasta directiva, astfel ca noi venim in intampinarea acestei directive.

Mai mult decat atat, bancile sunt obligate sa-si informeze clientii atunci cand se depaseste rata lunara cu 20% si sa vina in intampinerea debitorilor, pentru ca vorbim in majoritatea cazurilor de debitori de buna credinta, care nu vor sa fie restantieri la plata creditelor bancare ci pur si simplu sunt in imposibilitatea de a-si mai achita aceste rate pentru ca fie s-a majorat rata exclusiv datorita fluctuatiilor de schimb valutar fie peste noapte colegii de la PDL, sub guvernarea Basescu-Boc, le-au taiat veniturile romanilor cu 25%, in realitate 40%, or aceste venituri erau bugetate in majoritatea cazurilor ca fiind parte din bugetul unei familii de a plati rata la banca.

Mai mult decat atat, consumatorii au dreptul sa ceara o simulare de costuri. Creditele pot fi rambursare anticipat dar este un drept, nu o obligatie.

Cursul la care se face conversia se stabileste intre consumator si banca, daca nu este prevazut altfel in contract.

Pentru ca stiu ca si dumneavoastra sunteti in asentimentul meu ca trebuie sa adoptam cat mai rapid aceasta lege, care pana la urma rezolva o problema sociala in Romania, pentru ca neplata ratelor bancare, practic creditele neperformante, au devenit o problema sociala in Romania.

V-as invedera si recenta jurisprudenta in materie, inclusiv o decizie a Tribunalului din Galati, care se refera la creditele in franci elvetieni, care din punctul meu de vedere incepe sa faca practica juridica in Romania, fiind o decizie executorie. De aceea am si o completare la lege pe aceasta problema punctuala.

Am fost informata ca guvernul a emis un punct de vedere favorabil de admitere, astazi s-a decis in sedinta de guvern, am fost informata de catre ministrul bugetului.

Am vazut ca sunt anumite observatii ale BNR, putem sa le discutam pe fond, sunt binevenite dar din punctul nostru de vedere ele fac mai mult obiectul unor norme de aplicare decat sa fie prevazute in lege ca atare, dat fiind si o anumita formalitate a legii, trebuie sa tinem cont ca nu putem sa incarcam o lege cu tot felul de definitii, acestea sunt in normele de aplicare.

In consecinta, v-as ruga sa dam un raport favorabil de adoptare astazi, astfel incat sa ajunga cat mai repede in plen si astfel sa rezolvam o problema sociala in Romania. Am ascultat foarte multe puncte de vedere, credeti-ma ca in elaborarea acestei initiative m-am consultat cu sistemul bancar si sentimentul este ca este necesara o astfel de lege.

Sigur ca speculatii vor fi tot timpul, ca unii n-o sa-si plateasca creditul, dar aici vorbim de debitori de buna credinta, pentru ca cei de rea credinta vor gasi portite in neaplicarea legii. Dar va rog sa retineti ca neplata ratelor bancare e o problema sociala, sunt milioane de oameni care stau cu frica in san ca vor fi executati slilit si-si vor pierde casele.

Legea va avea un impact bugetar pozitiv, pentru ca daca oamenii raman proprietari in casa lor isi vor plati impozitul pe cladire, nu cred ca e in interesul nimanui sa se transforme in proprietarul de imobile nr.1 in aceasta tara.

In urma dezbaterilor, imi rezerv dreptul de a completa legea in spiritul celor invederate mai devreme invocand practica judidiciara internationala si recenta decizie a instantei din Galati.”

Ce a spus reprezentantul BNR, Virgil Dascalescu, sef serviciu institutii financiare

„BNR a transmis un punct de vedere prin scrisoarea prim-viceguvernatorului din 8 septembrie 2014 in care formulam o serie de observatii care nu au fost luate in considerare in cadrul dezbaterii proiectului legislativ la Senat.

In mod particular as vrea sa ma refer la cateva probleme. In primul rand avand in vedere ca acest proiect legislativ este menit sa asigure protectia debitorilor impotriva riscului valutar nu intelegem de ce se pune problema conversiei si intr-o alta moneda, nu doar in lei, expunand astfel debitorul intr-un mod nefiresc si contra directiilor actuale riscului valutar si expunand si institutiile de credit.

Tinand cont de prevederile Directivei 17 din 2014 cat si de prevederile CERS, consideram oportuna eliminarea specificatiei conversiei in “orice alta moneda solicitata de consumator”.

Un alt punct important este cel care are in vedere conversia fara costuri suplimentare.

Consideram ca la momentul in care se are in vedere conversia unui credit nu trebuie generate avantaje economice fie pentru debitor fie pentru institutia de credit. Cu alte cuvinte, valoarea economica a creditului trebuie sa ramana aceeasi, indiferent de faptul ca, exprimat in valuta sau lei, valoarea creditului trebuie sa ramana aceeasi.

Trebuie sa aveti in vedere faptul ca in momentul in care are loc conversia, costurile asociate se schimba, iar in momentul in care s-ar pune problema pastrarii aceleiasi rate a dobanzii ulterior conversiei, automat vor genera pierderi substantiale la nivelul institutiilor de credit.

Trebuie sa aveti in vedere faptul ca aceste pierderi nu afecteaza doar institutiile de credit ci au capacitatea de a afecta economia reala, ratingul Romaniei, costurile de finantare si pot afecta negativ orice. Deci trebuie explicat foarte clar ce se intelege prin costuri suplimentare.

Mai sunt si alte aspecte minore, care nu trebuie in mod necesar dezbatute aici.”

Ce a spus Florin Danescu, presedintele executiv al ARB

„Pentru ca s-a facut trimitere la faptul ca se vine in intampinarea directivei europene nr. 17 pe care suntem obligati la un moment dat sa o aplicam dau citire la cateva puncte din aceasta directiva:

Art. 23 alin 5 prevede ca statele membre pot sa reglementeze mai in detaliu imprumuturile in moneda straina, cu conditia ca o astfel de reglementare sa nu fie aplicata cu efect retroactiv. La art. 43 se prevede ca directiva nu se aplica contractelor de credit existente inainte de 21 martie 2016.

As face o trimitere directa la impactul pe care-l are aceasta reglementare asupra industriei bancare si asupra economiei. Anumite articole din cadrul propunerii legislative in forma adoptata de Senat au potentialul de a provoca pierderi insemnate sectorului bancar.

De exemplu, o eventuala conversie in dolari a creditelor in euro, conform asteptarilor privind o apreciere a dolarului american in raport cu euro, ar provoca bancilor pierderi semnificative de 2 miliarde lei in primii cinci ani dupa adoparea legii.

Conversia in lei a unui credit in valuta fara a implica costuri sau garantii suplimentare din partea debitorului duce la urmatoarele concluzii: diferenta generata de pastrarea marjei aferenta creditului initial precum si cele generate de mentinerea ratei dobanzii specifice creditului initial, pentru evitarea de costuri suplimentare pentru debitori, conduc la pierderi estimate de sistemul bancar 14,4 miliarde lei pe primii cinci ani.

In aceste conditii indicatorul de solvabilitate pe sistemul bancar ar cobori in 2019, peste 5 ani, la 9,8%, cu aproximativ 7 punce procentuale, sub limita de solvabilitate recomandata in prezent de BNR, de 10%.
A discuta despre cursul valutar, care este si domeniul meu profesional, asa cum este tratat in aceasta initiativa, ca eliminand riscul valutar pentru client, nu inseamna transferarea acestui risc in cealalta parte contractuala.

De asemenea, riscul valutar nu este eliminat deloc, dimpotriva, naste pericole foarte mari in viitor pentru toti consumatorii care au credite in valuta sau in orice alta moneda, generand posibilitatea ca in orice alt moment, repetat, orice consumator, avizat sau nu, care are sau nu educatia financiara necesara, sa schimbe creditul in orice alta moneda, doar pentru ca are opinia ca, de exemplu, in momentul de fata, lira turceasca poate avea o dobanda mai mica, ceea ce imi aduce aminte de francii elvetieni. Ar putea schimba creditul in orice alta valuta, in orice alt moment, in mod repetat, pentru ca nu se stipuleaza in lege de cate ori poti sa faci asta, ci doar ca se poate face fara costuri suplimentare.

Convertirea repetata a unui credit genereaza costuri suplimenare, inclusiv cu garantiile, taxe notariale, costuri care nu sunt ale bancii, dar care vor fi generate repetat, acestea nefiind prinse in studiul de impact facut de BNR.

Noi consideram ca nu facem decat sa expunem la risc consumatorii de credit din Romania care pana la urma se vor repercuta tot impotriva imaginii industriei bancare, care oricum nu este prea buna dupa cum stim.

Consumatorii vor veni ulterior si vor spune ca au fost inselati. Astazi s-ar putea sa fie un castig pentru ei, in momentul in care convertesti din lei in euro, de exemplu, dar maine cursul s-ar putea sa aiba o directie adversa acestor asteptari, iar industria bancara nu-si poate asuma nici macar acel articol, care stipuleaza ca trebuie sa arati clientului un grafic de esalonare al asteptarilor viitoare. Nimeni, nici macar o banca, nu stie care va fi evolutia cursului.

A te expune din punct de vedere juridic si facand o prognoza in fata clientului, sfatuindu-l intr-un fel sau altul sa-si schimbe creditul intr-o alta valuta cream niste asteptari pe hartie care ulterior pot sa nu se adevereasca si care nu vor face decat sa produca o bulversare totala a produselor consacrate bancare in orice parte din lume.

AVOCAT COLTUC

Este o masura foarte buna ,dar nu se va adopta de politic

Vrem sa spunem ca directiva europeana tocmai la asta s-a gandit.

La nivel european s-a gandit ca legea trebuie aplicata numai la creditele rezidentiale, foarte important, pe cand noi am extins-o la toate creditele, de toate tipurile. Se face referire la riscul valutar, facandu-se trimitere la conversia creditului in moneda in care-ti castigi veniturile si nu la orice alta moneda.

Avocat Drept penal Bucuresti :Trimitere in judecata șefă Protecția Copilului Teleorman

22 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpatei ALESU FLOAREA, director general al Direcției Generale de Asistenţă Socială și Protecția Copilului Teleorman, la data faptei, în sarcina căreia s-a reținut infracțiunea de trafic de influenţă;

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
În perioada februarie – martie 2014, inculpata Alesu Floarea a primit de o persoană denunțătoare suma de 10.000 lei şi o bijuterie din aur (lănţişor din aur cu pandantiv, în valoarea de 757,97 lei), promiţând în schimb să-şi folosească influenţa derivând din funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman şi să intervină pe lângă membrii comisiilor desemnate pentru examinarea candidaţilor înscrişi la concursurile pentru ocuparea unui post de inspector (la proba scrisă, respectiv interviu), organizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în lunile mai şi iulie 2014, astfel încât fiica denunțătoarei să fie admisă în vederea ocupării postului scos la concurs.
În cauză procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații.

Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Teleorman, cu propunere de a se menține măsura preventivă dispusă în cauză.

Proces Denominare Chf.Ce se poate obtine prin proces denominare franci elvetieni?Proces denominare CHF – franci elvetieni.Colectiv sau individual cu sansele fiecaruia?

22 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Decizie istorică pentru românii care au credite în franci elveţieni. Tribunalul din Galaţi a decis convertirea în lei a unui credit în valută exotică

Pe scurt, ratele vor scădea la jumătate. Premiera juridică a fost obţinută de o brăileancă, iar decizia dă mari şanse de câştig miilor de români care au procese cu băncile.

Alaturi de ea sunt şi mai mulţi români care au mai au de plătit credite în franci elveţieni. Restanţele ajung la 360 milioane de euro, iar tolalul creditelor acordate în această valută este de peste 2 miliarde de euro.

Calcul Pensie 2014 : Cum verifici online când te poţi pensiona

22 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Alba Iulia • Alexandria • Arad • Bacau • Baia Mare • Bistrita • Botosani • Braila • Brasov • Bucuresti • Buzau • Calarasi • Caransebes • Cluj Napoca • Constanta • Covasna • Craiova • Drobeta Turnu Severin • Focsani • Galati • Giurgiu • Hunedoara • Iasi • Miercurea Ciuc • Oradea • Piatra Neamt • Pitesti • Ploiesti • Ramnicu Valcea • Satu Mare • Sibiu • Slatina • Slobozia • Suceava • Targoviste • Targu Jiu • Targu Mures • Timisoara • Tulcea • Vaslui

INSTRUCŢIUNI:

1. Intră pe site-ul www.cnpp.ro la secţiunea “Când mă pot pensiona?”.

2. Îţi va apărea interfaţa calculatorului online.

calculpensii02

3. Introdu data la care te-ai născut în primul câmp de completat.

calculpensii03

4. Bifează sexul tău.

calculpensii04

Notă: Data de naştere şi sexul alese pentru aceste instrucţiuni sunt doar cu scop exemplificativ.

5. Introdu codul de verificare (generat aleatoriu) în al doilea câmp de completat, exact aşa cum este afişat în calculator. Dacă nu distingi literele şi cifrele, apasă butonul “Reîmprospătare” şi se va afişa un alt cod.

calculpensii05

6. Apasă butonul “Calculează”.

calculpensii06

7. Sub calculator va apărea un tabel asemănător cu cel de mai jos. Din acesta vei afla când te poţi pensiona pentru limită de vârstă, anticipat sau anticipat parţial, precum şi stagiul minim necesar.

calculpensii07

Accesează calculatorul de pensii pe site-ul CNPP-ului.

23.09.2014,ora 11.00 in incinta Electromagnetica :AVOCAT COLTUC:Conferinta de presa “Executarea silita din partea bancilor : o problema nationala”

25 mai 202319 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Alba Iulia • Alexandria • Arad • Bacau • Baia Mare • Bistrita • Botosani • Braila • Brasov • Bucuresti • Buzau • Calarasi • Caransebes • Cluj Napoca • Constanta • Covasna • Craiova • Drobeta Turnu Severin • Focsani • Galati • Giurgiu • Hunedoara • Iasi • Miercurea Ciuc • Oradea • Piatra Neamt • Pitesti • Ploiesti • Ramnicu Valcea • Satu Mare • Sibiu • Slatina • Slobozia • Suceava • Targoviste • Targu Jiu • Targu Mures • Timisoara • Tulcea • Vaslui

https://www.google.ro/maps/uv?hl=ro&pb=!1s0x40b1ff9e0108ca45:0xe8e326b2390a235a!2m5!2m2!1i80!2i80!3m1!2i100!3m1!7e1!4shttps://plus.google.com/104580095601763669486/photos?hl%3Dro%26socfid%3Dweb:lu:kp:placepageimage%26socpid%3D1!5savocat+coltuc+-+C%C4%83utare+Google&sa=X&ei=D8YGVN7gIcK-O8e2gaAD&sqi=2&ved=0CIEBEKIqMAo

Speakeri :avocat Ioana Sturza si avocat Coltuc Marius

TEME:

1.Proiecte de lege cu impact asupra executarilor silite

http://www.voceatransilvaniei.ro/cseke-attila-spune-ca-proiectul-udmr-privind-creditele-valuta-sprijina-instantele-litigii/ http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13785

2.Metode de aparare si suspendare a executarii silite

3.Legislatia comunitara executari silite

4.Clauzele abuzive si o eventuala actiune impotriva statului

Informatii utile:cum poate un client sa actioneze banca in instanta pentru clauze abuzive

19 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Clauzele abuzive din cuprinsul conventiilor de credit vizau:

– comisionul de risc (redenumit comision de administrare, prin actele aditionale amintite);
– comisionul de rezerva minima obligatorie (a carui valoare si perioada de aplicare pot fi modificate unilateral de catre banca si care este perceput ca urmare a unei obligatii a acesteia fata de BNR);

– posibilitatea modificarii unilaterale de catre banca a dobanzii in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara;
– posibilitatea declararii scadentei anticipate pentru alte motive decat neplata ratelor in cazul aparitiei unor situatii neprevazute care, in opinia bancii, fac sa devina improbabila indeplinirea obligatiilor de catre imprumutati, precum si in cazul in care, in opinia bancii, valoarea garantiilor nu mai acopera valoarea creditului;
– posibilitatea perceperii de sume suplimentare neprevazute in contract.

In urma informarii asupra acestor aspecte, am semnat un contract de asistenta juridica, incepand demersurile legale pentru restabilirea legalitatii contractuale.

Initial, am incercat solutionarea amiabila, insa aceasta nu a fost posibila. Ulterior, la sfarsitul lunii noiembrie 2011, am depus cererea noastra de chemare in judecata la registratura Judecatoriei Sector 2, Bucuresti.

Prin aceasta cerere am mai solicitat, pe langa constatarea caracterului abuziv al clauzelor indicate anterior:
– eliminarea acestora din conventii;
– obligarea bancii la perceperea dobanzii fixe si nu a unei dobanzi variabile, cu respectarea contractelor initiale si fara a se tine cont de actele aditionale ulterioare, implementate abuziv;
– pentru repararea prejudiciului material am solicitat restituirea tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de risc (redenumit comision de administrare) si de comision de rezerva minima obligatorie, precum si a dobanzii legale calculate de la data achitarii fiecarei sume nedatorate din momentul semnarii conventiilor si pana la zi.

Pentru repararea prejudiciului moral am cerut obligarea societatii de credit la plata de daune morale. De asemenea, ne-am considerat indreptatiti si la acordarea cheltuielor de judecata (constand in onorariul de avocat).

Dosarul nostru a primit termen in luna octombrie 2012, insa am formulat cerere de preschimbare a acestuia, care a fost admisa, noul termen fiind stabilit pentru luna martie 2012.

Aceasta actiune a fost scutita de la plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar fiind intemeiata pe legislatia privind protectia consumatorilor (Legea 193/2000).

In urma administrarii probelor, toate cererile noastre au fost considerate de catre instanta ca fiind legitime si actiunea noastra a fost admisa in totalitate. Aceasta sentinta a fost pronuntata la inceputul lunii iunie 2012.

Impotriva acesteia a fost declarat recurs de catre banca. Judecarea acestuia a fost stabilita pentru luna aprilie 2013, cand, la primul termen, Tribunalul Bucuresti a respins recursul ca nefondat; in urma acestui fapt hotararea instantei de fond a devenit irevocabila.

Monografia:drepturile din muzica in Romania

Pasii pentru dobandirea diplomelor de catre fostii absolventi ai Spiru Haret

Întrebare: Unde pot fi depuse cererile pentru redobândirea cetăţeniei române?

Întrebare: În ce condiţii se pot depune cereri prin reprezentant legal?

Întrebare: Cum puteți afla informaţii despre stadiul soluționării dosarului depus la ANC?

Întrebare: Care este termenul legal de soluționare a unei cereri de redobândire a cetăţeniei române?

Întrebare: Cum se comunică ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române?

Întrebare: Când se depune jurământul de credinţă faţă de România?

Întrebare: Când se eliberează certificatul de cetăţenie română?

Întrebare: Care sunt etapele următoare după obținerea certificatului de cetățenie?

Întrebare: În ce constă procedura retragerii cetăţeniei române?

Noua procedură de solicitare a vizelor

Acte de acceptare tacită a moştenirii

Actele de conservare

Actele de administrare

Actele de dispoziţie

Acţiuni în justiţie şi alte acte procedurale

Alte articole:

Protejarea numelui de scena

Pregatirea concertului

Rolul impresarului

Noua procedură de solicitare a vizelor in 2015

Miercuri, 08.10.2014, ora 11.00, avocat Coltuc organizeaza conferinta de presa – Confiscarea versus dreptul de proprietate in dosarele penale.

O societate de asigurare din Romania a fost obligata de Judecatoria Vaslui la plata a 250.000 de euro daune morale rudelor unui barbat ucis de un sofer baut, dupa ce a fost strivit intre doua masini, intr-un accident in lant petrecut in judetul Vaslui, in urma cu doi ani, pe drumul european E 581.

„Care este standardul de probă pe care îl aplicăm când constatăm că infractorul are totul pe numele mamei?”.Se intreaba judecator Camelia Bogdan

Prin Incheierea din 21 august 2013, pronuntata in Dosarul nr. 7.494/30/2013, Tribunalul Timis – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1182din Codul penal din 1969.

O romanca ar urma sa fie despagubita cu 25.000 de euro, pentru o lucrare dentara facuta incorect, dupa ce nu i-a fost remis un raport privind posibila neglijenta medicala fara a se adresa instantei, iar apoi medicul a fost achitat, a hotarat Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

BNR propune ca bancile sa ofere debitorilor cel putin dobanda din oferta curenta cand fac conversia. Cursul de schimb aplicabil ar fi cel de la data depunerii cererii de conversie si nu cel de la data accesarii creditului.

Decizie istorică pentru românii care au credite în franci elveţieni. Tribunalul din Galaţi a decis convertirea în lei a unui credit în valută exotică

Speakeri :avocat Ioana Sturza si avocat Coltuc Marius